Purtarea abuzivă (art. 250 cod penal). Decizia 447/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 447
Ședința publică din data de 25 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Nimineț
JUDECĂTORI: Ștefan Nimineț, Bogdan Adrian Monica Vadana
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de partea responsabilă civilmente "INTERNAȚIONAL " P și partea vătămată, împotriva deciziei penale nr. 119/AP din 02 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns av. - apărător ales pentru recurenta parte responsabilă civilmente, av. - prin substituirea av. - apărător ales pentru recurentul parte vătămată și intimatul inculpat - asistat de apărător desemnat din oficiu av., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurentul parte vătămată - precizează că a formulat recurs în ce privește modul de rezolvare a laturii penale și a laturii civile.
Pe latură penală decizia atacată este greșită în ce privește cuantumul pedepsei și modul de executare a acesteia având în vedere că partea vătămată a intervenit să aplaneze conflictul și a fost lovită pe la spate.
Pe latură civilă consideră că incorect nu au fost acordate daune morale întrucât a suportat aproape 2 luni de dureri și i-a fost afectată integritatea sa morală.
Cu privire la daunele materiale și acestea au fost acordate greșit într-un cuantum foarte mic și nu așa cum au fost dovedite.
Solicită admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul celor menționate mai sus, fără cheltuieli de judecată.
Av. - având cuvântul pentru recurenta parte responsabilă civilmente - precizează că a formulat recurs în ce privește latura civilă întrucât instanța de apel greșit a acordat daune materiale și obligarea părții responsabile civilmente la plata acestora în solidar cu inculpatul.
Nu s-a avut în vedere că partea vătămată a provocat scandal în discotecă, a răsturnat canapele, lucru care a condus la intervenția inculpatului.
În cazul în care se va considera că daunele sunt corect acordate, solicită a se avea în vedere că există asigurare încheiată cu SC P
Cu privire la recursul declarat de partea vătămată solicită respingerea acestuia întrucât nu a făcut nicio dovadă pentru a solicita daune morale, nu a fost spitalizată nu a făcut dovada efectuării de tratament kinetoterapeutic. Mai mult, trebuie avut în vedere că partea vătămată este cunoscută ca o persoană foarte imorală și că a fost anterior implicat într-un viol.
Av. - având cuvântul cu privire la recursul părții responsabile civilmente - solicită a se avea în vedere că este vorba de o faptă penală, care a produs consecințe și că afirmațiile că partea vătămată este o persoană imorală nu sunt dovedite.
Av. - având cuvântul pentru intimatul inculpat - solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată întrucât decizia penală pronunțată de Tribunalul Neamț este legală și temeinică și că scandalul a fost provocat de acesta. Solicită și plata onorariului de avocat oficiu din fondul.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea celor două recursuri formulate în cauză ca fiind nefondate întrucât cu fost corect stabilite despăgubirile, iar scandalul a fost provocat de partea vătămată.
Intimatul inculpat - având cuvântul - solicită respingerea recursurilor formulate de partea responsabilă civilmente și partea vătămată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 344 din 5 mai 2008 Judecătoriei Piatra Neamț, inculpatul, a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 250 al. 1 și 4 Cod penal.
În temeiul art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 Cod penal.
Potrivit art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal și art. 71 al. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal. În temeiul art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată.
În temeiul art. 27 din Legea nr. 136/1995 raportat la art. 21 și 22 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3108/2004 și Anexei nr. 1 din Contractul de Asigurare încheiat între N și Naf ost obligat asiguratorul să plătească părții civile suma de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, în măsura în care acestea nu au fost acoperite de asigurat.
S-a respins ca neîntemeiată cererea părții vătămate privind obligarea inculpatului la plata de daune morale.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare făcute de partea civilă și a celor făcute de stat în cauză.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Partea vătămată, din P N, a sesizat organele de poliție despre faptul că la data de 04.04.2005, în timp ce se afla la discoteca de la "Playul " P N, a fost lovit de către agenții de la pază și ordine și în urma acestor lovituri a avut nevoie de 55-58 zile de îngrijiri medicale.
La data sus menționată partea vătămată s-a deplasat la discoteca din PNî mpreună cu mai mulți prieteni, respectiv,. La un moment dat aceștia au început să se stropească cu apă. Agentul de pază i-a atenționat să nu mai facă acest lucru pentru a nu-i deranja pe ceilalți consumatori din local.
