Purtarea abuzivă (art. 250 cod penal). Decizia 171/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
Decizia penală nr.171
Ședința publică din data de 22 februarie 2010
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Mihai Viorel Tudoran
Judecător - - -
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul, domiciliat în comuna, sat, județul B, partea civilă, domiciliat în comuna, sat, județul B și partea vătămată, domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei penale nr. 280 din 26.11.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care au fost respinse ca nefondate apelurile declarate inculpat,partea civilă și partea vătămată și împotriva sentinței penale nr.129/10.02.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău prin care a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de purtare abuzivă prev.de art.250 alin.2 Cod penal în dauna părții vătămate.
Iar în temeiul art.81 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor comiterii unei alte infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În latura civilă a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea vătămată, reprezentând daune morale.
A fost respinsă cererea părții civile privind obligarea inculpatului la plata daunelor morale.
A fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta parte civilă, asistată de avocat ales, din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale depuse la dosar, fila 13, recurenta parte vătămată, lipsind recurentul inculpat, pentru care a răspuns avocat, din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 335, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recurentul inculpat a depus la dosar motivele de recurs.
Avocat pentru recurentul parte civilă, depune la dosar motivele de recurs, precizând totodată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Avocat, pentru recurentul - inculpat, de asemenea arată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Recurentul - parte vătămată și reprezentantul Ministerului Public, pe rând având cuvântul precizează că alte cereri nu au de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea ia act de declarațiile părților și, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, recurentul parte civilă învederează instanței că decizia tribunalului care motivează pe larg respingerea apelului inculpatului, se limitează și face referire la o singură sintagmă respectiv, "sub aspectele mai sus arătate tribunalul constată că și apelul părții vătămate este nefondat".
Dat fiind faptul că părțile au situații juridice opuse, de divergență, nu se poate aprecia că motivarea respingerii apelului inculpatului este valabilă și pentru apelul părții civile.
Mai precizează apărătorul părții civile că acestuia i s-au acordat doar J din pretenții, ceea ce ar echivala cu reținerea stării de provocare invocată de inculpat, ori atât instanța de fond cât și cea de apel au respins această apărare a inculpatului, motivând pe larg de ce nu se poate reține în favoarea inculpatului această circumstanță, din acest motiv apreciază că înjumătățirea pretențiilor bănești solicitate de partea civilă cu titlu de daune morale este nelegală.
Din toate actele dosarului rezultă elementele infracționale ale modului în care inculpatul, în calitatea sa de primar a încălcat drepturile părții civile la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile provenite de la autorul său, prin falsificarea actelor de stare civilă ale lui, soția primarului, inculpatul din prezenta cauză, care a ajuns să aibă două rânduri de părinți beneficiind de reconstituirea dreptului de proprietate funciară direct în dauna părții vătămate.
Instanțele de fond trebuiau să aibă în vedere și aspectele legate de faptul că partea civilă nu a reușit să-și apere drepturile legale, patrimoniale decât apelând la mijloace mass- media respectiv.
Inculpatul din reprezentant al cetățenilor care l-au ales și ale căror drepturi legitime trebuia să le dea curs, s-a transformat într-un agresor fizic al propriilor cetățeni.
Pentru motivele mai sus arătate, solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârilor instanțelor de fond și modificarea acestora în latură civilă, în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 80.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă.
În ceea ce privește recursul părții vătămate, la instanța de fond s-a invocat tardivitatea însă din punctul său de vedere acesta a formulat în termen plângerea, iar cu privire la recursul declarat de inculpatul, solicită respingerea ca nefondat, apreciază că inculpatul a încercat să-și însceneze o infracțiune de ultraj.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat, învederează instanței că hotărârea instanței de apel este netemeinică și nelegală întrucât instanța de apel nu a răspuns excepției tardivității plângerii formulată împotriva soluției din dosarul nr. 4463/P/2005, excepție care de altfel a fost ridicată și de reprezentantul Ministerului Public.
Un alt motiv este acela că din eroare s-a dispus schimbarea încadrării juridice și s-a reținut aplicarea disp. art. 2781al.8 lit. c Cod procedură penală, încheierea respectivă fiind lovită de nulitate și dată cu încălcarea competenței materiale.
