Spete inselaciune Art 215 cod penal. Încheierea /2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2829/2008)
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 23 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lucia Rog
JUDECĂTOR 2: Simona Encean
JUDECĂTOR 3: Silvia Cerbu
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva deciziei penale nr.725/12.12.2008 pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de libertate, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -.02.2009, atașată la fila 61/dosar, pentru intimata-parte civilă SC Sector 2 a răspuns reprezentantul legal al acesteia -, în baza împuternicirii nr. 208/30.01.2009, atașată la fila 60/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La solicitarea instanței, apărătorul recurentului-inculpat precizează că este reală împrejurarea că există o hotărâre civilă definitivă și irevocabilă prin care inculpatul a fost obligat la plata unei sume de bani, reprezentând despăgubiri materiale solicitate, sumă de bani solicitată și în prezenta cauză penală.
Reprezentantul intimatei-părți civileSC Sector 2având cuvântul, confirmă susținerea, potrivit căreia există o hotărâre civilă definitivă și irevocabilă prin care inculpatul a fost obligat la plata unei sume de bani către partea civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat solicită în temeiul art. 385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală admiterea recursului,casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la apărările formulate de către inculpat.
În susținerea recursului, solicită să se constate că instanța de fond a încuviințat cererea de probe formulată de către inculpat, prin care acesta a solicitat depunerea la dosar a tuturor actelor. Actele solicitate au fost depuse sporadic și însăși expertul a precizat care sunt actele puse la dispoziție și pe baza cărora s-a efectuat expertiza, restul actelor fiind luate în considerare pe baza centralizatorului aflat la filele 110-114/dosar.
Mai arată că, partea civilă nu a pus la dispoziția instanței probele care să ateste vinovăția inculpatului, dar nici instanța de fond nu s-a pronunțat asupra celor existente și nu le-a dat o interpretare echitabilă.
În temeiul art. 385/9pct.10 Cod procedură penală solicită să se constate că din analiza înscrisurilor depuse la dosar, vinovăția inculpatului nu a fost dovedită, întrucât toate probele au avut ca bază legală doar niște documente contabile și s-a reținut în mod eronat că prejudiciul este în cuantum de 70 milioane lei, în condițiile în care expertul a precizat că a efectuat expertiza doar pe baza actelor puse la dispoziție de către societate.
Solicită să se constate că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de probe solicitată de către inculpat. Astfel, la primul termen de judecată s-a solicitat să se efectueze o nouă expertiză, cea existentă nefiind semnată de către inculpat, ca urmare a refuzului unității de a-i elibera carnetul de muncă și de a-i pune la dispoziție spre consultare acel dosar.
De asemenea, solicită să se constate că în prezenta cauză, partea civilă niciodată nu a făcut dovada calității de gestionar a inculpatului, întrucât în realitate acesta era merceolog.
În ceea ce privește judecata în fața instanței de apel, consideră că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu inculpatul, întrucât persoana însărcinată cu predarea citației, văzând că nu îl găsește acasă pe inculpat, nu a lăsat citația la sediul cabinetului avocatului său, care se afla la un alt etaj, sau la administratorul blocului. Astfel, în situația în care nu ar fi fost anunțată de către grefier nu ar fi avut cunoștință de termenul de judecată fixat în dosar.
În subsidiar, invocă dispozițiile art. 385/9 pct.21 Cod procedură penală. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că în ceea ce privește critica întemeiată pe dispozițiile art. 385/9pct.10 Cod procedură penală, apreciază că este neîntemeiată, întrucât instanța de fond s-a pronunțat cu privire la cererea formulată de către recurentul-inculpat asupra probelor solicitate. Totodată, la instanța de fond inculpatul a renunțat la solicitarea unei noi expertize în cauză.
În ceea ce privește critica întemeiată pe dispozițiile 385/9pct.21 Cod procedură penală, apreciază că este un motiv de casare care nu se poate lua în considerare din oficiu, iar motivele de recurs nu au fost depuse cu 5 zile înaintea primului termen de judecată astfel cum prevăd dispozițiile legale în materie.
