Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 170/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
Decizia penală nr.170
Ședința publică din data de 22 februarie 2010
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Mihai Viorel Tudoran
Judecător - - -
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de asigurătorul de răspundere civilă SOCIETATEA DE ASIGURĂRI UNIQA ASIGURĂRI SA B împotriva deciziei penale nr. 164 din 20.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care au fost admise apelurile declarate de inculpații, și A, fiul lui și a, împotriva sentinței penale nr. 201/29.07.2009 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr- și în consecință, a fost desființează în parte sentința penală atacată în ceea ce privește latura civilă a cauzei și obligă numai societățile de asigurare - Asigurări SA, și - Vienna Insurance SA, la plata daunelor materiale și morale în cuantumul stabilit de prima instanță către părțile civile, Spitalul Clinic de Urgență B, și Spitalul Clinic de Urgență " " B, înlăturând obligația solidară a inculpaților la plata acestei sume.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de Societatea de Asigurare - Asigurări SA, luându-se totodată act de retragerea apelului declarat de - Vienna Insurance SA, împotriva aceleiași sentințe.
Au fost obligate apelantele - Asigurări SA și - Vienna Insurance SA la câte 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați și A, personal, intimatul asigurător de răspundere civilă - Româneasca Vienna Insurance A - SUC. D reprezentată de consilier juridic, potrivit delegației depuse la dosar, fila 23 dosar, lipsind: intimata parte vătămată pentru care a răspuns avocat, din cadrul Baroului D, potrivit împuternicirii avocațiale depuse la dosar, fila 22, recurentul asigurător Societatea de Asigurări Asigurări SA B și intimatele părți civile Spitalul Clinic de Urgență B și Spitalul Clinic de Urgență " "
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile personal și prin reprezentanți, pe rând având cuvântul precizează că alte cereri nu au de formulat sau excepții de invocat și solicită cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul de asemenea arată că alte cereri nu are de formulat sau excepții de invocat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea a luat act de susținerile părților, în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, în temeiul art.38513Cod procedură penală a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părților în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru intimata - parte vătămată, învederează instanței că susține punctul 3 din motivele de recurs formulate de recurentul asigurător Asigurări SA, având în vedere că prin înlăturarea solidarității inculpaților, se stabilește indirect că persoanele vinovate de producerea accidentului și prejudiciu sunt societățile de asigurare, acestea din urmă preluând toată răspunderea civilă.
Partea vătămată, urmare a accidentului provocat de inculpați a fost încadrată în grad de handicap I, cu deficiență funcțională gravă care necesită asistent personal.
În concluzie solicită respingerea recursului declarat de societatea de asigurare, în ceea ce privește punctele 1 și 2 din motivele de recurs depuse la dosarul cauzei.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimata- asigurătoare - Româneasca Vienna Insurance A - SUC. D, învederează instanței că achiesează la concluziile antevorbitorului său, într-adevăr inculpații trebuiau obligați în solidar cu societatea de asigurare la plata despăgubirilor civile.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul în dezbateri, de asemenea precizează că punctul trei din motivele de recurs sunt întemeiate, în mod greșit instanța de apel a reținut că răspunderea asigurătorului este exclusivă și nu solidară cu cea a inculpaților, urmând ca hotărârea instanței de apel să fie casată sub acest aspect, urmând a fi respinse celelalte două motive de recurs, ca nefondate.
Inculpatul, personal având ultimul cuvânt, arată că nu mai are nimic de adăugat.
Inculpatul A, personal având ultimul cuvânt de asemenea precizează că nu are nimic de adăugat.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față,
Prin sentința penală nr. 201/29.07.2009 a Judecătoriei Găeștia fost desființează în parte sentința penală atacată în ceea ce privește latura civilă a cauzei și obligă numai societățile de asigurare - Asigurări SA, și - Vienna Insurance SA, la plata daunelor materiale și morale în cuantumul stabilit de prima instanță către părțile civile, Spitalul Clinic de Urgență B, și Spitalul Clinic de Urgență " " B, înlăturând obligația solidară a inculpaților la plata acestei sume.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de Societatea de Asigurare - Asigurări SA, luându-se totodată act de retragerea apelului declarat de - Vienna Insurance SA, împotriva aceleiași sentințe.