De asemenea cele două instanțe au dat eficiență juridică casetei video reținând ca probă "indubitabilă"imaginile de pe această casetă. Din punctul său de vedere aceasta nu poate avea valoare probantă deoarece nu a fost obținută cu autorizarea procurorului, mai mult decât atât înregistrarea nu reprezintă decât imagini selectate de producător după montaj.
Din întreg materialul probator administrat în cauză se poate reține starea de provocare și de tulburare în care s-a aflat inculpatul, datorită atitudinii provocatoare, pe care au avut-o petenții și nu poate fi vorba de o faptă cu caracter penal, având în vedere condițiile concrete și împrejurările derulări evenimentelor în cauză.
Ținând seama de condițiile concrete ale derulării evenimentului, apreciază că fapta inculpatului nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, deoarece prin atingerea minimă adusă unei valori apărate de lege și prin conținutul ei concret, este lipsit de importanță astfel că inculpatului i se poate aplica o sancțiune cu caracter administrativ.
Pe latură civilă apreciază că daunele acordate de instanțele fondului sunt exagerate, motiv pentru care solicită reanalizarea acestora.
Precizează apărătorul recurentului - inculpat că incidentul s-a datorat unor stări conflictuale mai vechi între părți cu privire la un titlu de proprietate, însă părțile civile nu au înțeles că acest litigiu se soluționează pe calea dreptului civil și nu a celui penal.
Pentru toate cele mai sus expuse solicită admiterea recursului declarat de inculpatul și respingerea recursurilor declarate de partea civilă și partea vătămată. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea tuturor recursurilor ca nefondate, cu privire la excepția de tardivitate invocată de recurentul - inculpat, solicită respingerea acesteia, plângerea este formulată în termenul prevăzut de lege, iar cu privire la cuantumul daunelor, apreciază că acesta este exagerat și nu se impune majorarea lui.
Avocat, având scurt cuvânt în replică, precizează că primul motiv de apel, formulat de inculpat nu este formulat ca și motiv de apel, cu privire la tardivitatea formulării plângerii, aceasta este formulată în termen, iar la momentul pronunțării Deciziei nr. 15 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite - plângerea era pe rolul instanței de judecată(depune la dosar copia deciziei invocate).
Cu privire înregistrarea video, ca probă în dosar precizează că nu aceasta este proba care a dus la convingerea instanței de fond că fapta există ci, certificatele medico legale și declarațiile de martori existente la dosar și din care rezultă că inculpatul se face vinovat de fapta imputată și pentru care a fost condamnat.
Recurentul - parte vătămată, arată că este de acord cu concluziile apărătorului recurentului - parte civilă.
Recurentul - parte civilă, învederează instanței că dorește să-și recupereze terenul proprietatea sa.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr.129/10.02.2009 pronunțată de Judecătoria Buzăua fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de purtare abuzivă prev.de art.250 alin.2 Cod penal în dauna părții vătămate.
În temeiul art.81 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor comiterii unei alte infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În latura civilă a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea vătămată, reprezentând daune morale.
A fost respinsă cererea părții civile privind obligarea inculpatului la plata daunelor morale.
Pentru a pronunța această sentință s-a susținut că:
Prin plângerea înregistrată la data de 11.06.2007, sub nr.4571/200, petenții și au solicitat desființarea ordonanței de scoatere de sub urmărire penală nr.4463/P/2005 din data de 02.01.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău privind pe făptuitorul.
În motivarea plângerii, petenții au învederat instanței faptul că, ordonanța atacată este netemeinică și nelegală întrucât organele de anchetă invocă aspecte superficiale, nereale și chiar ridicole care nu pot justifica comportamentul făptuitorului.
Prin încheierea pronunțată la data de 15.10.2007, instanța a respins excepția tardivității plângerii invocată de făptuitor, a admis în parte plângerea formulată de petenții și, a constatat temeinică și legală soluția privind neînceperea urmăririi penale fată de făptuitorul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.25 pen. raportat la art.260 al.1 pen. și față de făptuitorii a, și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.260 al.1 pen. a desființat în parte ordonanța de scoatere de sub urmărire penală nr.4463/P/2005 din data de 02.01.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău și menținută prin ordonanța nr.375/II/2/2007 din data de 25.05.2007 numai cu privire la făptuitorul, a constatat că, probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei reținând cauza spre judecare pentru făptuitorul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.250 al.2 pen.