La un moment dat între părți a izbucnit un conflict determinat de faptul că partea vătămată a fost "deranjat" de către agentul de pază. Fiind audiați, inculpatul și ceilalți învinuiți au declarat că partea vătămată era în stare de ebrietate și provoca scandal în discotecă. Inculpatul a solicitat ajutorul echipei de intervenție a. La fața locului au venit, și, care împreună au încercat să-i liniștească pe și pe prietenul lui. Inculpatul și ceilalți agenți de pază au susținut că partea vătămată împreună cu prietenul lui au avut o atitudine recalcitrantă, au început să răstoarne mesele și băuturile de pe ele, au sărit pe canapele. Această manifestare a susnumiților i-a determinat pe agenții de pază să încerce să-i imobilizeze. Intervenția lor a constat în prinderea de mâini a părții vătămate și a lui și scoaterea lor în afara perimetrului localului.
Din declarația părții vătămate reiese că a fost lovit de către inculpat, iar în urma loviturii a avut nevoie de 55-58 zile de îngrijiri medicale, prezentând fractură diafizară 1/3 inferioară peroneu drept, produsă prin lovire cu corp dur și mijloace contondente. Aspectele precizate de către partea vătămată sunt confirmate de către martorii audiați în cauză, care susțin că doar inculpatul l-a lovit cu piciorul peste piciorul drept, rupându-i-
Martorii, și nu au lovit partea vătămată, au intervenit în mod corect și nu au folosit violența pentru a-i scoate din discotecă pe și pe prietenii acestuia.
S-a reținut că în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 al. 1 și 4 Cod penal, fiind dovedită cu sesizarea părții vătămate, certificatul medico-legal nr. 336/06.04.2005, declarația martorului, certificatul medico-legal nr. 325/04.04.2005, declarațiile martorilor, procesul verbal de confruntare, procesul verbal de recunoaștere din grup, declarația părții vătămate, declarațiile celorlalți agenți de pază, respectiv, adresa nr. 1146/22.04.2005 a Internațional Private, coroborate cu declarațiile inculpatului.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, condamnându-l pe inculpat la pedeapsa închisorii.
În temeiul art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 Cod penal.
Potrivit art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o perioadă stabilită conform art. 82 Cod penal, având în vedere vârsta inculpatului și lipsa antecedentelor penale.
În baza art. 81 Cod penal și art. 71 al. 5 Cod penal, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În temeiul art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată, doar în măsura în care aceasta a fost dovedită pe bază de acte medicale și alte probe.
În temeiul art. 27 din Legea nr. 136/1995 raportat la art. 21 și 22 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3108/2004 și Anexei nr. 1 din Contractul de Asigurare încheiat între N și Naf ost obligat asiguratorul să plătească părții civile despăgubiri civile, în măsura în care acestea nu au fost acoperite de asigurat.
S-a respins ca neîntemeiată cererea părții vătămate privind obligarea inculpatului la plata de daune morale, ținându-se cont și de comportamentul acestuia și contribuția sa la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel inculpatul, partea vătămată și partea responsabilă civilmente Private P
Inculpatul a considerat hotărârea nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit s-a reținut vinovăția sa în comiterea infracțiunii, având în vedere că din probele administrate nu rezultă că el ar fi lovit pe partea vătămată. De asemenea, consideră că nu se impunea obligarea sa la plata de daune materiale, deoarece partea vătămată a provocat incidentul.
Partea vătămată a criticat sentința sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, considerând că se impune majorarea cuantumului acesteia, având în vedere gravitatea faptei precum și numărul mare de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare. În latura civilă a cauzei, a apreciaat că suma acordată cu titlu de daune materiale este prea mică, având în vedere că a efectuat multe cheltuieli pentru tratamentul fizio-terapeutic și recuperator, precum și faptul că din adresele emise de Casa de Asigurări de Sănătate I rezultă că partea vătămată a pierdut un mare număr de pacienți după data săvârșirii faptei. În ceea ce privește daunele morale, în mod greșit instanța de fond a respins cererea formulată, având în vedere suferința sa fizică, împrejurarea că a fost nevoită să poarte proteză la picior, precum și faptul că poziția socială i-a fost grav afectată.
Partea responsabilă civilmente a criticat sentința sub aspectul greșitei sale obligări la plata de daune materiale în solidar cu asiguratorul, în condițiile în care nu societatea la care era angajat inculpatul a comis infracțiunea, apreciind și faptul că daunele acordate nu au fost dovedite.