Au fost obligate apelantele - Asigurări SA și - Vienna Insurance SA la câte 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunțat această sentință prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești din 06.01.2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților și A, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală grav ă din culpă prev. și pedepsită de art. 184 alin. 2 și 4 din codul penal, față de partea vătămată.
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că la data de 05.01.2008 pe raza comunei, județul D, pe 7, s-a produs un accident de circulație în care a fost implicat ansamblul de autovehicule format din autoturismul - cu nr. de înmatriculare DB.12., condus de A, ce tracta autoturismul marca CIELO cu nr. de înmatriculare DB.01. condus de către și în care se afla și partea vătămată.
Din probele administrate la urmărirea penală, a rezultat că la intrarea în comuna autovehiculul tractat, condus de inculpatul, a părăsit carosabilul, intrând pe acostamentul din partea dreaptă, conducătorul auto pierzând controlul asupra direcției și lovindu-se cu partea față a autoturismului de stâlpul de susținere al indicatorului rutier de orientare "", determinând dislocarea acestuia, după care a urmat impactul între partea față a autovehiculului și capul de pod din beton, fapt ce a condus la avarierea autovehiculului Cielo și vătămarea corporală gravă a părții vătămate care ocupa locul din dreapta față.
Persoana vătămată a fost transportată la Spitalul orășenesc G, unde i s-a acordat primul ajutor, fiind ulterior transferată la Spitalul Clinic de Urgență
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 351/V/04.07.2008, partea vătămată a prezentat leziuni traumatice ce sau putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure cât și prin mișcarea bruscă de flexie-hiperestensie a coloanei cervicale în condițiile accidentului rutier intervenit la 05.01.2008 și care au necesitat circa 4 - 6 luni de îngrijiri medicale în condițiile unei evoluții favorabile, punându-i în primejdie viața.
Tot în raportul medico - legal se menționează că este posibil ca în urma acestor leziuni partea vătămată să rămână cu sechele neuromotorii permanente, în urma examinării de către comisia de evaluare a persoanelor cu handicap D stabilindu-se că partea vătămată prezintă handicap de gradul
S-a mai reținut în rechizitoriu că expertiza tehnică judiciară privind dinamica producerii accidentului a concluzionat că producerea accidentului rutier s-a datorat tractării autoturismului cu nr. de înmatriculare DB.01. în condiții neconforme cu prevederile legale în vigoare, vinovați fiind ambii conducători auto care nu s-au comportat de așa manieră încât conducerea celor două autoturisme pe drumurile publice să nu constituie un pericol pentru siguranța circulației și nu au procedat la tractarea autoturismului rămas în conform prevederilor art. 35 pct.1. din OUG63/2006 de modificare și completare a OUG 195/2002, și art.1. și art. 157 pct. 3 și 4 din Regulamentul de aplicare aprobat prin HG1391/2006.
Au fost citate, în vederea constituirii de părți civile, Spitalul Clinic de Urgență și Spitalul Clinic de Urgență B, în calitate de asiguratori UNITA Vienna Insurance Grup și Românească
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu 50.000 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale, și obligarea inculpaților la prestație periodică, datorită gradului de handicap în care a fost încadrată de către Comisia județeană, Spitalul Clinic de Urgență B s-a constituit parte civilă, în faza de urmărire penală, cu suma de 21.548,23 lei, iar Spitalul Clinic de Urgență cu 14.017,41 lei, tot în faza de urmărire penală.
Pentru partea vătămată, apărătorul ales a depus la dosar o adeverință medicală din care rezultă că aceasta se află internată încă în Spitalul Clinic de Urgență, situație în care instanța a dispus emiterea unei adrese către această unitate spitalicească pentru a se comunica dacă înțelege să-și mărească cuantumul sumei cu care s-a constituit parte civilă la urmărirea penală.