Analizând actele și lucrările dosarului respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, a, -, a, conținutul casetei video trimisă de Televiziunea Română și atașată la dosar, precum și celelalte înscrisuri atașate la dosar a reținut că în cursul anului 2005 partea vătămată, a trimis o sesizare la Televiziunea Română pentru a reclama pretinse abuzuri ale inculpatului, primar al comunei, jud.B, funcție pentru care la alegerile locale din anul 2003 candidat și.
Urmare acestei sesizări, la data de 14.10.2005 s-a deplasat la Primăria o echipă de la 2, de la emisiunea " lui " formată din reporterul, cameramanul a și șoferul a -.
Interviul a fost redat pe postul național de televiziune 2, caseta video cu imaginile selectate de producător fiind predată la dosarul de urmărire penală de reprezentanții Televiziunii Române.
Întrucât inculpatul nu a fost găsit la primărie martorul a luat legătura telefonic cu acesta, inculpatul venind la sediul primăriei la ora 16,30 unde era așteptat de echipa, partea vătămată și.
După ce au avut loc câteva discuții în fata primăriei, inculpatul împreună cu martorii, a, și partea vătămată au intrat în incinta primăriei si au urcat pe scara interioară la etaj unde se afla biroul agentului agricol din care se putea intra în biroul inculpatului, în ordinea menționată mai sus.
După ce au intrat în biroul inculpatului, partea vătămată si au continuat să-i reproșeze acestuia pretinse ilegalități privind falsificarea unor acte de stare civilă de către inculpat, în folosul soției sale, în urma cărora aceasta a obținut un titlu de proprietate pentru suprafața de 10 ha. teren pe raza comunei pe care ulterior ar fi înstrăinat-o, partea vătămată solicitându-i să-i fie eliberat un titlu de proprietate pentru soția sa, atribut al inculpatului în calitate de primar si membru în Comisia locală de aplicare a Legii nr.18/1991 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
La un moment dat inculpatul a plecat din biroul său în biroul agentului agricol si din acest din urmă birou a intrat martora cu care partea vătămată a avut o discuție contradictorie fără ca partea vătămată să o forțeze în vreun fel pe martoră să iasă din acel birou așa după cum s-a reținut în cuprinsul ordonanței de scoatere de sub urmărire penală nr.4463/P/2005 din data de 02.01.2007.
Între timp inculpatul a revenit în biroul său și a început să o lovească fără motiv pe partea vătămată cu pumnii până când aceasta a căzut, în prezența martorilor și a.
Această situație de fapt rezultă cu certitudine din declarațiile martorilor și a coroborate cu imaginile surprinse de camera de luat vederi aflată în funcțiune.
În ceea ce privește apărările inculpatului conform cărora acesta ar fi fost lovit anterior de partea vătămată și în momentul în care descuia ușa biroului său, acestea sunt infirmate de declarațiile martorilor și a.
Cu privire la declarațiile martorelor a și, acestea urmează a fi înlăturate de instanță ca neutile și neconcludente cauzei în condițiile în care martorele sunt salariate ale primăriei, în aceste împrejurări declarațiile lor fiind subiective.
S-a precizat că nu se poate retine circumstanța atenuantă a provocării în favoarea inculpatului în condițiile în care partea vătămată, prin comportamentul său, nu i-a indus inculpatului o puternică tulburare sau emoție sub imperiul căruia a lovit-o pe partea vătămată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și părțile vătămate si.
Printr-un memoriu separat inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate solicitând în principal desființarea acesteia si achitarea sub considerentul că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni,cu menținerea ca fiind legală și temeinică a soluției dată de procuror în cursul urmăririi penale. Astfel s-a arătat că instanța de fond a dat eficiență probei cu înregistrarea incidentului pe caseta video atașată dosarului, dar aceasta nu a fost obținută cu autorizarea procurorului potrivit art.91 pct.5 cod pr.penală.
Totodată s-a criticat sentința în sensul că trebuia reținută starea de provocare în care s-a aflat inculpatul la comiterea faptei datorită atitudinii provocatoare a părții vătămate care i-au adresat cuvinte jignitoare si l-au insultat.