Apreciază că se impune admiterea recursului pe cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct.18 Cod procedură penală sun aspectul laturii civile, întrucât există o sentință civilă definitivă și irevocabilă pronunțată de către Tribunalul București, prin care inculpatul a fost obligat la plata sumei reprezentând despăgubiri materiale, sumă care fost solicitată și în prezenta cauză penală.
Reprezentantul intimatei-părți civile având cuvântul, arată că de-a lungul unei perioade de patru ani s-au solicitat de către inculpat tot felul de acte, procesul civil a fost suspendat până la soluționarea cauzei penale. Mai mult decât atât, arată că inculpatul s-a sustras de la cercetare, ulterior fiind depistat de organele de poliție și s-a reluat judecarea cauzei, pronunțându-se acea sentință civilă definitivă și irevocabilă.
Solicită respingerea recursului declarat de către inculpat, considerând că instanța de fond s-a pronunțat cu privire la toate cererile formulate de către inculpat.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, arată că nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, totul fiind o înscenare făcută de către partea civilă din răzbunare pentru că și-a exprimat dorința să plece din societate.
CURTEA,
Pentru a da posibilitatea apărătorului recurentului-inculpat să depună concluzii scrise,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 02 martie 2009.
Dată în ședință publică azi, 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
ÎNCHEIERE
02 martie 2009
CURTEA,
În aceeași compunere, având în continuare nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 09 martie 2009.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 martie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 2829/2008 )
DECIZIA PENALĂ NR. 390R
Ședința publică de la 09 MARTIE 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR -- -
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol urmează pronunțarea asupra recursului declarat de către inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 725/12.12.2008 pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 februarie 2009, ce face parte integrantă din prezenta decizie penală.
Curtea, pentru a da posibilitatea apărătorului recurentului-inculpat să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea de la data de 23.02.2009 la data de 02.03.2009 și la data de 09.03.2009, când, în aceeași compunere a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.651/28.10.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul penal nr-, în temeiul art.215 al.l Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.
În temeiul art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a, teza a Ii-a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În temeiul art.359 proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal, privind revocarea suspendării.
În temeiul art.71 alin.5 penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și pedeapsa accesorie prev. de art.71 alin.l raportat la art.64 lit.a, teza a Il-a și b Cod penal.
În temeiul art. 14 și art. 15.C.P.P. raportat la art.346 alin.l Cod pr.pen. cu aplic art. 998-999 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă a părții civile Sector 2 B și obligă inculpatul la plata către aceasta a sumei de 8291,49 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
În temeiul art. 191 alin.l proc.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 193 alin.l Cod pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă C Sector 2 Bas umei de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către părți.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța fondului a reținut că, prin decizia nr. 14/15.03.2003 a Municipiul B - Consiliul Local al Sect. 2, Sector 2, inculpatul a fost angajat în funcția de merceolog treapta M II în cadrul Serviciului Comercial Aprovizionare al acestei societăți, iar cu această ocazie între Sector 2 și inculpat s-a încheiat pe o perioadă nedeterminată contractul individual de muncă nr. 10/19.03.2003. Ulterior, prin Decizia nr. 40/30.06.2004 a Consiliul Local al Sect. 2, Sector 2 inculpatul a fost promovat în funcția de responsabil al magazinului la care lucra.
Pe parcursul derulării activității sale, ca urmare a mai multor controalele efectuate periodic, în activitate de gestiune a inculpatului s-au constatat numeroase deficiențe, respectiv neîndeplinirea atribuțiilor funcționale privind ținerea la zi a evidenței tehnico operative pe care nu a prezentat-o pentru confruntare cu evidența contabilă, motiv față de care împotriva acestuia s-a aplicat sancțiunea "avertismentului scris" prin Decizia nr. 47/09.07.2004.