Prin adresa primită la 10.04.2009, Spitalul a precizat că înțelege să se constituie parte civilă cu suma de 26.393,18 lei, deoarece partea vătămată a mai fost internată și după constituirea ca parte civilă la urmărirea penală a spitalului.
Au fost audiați inculpații care au prezentat desfășurarea evenimentelor ce au culminat cu producerea accidentului de circulație din data de 05.01.2008, inculpatul susținutând ipoteza potrivit căreia la intrarea în localitatea, după ce se procedase la remorcarea autovehiculului condus de el, a constat că volanul s-a blocat și nu mai putea fi controlat.
Ambii inculpați au recunoscut că tractarea s-a făcut printr-o șufă din material textil, dar nu aceasta a fost motivul producerii accidentului.
Inculpatul a mai declarat că, în perioada în care partea vătămată a fost internată, a vizitat-o și i-a înmânat și suma de 20.000.000 lei vechi,din care i-au fost dați de către celălalt inculpat,
Părțile, pe situația de fapt au aratat că nu înțeleg să administreze probe suplimentare față de cele administrate la urmărirea penală, pe latura civilă solicitându-se de către partea vătămată, prin apărător, admiterea probelor cu înscrisuri și doi martori, în timp ce inculpații solicită instanței proba cu câte un martor, iar în circumstanțiere încuviințarea probei cu înscrisuri și un martor.
Au fost audiate martorele părții vătămate, numitele și, inculpații renunțând la administrarea de probe pe latura civilă a cauzei și depun înscrisuri în circumstanțiere.
Partea vătămată depune la dosar copia certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 23055 eliberat în 09.07.2009, prin care se menține încadrarea în grad de handicap I, cu deficiență funcțională gravă care necesită asistent personal.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut că în data de 05.01.2008 inculpații A și, conducând pe drumurile publice un ansamblu de autovehicule legate între ele printr-o șufă de material textil ce asigura tractarea autovehiculului marca Cielo cu nr. de înmatriculare DB.01. condus de și în care se afla și partea vătămată, cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, au produs un accident de circulație din care a rezultat vătămarea corporală gravă a numitei, care a suferit leziuni ce au necesitat 4 - 6 luni de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
Din probele administrate în cursul procesului, rezultă că cei doi inculpați au circulat pe drumurile publice încălcând dispozițiile prevederilor art. 35 pct.1. din OUG195/2002 republicată și disp. art.1. și 157 pct.3 și 4 din regulamentul de aplicare aprobat prin HG1391/2006 ce reglementează modalitatea de remorcare a unui autovehicul aflat în stare de nefuncționare.
Astfel, autovehiculul marca Cielo condus de inculpatul a fost remorcat cu ajutorul autovehiculului condus de inculpatul A, folosindu-se o șufă din material textil.
Inculpatul a declarat că accidentul rutier s-a datorat blocării volanului autovehiculului tractat și condus de el și care nu a permis controlul direcției autovehiculului în condițiile unui carosabil acoperit cu zăpadă.
În faza de urmărire penală cei doi inculpați au recunoscut că autovehiculul condus de A, cel în stare de funcționare, a rulat cu o viteză destul de mare pentru situația în care se aflau cele două autovehicule, inculpatul cerându-i prin telefon să încetinească viteza.
Concluziile expertizei tehnice administrate în faza de urmărire penală, exclud drept cauză a producerii accidentului blocarea volanului autovehiculului tractat, deoarece defecțiunea care intervenise la motorul autovehiculului nu permitea funcționarea mecanismelor servo pentru sistemele de direcție și frânare cu care era dotat autovehiculul, acestea acționând numai cu motorul pornit.
Față de toate aceste considerente, instanța a reținut vinovăția inculpaților în săvârșirea faptei și a dispus condamnarea lor.
La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpaților, care sunt infractori primari, criterii în funcție de care pedeapsa ce s-a aplicat a fost orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina lor.
Astfel, fiecare inculpat a fostcondamnat la o pedeapsă de câte 6 luni închisoare, iar ca pedepse accesorii, așa cum sunt prevăzute în disp. art. 71 Cod penal, a dispus interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1. lit.a) teza a II-a și litera b) Cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea pedepsei.
