Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 231/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 231
Ședința publică din data de 30 martie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 14 iulie 1976, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani împotriva încheierii de ședință din data de 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr- prin care s-a constatat ca legală și temeinică măsura arestării preventive a acestuia, fiind menținută.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul asistat de apărătorul desemnat din oficiu din Baroul Prahova, conform delegației nr. 966/2009, aflată la fila 7 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu, cu acordul instanței a luat legătura cu inculpatul, arătând că acesta nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul precizează că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea, luând act de precizările părților, că nu au cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu având cuvântul pentru inculpatul arată că acesta a declarat recurs împotriva încheierii din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, pe care o critică ca fiind netemeinică și nelegală.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de acesta cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, precizând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acesteia.
Recurentul inculpat se consideră nevinovat, nu a recunoscut fapta comisă. Are 2 copii minori în întreținere.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținere a încheierii pronunțată de Tribunalul Buzău ca fiind legală și temeinică.
Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat, se află în stare de recidivă postexecutorie și nu a recunoscut fapta.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, arătând că are doi copii minori.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 24 martie 2009 dată de Tribunalul Buzău în dosarul nr- s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la 14 iulie 1976, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani și în temeiul disp. art.3001alin.3 cod proc. penală a dispus menținerea acestei măsuri.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.168 din 26 februarie 2009 Judecătoria Buzăul -a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 14 iulie 1976 în prezent aflat în Penitenciarul Focșani la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, g și i cod penal, cu aplic. art.75 lit.c, art.41 alin.2 și art.37 lit.b cod penal, în dauna părților vătămate și
Prin aceeași hotărâre a fost menținută starea de arest preventiv și s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive, la zi.
La pronunțarea sentinței, instanța de fond a reținut că, împreună cu inculpații minori G și, în data de 30 iunie 2008, în jurul orelor 2,00, a pătruns prin efracție în magazinul situat pe- G din municipiul B, aparținând lui de unde a sustras bani și bunuri în valoare 1.600 lei, iar în data de 10 iulie 2008, ora 1,00, împreună cu aceiași inculpați minori a pătruns prin efracție în magazinul situat pe- din B, de unde a sustras bunuri și bani în valoare de 9744, 67 lei.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă în temeiul disp. art.148 alin.1 lit.f cod proc. penală, reținându-se că fapta pentru care a fost cercetat este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pe baza probelor administrate în cauză, judecătoria a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, drept pentru care l-a condamnat la pedeapsa închisorii și a menținut starea de arest preventiv.
Reține tribunalul că deși inculpatul a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea faptei, din raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză a rezultat că urma papilară ridicată de pe un pachet de țigări aflat în magazinul lui aparține acestuia. În plus, s-a motivat că mai multe bunuri sustrase au fost găsite la locuința lui, iar din fișa de cazier judiciar reiese că inculpatul nu se află la prima încălcare a legii penale, fiind liberat condiționat din executarea unei pedepse cu închisoarea la data de 11 septembrie 2002, concluzionându-se, în raport de acestea, că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prin urmare, reținând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, tribunalul a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva încheierii din 24 martie 2009 Tribunalului Buzăua declarat recurs, în termen, inculpatul, care a criticat soluția pronunțată de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul inculpat a susținut că are o situație familială foarte grea, respectiv soția grav bolnavă de o boală incurabilă și doi copii minori în întreținere, arătând totodată că și mama sa în vârstă de 65 de ani este bolnavă.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, susținând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, întrucât inculpatul se consideră nevinovat, nu a recunoscut fapta comisă și are doi copii minori în întreținere.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. art.3859pct.18 cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept astfel cum cer disp. art.3856alin.3 cod proc. penală, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Inculpatul a fost trimis în judecată iar prin sentința penală nr.168 din 26 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Buzăua fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, g și i cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, art.75 lit.c și art.37 lit.b cod penal, fapte comise în dauna părților vătămate și B, săăvârșite la 30 iunie 2008 și respectiv, 10 iulie 2008.
S-a reținut în sarcina inculpatului că împreună cu inculpații minori G și, în data de 30 iunie 2008, în jurul orelor 2,00, a pătruns prin efracție în magazinul situat pe- G din municipiul B aparținând lui de unde a sustras bani și bunuri în valoare 1.600 lei, iar în data de 10 iulie 2008, ora 1,00, împreună cu aceiași inculpați minori a pătruns prin efracție în magazinul situat pe- din B, de unde a sustras bunuri și bani în valoare de 9744, 67 lei.
Pe baza probelor administrate în timpul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, în special a raportului de constatare tehnico-științifică nr.- din 10 iulie 2008, prima instanță, reținând situația de fapt și vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de furt calificat, a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă privativă de libertate, menținând, totodată, starea de arest preventiv a acestuia.
Rezultă din încheierea nr.16 din 17 iulie 2008 Tribunalului Buzău că inculpatul a fost arestat preventiv în temeiul disp. art.148 alin.1 lit.f cod proc. penală, respectiv că faptele reținute în sarcina acestuia sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Referindu-se la cea de-a doua condiție impusă cumulativ de art.148 alin.1 lit.f cod proc. penală, instanța a reținut că starea de pericol pentru ordinea publică rezultă din împrejurarea că inculpatul a săvârșit cele două fapte împreună cu doi inculpați minori, iar anterior a mai fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de același gen pe raza județului
Măsura arestării preventive a fost prelungită și ulterior menținută de instanțe, în condițiile legii, ultima oară prin sentința penală nr.168 din 26 februarie 2009.
Potrivit disp. art.3001alin.1 cod proc. penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice, din oficiu, în Camera de Consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că în situația în care instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, iar potrivit alineatului 3, când se constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei rezultă, așa cum s-a arătat anterior, că prin sentința penală nr.168 din 26 februarie 2009 s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatul, iar în urma declarării apelului de către inculpat, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău și la data de 24 martie 2009, din oficiu, a fost luată în discuție măsura arestării preventive a inculpatului.
În raport de probele și mijloacele de probă administrate în cauză, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni, în regim privativ de libertate, față de modalitatea concretă de comitere a faptei, în mod repetat, pe timp de noapte, prin efracție, împreună cu alți doi inculpați minori, precum și față de persoana inculpatului, condamnat anterior pentru același gen de infracțiuni, în mod temeinic și legal s-a reținut de prima instanță de control judiciar că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat ci ele se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Atitudinea recurentului, de nerecunoaștere a infracțiunii reținută în sarcina sa, ori situația familială specială invocată de acesta, nu constituie temeiuri suficiente pentru revocarea măsurii arestării preventive ori înlocuirea ei cu o măsură neprivativă de libertate, întrucât, așa cum s-a arătat anterior, în raport de datele ce caracterizează fapta comisă și persoana inculpatului, lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, așa încât fiind îndeplinite cerințele impuse de art.3001alin.3 cod proc. penală, soluția instanței de apel, este justă și nu se impune a fi reformată.
Pentru considerentele arătate, Curtea constatând că încheierea dată de tribunal este legală și temeinică, iar criticile invocate de inculpat sunt neîntemeiate în temeiul disp. art.38515pct.1 lit.b cod proc. penală va respinge recursul ca nefondat, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv cu privire la onorariului apărătorului desemnat din oficiu, conform disp. art.192 alin.2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul fiul lui și, născut la 14 iulie 1976, deținut în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din data de 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 martie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. NI/ Tehnored.
4 ex./31 martie 2009
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel /
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Ioana Nonea, Elena Zăinescu