Analizând sentința atacată, în raport cu motivele de apel invocate, instanța a constatat următoarele:
În mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului, dând o justă interpretare amplului probatoriu administrat în cauză.
Astfel, din declarația părții vătămate, rezultă că în noaptea de 2/3 aprilie 2006, se afla într-un bar din P N, împreună cu mai mulți prieteni și, deoarece la un moment dat au avut o atitudine mai zgomotoasă, inculpatul, care era agent de pază, a intervenit să îi liniștească, după care a chemat echipa de intervenție. La sosirea acesteia, între părțile implicate a intervenit un conflict, în cadrul căruia, inculpatul a lovit partea vătămată cu bocancul în zona piciorului drept, cauzându-i o fractură. Declarația părții vătămate este susținută de declarațiile martorilor oculari, care au arătat că inculpatul este cel care a lovit pe partea vătămată.
În cauză au fost audiați și ceilalți agenți de pază, respectiv, care au declarat că partea vătămată doar a fost imobilizată de mâini, pentru a fi scoasă din bar, nefiind lovită de nicio persoană. Aceste declarații nu pot fi considerate ca fiind în concordanță cu realitatea, în condițiile în care este cert că partea vătămată a fost lovită la picior, fapt ce rezultă din certificatele medico-legale aflate la dosarul cauzei.
În aceste condițiile, susținerile inculpatului referitoare la nevinovăția sa sunt nesusținute de probele administrate în cauză.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, aceasta a fost just individualizată, având în vedere împrejurările concrete în care a fost comisă fapta - respectiv faptul că declanșarea conflictului a fost determinată de atitudinea grupului din care făcea parte victima -, dar și conduita personală a inculpatului care nu a recunoscut comiterea faptei, nu are antecedente penale, cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei, astfel cum au fost stabilite, fiind de natură a crea condițiile reeducării sale și atingerii scopului pedepsei.
În mod greșit însă instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, având în vedere data comiterii faptei.
Astfel, dispozițiile privind aplicarea pedepsei accesorii și în situația în care se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, au fost introduse prin modificările aduse Codului penal prin Legea nr. 278/2006, care au intrat în vigoare în luna august 2006.
În condițiile în care fapta pentru care este judecat inculpatul a fost comisă la data de 2/3 aprilie 2005, anterior apariției Legii nr. 278/2006, acestuia nu-i sunt aplicabile dispozițiile art.71 al. 5 Cod penal cu referire la art. 64 Cod penal, întrucât îi sunt defavorabile, legea nouă aplicându-se doar în situația în care cuprinde dispoziții mai favorabile.
În latura civilă a cauzei, s-a constatat că, la termenul din 5 februarie 2007, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 40.000 lei daune materiale și 40.000 lei daune morale. În ceea ce privește cuantumul daunelor materiale, s-a precizat că acestea reprezintă contravaloarea tratamentului efectuat în timpul spitalizării, fizioterapia și contravaloarea pierderilor pe perioada cât nu a putut asigura asistența pacienților.
Cu privire la sumele solicitate pentru plata tratamentului și fizioterapiei, partea vătămată nu a făcut niciun fel de dovezi din care să rezulte cheltuielile făcute, iar în ceea ce privește pierderea pacienților, de asemenea, nu s-a făcut nicio dovadă că între reducerea numărului pacienților și fapta inculpatului există o legătură de cauzalitate, cu atât mai mult cu cât partea vătămată nu a fost spitalizată, nu a făcut dovada imposibilității prezentării sale la cabinet. Mai mult decât atât, din actele eliberate de I rezultă că numărul pacienților părții vătămate era în scădere anterior datei comiterii faptei. Astfel, din adresele aflate la filele 101 dosar fond și 61 dosar apel rezultă că în luna ianuarie 2005, partea vătămată a avut 1986 asigurați, în luna februarie 2005 avut 1837 asigurați, în luna martie 2005 1837 asigurați, în luna aprilie 2005 1865 asigurați, iar în luna mai 2005 1306 asigurați. Se constată deci nu numai faptul că reducerea numărului de asigurați este anterioară conflictului, ci și faptul că în luna aprilie 2005, în condițiile în care fapta a fost comisă chiar la începutul lunii, nu s-a produs o diminuare ci o creștere a numărului de asigurați.