În raport de cuantumul pedepsei aplicate, de persoana inculpaților precum și de aprecierea instanței că scopul pedepsei aplicate poate fi atins chiar și fără executarea ei, în baza disp. art. 81 - 82 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe o perioadă de 2 ani și 6 luni.
Inculpaților li s-a atras atenția asupra disp. art. 83 Cod penal, ce reglementează revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și ca urmare a suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, potrivit disp. art. 71 alin.5. Cod penal, au fost suspendate și executarea pedepselor accesorii.
Instanța de fond în conformitate cu disp. art. 346 Cod pr. pen. s-a pronunțat prin aceiași sentință și asupra acțiunii civile alăturate celei penale.
Cele două unități spitalicești în care a fost internată partea vătămată după producerea accidentului de circulație, s-au constituit părți civile cu contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, Spitalul Clinic de Urgență solicitând daune materiale în sumă de 21.548,23 lei, iar Spitalul Clinic de Urgență -, solicitând obligarea celor vinovați de săvârșirea faptei cauzatoare de prejudiciu la plata sumei de 26.393,18 lei.
Potrivit disp. art. 998 Cod civil, cel ce se face vinovat de săvârșirea unei fapte ce cauzează altuia un prejudiciu, trebuie să fie obligat a-l repara.
Astfel, prin soluționarea laturii penale a cauzei în sensul condamnării celor doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 și 4 cod penal, care s-a soldat cu vătămarea gravă din culpă a părții vătămate, care a necesitat internarea pentru îngrijiri medicale în cele două unități spitalicești, conduce la concluzia că cei doi inculpați se fac vinovați de săvârșirea faptei cauzatoare de prejudiciu, prejudiciu ce constă în cheltuielile de spitalizare a părții vătămate, din probele administrate în cauză rezultând, implicit, legătura de cauzalitate dintre fapta inculpaților și prejudiciul suferit de unitățile spitalicești.
Fiind dovedită existența cumulativă a condițiilor generale ce angajează răspunderea civilă delictuală, așa cum este reglementată în disp. art. 998, 999 Cod civil, instanța a admis cererea de obligare a inculpaților la acoperirea cheltuielilor de spitalizare suportate de cele două spitale cu ocazia tratării leziunilor părții vătămate.
Potrivit disp. art. 1003 cod civil, în cazul în care fapta cauzatoare de prejudiciu este imputabilă mai multor persoane, acestea sunt ținute solidar pentru acoperirea despăgubirii.
Instanța de fond, în baza textului mai sus amintit, i-a obligat în solidar pe cei doi inculpați la plata sumelor cu care cele două unități spitalicești s-au constituit părți civile, la care s-a adăugat dobânda legală până la data plății efective.
Cele două autovehicule conduse de inculpați și implicate în accidentul de circulație soldat cu vătămarea gravă a numitei erau asigurate, potrivit dispozițiilor Legii nr. 136/1995, astfel încât conform art. 55 din lege, asiguratorul plătește persoanelor juridice sau fizice păgubite despăgubirile ce se stabilesc, obligație ce rezultă din dispozițiile art. 49 din aceeași lege.
Astfel, alături de cei doi inculpați, instanța de fond a obligat și asiguratorii Asigurări și Românească Vienn Insurance la plata sumelor de bani reprezentând cheltuieli de spitalizare către cele două unități spitalicești.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu 50.000 lei daune materiale, reprezentând cheltuieli suportate de părinții părții civile în perioada în care aceasta a fost internată, cheltuieli suplimentare celor efectuate de cele două spitale, constând în hrană, tratament medical care nu se găsea în spital, plata persoanelor care au însoțit-o pe partea vătămată, cu suma de 50.000 lei daune morale precum și obligarea la prestație periodică deoarece partea vătămată nu mai poate desfășura o activitate care să îi asigure, pentru viitor, obținerea unor venituri, fiind încadrată în grad de handicap grav.
Din declarațiile celor două martore audiate în cauză a rezultat că după producerea accidentului partea vătămată a fost internată în perioada 06 ianuarie -01 septembrie 2008, fiind însoțită de mama sa precum și de martora, iar în această perioadă de spitalizare s-au cumpărat o serie de medicamente printre care și algocalmin injectabil.
