Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 526/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PE NALĂ NR.526/
Ședința publică din data de 21 August 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G -
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu
Judecător: dr.
Grefier:
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Pitești reprezentat prin procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL PITEȘTI, împotriva încheierii de ședință din data de 18 august 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice, potrivit
art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: intimatul - inculpat G, în stare de detenție, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale numărul - din 27.04.2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual și de avocat, în baza împuternicirii avocațiale numărul 44 din data de 20.08.2009 emisă de Baroul Argeș - Cabinet individual, intimatul - inculpat -, în stare de detenție, asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale numărul - din 21.08.2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual, intimatul - inculpat - G, în stare de detenție, asistat de avocat G în baza împuternicirii avocațiale numărul 31/28880 din data de 21.08.2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art.172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorilor intimaților - inculpați să ia legătura cu aceștia.
Avocat G, pentru intimatul - inculpat - G, solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării și studierii dosarului, precum și în vederea completării încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Argeș, apreciind că și pentru instanța de control judiciar este necesară această completare.
Depune la dosar copie de pe cererea depusă la Tribunalul Argeș, prin care s-a solicitat completarea încheierii de ședință din data de 18 august 2009, cu cererile și poziția procesuală a apărătorilor aleși, precum și cu poziția procesuală a procurorului de ședință, astfel cum a rezultat din dezbateri. Chiar dacă aparent soluția dată de instanța de fond este favorabilă inculpaților, apreciază că, pentru ca instanța de control judiciar să poată judeca acest recurs este absolut necesar să cunoască dezbaterile, astfel cum au avut loc, întrucât susținerile procurorului în timpul acestor dezbateri, precum și definițiile pe care le-a dat noțiunii de pericol pentru ordinea publică și dovezile la care a făcut referire nu se regăsesc în încheierea de ședință. Mai mult, nici discuția procesuală a apărătorilor.
Curtea, pune în discuția părților cererile formulate de apărătorul intimatului - inculpat -
Avocat și avocat, ambii pentru intimatul - inculpat G -, arată că lasă la aprecierea instanței cererile formulate de avocat G, pentru intimatul - inculpat - G, urmând ca instanța să aibă în vedere timpul material existent până la expirarea recursului.
Avocat, pentru intimatul - inculpat -, arată, de asemenea, că lasă la aprecierea instanței cererile formulate de avocat
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a cererilor formulate de apărătorul intimatului - inculpat - G, arătând că acesta a participat la dezbaterile ședinței de judecată, unde s-au exprimat opiniile atât ale apărătorilor cât și ale procurorului de ședință. Într-adevăr nu se menționează tot în încheierea de ședință, însă ce s-a menționat în încheierea respectivă este numai în favoarea inculpaților.
Curtea, asupra cererii formulate de apărătorul intimatului - inculpat - G, constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele argumente: apărătorul ales al inculpatului care l-a reprezentat pe acesta și în fața primei instanțe a avut posibilitatea și timpul necesar în vederea pregătirii apărării. În privința cererii de completare a încheierii de ședință, aceasta va face obiectul unei cereri separate, apreciind că nu se justifică amânarea în recurs pentru aceste motive, mai ales că, nu se invocă lipsa mențiunilor vis-a-vis de anumite cereri invocate de inculpat ci numai a unor susțineri ale procurorului de ședință și a apărătorilor inculpaților.
Avocat G, invocă excepția privind inadmisibilitatea recursului parchetului.
Reprezentantul parchetului și apărătorii intimaților - inculpați, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat acordării cuvântului asupra recursului.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, susține în ședință publică motivele de recurs așa cum au fost formulate în scris, solicitând, în baza dispozițiilor art.38515pct.2 cod procedură penală, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, ca fiind nelegală și netemeinică iar pe fond menținerea arestării preventive pentru cei trei inculpați pe o perioadă de 60 de zile.
Apreciază motivarea încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Argeș, ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând a se avea în vedere faptele comise de inculpați precum și actele administrate în cauză. Instanța de fond a motivat că probele și indiciile temeinice de săvârșirea unor infracțiuni, fie ele cât de grave, nu justifică prelungirea măsurii arestării preventive, iar CEDO a statuat că numai existența unor tulburări sociale nu poate constitui un motiv suficient pentru prelungire a arestului preventiv dincolo de un anumit timp, decât în circumstanțe cu totul speciale și numai prin raportare la dispozițiile Convenției.
La dosarul cauzei există un raport de percheziție domiciliară din care rezultă toată activitatea infracțională a inculpaților, deoarece au comis fapte de corupție încă din anul 2006, considerând că faptele prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Se mai motivează faptul că inculpații G - și, au fost reținuți pentru o singură infracțiunea de dare de mită, care este prevăzută cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Însă trebuie avut în vedere că una dintre infracțiunile de dare de mită este săvârșită față de un funcționar public, cu atribuțiuni de conducere, fiind vorba despre inculpatul -. Pentru această infracțiune pedeapsa este de până la 7 ani.