În mod greșit însă instanța de fond a respins în totalitate cererea pentru plata de daune morale, aceasta fiind întemeiată în partea, având în vedere faptul că urmare a fracturii piciorului, părții vătămate i-au fost produse suferințe fizice îndelungate, i s-a creat o stare de disconfort ca urmare a imobilizării piciorului, fiindu-i modificate condițiile normale de viață.
Apelul declarat de partea responsabilă civilmente, sub aspectul greșitei sale obligări la plata de daune materiale în solidar cu asiguratorul, este nefondat, în condițiile în care instanța de fond nu a dispus obligarea acesteia la plata daunelor materiale, astfel că nu se justifică criticile aduse sentinței de fond.
Ca urmare a acordării de daune morale părții vătămate, urmează însă ca inculpatul să fie obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata acestora, având în vedere faptul că la data faptei acesta era angajatul Private P N, iar potrivit dispozițiilor art. 1000 al. 3 Cod civil comitenții răspund de prejudiciul cauzat de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat.
Pentru aceste considerente prin Decizia penală nr. 119/AP din 2.04.2009 pronunțata de Tribunalul Neamțs -au dispus următoarele:
În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, s-au admis apelurile declarate de inculpatul și partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 344 din 5 mai 2008 Judecătoriei Piatra Neamț.
S-a desființat în parte sentința și, rejudecând cauza, s-au înlăturat din sentință mențiunile privind aplicarea art. 71 și 64 Cod penal referitoare la pedeapsa accesorie și la suspendarea executării acesteia.
S-au înlăturat din sentință mențiunile privind obligarea asiguratorului N la plata sumei de 5000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
S-a respins cererea formulată de partea civilă, privind plata de daune materiale.
S-a admis în parte cererea formulată de partea civilă pentru plata de daune morale și obligă pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 2.500 lei, cu titlu de daune morale.
S-a constatat că răspunderea civilă este asigurată de asiguratorul N, în baza contractului de asigurare încheiat cu partea responsabilă civilmente.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea responsabilă civilmente Internațional Private P N, împotriva aceleiași sentințe.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat, a fost achitat Baroului de Avocați N din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală a fost obligată partea responsabilă civilmente apelantă la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare în apel.
În baza art. 193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să achite părții vătămate suma de 1000 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate au declarat recurs partea vătămată și partea responsabilă civilmente SC Private SRL P
Recursurile nu au fost motivate în scris.
Cu ocazia dezbaterilor în fond a recursului partea vătămată a înțeles să critice modul de rezolvare atât al laturii penale cât și cel al laturii civile a cauzei.
Sub aspectul acțiunii penale,inculpatul consideră că pedeapsa aplicată inculpatului este nejustificat de blândă, nefiind proporțională cu circumstanțele de comitere și pericolul social concret al acesteia.
Sub aspectul laturii civile, partea vătămată consideră că în mod injust Tribunalul Neamț nu i-a acordat daunele materiale, în pofida existenței unui prejudiciu cert cauzat de fapta inculpatului.
Apărătorul părții responsabilă civilmente SC Private SRL P N,prin concluziile sale puse în fața Curții,a expus critici referitoare la cuantumul daunelor morale acordate în cauză pe care îl consideră excesiv. În susținerea acestei opinii, s-a arătat că partea vătămată a fost cea care a provocat scandal,împrejurare ce a condus la intervenția inculpatului în calitate de agent de pază.
În considerarea criticilor expuse,recurenții solicită admiterea recursurilor și modificarea hotărârilor pronunțate de instanțele anterioare în sensul arătat.
Curtea de Apel, examinând din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857. proc. pen. constată că recursurile sunt fondate numai în ceea ce privește greșita obligare a inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata daunelor morale și greșita obligare a părții responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare în apel. Analizând ansamblul probelor administrate în cauza de față, Curtea constată că în mod judicios instanța de fond a pronunțat o soluție de condamnare a inculpatului, care a fost menținută corect de instanța prim control judiciar.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 Cod penal, stabilind un cuantum și o modalitate de executare adecvată a acesteia.
Conform textului legal mai sus menționat, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În consecință,la stabilirea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta,urmarea produsă(vătămarea fizică a părții vătămate) precum și circumstanțele personale ale inculpatului care nu figurează cu antecedente penale.
În ce privește modul de soluționare al laturii civile, Curtea în concordanță cu opinia Tribunalului constatată că suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale a fost stabilită în mod corect de instanța de fond, reflectând prejudiciul cauzat prin fapta culpabilă a inculpatului.
