Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 389/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(123/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 389R
Ședința publică de la 09martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
JUDECĂTOR 3: Simona Encean
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către petentul G, împotriva sentinței penale nr. 1507/18.12.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a-II-a Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02.03.2009, ce face parte integrantă din prezenta decizie penală.
Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea de la data de 02.03.2009 la data de 09.03.2009, când, în aceeași compunere a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1507/F/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-, n temeiul art. 2781alin. 8 lit. a pr. pen. judecând după casare, instanța de fond a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul G, cu domiciliul în B,-, sector 4, împotriva rezoluțiilor nr. 109/P/2004 și 885/VIII-1/2006 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul București în contradictoriu cu intimații G, cu domiciliul în B-, sector 4, cu domiciliul în B,-,. 4C, se. 1, parter,. 3, sector 4, cu domiciliul în B,-, -l, se. 1,. 3,. 8, sector 4., cu domiciliul în B, str. - -. nr. 40, -ll, se. 2,. 2,. 24, sector 3, cu domiciliul în comuna,-. . 4B. Jud. I și, cu domiciliul în B,-,. 1,. 3, sector 1.
A menținut rezoluțiile nr. 109/P/2004 din data de 31.03.2004 și nr. 885/VIII-1/2006 din data de 17.04.2006 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. 2 pr. pen. a obligat petentul la 60 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că la data de 22.11.2002 petentul a formulat plângere adresată Comandantului Secției 1 Poliție și înregistrată sub nr. 44996. Se arată în cuprinsul plângerii că a fost administratorul societății "Agenția Română se Securitate", până la data de 28.11.2002, iar începând cu data de 05.11.2002 a predat documentația societății asociatului său.
Ulterior, au început să apară divergențe între petent și asociați, care aveau la bază nemulțumirile acestora cu privire la ineficienta administrare financiară a societății făcută de către petent.
Se arată în plângere că la data de 22.11.2002, în jurul orelor 1415- 1430, doamnele, și, împreună cu, și încă alți trei bărbați necunoscuți au venit la sediul firmei și au început să agreseze verbal, să amenințe pe petent, solicitând predarea actelor firmei.
Unul dintre cei trei bărbați necunoscuți, l-a tras într-o cameră alăturată, a închis ușa și "i-a aplicat ușoare lovituri la cap și gât", de față fiind și, creându-i o teamă față de propria-i persoană și pentru familia sa.
Mai arată petentul că în birou se aflau G și. Numitul iu, angajat al firmei, a anunțat organele de poliție care, au încheiat un proces verbal, datat 22.11.2002. Din conținutul acestui proces verbal rezultă că petentul a refuzat ca în prezența acestora și a d-nei să inventarieze actele formei, că cei trei bărbați, prieteni ai d-nei, au fost legitimați și că "nu au avut locagresiuni fizice sau verbale iar conflictul a fost aplanat" ( 15 dos.4546/P/04).
La sediul de poliție au fost audiați -, cât și iu.
Din analiza materialului probator rezultă că petentul a fost administrator al SC.A-R-S". și că Garda Financiară, în urma unui control efectuat a solicitat începerea urmăririi penale față de acesta.
De asemenea, din declarațiile date de părțile prezenta le data de 22.11.2002 la sediul firmei cât și din conținutul procesului verbal încheiat de organele de poliție prezente la acea dată la sediul firmei, rezultă că documentele firmei au fost preluate pe bază de proces verbal de intimata, în prezența organelor de poliție, că petentul G a refuzat să participe la numerotarea dosarelor, deși a fost invitat și că nu a existat agresiune, amenințări, loviri sechestrări de persoane sau insulte la adresa acestuia.
La data de 10.02.2004, petentul a formulat o declarație la secția de poliție ( 29 ds.4546/P/2004) în care a menționat că își menține plângerea din data de 22.11.2002 cu unele precizări.
Acestea se referă la intimatul G care, susține petentul, la data de 22.11.2002 l-a amenințat cu moartea pe el și familia sa, a încercat să îl sugrume, l-a lovit cu pumnul în zona capului (10 pumni) toate aceste violențe, petrecându-se în prezența intimatului. Totodată solicită suma de 20.000 Euro, despăgubiri civile. În final, se plânge pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și tentativă la infracțiunea de omor (art. 20/175 pen. și 20/176 pen.)
Martorii propuși ca să fie audiați - și iu au fost audiați cu ocazia cercetărilor din anul 2002 - respectiv la data de 06.12.2002 și 09.02.2004.