S-a mai arătat că situația de fapt reținută prin Ordonanța procurorului este reală si se coroborează cu probatoriul administrat motiv pentru care se concluzionează că fapta inculpatului apelant nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni impunându-se aplicarea prevederilor art.181cod penal.
Inculpatul a criticat sentința și sub aspectul soluționării laturii civile,considerând că nu se impunea acordarea daunelor morale întrucât infracțiunea pentru care a fost condamnat nu reprezintă o faptă de prejudiciu. Astfel s-a învederat că suma de 4000 lei la care a fost obligat cu titlu de daune morale către intimatul este exagerată fiind acordată cu nerespectarea criteriilor care stau la baza evaluării prejudiciului nepatrimonial,cu atât mai mult cu cât nu s-a ținut cont de atitudinea provocatoare si jignitoare a victimei.
Apelantul și-a motivat în scris apelul susținând că la individualizarea pedepsei instanța trebuia să aibă în vedere atitudinea inculpatului după comiterea faptei, acesta încercând să inducă în eroare organele judiciare prin înscenarea unui pretins ultraj la adresa sa.Totodată s-a arătat că inculpatul a comis fapta în calitate de funcționar public aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu,iar printr-o pedeapsă mai aspră ar fi realizat scopul urmărit de legiuitor.
Același apelant a criticat sentința și în privința cuantumului daunelor morale, învederând că s-a constituit parte civilă cu suma de 8000 lei,iar cuantumul stabilit de către prima instanță nu reflectă tensiunea, neliniștea și umilințele pe care le-a îndurat în urma faptei săvârșite de către inculpat.
Examinând sentința atacată pe baza actelor lucrărilor si mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și cu ocazia cercetării judecătorești Tribunalul Buzău prin decizia penală nr.280/26.11.2009 a apreciat că apelurile declarate de inculpat și de părțile vătămate sunt nefondate.
S-a precizat că situația de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond care în mod judicios a înlăturat declarațiile martorilor a și, întrucât acestea aveau calitatea de angajate ale primăriei în cadrul căreia inculpatul își exercita atribuțiile de serviciu, iar pe de altă parte nici nu au perceput în mod direct momentul în care inculpatul a agresat-o pe partea vătămată, iar reporterul și cameramanul a ce s-au aflat în biroul inculpatului au declarat că s-a produs o busculadă între acesta și partea vătămată. În urma acestei busculade martorii au văzut că partea vătămată a căzut în biroul inculpatului. Au declarat martorii respectivi că cele două părți vătămate nu se aflau sub influența băuturilor alcoolice.
În aprecierea faptelor și la stabilirea evenimentelor, tribunalul a menționat că se conduce și după principiul probei dincolo de orice îndoială rezonabilă,cu mențiunea că o asemenea dovadă poate rezulta si dintr-un ansamblu de indicii temeinice și prezumții suficient de precise si concordante care conduc spre concluzia săvârșirii infracțiunii.
Pe lângă probele directe constând în declarațiile părților vătămate înregistrările de pe caseta video și depozițiile celor doi martori mai sus menționați s-a constatat că există și indicii temeinice și prezumții care, coroborate, justifică concluzia că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în incidentul care a avut loc în biroul său.
Deși apelantul a susținut că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni,fiind suficientă aplicarea unei sancțiuni administrative,așa cum procedase procurorul prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, tribunalul a apreciat că instanța de fond în mod corect a constatat că fapta întrunește elementele constitutive,obiective și subiective,ale infracțiunii de purtare abuzivă. Pedeapsa aplicată de prima instanță fiind just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art.72 cod penal, avându-se în vedere că inculpatul a comis fapta în incinta Consiliului Local, că acesta îndeplinea funcția de primar al comunei, că a comis fapta în prezența unor reprezentanți ai unui post de televiziune,comportament care trebuie sancționat potrivit legii si circumstanțelor în care a avut loc.
Actul agresiv al inculpatului săvârșit în modalitatea descrisă mai sus si în împrejurările menționate a fost de natură a cauza părții vătămate o suferință psihică ce necesită acordarea unei compensații materiale sub forma obligării inculpatului la plata daunelor morale.