Tot martorele declară că a fost necesară procurarea a trei injecții care au costat în jur de 2.000 lei fiecare, iar pentru recuperarea fizică a părții vătămate părinții acesteia au fost obligați să suporte contravaloarea exercițiilor de recuperare și a masajului, martora declarând că mama părții vătămate plătea 60 lei pe zi în zilele lucrătoare și 90 lei pentru zilele de sâmbătă și duminică, în perioada în care a fost internată la Spitalul, și 40 lei pe zi în perioada în care partea vătămată a fost internată la spitalul. Tot pentru acoperirea sumelor necesare tratamentului și recuperării fizice a părții vătămate, părinții acesteia, după ce și-au epuizat toate economiile, s-au împrumutat la martoră cu suma de 2.000 lei, și au vândut și un teren pe care au obținut 5.000 lei.
Ulterior plecării în străinătate a părinților părții vătămate, aceștia lucrând cu contract de muncă în, partea vătămată a rămas în grija unei vecine și a unei prietene cu care locuiește și care îi este și colegă de școală.
Potrivit declarațiilor ambelor martore, părinții părții vătămate au plătit-o pe persoana care se ocupa de aceasta cu circa 300 euro pe lună pentru perioada cuprinsă între luna iunie 2008 și până în prezent, la care s-a adăugat și suma de 12.000.000 lei vechi pentru perioada ianuarie - iunie 2008, când mama părții vătămate era nevoită să plece de lângă fiica sa din spital, iar martora o înlocuia.
Din întreaga sumă cheltuită de părinții părții vătămate, inculpații au suportat circa 2.000 lei, sumă pe care inculpatul a afirmat că a dat-o părinților părții vătămate, iar martorele au confirmat acest lucru.
Prima instanță a apreciat că partea civilă a dovedit, în parte, daunele materiale cerute în instanță și anume a dovedit cheltuirea sumei de 8.760 lei, constând în tratament și contravaloarea exercițiilor de recuperare fizică, și suma de 3.000 euro, reprezentând contravaloarea serviciilor făcute de martora în calitatea sa de însoțitor al părții vătămate care a suferit leziuni ce nu-i mai permit desfășurarea unor activități zilnice necesare, în condițiile în care partea vătămată își făcea singură menajul și se ocupa și de gospodărie în lipsa părinților săi plecați cu contract de muncă în străinătate.
În baza principiului reparației integrale a prejudiciului provocat printr-o faptă ilicită, instanța este obligată să soluționeze și cererea privind daunele morale.
Astfel, așa cum s-a pronunțat medicul legist în raportul încheiat în faza de urmărire penală, leziunile suferite de partea vătămată au necesitat circa 4 - 6 luni de îngrijiri medicale, punându-i viața în pericol, partea vătămată rămânând cu sechele neuromotorii care au determinat Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap să o încadreze pe acesta în categoria persoanelor cu grad de handicap I, care necesită asistent personal.
În raport de numărul de zile de îngrijiri medicale, de natura leziunilor, de urmările acesteia, instanța de fond a apreciat că este incontestabil faptul că partea vătămată a suferit un prejudiciu moral determinat de suferințele fizice, de izolarea de grupul social pe timpul îngrijirilor medicale dar și după externare când, datorită sechelelor neuromotorii, partea vătămată nu și-a mai putut relua activitățile specifice vârstei, aceasta fiind cunoscută ca o persoană foarte sociabilă, căreia îi plăcea să se întâlnească cu prietenii și să se distreze, așa cum au declarat martorele.
O altă suferință de natură morală constă în conștientizarea faptului că toată viața partea vătămată va fi urmărită de consecințele infirmității sale, sau, cel puțin, în următoarea perioadă de timp pentru care Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap a stabilit că aceasta are un handicap grav care nu-i permite deplasarea independentă, ci necesită asistent personal.
Față de toate aceste criterii prima instanță a apreciat că obligarea inculpaților, în solidar, la plata sumei de 20.000 lei, este de natură să acopere integral prejudiciul moral suferit de partea vătămată, iar în cazul daunelor materiale și morale la care au fost obligați inculpații, în solidar, către partea vătămată, potrivit dispozițiilor art. 1003 Cod civil, alături de cei doi inculpați au fost obligate cele două societăți de asigurare. Cu privire la cererea de obligare a inculpaților și la plata unei prestații periodice, instanța de fond, având în vedere certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 23055/09.07.2009 prin care Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap a menținut diagnosticul din 2008, respectiv că numita se încadrează în grad de handicap grav și are nevoie de asistent personal, a admis cererea, deoarece partea vătămată a devenit majoră după producerea accidentului de circulație, devenind astfel capabilă, din punct de vedere legal, să obțină venituri din muncă, urmările leziunilor suferite de partea vătămată împiedicând-o pe acesta să obțină aceste venituri.
C puțin pentru o perioadă de 12 luni din momentul eliberării certificatului, partea vătămată se află în nevoie datorită imposibilității de a munci ca urmare a leziunilor suferite prin fapta culpabilă a celor doi inculpați.
Cu privire la cuantumul acestei prestații lunare, instanța de fond a avut în vedere salariul minim net pe economie, astfel că cei doi inculpați au fost obligați în solidar și, pentru considerentele mai sus arătate, alături de ei și cele două societăți asiguratoare, la câte 300 lei lunar cu titlul de prestație periodică de întreținere către partea vătămată, începând cu 04.07.2008, când s-a emis primul certificat de încadrare a părții vătămate în grad de handicap grav, și până la încetarea calității părții vătămate de persoană cu handicap grav, adică până la încetarea stării de nevoie.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații A și, - Asigurări SA și - Vienna Insurance SA.
Prin decizia penală nr. 164 din 20.11.2009 a Tribunalului Dâmbovițas -au admis apelurile declarate de inculpați și A și a fost desființată în parte sentința penală atacată în ceea ce privește latura civilă a cauzei fiind obligate numai societățile de asigurare - Asigurări SA, și - Vienna Insurance SA, la plata daunelor materiale și morale în cuantumul stabilit de prima instanță către părțile civile, Spitalul Clinic de Urgență B și Spitalul Clinic de Urgență " " B, înlăturând obligația solidară a inculpaților la plata acestei sume.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de Societatea de Asigurare - Asigurări SA, împotriva aceleiași sentințe, totodată s-a luat act de retragerea apelului declarat de - Vienna Insurance SA, împotriva aceleiași sentințe.
Apelantele - Asigurări SA și - Vienna Insurance SA fiind obligate la câte 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
În considerentele deciziei s-a reținut că așa cum rezultă din sentința civilă atacată, inculpații au fost obligați în solidar cu societățile de asigurare Asigurări și Românească Vienn Insurance la plata despăgubirilor către părțile civile, despăgubiri reprezentând 8.760 lei și 3000 Eur, la cursul zilei în lei al BNR de la data plății, cu titlu de daune materiale și de 20.000 lei daune morale către partea vătămată, la 300 lei lunar cu titlu de prestație periodică de întreținere către partea vătămată, începând cu 04.07.2008 și până la încetarea calității de persoană cu handicap grav a părții vătămate și la despăgubiri către unitățile spitalicești, respectiv la 21. 548,23 lei, cu dobînda legală, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B și 26.393,18 lei, cu dobînda legală, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență
În conformitate cu dispozițiile art. 54 alin. 1 din Legea 136/1995, "în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia".
Așa fiind, dispozițiile legale mai sus menționate stabilesc un gen de răspundere directă prin efectul legii, pentru pagubele produse terților prin accidentele de autovehicule, obligațiile de despăgubire revenind în mod exclusiv asiguratorului.
Potrivit acestor dispoziții, tribunalul a apreciat că, în mod greșit instanța de fond a obligat inculpații în solidar cu asiguratorii la plata către părțile civile a despăgubirilor materiale și morale, a prestațiilor periodice și a cheltuielilor ocazionate de internarea părții vătămate.