Ministerul public, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în urma cercetărilor efectuate și administrări de probe, prin rezoluția 109/P/2004 din 31.03.2004 a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 20/175 și 20/176 pen. și art. 211 alin. 2. pen. față de G, și.
Prin rezoluția nr. 885/VIII-1/2006 a MINISTERULUI PUBLIC, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent împotriva rezoluției nr. 109/P/2004 din 31.03.2004.
Se arată de către instanța de fond că infracțiunea de tâlhărie are o natură complexă și este una din infracțiunile contra patrimoniului public sau privat, ce are ca urmare imediată pricinuirea unei pagube. calificat (art. 175) și omorul deosebit de grav (art. 176) sunt infracțiuni contra persoanei, legiuitorul prin incriminările menționate, protejând viața, ca valoare fundamentală inalienabilă. Comiterea unor astfel de infracțiuni, trebuie dovedită fără putere de tăgadă, chiar și sub forma tentativei.
Coroborând probele administrate de organele de urmărire penală în soluționarea plângerilor formulate de petent cu susținerile ce au stat la baza acestor plângeri, Tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care se plânge petentul și ca atare, soluțiile dispuse de organele de urmărire penală, sunt fondate.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 2781alin. 8 lit. a pr. pen. s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul G, împotriva rezoluțiilor nr. 109/P/2004 și 885/VIII-1/2006 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul București în contradictoriu cu intimații G, și.
Totodată s-au menținut rezoluțiile nr. 109/P/2004 din data de 31.03.2004 și nr. 885/VIII-1/2006 din data de 17.04.2006 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Împotriva hotărârii a declarat recurs petentulcare a solicitat, în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond și, în subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei la procuror în vederea refacerii întregului dosar de urmărire penală. Totodată, petentul a mai solicitat și casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3859pct. 3 teza a II-a și pct. 1 teza a II-a pr. pen.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu conform art. 3856alin. 3 pr. pen. Curtea apreciază că acesta este nefondat.
Astfel, rin p. rezoluția nr. 109/P/2004 din data de 31.03.2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureștis -a reținut următoare situație de fapt, respectiv că numitul a formulat plângere penală împotriva lui G, și, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și omor deosebit de grav și pentru infracțiunea de tâlhărie, arătând că la 27.11.2002, între orele 9,00 - 12,00 aflându-se în sediul SC " DE GLOBAL" din -, sector 1 B, a fost agresat de G și la instigarea lui și cu complicitatea lui, și.
De asemenea, în plângerea sa a arătat că în timpul loviturilor și a amenințărilor la care a fost supus i-au fost sustrase mai multe bunuri precum telefon mobil, ceas, brățară din aur, cârduri, etc.
În plângerile lor, G și iu au arătat că la 22.11.2002 aflându-se la sediul societății " ROMÂNĂ DE SECURITATE" din-, sector 1, au fost amenințați și insultați de aceleași persoane.
În ceea ce privește plângerea formulată de, procurorul a arătat că din conținutul actelor premergătoare efectuate în cauză nu s-a stabilit comiterea infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art.175 sau art.176 pen. și art. 211 alin.2 pen.
Astfel, deși a susținut în plângerea sa că a fost lovit de mai multe ori, nu s-a prezentat la. B pentru a fi examinat medico-legal cu privire la natura leziunilor suferite, la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare și dacă leziunile produse i-au pus în primejdie viața, concluzii medico-legale absolut necesare pentru a se stabili încadrarea juridică a faptelor reclamate. Petentul s-a mulțumit să atașeze la plângerea formulată o fotocopie de pe o planșă foto care îl prezintă cu mai multe echimoze la nivelul membrelor superioare, probă insuficientă pentru a susține existența infracțiunilor afirmate. De altfel, așa cum rezultă din conținutul plângerii sale, petentul a primit o adresă de la Secția 4 Poliție cu care să se prezinte la. B, pentru a fi examinat medico-legal, dar acesta nu a făcut acest lucru.
Mai mult decât atât, deși la finalul plângerii sale, a arătat că în susținerea faptelor reclamate înțelege să se folosească de proba cu martori, acte medicale, confruntări etc, acesta nu s-a prezentat la organele de cercetare penală, deși a fost legal citat, pentru a fi audiat și a refuzat să indice adresa de domiciliu sau de reședință pentru a fi citat (din 12.02. 17.02. și 5.03.2004, filele 32 și 34) indicând doar o adresă de la locul de muncă.
De asemenea, sub aspectul infracțiunii de tâlhărie, deși inițial, a arătat în plângerea sa că i-au fost sustrase mai multe bunuri, din conținutul actului de sesizare reiese că bunurile au fost puse pe birou și "au devenit obiectul analizei celor prezenți", fără a indica persoanele care i-ar fi sustras efectiv bunurile reclamate.