Se mai motivează faptul că, faptele nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică. Or săvârșind astfel de fapte, pe o perioadă îndelungată, în mod continuat, această activitate fiind întreruptă de către organul de urmărire penală, cum se poate aprecia că nu există un pericol social concret. Aceștia dacă ar fi fost în stare de libertate, în mod sigur, ar fi comis aceleași infracțiuni de corupție sau chiar infracțiuni de altă natură.
Infracțiunile comise au avut o rezonanță socială mare, de natură a avea consecințe grave pentru colectivitate, iar lăsarea în libertate a unor astfel de persoane ar constitui un îndemn la săvârșirea unor infracțiuni de această natură, creându-se impresia că organele judiciare nu pot da o ripostă fermă unor fapte grave.
Mai mult decât atât, instanța de fond, apreciază că, un document depus de către procuror la instanța de fond și la instanța de recurs nu ar avea corespondent, deci ar fi falsificat. Este vorba despre convorbirea telefonică interceptată în perioada când inculpatul G se afla reținut în arestul Dosarul încă nu este soluționat, fiind multe de cercetat, la dosar fiind însă numărul autorizației. Nota a fost depusă în copie xerox.
Se menționează că, primul termen a fost foarte, însă, apărătorii aveau posibilitatea de a face cerere de comutare a termenului.
S-a făcut vorbire de asemenea, că prin punerea în libertate a inculpaților nu s-ar influența aflarea adevărului, solicitându-se, însă, a se avea în vedere declarațiile martorilor, în special a martorului, care a fost plătit de inculpatul
De asemenea, solicită a se avea în vedere nota telefonică care face vorbire despre o persoană care a fost audiată în dosar, declarația acesteia aflându-se la fila 189 vol.7, numindu-se, din care rezultă că inculpatul i-a sugerat acesteia darea de mită, iar martora a recunoscut, fiind și interceptată. Solicită, a se avea în vedere, faptul că inculpații sunt cercetați de Direcția Națională Anticorupție în mai multe dosare, în 2 cauze fiind începută urmărirea penală, însă rechizitoriul nu a fost adus la cunoștința acestora. Actele materiale întocmite nu au fost aduse la cunoștința inculpaților - G și -.
În consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Argeș și menținerea arestării preventive pentru cei trei inculpați pe o perioadă de 60 de zile, apreciind că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Avocat, pentru recurentul - inculpat G -, apreciază încheierea de ședință din data de 18 august 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, ca fiind legală și temeinică, arătând că aceasta răspunde dezideratelor ( legală, temeinică, justă, echitabilă și convingătoare) legii.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, a invocat mai multe motive, acestea fiind neîntemeiate, sens în care citează paragrafe de la pag.6-7, pag.8 alin.5, pag.8 alin.7, pag.8 alin.final.
De asemenea, la pag.9 alin. se menționează că inculpatul G ar fi deținut un telefon în perioada în care acesta era reținut la arestul IPJ A, cu ajutorul căruia ar fi încercat să influențeze anumiți martori. Dispozițiile art.913spune că: " convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate sunt redate integral într-un proces verbal și nu într-o notă. Acest proces verbal contravine flagrant dispozițiilor legale iar potrivit dispozițiilor art.64/2 cod procedură penală, acesta nu se poate folosi într-un proces penal. Ar fi trebuit să existe un proces verbal, să fie redată convorbirea telefonică, să fie specificat numărul de telefon de la care s-a vorbit, mult mai multe date.
În legătură cu locurile create de inculpatul: " s-ar accepta teza că angajatorul unui număr mare de persoane, poate săvârșii infracțiuni și ar beneficia de clemența legii". Nu acest lucru s-a dorit. Raportarea se făcea la lăsarea în libertate, pentru că starea sa de arest a determinat creditorii să ceară banii în avans, a intrat în solvență, iar un anumit număr de oameni au fost dați afară. Însă dacă se va dovedi că a săvârșit o infracțiune, ca orice alt inculpat, acesta urmează să răspundă penal.
La pagina 10 alin.2, se arată că "în condițiile în care judecătorul căruia i-a fost repartizat dosarul a apreciat că se impune menținerea arestării, este anormal, ca un alt magistrat care se pronunță strict pe măsura . Pe perioada vacanței judecătorești, să dispună revocarea". Într-adevăr s-a repartizat unui judecător, însă nu s-a administrat nici o probă, deci nici această motivare nu poate fi luată în seamă.
Solicită a se avea în vedere și faptul că inculpatul este arestat de mult timp, iar lăsarea în libertate nu ar influența negativ desfășurarea procesului penal.
În consecință, solicită respingerea recursului declarat de Parchet, ca nefondat și de menținere a încheierii de ședință din data de 18 august 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, ca fiind legală și temeinică.
Avocat, pentru recurentul - inculpat G -, solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, și de menținere a încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Argeș, ca fiind legală și temeinică.
