Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 859/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 31.08.2009
DECIZIA PENALĂ NR.859 /
Ședința publică din data de 03.09.2009
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de inculpații, împotriva încheierii penale nr.44 din 28.08.2009, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpații recurenți ambii în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, inculpatul asistat de avocat ales cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se procedează la audierea inculpaților, declarația acestora fiind consemnată în scris și atașată la dosar, după ce în prealabil li-au fost aduse la cunoștință drepturile de care beneficiază potrivit dispozițiilor art. 70 Cod procedură penală.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare respingerea propunerii de arestare preventivă și cercetarea inculpatului în stare de libertate pentru motivele dezvoltate în scris la dosar, în sensul că nu există nici un temei pentru o măsură atât de gravă, niciuna din condițiile cumulative prevăzute de art. 148 lit.f Cod procedură penală nefiind în realitate îndeplinită în situația în care și indiciile prevăzute de art. 143 care ar justifica încadrările juridice ale parchetului lipsesc.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare cercetarea inculpatului în stare de libertate. Apreciază că arestarea preventivă este lovită de nulitate absolută întrucât inculpatul nu a fost audiat în calitate de inculpat, deși a fost pusă în mișcare acțiunea penală. Precizează că raportul medico- legal evidențiază leziuni care nu au pus în pericol viața părții vătămate, corpul contondent nu a fost utilizat, că a formulat în probațiune audierea a 6 martori însă au fost audiate numai rudele părții vătămate.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii Tribunalului Arad ca legală și temeinică, susținând că: în mod corect s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală; declarațiile părților vătămate se coroborează cu concluziile raportului medico- legal; există indicii suficiente că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în seama lor; în mod corect prima instanță a reținut incidența art. 148 lit.f Cod procedură penală față de gravitatea infracțiunilor care s-au produs în public. În ce privește cererea de probațiune formulată această probă poate fi avută în vedere la judecarea pe fond a cauzei.
Inculpații recurenți, luând pe rând cuvântul solicită să fie judecați în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.44 din 28.08.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada respins excepția nulității propunerii de arestare preventivă invocată de apărătorul inculpatului.
A admis propunerea formulată de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de urmărire penală și criminalistică și a dispus arestarea preventivă inculpaților:
-, fiul lui și, născut la 12.01.1980, în municipiul A, posesor al CNP -, domiciliat în municipiul A,-, -, fiul lui și, născut la 24.12.1985, în A, posesor al CNP -, domiciliat în A,-,.11,.B,.7, împotriva cărora se emit mandate de arestare preventivă pe timp de 29 zile cu începere de la 28.08.2009 până la 25.09.2009, inclusiv.
Analizând dosarul de urmărire penală nr.1087/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de urmărire penală și criminalistică, prezentat de procuror odată cu sesizarea pentru luarea măsurii arestării preventive față de inculpații și, s-a reținut următoarele:
Prin rezoluția nr.1087/P/2009 din 24 august 2009 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a început urmărirea penală față de învinuitul, fiul lui și, născut la 12.01.1980, în municipiul A, posesor al CNP -, domiciliat în municipiul A,-, și față de învinuitul, fiul lui și, născut la 24.12.1985, în A, posesor al CNP -, domiciliat în A,-,.11,.B,.7, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor, prev. de art.20 rap. la art.174-175lit.i Cod penal, șantaj, prev. de art.194 alin.1 Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art.321, alin.1 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că în data de 28 iulie 2009, fiul părții vătămate a avut un conflict verbal cu alți tineri, iar drept consecință, în scopul răzbunării, aceștia au solicitat sprijinul unui număr de trei indivizi care au sosit la scurt timp la fața locului. Aceștia, în public, i-au aplicat victimei G multiple lovituri cu corpuri dure (bâte de baseball) în zone vitale ale corpului, provocându-i leziuni cu înfundare osoasă și pentru care în conformitate cu raportul de expertiză medico-legală necesită 30-35 de zile de îngrijire medicală dacă nu survin complicații. Doi dintre cei trei agresori au fost identificați în persoana numiților și, cunoscuți cu antecedente de violență în mediul infracțional din municipiul C de-al treilea agresor nu a fost identificat nici până în prezent. s-a produs în public, la desfășurarea acesteia asistând mai mulți martori. Ulterior agresorii, sub amenințare cu moartea, au obligat-o pe victimă să semneze un act prin care atesta în mod nereal că ar fi primit suma de 3.000 de euro de la aceștia.
Activitatea infracțională ulterioară a avut ca scop stingerea conflictului pe cale "amiabilă".
Din declarațiile părții vătămate dar și ale martorilor rezultă că învinuiții au utilizat cu prilejul agresiunii bâte de baseball pe care după încheierea conflictului le-au introdus în autoturismul cu nr.- aparținând invinuitului cu care de altfel, s-au deplasat inițial la fața locului.
Prin ordonanțele din data de 27.08.2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de cei doi inculpați.
Prin ordonanțele din data de 27.08.2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus luarea măsurii reținerii față de inculpatul pe o durată de 24 de ore, de la 27 august 2009, ora 13.00, până la 28 august 2009, ora 13.00 și față de inculpatul pe o durată de 24 de ore, de la 27 august 2009, ora 15.45, până la 28 august 2009, ora 15.45.
În motivarea propunerii de arestare preventivă înaintată instanței, se arată că săvârșirea infracțiunilor de către inculpați, sunt dovedite cu probele efectuate în cursul urmăririi penale.
Se arată că sunt întrunite și cerințele art. 148 alin.1 lit. din Codul d e procedură penală (pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică - sens în care trebuie avute în vedere atât natura și nivelul ridicat de pericol social al faptelor reținute în sarcina inculpaților, cât și periculozitatea inculpaților, inculpatul fiind cunoscut cu antecedente penale pentru infracțiuni cu violență) și că privarea de libertate a inculpatului este necesară în interesul urmăririi penale.
Audiați fiind inculpații cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, aceștia nu au recunoscut săvârșirea faptelor.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, respectiv: declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, planșe foto, proces-verbal de recunoaștere a inculpaților de către partea vătămată și martori, proces-verbal de efectuare a percheziției domiciliare la adresele inculpaților, raport de primă expertiză medico-legală, declarațiile inculpaților, instanța a reținut că, în data de 28.07.2009 ca urmare a unui conflict anterior între fiul părții vătămate și fratele inculpatului, numitul, inculpații și, s-au deplasat, însoțiți de o persoană rămasă neidentificată în cartierul, unde pe fondul unor discuții cu partea vătămată G, i-au aplicat acestuia multiple lovituri cu bâte de basseball, cu pumnii și picioarele, atât în zona capului, cât și în restul corpului. Acțiunea violentă a inculpaților a provocat părții vătămate leziuni grave constând în fractură maxiolo-malară dreaptă cu înfundare, care a necesitat intervenție chirurgicală. asupra părții vătămate a fost văzută de către martorii audiați în cauză, situație care i-a revoltat și le-a creat o stare de temere. Ulterior, inculpații, sub amenințare, au obligat-o pe partea vătămată să semneze un act care să ateste în mod nereal că ar fi primit suma de 3000 de euro de la aceștia.
Din cele reținute mai sus, instanța a apreciat că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele penale pentru care sunt cercetați, sub acest aspect fiind incidente disp. art. 143 Cod procedură penală și art.5 paragraf 1 lit. c din CEDO.
Pe de altă parte, instanța a considerat că în cauză sunt incidente și disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că, infracțiunile presupuse a fi săvârșite de aceștia sunt pedepsite cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, existând probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ținând seama de circumstanțele comiterii faptelor, de o gravitate extremă și de natură a crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate socială, cu consecința pierderii încrederii în sistemul judiciar slăbind autoritatea legii, sub aspectul fermității aplicării ei.
Cu privire la excepția nulității propunerii de arestare preventivă invocată de apărătorul inculpatului, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată. Astfel, din dosarul de urmărire penală rezultă că inculpatul a fost audiat de către procuror ulterior punerii în mișcare a acțiunii penale, ocazie cu care inculpatul arată că își menține declarațiile și nu mai are alte aspecte de relatat.
Pentru cele reținute mai sus, în baza art. 1491al. 9 Cod procedură penală, instanța a respins excepția nulității propunerii de arestare preventivă invocată de apărătorul inculpatului, a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de urmărire penală și criminalistică și a dispus arestarea preventivă a inculpaților și, împotriva cărora s-au emis mandate de arestare preventivă pe timp de 29 zile cu începere de la 28.08.2009 până la 25.09.2009, inclusiv.
Împotriva încheierii penale nr.44/CC/28.08.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- au declarat recurs inculpații și, în termen legal, recursuri înregistrate la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 31.08.2009.