De altfel, din declarațiile lui -, și a rezultat că cei 3 petenți au fost administratori ai SC DE SECURITATE" și SC " DE GLOBAL" că aceștia au refuzat să predea actele contabile ale societăților, că deși aceste dosare au fost inventariate, aceștia au refuzat să semneze procesele verbale de predare-primire și cât timp au stat în sediile celor două societăți nimeni nu a fost lovit, sechestrat sau insultat (filele 17 - 23).
Cu privire la plângerile formulate de G șiiuce au ca obiect infracțiunile prev. de art. 193 și art.205 pen. s-a arătat că acestea sunt de competența exclusivă a instanței de judecată potrivit disp.art.279 alin.2 lit. a din pr. pen.
Față de cele arătate, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G, și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.20 rap. la art. 175. pen. art. 20 rap. la art. 176. pen. și art.211 alin.2 pen. precum și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B pentru a continua cercetările cu privire la celelalte aspecte arătate în plângerile celor trei petenți.
Soluția procurorului a fost menținută prin rezoluția nr. 885/VIII/2006 din data de 17.04.2006 a prim procurorului al parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Analizând rezoluția procurorului pronunțată în cauză, Curtea constată că singura dispoziție dată de parchet în ceea ce îl privește pe petentul G estetrimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B pentru a se continua cercetările.
Totodată, soluția de neîncepere a urmăririi penale cu privire la infracțiunile de tâlhărie și tentativă la omor privește exclusiv sesizările efectuate de către partea vătămată .
Din analiza dispozițiilor legale ce reglementează instituția plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului se constată că sunt supuse controlului instanțelor judecătorești numai acelea prin care s-au dispus soluții de netrimitere în judecată respectiv, neînceperea urmăririi penale, clasarea, scoaterea sau încetarea urmăririi penale.
Or, recurentul a formulat plângere la instanță împotriva soluției dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București de trimitere a cauzei pentru efectuarea de cercetări la o altă unitate de parchet, considerată competentă pentru infracțiunile pentru care petentul a formulat plângere.
Față de cele arătate, Curtea constată că soluția dată de procuror cu privire la plângerea formulată de petent nu poate fi cenzurată de către instanța de judecată.
Însă, având în vedere partea care a formulat cale de atac în cauză și dispozițiile art. 3858pr. pen. Curtea nu poate crea o situație mai grea petentului care a declarat recurs, așa încât va menține soluția instanței de fond de respingere a plângerii acestuia ca nefondată.
Față de cele arătate mai sus, solicitările recurentului de trimitere a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale față de prevederile art. 209 alin. 3 pr. pen. sau de trimitere la Înalta Curte de Casație și Justiție în raport de dispozițiile art. 29 pr. pen. sunt neîntemeiate. Petentul are posibilitatea să formuleze aceste cereri în cadrul urmării penale efectuate cu ocazia soluționării plângerii sale.
În același sens și aprecierile petentului vizând greșita încadrare a faptelor pentru care sunt cercetați intimații pot fi valorificate tot în cadrul procesual arătat anterior.
Faptul că tribunalul a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de âlhărie și omor, în forma tentativei, fără a observa că plângerea petentului împotriva soluției date de procuror nu este dintre cele menționate în art. 2781pr. pen. nu obligă instanța de recurs să analizeze plângerea formulată pe criteriile stabilite la soluționarea în fond a cauzei.
În ceea ce privește motivul de recurs privind incompatibilitatea judecătorului ce a soluționat cauza în fond, Curtea îl apreciază, de asemenea, nefondat.
Faptul că anterior pronunțării soluției ce face obiectul prezentului recurs, același magistrat a respins plângerea formulată de petent ca tardivă nu îl face pe acesta incompatibil a soluționa plângerea pe fond, astfel cum s-a întâmplat în cauză. Împrejurarea că prin hotărârea anterioară s-a dispus menținerea rezoluțiilor procurorului este o consecință firească a respingerii plângerii ca tardivă, menționată ca atare în dispozițiile art. 2781alin. 8 lit. a teza finală pr. pen.
Întrucât nu sunt incidente în cauză prevederile art. 47 alin. 2 pr. pen. Curtea apreciază că nu impune casarea sentinței recurate pe acest aspect.
Față de cele arătate, în baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de petent.
Vazând și dispozițiile art. 192 alin. 2 pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de petentul G împotriva sentinței penale nr. 1507/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-23.03.2009
-Secția a II-a Penală
Jud.fond:
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog, Simona Encean
