Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 232/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 232
Ședința publică din data de 30 martie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești împotriva încheierii de ședință din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, privind pe inculpații I fiica lui și, născută la 23 februarie 1953 în, județul P, deținută în Penitenciarul și B fiul lui și, născut la 22 mai 1976 în P, deținut în Penitenciarul Mărgineni.
Prin încheierea de ședință din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în baza art. 300/2 al 1 rap C.P.P. la art 160/b al.1 s C.P.P.-a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive luata fata de inculpatul, fiul lui si, ns. la 21.09.1971 in prezent aflat in Penitenciarul Mărgineni și, în baza art 160/b al.3 C.P.P. s-a menținut arestarea preventiva a acestuia.
Prin aceeași încheiere, în baza art. 300/2 rap. la art.160/b alin.2 Cod. proc. penala s-a revocat măsura arestării preventive luată față de inculpații I, fiica lui si, născută la 23.02.1953, in localitatea, judetul P, domiciliată in comuna, sat, nr. 178, judetul P, CNP-- și B, fiul lui si, născut la 22.05.1976 în P, județul P, domiciliat comuna, sat de, nr.78, județul P, CNP--, dispunându-se punerea lor în libertate de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 119/U/26.09.2008 si nr.117/U/26.09.2008, emise de Tribunalul Prahova.
În baza art. 145 s C.P.P.-a dispus luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu - comuna, jud. P, în cazul inculpatei I - și -comuna, județul P, în cazul inculpatului B - fără încuviințarea instanței,cu excepția cazului când trebuie sa se prezinte la termenele de judecata.
Pe durata măsurii de a nu părăsi localitatea inculpații sunt obligați, conform art. 145 alin. 1/1 C.P.P. să respecte următoarele obligații:
a)- sa se prezinte la instanța de judecata la termenele ulterioare;
b)- sa se prezinte la organul de politie din localitățile de domiciliu conform programului de supraveghere întocmit de acesta;
c)- sa nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
d) - sa nu dețină, sa nu folosească si sa nu poarte nici o categorie de arme.
De asemenea in baza art.145 alin.1/2 Cod proc.penala inculpații vor respecta următoarele obligații:
a)sa nu se ia legătura direct sau indirect cu niciunul dintre inculpații cercetați în prezenta cauză sau cu persoanele față de care s-a dispus disjungerea cauzei;
b)sa nu se apropie de părțile vătămate si de membrii familiei acestora, de martori si sa nu comunice cu aceștia in mod direct sau indirect;
c) să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia au săvârșit faptele;
Atrage atenția inculpaților asupra disp.art.145 alin.2/2 Cod proc.penala privind luarea măsurii arestării preventive in cazul încălcării cu rea-credință a măsurilor sau obligațiilor -menționate.
Despre masura luata fata de inculpați vor fi înștiințate organele prev.de art.145 alin.2/1 Cod proc. penala, prin comunicarea încheieri, în vederea asigurării respectării obligațiilor care le revin.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpații I asistată de avocat din Baroul Prahova și B asistat de avocat din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care.
Apărătorii aleși, cu acordul instanței au luat legătura cu inculpații arătând că nu au cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul precizează că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea, luând act de precizările părților, că nu au cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul DIICOT, având cuvântul în susținerea recursului declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești împotriva încheierii de ședință din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Prin această încheiere s-a apreciat de instanța de fond că nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați, dispunându-se revocarea acesteia și luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea. S-a motivat că în faza de cercetare judecătorească au fost audiate 12 părți vătămate care au revenit asupra declarațiilor date.
Încheierea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică.
Așa cum rezultă din actele dosarului, rezultă că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați nu au încetat până la acest moment, fapt pentru care se impune menținerea acestei măsuri.
Să se aibă în vedere natura infracțiunilor comise, limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunile comise de aceștia, modalitatea de comitere a faptei, rezonanța socială a faptelor deduse judecății, numărul părților vătămate, amploarea fenomenului infracțional.
Nu trebuie omis nici faptul că probele administrate în faza de urmărire penală au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, prelungindu-se ulterior arestarea preventive și menținerea acesteia.
Apreciază că subzista și în prezent temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților B și I, motiv pentru care solicită sa se constate legalitatea si temeinicia acestei masuri și totodată sa se dispună menținerea acesteia.
Menționează că inculpații sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, constând în aceea ca au exploatat prin muncă un număr de 36 de persoane pe teritoriul Cehiei.