Analizând apelul declarat de asiguratorul Asigurări tribunalul a apreciat că acesta este nefondat.
Prima instanță în mod corect a reținut în sarcina apelantei obligația de despăgubire in condițiile în care, prin înscrisurile depuse la dosar - polița de asigurare seria -/12/S5/BA nr. - emisă de UNITA - s-a făcut dovada existenței unei asigurării de răspundere civilă obligatorie valabilă în perioada 23.10.2007-22.04.2008 ( incluzând și momentul producerii accidentului, 05.01.2008) pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare -, marca CIELO, condus la data respectivă de inculpatul.
Ori, astfel cum a reținut corect instanța de fond, potrivit art. 49 din Legea 136/1995 "asiguratorul acorda despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil".
De reținut că, potrivit prevederilor art. 54 din Legea 136/1995, răspunderea asiguratorului este exclusivă și nu solidară cu cea a inculpatului astfel cum se reținuse însă greșit de instanța de fond.
Astfel, în baza art. 379 alin. 1 pct. 2 lit. a) pr.pen. tribunalul a admis numai apelul formulat de inculpați și a desființat sentința penală sub aspectul laturii civile, în sensul celor mai sus menționate, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs - Asigurări SA criticând-o sub aspectul laturii civile.
Se arată în motivarea recursului că instanța în mod greșit a dispus acordarea despăgubirilor stabilite în euro, în echivalent în lei la data plății efective și nu la echivalentul în lei la data producerii accidentului.
În al doilea rând se critică dispoziția de acordare a prestației periodice către partea civilă deși aceasta nu s-a constituit parte civilă și sub acest aspect. Mai mult decât atât aceste despăgubiri nu au fost dovedite de către partea civilă.
În fine se mai arată de recurentă că decizia atacată este nelegală deoarece s-a înlăturat solidaritatea inculpaților cu societatea de asigurare de la plata despăgubirilor civile.
Examinând decizia atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate prin prisma cazurilor de casare, Curtea va constata că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente.
În ceea ce privește latura penală a cauzei, Curtea constată că aceasta nu a fost contestată de inculpați ori de celelalte părți, intrând în aceste condiții sub puterea de lucru judecat mai ales că societatea de asigurare nu a criticat decât latura civilă și sub aspecte de cuantum, mod de plată și solidaritatea inculpaților.
Astfel, în legătură cu primul motiv de recurs, Curtea apreciază că acesta nu poate fi primit, întrucât nu ar exista o despăgubire echitabilă atunci când plata sumei stabilită în valută s-ar face în echivalentul monedei naționale de la data săvârșirii infracțiunii, respectiv a accidentului auto ce a avut loc în anul 2007. Practica judiciară este constantă în acest sens, paritatea sumei în valută făcându-se la momentul plății efective a despăgubirilor.
În ceea ce privește aspectul că partea civilă nu a solicitat prestații periodice iar acest lucru este guvernat de principiul disponibilității, Curtea constată că la prima instanță, la data de 11.03.2009, apărătorul părții civile a depus la dosar, în ședință publică, cererea de constituire de parte civilă în sumă de 50.000 lei daune morale și 50.000 lei daune materiale, societatea de asigurări nefiind prezentă (fila 26-28). Ulterior, la data de 29.04.2009, tot în ședință publică, partea vătămată, prin avocat, a solicitat și prestație periodică, recurenta nefiind prezentă în ședință (fila 57).
Potrivit art. 15 al.2 Cod procedură penală constituirea ca parte civilă se poate face în faza urmăririi penale precum și în fața instanțelor de judecată până la citirea actului de sesizare.
Din actele dosarului rezultă, în primul rând, că citirea actului de sesizare a avut loc la data de 29.04.2009, când partea civilă a completat cererea de constituire parte civilă, deci momentul procesual stabilit de textul sus menționat nu a fost depășit. În al doilea rând, acest moment procesual poate fi depășit dacă inculpatul ori partea responsabilă civilmente nu s-au opus în mod expres, ceea ce s-a întâmplat în cauza de față, neexistând la dosar vreo precizare în acest sens.