În acest sens s-a menționat că nu există criterii precise ori matematice de evaluare a prejudiciului afectiv suferit de către partea vătămată ca urmare a agresiunii inculpatului, dar la aprecierea sumei ce trebuie acordată cu titlu de compensații bănești trebuie să aibă in vedere ca acestea să nu reprezinte sursă de îmbogățire fără just temei pentru creditorul unor astfel de despăgubiri și nici amenzi exagerate pentru debitorul obligației de plată, aspect față de care s-a apreciat că suma de 4000 lei la care a fost obligat inculpatul apelant corespunde unor astfel de criterii și este de natură a compensa suferința psihică a părții vătămate.
Deși, apelantul a fost prezent cu partea vătămată la locul incidentului, acesta nu a suferit o vătămare fizică morală sau materială în împrejurările respective. Inculpatul a fost condamnat numai pentru actul de agresiune fizică săvârșit în dauna părții vătămate si nu s-au reținut în sarcina acestuia acte materiale,comise în aceeași împrejurare și prin care să fie lezate interesele ori persoana apelantului. Din acest punct de vedere apelul acestuia a fost considerat ca nefondat.
Împotriva acelor două hotărâri judecătorești au declarat recurs inculpatul, partea civilă și partea vătămată.
Inculpatul a precizat în primul rând că plângerea formulată de către partea civilă este tardiv formulată, aceasta fiind înregistrată la 11.06.2007, pe rolul Judecătoriei Buzău în timp ce ordonanța primului procuror de respingere a plângerii împotriva rezoluției nr. 4463/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzăua fost pronunțată în data de 25.05.2007.
De asemenea inculpatul a precizat că nu se face vinovat de infracțiunea pentru care a fost condamnat.
S-a precizat în primul rând că înregistrarea de pe caseta nu este una obținută cu autorizarea procurorului, iar pe de altă parte s-a menționat că faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 250 Cod penal, deoarece nu s-a aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu a folosit expresii jignitoare și în fine, nu a avut vreo intenție de a comite fapte penale.
A mai precizat inculpatul că din derularea evenimentelor se mai poate reține starea de provocare și tulburare în care s-a aflat datorită atitudinii provocatoare și jignitoare pe care au avut-o petenții.
De asemenea a mai susținut că fapta sa nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni dat fiind atingerea minimă adusă unei valori sociale apărate de lege, deoarece prin conținutul ei concret este lipsit de importanță cât și prin prisma circumstanțelor sale personale, având o conduită bună în societate, nefiind cunoscut cu antecedente penale și încadrat în muncă.
Referitor la daunele morale a menționat că suma de 4000 lei este exagerată și nu reprezintă o compensare a suferințelor provocate ci mai mult o îmbogățire fără justă cauză, ținând cont în special de atitudinea provocatoare și jignitoare a părții civile față de inculpat.
Partea civilă a precizat că daunele morale acordate sunt mult prea reduse, în raport de suferința de ordin moral, respectiv de umilința de a fi fost agresat la vârsta sa de primarul localității chiar în sediul primăriei cu ocazia realizării unei emisiuni TV în condiții de publicitate și expunere mediatică.
deși a depus la dosar un memoriu prin care precizează că își motivează recursul, în realitate această motivare reprezintă mai mult un răspuns la recursul formulat de inculpat, dorind să afirme că acesta se face vinovat pentru fapta pentru care a fost condamnat.
Analizând recursurile formulate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât și conform art. 3859alin.2 Cod procedură penală, Curtea apreciază că toate aceste căi de atac sunt nefondate astfel cum se va arăta în continuare.
În ce privește recursul părții vătămate, așa cum s-a arătat în realitate el nu critică hotărârile judecătorești anterioare ci dorește să confirme vinovăția inculpatului, motiv pentru care ținând cont și de disp. art. 3859alin.3 Cod procedură penală, în ceea ce privește calea sa de atac nu poate fi privită decât, ca nefondată.
Referitor la tardivitatea plângerii formulată de către se constată că așa cum inculpatul a precizat aceasta poartă rezoluția judecătorului de la Judecătoria Buzău din 11.06.2007, iar ordonanța de respingere a plângerii sale nr. 375/II/2/2007 a fost pronunțată de către primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău la 25.05.2007.