Din aceste 36 părți vătămate au fost audiate în fața instanței 12 părți vătămate. Faptul că acestea au revenit parțial asupra declarațiilor date nu justifică revocarea măsurii arestării preventive de către instanța de fond. Mai mult aceasta denotă o antepronunțare asupra soluției ce urmează a fi dată în cauza de față.
Potrivit disp. art. 63 alin. 3 Cod proc. penal probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe făcându-se de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Rechizitoriul nu s-a bazat doar pe declarațiile părților vătămate ci și pe alte mijloace de probă, declarațiile martorilor, documentele emise de autoritățile din Cehia.
Părțile vătămate au fugit din Cehia nemaisuportând regimul de muncă la care au fost supuse, au apelat la Ambasada României pentru a solicita sprijin pentru a-și achiziționa biletele necesare deplasării lor în România, li s-au eliberat documente pentru a putea face această deplasare, întrucât cărțile de identitate le-au fost oprite de către inculpați. Părțile vătămate au fost prinse de controlorii de tren, fiind amendate la controlul efectuat deoarece nu aveau bilete de călătorie.
În continuare se impune menținerea stării de arest față de inculpați. Față de motivele expuse, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de tribunal și menținerea stării de arest preventiv a inculpaților.
Avocat, pentru inculpata I având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești și menținerea încheierii pronunțată de instanța de fond privind revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpata I și obligarea de a nu părăsi localitatea. Precizează că aceasta va respecta obligațiile impuse de instanță.
Apreciază că temeiurile care au fost avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, inculpata nu are cum să influențeze buna desfășurare procesului penal, nu prezintă pericol social.
Totodată, solicită a se observa ca din declarațiile părților vătămate audiate până în prezent nu s-a făcut dovada ca ar fi fost vorba despre muncă forțată. Acestea au revenit asupra declarațiilor date arătând că inculpata I nu i-a amenințat, nu i-a bătut, mai mult i-a ajutat.
Singurele indicii temeinice care au stat la baza luării măsurii arestării preventive au fost chiar declarațiile părților vătămate luate în faza de urmărire penală, faptul că există documente eliberate în Cehia care le-a permis să revină în țară, confirmă doar faptul că părțile vătămate au fugit din Cehia nu pentru că ar fi fost bătuți, ci fiindcă aveau temeri legate de faptul că ar putea fi bătuți.
Inculpata I avea calitatea de brigadier, muncea alături de părțile vătămate, îi ajuta, suporta aceleași condiții de lucru. Nu există niciun mijloc de probă care să arate că I ar fi amenințat pe cineva, ar fi bătut pe cineva.
Corect instanța de fond a reținut că nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Mai arată că inculpata are soțul grav bolnav.
Se solicită respingerea recursului și menținerea încheierii pronunțată de instanța de fond, cu aplicarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Avocat pentru inculpatul B, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești și să se mențină încheierea pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Toate părțile vătămate audiate au relatat instanței că inculpatul Bam uncit alături de ei, a trăit în aceleași condiții ca și părțile vătămate.
În esență, arată că din declarațiile celor 12 părți vătămate audiate în fața instanței până la aceasta dată nu s-a făcut dovada că inculpatul ar fi agresat, amenințat sau ajutat la săvârșirea vreunei infracțiuni.
Este adevărat ca a existat un incident, însă într-un alt context, iar inculpatul B nu a agresat pe nimeni.
În mod corect instanța de fond a revocat măsura arestării preventive luată față de inculpat și a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea față de acesta.
Solicită respingerea recursului declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Prahova.
Inculpata I având ultimul cuvânt arată că nu a traficat, nu a racolat pe nimeni. Părțile vătămate au fugit din Cehia pentru că munca era foarte grea și nu puteau realiza norma impusă de angajator.
Arată că nu cunoaște cele 10 părți vătămate care au dat declarație, nu a lucrat cu ele. Solicită respingerea recursului declarat de DIICOT și menținerea încheierii tribunalului, cu judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul B având cuvântul precizează că nu stat decât 3 săptămâni în Cehia. Nu a bătut și nici nu a forțat părțile vătămate. Solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 26 martie 2009, Tribunalul Prahova, în baza art. 3002al 1 rap C.P.P. la art 160 al.1 a C.P.P. constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive luata fata de inculpatul, fiul lui si, născut la 21.09.1971 deținut in Penitenciarul Mărgineni și în baza art 160 al.3 C.P.P. a dispus menținerea acestei măsuri.