Ultima critică a recurentei este întemeiată, în sensul că, în caz de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii imputate, inculpații trebuiau obligați în solidar la repararea pagubei produse terților (partea vătămată) și alături de asigurătorul de răspundere civilă auto.
În acest sens, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță i-a obligat pe inculpați în solidar la plata daunelor materiale și morale către partea vătămată alături de asigurătorul - Asigurări SA și - Vienna Insurance SA.
În considerentele deciziei au fost invocate disp. art. 54 al.1 din Legea 136/1995 care ar stabili obligația exclusivă a asiguratorului de răspundere civilă obligatorie, în caz de accident de autovehicule cu pagube în dauna terților.
Instanța de recurs apreciază că această prevedere, precum și obligația de a încheia o poliță RCA, a fost prevăzută ca o garanție în vederea despăgubirilor victimelor accidentelor de circulație, în caz de insolvabilitate a celui vinovat de producerea evenimentului rutier, dar nici o dispoziție legală nu-l împiedică pe terțul păgubit să se îndrepte cu executarea hotărârii de dezdăunare împotriva celui vinovat (asiguratului).
Prin decizia atacată se limitează dreptul persoanelor păgubite de a-l acționa și executa silit pe asiguratul răspunzător de producerea accidentului, deși el este vinovat (culpă totală sau parțială) de vătămarea cauzată terțului. Situația învederată de tribunal ar putea fi invocată ca o apărare a debitorului (inculpatul) în faza executării silite solicitând deci, ca, creditorul (partea civilă) să se îndrepte mai întâi împotriva asiguratorului și pentru restul sumei împotriva lui, dar prin hotărârea judecătorească pe fond nu se poate stabili și regulile executării silite.
Este adevărat că până la urmă tot asiguratorul va acoperi despăgubirea părții civile, astfel cum prevăd dispozițiile legale și pe acest argument Curtea consideră că s-a bazat soluția tribunalului, numai că, ar putea exista și situația (neavută în vedere) când asiguratorul a dat faliment ori despăgubirile acordate depășește cuantumul sumei stabilită ca plafon prin normele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (RCA) pentru anul respectiv. Prin înlăturarea solidarității celui răspunzător de producerea accidentului se închide astfel calea părții civile (terțului păgubit) de a-l acționa și executa silit pe inculpat, pentru restul sumei de bani ce depășește acest plafon, mai ales că instanțele judecătorești nu sunt obligate să plafoneze și despăgubirile la acest maxim.
Tot în acest sens este și practica instanței supreme care a statuat că persoana răspunzătoare de producerea accidentului este obligată alături de asiguratorul de răspundere civilă la plata daunelor către terți.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că este incident cazul de casare prev. de art. 3859pct.171Cod procedură penală (reintrodus ca urmare a Deciziei nr. 783/2009 a Curții Constituționale), astfel că va admite recursul, va casa în parte decizia atacată, numai în ceea ce privește admiterea apelurilor inculpaților și înlăturarea solidarității acestora cu asiguratorii de răspundere civilă.
Va menține restul dispozițiilor deciziei și în integralitate sentința primei instanțe.
Văzând și disp. art. 192 al.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către Asigurătorul de răspundere civilă -Societatea de Asigurare UNIQA ASIGURĂRI SA, cu sediul în B,-, sector 1.
Casează în parte decizia penală nr. 164 /20.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, numai în ceea ce privește admiterea apelurilor declarate de apelanții inculpați fiul lui și, născut la 17.11.1978, domiciliat în G,-, județul și A, fiul lui și, născut la 11.03.1980, domiciliat în G,-, județul, împotriva sentinței penale nr.201/29.07.2009 pronunțată de Judecătoria Găești.
Menține în rest dispozițiile deciziei penale nr. 164/20.11.2009 a Tribunalului Dâmbovița și în integralitate dispozițiile sentinței penale nr. 201/29.07.2009 a Judecătoriei Găești.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2010.
Președinte Judecători
- - - - - - - -
Grefier
Red. /DC
2 ex. 05.03.2010
f- - Judecătoria Găești
a- - Tribunalul Dâmbovița
a /
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran
