Propunere de arestare preventivă a învinuitului (art. 146 c.p.p.).
| Comentarii |
|
România
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
încheierea NR. 80/ DOSAR NR- Ședința publică din 5 octombrie 2009
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Alina Constanța Mandu C - - judecător
- - - judecător
- - judecător
- grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii nr. 7 din data de 2 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul desemnat din oficiu - avocat pentru recurentul inculpat lipsă.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind, reprezentantul parchetului și apărătorul desemnat din oficiu, declară că nu au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursului declarat.
oficiu pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii nr. 7 din 2 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și familie Brașov și respingerea propunerii de arestare preventivă întrucât fapta pentru care s-a formulat propunerea de arestare preventivă a inculpatului a fost săvârșită la data de 23.11.2008. În opinia sa, nu pot fi reținute dispozițiile art. 148 lit. d Cod procedură penală, deoarece ar trebui ca după ce s-a pus în mișcare acțiunea penală prin rechizitoriu, să existe o altă infracțiune pentru care să existe pusă în mișcare acțiunea penală.
Mai mult, consideră că scopul prevăzut de art. 136 Cod procedură penală nu este îndeplinit, prin înaintarea rechizitoriului în instanță urmărirea penală a încetat și temeiul prevăzut de art. 148 lit. Cod procedură penală nu mai subzistă. La aproape 1 an de la săvârșirea faptei nu mai poate fi invocat temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, atât timp cât în perioada scursă nu a fost formulată o propunere de arestare preventivă împotriva inculpatului.
solicitând admiterea recursului și respingerea propunerii de arestare preventivă.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat. Prin încheierea nr. 7 din 2 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și familie Brașovs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului, în lipsă, existând probe certe ce fac dovada temeiului de drept reținut, văzând și faza procesuală, consideră încheierea pronunțată la adăpost de orice critică și pune concluzii de respingere a recursului formulat.
A
Constată că, prin încheierea de ședință nr. 7 din data de 2 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângî Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov privind pe inculpatul și în consecință, în baza art. 160 Cod procedură penală, raportat la art. 148 alin. 1 lit. e și f Cod procedură penală, a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului pe o durată de 30 de zile cu începere de la data prinderii acestuia.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Probele administrate până în prezent în dosarul de urmărire penală conduc la concluzia existenței unor probe și indicii temeinice, în sensul art. 143 Cod procedură penală, în sensul că inculpatul ar fi putut săvârși fapte prevăzute de legea penală, c ear putea constitui infracțiunile de lipsire de libertate în mod illegal, prevăzută și pedepsită de art. 189 alin. 1, 2 Cod penal și viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. 1, 3 Cod penal - infracțiuni pentru care s-a propus arestarea preventivă a acestuia.
În analiza temeiurilor invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și familie Brașov, tribunalul a reținut incidența în cauză a art. 148 lit. e și f Cod procedură penală și aume: există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta și, respectiv, pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina sa este mai mare de patru ani închisoare și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, prin avocatul său desemnat din oficiu, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii, iar în urma rejudecării, respingerea propunerii de arestare preventivă. În motivarea recursului se arată că arestarea preventivă nu este necesară în acest moment procesual, având în vedere perioada de timp scursă între data săvârșirii faptei și data formulării propunerii de arestare preventivă, nemaisubzistând temeiul de arestare preventivă prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Examinând încheierea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
Prin rezoluția organelor de poliție din data de 25.11.2008, confirmată prin rezoluția procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovirea sau alte violențe, lipsire de libertate și viol, reținându-se că în data de 23.11.2008, în jurul orelor 20,00 lovit minora peste față, intimidând-o astfel și pe sora acesteia, minora în vârstă de 14 ani, pe care ulterior a lipsit-o de libertate în mod ilegal, transportând-o în autoturismul său și a constrâns-o prin amenințări și intimidare la un act sexual oral.
Prin ordonanța procurorului din data de 26.11.2009 s-a luat față de învinuit măsura obligării de a nu părăsi Mun. B pe o durată de 30 de zile
În data de 27.11.2008 s-a întocmit referat de propunere pentru declinarea competenței de soluționare a cauzei de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov.
Prin ordonanța din data de 28.11.2008 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov au fost infirmate ca nelegale actele procesuale întocmite cu încălcarea competenței materiale, respectiv a rezoluției de confirmare a începerii urmăririi penale, ordonanța de obligare de a nu părăsi localitatea și declarația învinuitului și procesul - verbal de aducere la cunoștință a învinuirii.
Prin rezoluția din data de 28.11.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașovs -a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, lipsire de libertate și lovire sau alte violențe, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că în data de 23.11.2008, în jurul orelor 20,00, învinuitul a lipsit-o de libertate pe partea vătămată, în vârstă de 14 ani, timp în care a supus-o unui raport sexual oral forțat. S-a mai reținut că pentru a asigura luarea părții vătămate minore, a agresat-o pe sora acesteia, în vârstă de 18 ani.
Prin ordonanța procurorului din data de 11.12.2008, s-a dispus obligarea învinuitului de a nu părăsi localitatea B pe o durată de 30 de zile, stabilindu-se totodată, în temeiul art. 145 alin. 2 și alin. 3 Cod procedură penală, mai multe măsuri și obligații. Această măsură procesuală a fost prelungită în data de 7.01.2009, precum și în data de 2.01.2009, ultima prelungirea fiind pentru perioada 09.02.2009 până în data de 10.03.2009 inclusiv.
În tot acest timp, de la data începerii urmăririi penale și până la încetarea de drept a măsurii preventive, s-au efectuat acte de urmărire penală, au fost audiați martori, părțile vătămate, a fost efectuată expertiză biocriminalistică de tip ADN și s-a audiat învinuitul în mai multe rânduri, ultima dată cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, în data de 29.05.2009.
Referatul cu propunerea de terminare a urmăririi penale a fost întocmit în data de 01.06.2009, iar rechizitoriul în data de 01.10.2009.
Este de menționat faptul că între data prezentării materialului de urmărire penală și data întocmirii rechizitoriului nu a mai fost efectuat nici un act de urmărire penală.
Pentru luarea măsurii arestării preventive în cursul judecății este necesară îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și existența unuia dintre cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală. Dacă condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală sunt îndeplinite, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, condiția referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate, nu este îndeplinită. De asemenea, nu este îndeplinită condiția referitoare la existența datelor că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă să facă presiuni asupra acesteia.
Este adevărat că faptele pentru care este trimis în judecată sunt deosebit de grave, însă, în situația în care de la data săvârșirii faptelor, respectiv 23.11.2008, a trecut aproape un an, timp în care s-a derulat urmărirea penală, iar față de învinuit a fost luată o măsură preventivă mai puțin severă, și anume măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, care a încetat de drept în luna martie 2009, nu se poate afirma că lăsarea în libertate a inculpatului în acest moment procesual, când urmărirea penală deja a fost finalizată, iar instanța a fost sesizată cu rechizitoriu, prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În plus, nu s-a dovedit nici faptul că o asemenea măsură preventivă ar fi necesară pentru buna desfășurarea a procesului penal or pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, astfel cum prevede art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, de vreme ce acesta a fost prezent la efectuarea actelor de urmărire penală pentru care a fost citat, i s-a prezentat materialul de urmărire penală. Împrejurarea că nu a fost prezent la judecarea propunerii privind măsura arestării preventive, fiind plecat din țară, astfel cum rezultă din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare nu dovedește că inculpatul se sustrage de la judecată.
În contextul celor expuse mai sus, văzând că urmărirea penală a fost finalizată deja, se constată inexistența la acest moment a datelor că inculpatul exercită presiuni asupra părții vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta.
Față de aceste considerente, văzând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. lit. e și f Cod procedură penală, curtea va admite recursul declarat de inculpatul, prin avocatul său desemnat din oficiu, va casa încheierea atacată, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală și va respinge propunerea de arestare preventivă, conform art. 160/a alin. 1 Cod procedură penală.
În temeiul art. 189, 192 alin. 2 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministeruli Justiției și Libertăților și se va include în cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, care rămân în sarcina statului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință nr. 7 din 02.10.209 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, pe care o casează.
Rejudecând, în temeiul art. 160 Cod procedură penală, respinge propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și familie Brașov, privind arestarea preventivă a inculpatului.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și se include în cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, care rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 2: Aurelia Munteanu
- C - - - -
GREFIER
Red.EB/15.10.2009
Tehnoredact.DS/16.10.2009/2 ex.
Jud.fond..
Președinte:Alina Constanța ManduJudecători:Alina Constanța Mandu, Aurelia Munteanu, Elena