Ulterior, inculpatul nu a procedat la remedierea deficiențelor apărute în activitatea sa, astfel că prin Procesul verbal nr. 13/18.01.2005 întocmit la Magazinul nr. 3 din cadrul Sector 2 s-a reținut o lipsă în gestiune în cuantum de 20.892.987 lei. Prin urmare, prin Decizia nr. 79/24.02.2005 s-a reținut că inventarul dispus prin Decizia nr. 56/12.02.2005 s-a încheiat la data de 14.02.2005, însă documentele necesare întocmirii raportului periodic de gestiune, precum și procesul verbal privind rezultatele inventarierii nu au fost predate până la data de 24.02.2005 de către inculpat. În consecință, s-a încheiat procesul-verbal de control nr.13 din data 27.02.2005, prin care s-a reținut din nou că din evaluarea inventarierii a rezultat în gestiune o lipsă de 20 987 802 lei.
Date fiind deficiențele identificate în activitatea inculpatului, prin decizia nr.23/15.04.2005, în baza art.264 al.l lit. din Legea nr.53/2003, începând cu data de 16.04.2005 s-a dispus încetarea contractului de muncă încheiat de către inculpat cu Sector 2
De asemenea, având în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică contabilă, întocmit de către expert tehnic contabil G (fila 9 dup), raport ce nu a fost contestat de către inculpat, s-a reținut că în perioada cât inculpatul a fost angajatul părții civile, evidența contabilă a societății a fost ținută conform legii și a reflectat fenomenele economice în mod real pe baza de documente legale certe. Totodată, avându-se în vedere concluziile aceluiași raport de expertiză, s-a mai reținut că în aceeași perioadă inculpatul a prejudiciat Sector 2 cu suma totală de 8291,48 lei (82. 914. 910 ROL), provenită din existența unor lipsuri în gestiune în cuantum de 20 987 802 ROL, neînregistrarea în evidențele contabile a două facturi fiscale în cuantum total de 10.371.035 ROL, existența pe stoc a unor produse expirate nevalorificate în valoare de 8.886.000 ROL, respectiv suma reținută din vânzarea produsului pâine în cuantum de 42.670.000 ROL.
În drept, fapta inculpatului care în calitate de merceolog în cadrul Serviciului Comercial Aprovizionare cu sediul în B,-, sect. 2, aparținând Sector 2, în perioada 15.03.2003 - 15.04.2005 și-a însușit suma totală de 82 914 910 lei pe care o avea în gestiune, întrunește atât obiectiv cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prev. de art. 2151al.l Cod penal.
Sub aspectul elementului material al laturii obiective, s-a reținut că infracțiunea constă în însușirea de către inculpat în decursul perioadei 15.03.2003 - 15.04.2005 a sumei totale de 82.914 910 lei, pe care i-a gestionat:în calitatea sa de merceolog, urmarea imediată a acestei infracțiuni constând în scoaterea respectivei sume de bani din patrimoniul părții civile, respectiv diminuarea patrimoniului Sector 2 cu valoarea sumei pe care inculpatul și-a însușit-o pe nedrept, legătura de cauzalitate fiind relevată de asemenea de totalitatea materialului probator administrat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea sub forma de vinovăție a intenției directe, așa cum este definită de art 19 alin 1 lit a Cod penal, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea lui, atunci când a luat rezoluția infracțională de a-și însuși respectivele sume de bani.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzută de art.72 și de art. 52 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, dispozițiile părții generale ale Codului Penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a acestuia, atitudinea nesinceră a inculpatului pe parcursul desfășurării procesului penal, cât și faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul solicitând în esență achitarea sa, având în vedere că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Prin decizia penală nr.725 din 12.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală s-a respins, ca nefondat apelul inculpatului. Pentru a pronunța această soluție tribunalul, reevaluând întreg materialul probator existent în cauză, a constatat că situația de fapt a fost corect stabilită.
Apărarea inculpatului potrivit căreia în cauză s-ar impune o soluție de achitare pentru că în realitate nu este autorul acestor fapte - nu a putut fi primită.
Astfel, s-a constatat că prima instanță a reținut corect situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, din materialul probator administrat pe parcursul procesului penal: plângerea și declarațiile părții vătămate SC Sector 2 SRL; raport de expertiză contabilă - din 16.02.2007, deciziile nr. 47 din 09.07.2004, nr. 79 din 24.02.2005, nr. 23 din 15.04.2005 și nr. 14 din 15.03.2005, emise de Sector 2; contractul individual de muncă nr. 10 din 19.03.2003; proces-verbal de inventariere; notă privind activitatea învinuitului; declarații inculpat, rezultând fără echivoc vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În speță, nu se identifică vreunul din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei cum ar fi o stare de necesitate, cauză care să stea la baza dinamicii infracționale.
Raportat la împrejurările reținute, instanța de fond a procedat la o judicioasă individualizare a pedepsei, fiind nejustificată cererea inculpatului de achitare.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul: Recursul a fost motivat în scris, însă motivele de recurs nu au fost depuse la dosar în termenul prevăzut de dispozițiile art. 38510alin. 2.proc.pen. Cu ocazia dezbaterilor asupra recursului au fost susținute numai două dintre motivele dezvoltate în scris, invocându-se, pe calea cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 10.proc.pen. faptul că instanțele nu s-ar fi pronunțat cu privire la apărările formulate de către inculpat prin care invoca faptul că la dosar nu există depuse toate actele care au fost avute în vedere la efectuare raportului de expertiză. De asemenea, s-a criticat faptul că procedura de citare nu ar fi fost legal îndeplinită în fața instanței de apel.
Analizând hotărârile recurate, în limitele prevăzute de dispozițiile art. 38510alin. 21și 3859alin. 3 proc.pen. Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește nelegala îndeplinire a procedurii de citare în fața instanței de apel, Curtea constată că această critică încadrată în cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 21.proc.pen, nu mai poate fi cenzurată în recurs în condițiile nerespectării termenului prev. de art. 38510alin. 2.proc.pen. Dar, chiar și în condițiile în care critica ar fi fost formulată în termen, ea ar fi fost neîntemeiată, apelantul inculpat fiind citat la adresa indicată în cererea de apel (cerere atașată la dosarul instanței de fond), cât și la cealaltă adresă comunicată în fața instanței de fond, dar și prin afișare la
Referitor la cea de-a doua critică a inculpatului, se rețin următoarele:
În fața instanței de fond apărarea inculpatului a fost centrată pe următoarele aspecte: efectuarea expertizei contabile în baza unor date extracontabile (ale unui caiet), și nu pe baza documentelor și a actelor care contabile care dovedeau intrarea mărfurilor în societate, existența în interiorul societății a mai multor gestiuni separate - în cadrul diferitelor raioane, lipsa oricărei obligații a sa în ceea ce privește produsele expirate, existența, la data recepționării celor două facturi a unei proceduri diferite în cadrul societății, înregistrarea făcându-se la sediul central al societății, lui revenindu-i doar sarcina de a le transmite la către casierul societății.
Curtea constată, din analiza actelor dosarului că prima instanța, și ulterior cea de apel, nu au analizat aceste apărări ale inculpatului, concluzionând doar că acestea sunt contrazise "flagrant de toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză, în special de raportul de expertiză", expunând pe larg concluziile acestui raport și declarațiile martorilor și, care însă nu oferă informații de natură a clarifica aspectele ridicate de inculpat.
Din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că Sector 2 a înregistrat un prejudiciu cu suma totală de 8291,48 lei (82.914.910 lei), provenită din existența unor lipsuri în gestiune în cuantum de 20.987.802 lei, neînregistrarea în evidențele contabile a două facturi fiscale în cuantum total de 10.371.035 lei, existența pe stoc a unor produse expirate nevalorificate în valoare de 8.886.000 lei, respectiv suma reținută din vânzarea produsului pâine în cuantum de 42.670.000 lei.
Cu privire la lipsa din gestiune a sumei de 20.987.802 lei, inculpatul a arătat faptul că existau mai multe gestiuni separate, corespunzător raioanelor din magazin, astfel că suma nu îi poate fi imputată. Această împrejurare este invocată de către inculpat atât în nota explicativă de la data de 13.04.2005 cât și în precizările prealabile date expertului (fila 13 ). Aspectele nu au fost verificate în nici un fel, instanțele concluzionând că inculpatul se face vinovat de lipsa acestei sume, deși expertiza contabilă nu a analizat în nici un fel problema gestiunilor separate, limitându-se doar a compara datele din inventarul întocmit la data de 12.02.2005 cu datele din evidența financiar contabilă.
Referitor la existența produselor expirate, Curtea constată că nu s-a oferit nici un argument care să conducă la concluzia la care s-a ajuns, respectiv că acestea au constituit obiectul material al infracțiunii de delapidare. De asemenea nu rezultă că ar fi fost verificate apărările inculpatului referitor la existența în cadrul societății a unei alte proceduri de înregistrare a facturilor.
În ceea ce privește sumele lipsă din gestiune, provenind din vânzarea produsului pâine, Curtea constată că analizarea cererilor formulate de către inculpat, impunea mod obligatoriu depunerea la dosar a tuturor actelor care au fost avute în vedere la efectuarea expertizei. Așa cum s-a arătat anterior, inculpatul a susținut că raportul de expertiză are la bază doar un centralizator întocmit de partea civilă cu privire la vânzările de pâine, fără a exista la dosar nici un fel de dovezi referitoare la cantitatea de pâine intrată în gestiunea societății. Instanța de fond nu a făcut nici un fel de demersuri în obținerea acestor acte, care ar fi trebuit să constituie de fapt o anexă la raportul de expertiză contabilă și să se regăsească în dosarul de urmărire penală, punându-i numai în vedere inculpatului să solicite părții civile depunerea acestor acte la dosar. Nu s-a observat faptul că actele depuse în cursul judecății reprezintă numai o parte din actele analizate de către expert, lipsind acte esențiale, pe baza cărora inculpatul își fundamenta apărările.
Ca atare, în raport de cele reținute, se constată că instanțele s-au pronunțat asupra vinovăției inculpatului, achiesând în totalitate la concluziile raportului de expertiză, încondițiile în care nu existau la dosar toate probele care au stat la baza formulării acestor concluzii. Această situație ce a condus la imposibilitatea verificării apărărilor formulate de către inculpat și implicit a pronunțării asupra probelor care au fost administrate, ceea ce atrage incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 10 proc.pen.
Legat de cea de-a doua condiție prevăzută de art. 3859pct. 10 proc.pen. în sensul că nepronunțarea să fie de natură să garanteze drepturile inculpatului și să influențeze soluția procesului, Curtea apreciază că și această condiție este îndeplinită, chiar în situația existenței unei hotărâri civile definitive și irevocabile prin care inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă SC Sector 2 SRL a sumei de 8291,49 lei reprezentând lipsurile constatate în gestiunea societății. Astfel, existența sentinței civile 426/2007 a Tribunalului București, Secția a VIII a civilă, sentință definitivă și irevocabile (depusă în cursul judecării cauzei în fond, fila 52 și următoarele) nu are în fața instanței penale autoritate de lucru judecat în ceea ce privește existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Ca atare, obligarea inculpatului de către instanța civilă la integralitatea despăgubirilor solicitate, este lipsită de relevanță din punct de vedere penal, fiind de natură a influența numai admisibilitatea acțiunii civile formulată de către partea civilă (aspect neobservat nici de prima instanță și nici de cea de apel), instanța de fond urmând să analizeze, pe baza probelor care urmează să fie depuse la dosar (actele avute în vedere la efectuarea raportului de expertiză), toate apărările formulate de către inculpat și astfel să stabilească, în ce măsură lipsurile constatate în gestiunea SC Sector 2 SRL se datorează săvârșirii de către acesta a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Pentru motivele mai sus expuse, Curtea va admite recursul formulat de inculpat, va casa în totalitate atât sentința cât și decizia și va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Sectorului 2
În raport de soluția pronunțată, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.651/28.10.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 și a deciziei penale nr. 725 din 12.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.
Casează în totalitate atât sentința cât și decizia și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Sectorului 2
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
RED.
Dact. AL 2 ex. 25.03.2009
Președinte:Lucia RogJudecători:Lucia Rog, Simona Encean, Silvia Cerbu