La dosarul de urmărire penală filele 143-144, există două formulare reprezentând dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare din care se poate trage concluzia că a fost comunicată ordonanța mai sus menționată, însă nici unul dintre acestea nu poartă data poștei din care să rezulte cu claritate când această ordonanță a ajuns să fie cunoscută de către persoanele interesate și respectiv. Aceasta în contradicție cu alte trei înscrisuri aflate la filele 145-147 denumite de asemenea dovadă de îndeplinire a procedurii de comunicare prin care a fost comunicată rezoluția nr. 4463/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău care poartă data poștei atât a locului de plecare (orașul B) cât și a locului de destinație (loc. - jud. B).
În consecință această excepție invocată de către inculpat, Curtea o consideră ca neîntemeiată.
Referitor la elementele constitutive prev. de art. 250 alin.2 Cod penal, Curtea ca și instanțele anterioare consideră că ele sunt îndeplinite, găsindu-și corespondent în probatoriile administrate și pe larg analizate atât de către judecătorie dar și de către tribunal.
Astfel, nu se poate afirma că inculpatul nu se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu deoarece el chiar dacă s-a prezentat după încheierea programului la 16,30 la sediul primăriei a făcut-o în calitate de primar. Aceasta deoarece el, în cadrul emisiunii respective a căutat să se justifice față de acuzele aduse de către și privitor la faptul că întârzie să le reconstituie dreptul de proprietate aferent unor suprafețe de teren. Pe parcursul evenimentelor inculpatul a intrat în sediul primăriei loc unde l-a și lovit pe numitul. - activitatea sa a comis-o în calitate de primar al respectivei localități mai rezultă și din faptul că acuzele cărora a căutat să răspundă nu au fost unele de încălcare a unor norme generale de conduită sau conviețuire în societate ci strict unele care vizau funcția sa primar.
Mai precizează inculpatul că nu a folosit expresii jignitoare, însă din probatoriile enumerate atât de către judecătorul fondului dar și instanța de apel, rezultă că el a lovit-o cu ocazia respectivelor evenimente pe partea vătămată.
Relativ la intenția sa din probatoriile administrate rezultă că a fost conștient de faptul că o lovește pe partea vătămată mai sus menționată, motiv pentru care nu se poate spune că nu și-a dat seama că aceasta activitate de lovire a unuia dintre cetățenii localității pe care o administrează nu poate fi considerată ca o purtare neconformă cu normele legale sub acest aspect.
Tocmai faptul că a săvârșit activitatea ce i se impută și care este pe deplin dovedită, în calitatea sa de primar și chiar în timpul înregistrării unei emisiuni TV nu se poate susține că fapta sa nu ar prezenta pericolul social al unei infracțiuni, acesta fiind pe deplin conștient de împrejurările care au fost comise și urmărire ce s-ar putea produce.
Ținând cont de aceleași considerente, Curtea apreciază că este pe deplin justificată acordarea sumei de 4000 lei cu titlu de daune morale în favoarea numitului sumă care a fost corect individualizată de către instanța de fond atât prin prisma "umilinței" la care se consideră a fi fost supus acesta din urmă dar și din punct de vedere al atitudinii inculpatului în calitatea sa de funcționar public.
A mai menționat inculpatul că acțiunile sale s-au datorat atitudinii provocatoare și jignitoare pe care au avut-o petenții.
Sub acest aspect nu rezultă din probele administrate că inculpatul ar fi fost jignit de către de altfel inculpatul nici nu a individualizat în ce au constat aceste jigniri.
Atitudinea provocatoare a părții civile și părții vătămate de care inculpatul face vorbire, nu a fost alta decât a-i reproșa acestuia, este drept că pe un ton mai aprins faptul că sub diferite tertipuri nu le reconstituie dreptul de proprietate, față de diferite suprafețe de teren.
Având în vedere elementele mai sus expuse, Curtea consideră că atât recursul inculpatului cât și al părții civile sunt nefondate și în consecință ținând cont și de aprecierile asupra recursului formulat de, urmează să respingă toate cele trei căi de atac ca nefondate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul, domiciliat în comuna, sat, județul B, partea civilă, domiciliat în comuna, sat, județul B și partea vătămată, domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei penale nr. 280 din 26.11.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Obligă recurenții la plata a câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 22.02.2010.
Președinte Judecători
- - - - - - - -
Grefier
Red. FT/DC
2.ex. /2.03.2010
f- - Judecătoria Buzău
a- - Tribunalul Buzău
a. /
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran
