Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 861/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--02.09.2009
DECIZIA PENALĂ NR.861 /
Ședința publică din data de 03.09.2009
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr.45 din 01.09.2009, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar, după ce în prealabil i-au fost aduse la cunoștință drepturile de care beneficiază potrivit dispozițiilor art. 70 Cod procedură penală.
Se solicită de către avocatul ales al inculpatului audierea soției inculpatului.
Instanța respinge cererea formulată având în vedere obiectul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare lăsarea inculpatului în libertate având în vedere că are 4 copii minori și este singurul întreținător al familiei.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii Tribunalului Arad ca fiind legală și temeinică întrucât există suficiente indicii că inculpatul a săvârșit infracțiunea, având în vedere și declarațiile inculpatului care frecvent a recunoscut săvârșirea faptei.
Inculpatul recurent luând cuvântul solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.45 din 01.09.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și a dispus arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui G și, născut la data de 11.02.1972 în localitatea Chișineu C, Jud. A, domiciliat în A,-, CNP - împotriva căruia s- emis mandatul de arestare preventivă pe timp de 29 zile cu începere de la 1 septembrie 2009 până la 29 septembrie 2009 inclusiv.
Tribunalul Arada reținut că prin ordonanța din 1.09.2009, în dosarul nr. 416/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arada fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și incest, fapte prevăzute și pedepsite de art.197 alin.1, alin. 2 lit.1, alin. 3 și art. 203 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit.a Cod procedură penală, reținându-se că în data de 31.08.2009 și în urmă cu trei săptămâni a întreținut relații sexuale orale cu fiica sa în vârstă de 12 ani.
În motivarea propunerii de arestare preventivă înaintată instanței, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arada arătat că sunt îndeplinite condițiile legale prev. de art. 143 și 148 lit.f Cod procedură penală, apreciind că se impune emiterea unui mandat de arestare preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile.
Audiat fiind de către instanță, inculpatul a recunoscut comiterea faptei.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța a reținut referitor la inculpat că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea că acesta a săvârșit fapta penală pentru care este cercetat, sub acest aspect fiind incidente disp. art. 143 Cod procedură penală și art. 5 paragraf 1 lit.c din CEDO.
Pe de altă parte, instanța a considerat că în cauză sunt incidente și disp. art. 148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că infracțiunea presupusă a fi săvârșită de acesta este pedepsită cu o pedeapsă mai mare de 4ani închisoare, existând probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ținând seama de circumstanțele comiterii faptei, de o gravitate extremă și de natură a crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate socială, cu consecința pierderii încrederii în sistemul judiciar slăbind autoritatea legii, sub aspectul fermității aplicării ei. Nu în ultimul rând, cercetarea în stare de libertate a inculpatului poate constitui o încurajare și pentru alte persoane de a săvârși asemenea fapte grave.
Fiind întrunite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, existând și cazul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, instanța a dispus arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva încheierii penale nr. 45/01.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci numai cu ocazia susținerii orale a acestuia, motivele invocate fiind menționate în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând legalitatea și temeinica încheierii penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.3856pr.pen. instanța constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunile de viol și incest prevăzute de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit.1, alin. 3.Cod Penal, art. 203.Cod Penal, cu aplicarea art. 33 lit. a temeinice privind comiterea faptei rezultă din declarațiile inculpatului și părții vătămate aflate la filele 41, respectiv 45 din dosarul de urmărire penală, coroborate cu planșa ce redă fotografia aflată pe telefonul mobil al acestuia de la fila 19 din dosarul de urmărire penală. Susținerile apărătorului inculpatului în sensul că acestuia i s-ar fi încălcat dreptul la apărare nu sunt probate în nici un fel; cu atât mai mult cu cât în declarația din data de 01.09.2009 (fila 45 dosar UP) inculpatul recunoaște și descrie comiterea faptelor în fața procurorului și în prezența avocatului ales, a cărui semnătură se află pe declarație. În contextul în care apărătorul aprecia că inculpatului i-au fost încălcate drepturile sau că cele consemnate în declarație nu sunt conforme cu susținerile clientului său avea posibilitatea de a refuza semnarea acesteia, ceea ce nu s-a întâmplat în condițiile în care această procedură a semnării declarației inculpatului și de către avocatul care a asistat la îndeplinirea actului procedural este consacrată de legiuitor ca o garanție în plus pentru a asigura drepturile inculpatului. Totodată, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt.
Totodată, în cauză sunt incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunile de viol și incest aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătății persoanei, integrității sale psihice și fizice, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează sănătatea personală și relațiile familiale.
Astfel fiind, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.45 din 1.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală va obliga inculpatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.45 din 1.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 03.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 08.09.2009
Tehnored.
2ex/ 15.09.2009
Prima inst. - Trib.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--02.09.2009
MINUTA DECIZIEI PENALĂ NR.861 /
Ședința publică din data de 03.09.2009
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.45 din 1.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 03.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--02.09.2009
CĂTRE,
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARAD
Vă restituim alăturat dosarul de urmărire penală nr. 416/P/2009-49 file, privind pe inculpatul, și vă facem cunoscut că, prin decizia penală nr. 861/R din 03.09.2009 pronunțată de această instanță, a fost respins recursul inculpatului împotriva încheierii din 01.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. 07.09.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--02.09.2009
CĂTRE,
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARAD
Vă restituim alăturat dosarul de urmărire penală nr. 416/P/2009-49 file, privind pe inculpatul, și vă facem cunoscut că, prin decizia penală nr. 861/R din 03.09.2009 pronunțată de această instanță, a fost respins recursul inculpatului împotriva încheierii din 01.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. 07.09.2009
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Laura Bogdan, Anca Nacu