Prin aceeași încheiere, în baza art. 3002rap. la art.160 alin.2 Cod. proc. penala s-a revocat măsura arestării preventive luată față de inculpații I, fiica lui si, născută la 23.02.1953, in localitatea, judetul P, domiciliată in comuna, sat, nr.178, judetul P, CNP-- și B, fiul lui si, născut la 22.05.1976 în P, județul P, domiciliat comuna, sat de, nr.78, județul P, CNP--, dispunându-se punerea lor în libertate de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 119/U/26.09.2008 si nr.117/U/26.09.2008, emise de Tribunalul Prahova.
În baza art. 145 s C.P.P.-a luat măsura preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu - comuna, jud. P, în cazul inculpatei I - și -comuna, județul P, în cazul inculpatului B - fără încuviințarea instanței,cu excepția cazului când trebuie sa se prezinte la termenele de judecata iar potrivit alin.1/1C.P.P. inculpații au fost obligați să respecte următoarele măsuri:
a) - sa se prezinte la instanța de judecata la termenele ulterioare;
b)- sa se prezinte la organul de politie din localitățile de domiciliu conform programului de supraveghere întocmit de acesta;
c)- sa nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
d) - sa nu dețină, sa nu folosească si sa nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art.145 alin.12Cod proc. penala inculpații au fost obligați de asemenea sa nu se ia legătura direct sau indirect cu niciunul dintre inculpații cercetați în prezenta cauză sau cu persoanele față de care s-a dispus disjungerea cauzei; sa nu se apropie de părțile vătămate si de membrii familiei acestora, de martori si sa nu comunice cu aceștia in mod direct sau indirect; să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia au săvârșit faptele.
S-a atras atenția inculpaților asupra disp.art.145 alin.22Cod proc. penala privind luarea măsurii arestării preventive in cazul încălcării cu rea-credință a măsurilor sau obligațiilor -menționate.
Potrivit art.145 alin.21Cod proc. penala s-a dispus comunicarea măsurii luate față de inculpați organelor prevăzute în acest text de lege.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 și art.12 alin.1, 2 lit.a și art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, constând în aceea că în perioada aprilie - noiembrie 2008, cei trei inculpați s-au constituit într-un grup infracțional organizat din care fac parte și doi cetățeni ucraineni, în scopul comiterii de infracțiuni de trafic de persoane, respectiv recrutarea mai multor cetățeni români pentru a muncii la fermele de legume și fructe din Cehia, prin inducerea în eroare, asigurându-i că li se oferă gratuit cazare, hrană și plata sumei de 6-7 coroane/kg de sparanghel cules dar ajunși la destinație părțile vătămate erau supuse la un regim de muncă forțat, fiind amenințate și lovite dacă refuzau să lucreze sau dacă încercau să părăsească locul în care se aflau.
Părțile vătămate au fost obligate să muncească peste posibilitățile lor fizice pentru a realiza normele de muncă la culesul fructelor și a sparanghelului și fiind nemulțumite de condițiile grele de muncă și de faptul că mâncarea nu era suficientă și de proastă calitate au protestat și au încercat să fugă, dar inculpatul și patronii fermelor au exercitat amenințări și acte de violențe asupra acestora.
Instanța de fond reține că prin încheierea de ședință din 54 din 26.09.2008 a Tribunalului Prahovas -a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- Serviciul Teritorial Ploiești și s-a dispus arestarea preventivă a celor trei inculpați pe o perioadă de 29 de zile, de la 26.09.2008 până la 24.10.2008, măsura fiind prelungită succesiv în cursul urmăririi penale și tribunalul fiind sesizat cu rechizitoriul parchetului a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților prin încheierile de ședință din 19.12.2008, 12 februarie, 5 martie și 26 martie 2009, menținând această măsură pentru cei trei inculpați iar prin ultima încheiere s-a reținut că numai subzistă temeiurile inițiale pentru menținerea arestării preventive a inculpaților I și B, dispunând revocarea acestei măsuri.
Prima instanță a reținut pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală și a declarațiilor celor 12 părți vătămate audiate în faza de cercetare judecătorească, că față de inculpatul subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestuia, părțile vătămate au confirmat implicarea acestuia în acțiunea de racolare și exploatare prin muncă precum și actele de amenințare și agresiune exercitate asupra lor pentru a le împiedica să părăsească locul în care erau ținute, care pun în evidență periculozitatea deosebită a inculpatului și implicit pericolul concret pentru ordinea publică și potrivit art. 3002alin.1 rap. la art.160balin.3 cod proc. penală a menținut arestarea preventivă a acestuia.
În privința inculpaților I și B se arată că mijloacele de probă administrate în faza de cercetare judecătorească până în acest moment, respectiv declarațiile părților vătămate, furnizează informații care conturează o altă situație de fapt decât cea reținută în faza de urmărire penală referitoare la activitatea infracțională a acestora, în sensul că cei doi inculpați nu au comis acte de racolare a părților vătămate, că i-au cunoscut în Cehia la muncă, inculpata I fiind șefă de echipă fără atribuții privind asigurarea condițiilor de muncă și retribuție iar inculpatul B era muncitor și locuia în aceleași condiții ca și ele și nici unul nu le-a amenințat, lovit sau obligat la muncă.
S-a mai reținut că declarațiile acestor părți vătămate nu au putut fi influențate de inculpați, întrucât aceștia se aflau în stare de arest și conturându-se o altă situație de fapt decât cea prezentată în actul de acuzare s-a apreciat că nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea celor doi inculpați, impunându-se revocarea acesteia.
Având în vedere existența în continuare a unor indicii privind săvârșirea unor fapte penale, tribunalul a considerat că pentru buna desfășurare a procesului penal este necesar luarea față de cei doi inculpați a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, conform art.145 cod proc. penală, dispunând ca pe durata acestei măsuri să respecte obligațiile prev. de art.145 alin.11lit. a-d și art.145 alin.12lit. a-c din același cod, atrăgându-li-se atenția asupra consecințelor ce decurg din încălcarea cu rea credință a acestor măsuri.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținând, în esență, că în mod greșit prima instanță a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților I și B nu mai subzistă, neținându-se seama că au fost audiate în fața instanței numai 12 părți vătămate, gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, rezonanța socială și numărul mare al părților vătămate.
Se arată că valoarea probelor nu este dată de faza procesuală în care au fost administrate și cercetarea judecătorească fiind la început, instanța trebuia să țină seama de declarațiile tuturor părților vătămate, ale martorilor din acte și de înscrisurile aflate la dosar.
De asemenea, se susține că părțile vătămate au fost exploatate de inculpați, fiind supuse unui regim de muncă sever și datorită condițiilor grele și a faptului că nu au fost plătite pentru munca prestată au fugit din Cehia, apelând la Ambasada României, deoarece cărțile de identitate le-au fost oprite de către inculpați și nu aveau bani pentru a-și cumpăra biletele de călătorie pentru revenirea în țară.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și menținerea arestării preventive a inculpaților.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3856alin.3 cod proc. penală, constată că recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Intimații inculpați au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, alături de inculpatul, prin rechizitoriul nr.40/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești, pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.12 alin.1 și 2 lit.a și respectiv art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.41 alin.2 cod penal.
În sarcina inculpatei I s-a reținut că împreună cu inculpatul și alți cetățeni ucrainieni, au inițiat și constituit un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane și în baza aceleași hotărâri infracționale în perioada aprilie - noiembrie 2008 au recrutat prin inducere în eroare și exploatat prin muncă în Cehia un număr de 28 de persoane și un minor, obținând venituri importante.
Față de inculpatul B s-a reținut că a acesta aderat la grupul infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni constituit de inculpatul împreună cu mai mulți cetățeni ucraineni și în perioada aprilie - iulie 2008 în mod repetat, în baza aceleași hotărâri infracționale a recrutat 13 persoane pe care le-a transportat și exploatat prin muncă în Cehia, obținând sume mari de bani.
Pentru contribuția sa la recrutarea de persoane, inculpata Iao bținut funcția de brigadier, având ca principale atribuții supravegherea victimelor la munca și evidențierea cantităților de produse agricole recoltate de muncitori.
Prima instanță a considerat că declarațiile celor 12 părți vătămate audiate în cursul cercetării judecătorești, potrivit cărora cei doi inculpați I și B nu au avut nicio contribuție la recrutarea lor pentru a munci în Cehia și că nu le-au amenințat, lovit sau obligat la muncă, justifică revocarea arestării preventive, întrucât din informațiile furnizate de acestea se conturează o altă situație de fapt decât cea reținută în actul de acuzare, ceea ce conduce la schimbarea temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive a acestora.
Din actele și lucrările dosarului rezultă însă că faptele inculpaților au fost reținute pe baza declarațiilor a 36 de părți vătămate, a martorilor și a înscrisurilor aflate la dosar.
Probele administrate în cursul urmăririi penale nu au valoare numai pentru această fază sau numai pentru sesizarea instanței de judecată, fiind investită cu soluționarea cauzei instanța este obligată, în cazul în care verifică legalitatea și temeinicia măsurii preventive, înainte de a administra nemijlocit toate probatoriile să țină seama și mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și nu numai de cele din faza de judecată, neexistând o ordine de preferință a valorii acestora.
Or, la acest moment procesual s-au audiat numai un sfert din numărul părților vătămate (12 victime) care și-au menținut în parte declarațiile date în cursul urmăririi penale dar pentru stabilirea existenței sau nu a faptelor supuse judecății trebuia să aibă în vedere și declarațiile celorlalte părți vătămate, ale martorilor și înscrisurile de la dosar, argumentul instanței de fond că situația de fapt în ceea ce îi privește pe cei doi inculpați este lipsită de temei, deoarece concludența fiecărei probe se apreciază în urma examinării tuturor probatoriilor indiferent de faza procesuală în care au fost administrate iar principiul aflării adevărului impunea obligația instanței de fond să dea valoare acelor probe care se coroborează cu celelalte mijloace de probă aflate la dosar.
Legiuitorul nu face nicio distincție cu privire la valoarea acestora după cum au fost administrate în faza de urmărire penală sau în cea a judecății.
Din declarațiile părților vătămate, și (filele 58-67, 128-129 vol.1 ) reiese că inculpata I le supraveghea la muncă și dacă acestea protestau și își manifestau nemulțumirea față de condițiile grele de muncă și de faptul că nu erau plătiți pentru munca prestată, aceasta îl anunța imediat pe coinculpatul care, împreună cu inculpatul B le amenința cu moartea, cum de altfel a declarat și în fața instanței partea vătămată (fila 200 dosar fond).
În același sens sunt și declarațiile părților vătămate, Domnel și care au relatat în cursul urmăririi penale că erau supravegheate de către "" ( inculpata I) și amenințate de și iar dacă refuzau să iasă la muncă intrau în camere și le băteau.
Ca atare, nelegal instanța de fond a considerat numai pe baza declarațiilor celor 12 victime că s-au schimbat temeiurile inițiale care au determinat arestarea preventivă a inculpaților, câtă vreme din probatoriile administrate în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că cei doi inculpați au comis faptele deduse judecății.
Ca atare, în raport de cele arătate Curtea constată că instanța de fond a dat o interpretare eronată prevederilor art. 139 alin. 1 și 3.C.P.P. când a dispus revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților I și B și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, deoarece temeiurile prev. de art. 148 alin. 1 lit. f subzistă C.P.P. în continuare, lăsarea în libertate a inculpaților constituie un pericol concret pentru ordinea publică, periclitându-se normala desfășurare a procesului penale în condițiile de protejare a victimelor și martorilor utili aflării adevărului, care urmează a fi audiați în cauză, fie prin acte de timorare psihică și fizică fie prin captarea bunăvoinței acestora.
De asemenea, instanța de fond trebuia să aibă în vedere gravitatea infracțiunilor comise, modalitatea de concepere și săvârșire a faptelor, precum și numărul mare al victimelor exploatate de inculpați, aspecte care evidențiază periculozitatea socială a inculpaților și influența nefastă a acestora față de comunitatea din care provin, astfel că prin lăsarea în libertate a inculpaților s-ar pune în pericol menținerea statului de drept și s-ar decredibiliza autoritățile îndrituite să ia măsuri față de persoanele care încalcă grav normele penale.
Concluzionând, Curtea constată că recursul declarat este întemeiat urmând a fi admis, în temeiul art. 38515pct.2 lit.d cod proc. penală și pe cale de consecință încheierea criticată fiind nelegală va fi casată în parte, în sensul menținerii măsurii arestării preventive a inculpaților ca legală și temeinică, conform art. 3002rap. la art. 160 Cod proc. penală, întrucât temeiurile de fapt și de drept prevăzute de art.148 alin.1 lit. f rap. la art.143 cod proc. penală, care au determinat arestarea preventivă subzistă și în prezent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - SERVICIUL TERITORIAL PLOIEȘTI împotriva încheierii de ședință din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- și în consecință:
Casează, în parte, încheierea în sensul că, în temeiul disp. art. 3002rap. la art. 160 alin. 3 Cod proc. penală, constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații I fiica lui și, născută la 23 februarie 1953 în, județul P, deținută în Penitenciarul și B fiul lui și, născut la 22 mai 1976 în P, deținut în Penitenciarul Mărgineni și dispune menținerea acesteia pentru fiecare.
Înlătură aplicarea disp. art. 145 alin. 11, art. 145 alin. 21și alin. 22Cod proc. penală.
Menține în rest dispozițiile încheierii atacate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 martie 2009.
Președinte, Judecători,
Fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
președintele completului de judecată
Grefier,
Red. ZE/ Tehnored.
6 ex./ 31 martie 2009
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Ioana Nonea, Elena Zăinescu