Cât privește cuantumul despăgubirilor civile,criticat de către unul dintre recurenți, instanța de recurs apreciază că suma de 2500 lei este rezonabilă și la stabilirea ei au fost avute în vedere atât suferințele părții vătămate, cât și necesitatea de a preîntâmpina o îmbogățire fără just temei. Trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, "creează o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci o daună". Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă.
Din aceste motive, suma de 2500 lei apare ca fiind justificată față de leziunile suferite de partea vătămată care au impus imobilizare și tratament recuperator și față de numărul de zile îngrijiri medicale (55-58) necesare vindecării.
Referitor la daunele materiale solicitate de partea civilă,Curtea împărtășește opinia instanței de apel care a apreciat că nu se impune în speță acordarea de despăgubiri cu titlu de daune materiale. Având în vedere că partea civilă nu a probat în nici un mod cheltuielile ocazionate cu tratamentele necesare vindecării leziunilor, în mod just Tribunalul a respins cererea acesteia de acordare a daunelor materiale.
Cât privește beneficiul nerealizat,pretins de aceeași parte civilă,Curtea, de asemenea susține opinia instanței de apel, referitoare la lipsa legăturii de cauzalitate între fapta inculpatului și pierderile semnalate.
Hotărârile atacate comportă critici în ceea ce privește modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei.
În speță asiguratorul de parte civilă a fost chemat în procesul penal, potrivit dispozițiilor L 136/1995, sa suporte în baza contractului de asigurare încheiat între acesta și asiguratul SC Private SRL P,să răspundă pentru prejudiciile cauzate din culpa sa terților prin vătămări corporale/deces și/sau prin avarierea/distrugerea bunurilor aparținând acestora ca urmare a exercitării serviciilor de pază.
Având în vedere cauzele contractuale sus menționate, în mod greșit instanța de apel a procedat la obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor cu titlu de daune morale către partea civilă.
Având în vedere ca în cauza a participat in calitate de asigurator de răspundere civilă, instanța de fond, în baza raporturilor contractuale amintite, trebuia sa dispună doar obligarea asiguratorului la plata despăgubirilor ce reprezintă prejudiciul produs părții civile prin fapta inculpatului.
Pentru cele ce preced, Curtea în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. d pr. pen. va admite cele două recursuri și va casa în parte decizia penală recurată, sentința nr. 344 din 5.05.2008 a Judecătoriei Piatra Neamț.
Rejudecând latura civilă a cauzei, în baza art.14, 346 Cpp rap.998 civ. și art.54 alin.2 din Legea nr.136/1995 va obliga asiguratorul de răspundere civilă N să plătească părții civile suma de 2500 lei cu titlu de daune morale.
Va înlătura dispozițiile referitoare la obligarea părții responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare în apel,conform art.192 al.2 Cpp, având în vedere că apelul acesteia a fost greșit respins.
Va menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate, respectiv sentinței penale nr. 344 din 5.05.2008 a Judecătoriei Piatra Neamț.
Văzând și dispozițiile art.189, 192 al.3 Cpp;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În ba a art 385/15 pct.2 lit. d Cpp admite recursurile declarate de partea vătămată și partea responsabilă civilmente SC Private SRL P împotriva nr. 119/AP din 2.04.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dos- numai cu privire la greșita obligare a inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata daunelor morale și greșita obligare a părții responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare în apel.
Casează în parte decizia penală recurată sentința nr. 344 din 5.05.2008 a Judecătoriei Piatra Neamț.
Reține cauza spre rejudecare și în fond:
În baza art.14,346 Cpp rap.998 civ. și art.54 alin.2 din Legea nr.136/1995 obligă asiguratorul de răspundere civilă N să plătească părții civile suma de 2500 lei cu titlu de daune morale.
Înlătură dispozițiile referitoare la obligarea părții responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare în apel,conform art.192 al.2 Cpp.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate, respectiv sentinței penale nr. 344 din 5.05.2008 a Judecătoriei Piatra Neamț.
Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat în sumă de 200 lei se va suporta din fondurile.
În baza art. 192 al.3 Cpp, cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Pentru președinte de complet și judecător, aflați în
Președinte instanță,
GREFIER,
Pentru grefier aflat în
Grefier șef secție,
red.sent.
red.dec. apel /
red. dec. recurs
tehnored.
3 ex.
01.07.2009
Președinte:Ștefan NiminețJudecători:Ștefan Nimineț, Bogdan Adrian Monica Vadana