În motivarea recursului declarat de inculpatul se solicită admiterea acestuia, casarea încheierii penale și judecarea sa în stare de libertate deoarece nu s-au individualizat circumstanțele și participarea sa la comiterea faptelor reținute, că nu există indicii privind comiterea infracțiunilor, iar raportul medico- legal nu menționează că au intervenit urmările de la art.182 penal. Se mai arată în motivarea recursului că nu a șantajat partea vătămată pentru a ajunge la o împăcare cu aceasta, conflictul fiind soluționat amiabil, că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică în situația în care ar fi pus în libertate, că propunerea de arestare preventivă a fost efectuată la o lună de la data incidentului, că nu are antecedente penale și a făcut demersuri pentru a se împăca cu partea vătămată, nefiind deci îndeplinite condițiile de la art.148 lit.f pr.pen.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în Codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpați a unor fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care s-a pus în mișcarea acțiunea penală împotriva acestora, respectiv tentativă de omor, șantaj și tulburarea ordinii și liniștii publice. temeinice privind comiterea faptei rezultă din declarațiile martorilor, ale părților vătămate.În acest sens, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt.
Totodată, în cauză sunt incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestora vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților și din consecințele acesteia. Infracțiunea de tentativă de omor aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv vieții persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează viața.
În privința celorlalte motive de recurs invocate de apărătorul inculpatului, instanța de recurs apreciază că acestea sunt neîntemeiate. În primul rând critica adusă urmăririi penale cu privire la persoana anchetatorului care instrumentează cauza, instanța de recurs reține că în conformitate cu art.209 al.4/1 pr.pen prezenta cauză a fost preluată spre instrumentare de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 21.08.2009 și repartizată unui procuror din cadrul acestei unități care a efectuat în continuare actele de urmărire penală în prezenta cauză. Astfel, la finalul dosarului de urmărire penală se regăsește declarația celor doi inculpați, luată de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, procesul verbal de aducere la cunoștință a învinuirii, acte procesuale ce poartă antetul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În al doilea rând dispozițiile procedurale nu stabilesc un termen de la data comiterii presupusei fapte înăuntrul căruia trebuie formulată propunerea de arestare preventivă, astfel că în prezenta cauză organul de urmărire penală a solicitat luarea acestei măsuri a arestării preventive la o lună de la data presupusei fapte cu privire la care există indicii că a fost comisă de inculpați, perioadă de timp în care s-a procedat la administrarea probelor atât în apărare cât și în acuzare pentru a convinge un observator independent că se impunea privarea de libertate a inculpaților pentru asigurarea bunei desfășurări a urmăririi penale. În al treilea rând se impune precizarea că lipsa antecedenței penale a inculpatului este lipsită de consecințe juridice câtă vreme nu a fost reținută ca temei al privării de libertate pe de o parte iar pe de altă parte în sarcina acestuia se reține comiterea unei fapte cu violență, extrem de grave care aduce grave prejudicii vieții și sănătății persoanei. Împrejurarea că inculpații au încercat să atenueze din consecințele faptelor lor prin suma de bani dată părții vătămate pentru împăcare are incidențe în privința altor instituții ale dreptului procesual penal dar nu poate constitui un temei al revocării măsurii arestării preventive, faptele reținute în sarcina inculpaților fiind guvernate de principiul oficialității.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații și împotriva încheierii penale nr.44 din 28.08.2009 pronunțată de Tribunalul Arad.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga fiecare inculpat la plata sumei de 80 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge recursul declarat de inculpații și împotriva încheierii penale nr.44 din 28.08.2009 pronunțată de Tribunalul Arad.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă fiecare inculpat la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 03.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 07.09.2009
Tehnored.
2ex/16.09.2009
Prima inst.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 31.08.2009
MINUTĂ DECIZIE PENALĂ NR.859 /
Ședința publică din data de 03.09.2009
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge recursul declarat de inculpații și împotriva încheierii penale nr.44 din 28.08.2009 pronunțată de Tribunalul Arad.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă fiecare inculpat la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 03.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--02.09.2009
CĂTRE,
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARAD
Vă restituim alăturat dosarul de urmărire penală nr.1087/P/2009 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- nenumerotat, privind pe inculpații, și vă facem cunoscut că, prin decizia penală nr. 859/R din 03.09.2009 pronunțată de această instanță, a fost respins recursul inculpatului împotriva încheierii nr. 44 din 28.08.2009 pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. 07.09.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--02.09.2009
CĂTRE,
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARAD
Vă restituim alăturat dosarul de urmărire penală nr.1087/P/2009 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- nenumerotat, privind pe inculpații, și vă facem cunoscut că, prin decizia penală nr. 859/R din 03.09.2009 pronunțată de această instanță, a fost respins recursul inculpatului împotriva încheierii nr. 44 din 28.08.2009 pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. 07.09.2009
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Laura Bogdan, Anca Nacu