Magistratul primei instanțe, prin încheierea pronunțată, a analizat toate criteriile juridice care au condus la concluzia certă că nu mai sunt motive care să ducă la menținerea stării de arest. Această măsură este o măsură de drept procesual. Însă, în cazul de față, apreciază că s-a dat o amploare prea mare, fiind mediatizate nu faptele care sunt reținute în rechizitoriu ci notorietatea pe care inculpatul G -, care este om de afaceri, cu o reputație deosebită în județul A, o are.
Sunt dovedite, ca urmare a desfășurării activității pe care o are, acesta a obținut o performanță mare în județul A și lunar vira în bugetul statului foarte mulți bani.
De asemenea, până la condamnarea inculpatului operează prezumția de nevinovăție, neputând anticipa prin prelungirea unei măsuri preventive dacă trebuie să fie condamnat sau nu. Pe de-altă parte s-a discutat foarte mult pe o presupusă probă, indicată de DNA, privind pretinsa influențare a unei martore.
Solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că inculpatul nu are antecedente penale, iar prin menținerea arestului preventiv ar interveni victime colaterale. De asemenea, se impune respectarea principiului egalității de tratament, neputând fi părtinitori, unii dintre inculpați să fie puși în libertate, iar alții să fie reținuți, considerând că astfel se încălcă principii fundamentale ale Convenției Europene ale Drepturilor Omului.
Avocat, pentru recurentul - inculpat -, solicită, în principal, respingerea recursului declarat de parchet ca, nefondat și de menținere a încheierii de ședință din data de 18 august 2009, ca fiind legală și temeinică.
În subsidiar, solicită casarea încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Argeș și trimiterea dosarului spre rejudecare la instanța de fond, în baza dispozițiilor 160balin.4 și art.160aalin.2 din Codul d e procedură penală.
Motivele susținute de reprezentantul parchetului, nu sunt întemeiate, scopul procesului penal fiind atins, solicitând a se ține cont că în cauză s-au administrat probe, inculpații au fost trimiși în judecată, au dat declarații în fața procurorului, iar lăsarea în libertate a acestora nu ar influența desfășurarea procesului penal și nici aflarea adevărului.
De asemenea, inculpatul -, nu mai are calitatea pe care a avut-o în cadrul societății comerciale, iar dacă în condițiile în care s-ar dispune revocarea măsurii arestului preventiv și acesta ar încălca dispozițiile legale instanța poate lua măsura înlocuirii acesteia și reținerea sa.
Apreciază că hotărârea Tribunalului Argeș excelează prin claritate și logică juridică. Mai mult decât atât, solicită a se observa că judecătorul fondului dă relevanță dispozițiilor art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În concluzie, solicită a se observa că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă.
În subsidiar, solicită admiterea recursului parchetului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. Astfel, invocă dispozițiile art.3002cod procedură penală, în baza căreia se impune verificarea regularității actului de sesizare. De asemenea, rechizitoriul este verificat de șeful secției a-II-a, respectiv de domnul procuror, însă trebuia verificat de procurorul - șeful secției I-a așa cum trebuia, încălcându-se art.222din Ordonanța 402.
Avocat G, pentru intimatul - inculpat - G, depune la dosar borderou cu acte, cu care face dovada faptului că, criticile parchetului împotriva încheierii primei instanței sunt nelegale și netemeinice.
Astfel, apreciază recursul declarat de parchet, ca fiind inadmisibil, în considerarea faptului că este de necontestat faptul că, potrivit dispozițiilor art.19, 20, 148 și art.154 din Constituția României precum și tratatele la care a aderat România, fac parte din dreptul intern. De asemenea, invocă și art.5 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și art.13 și art.2 paragraful I din protocolul 7 la această Convenție care reglementează dreptul la persoanei care se află în situația de a fi condamnat sau a i se reține vinovăția. În același sens sunt și dispozițiile art.160balin.2 Cod procedură penală, norme care examinate într-o interpretare corectă, arată în mod cert că în existența situației prevăzută în art.2 la care a făcut referire nu este prevăzută a fi atacat de către vreo parte.
În alin.4 cu privire la această ipoteză se prevede calea de atac a recursului. Apreciază că norma prevăzută de art.160 alin.2 nu este prevăzută cu nici o cale de atac.
Astfel, apreciază că recursul parchetului este inadmisibil.
Pe fond, în arată că reprezentantul parchetului, în motivare cât și în susținerile din ședință publică nu a motivat pe ce se bazează menținerea stării de arest a inculpatului. Scopul necesității este în afara cadrului procesual, astfel parchetul solicită ca, pronunțând o altă soluție și menținând arestul preventiv pentru inculpați pentru a se documenta cu privire la alte fapte săvârșite de către aceștia, precum și cu privire la alte persoane.
Solicită a se avea în vedere că recursul parchetului nu face trimitere la inculpatul - Scopul urmărit de către parchet, prin menținerea inculpaților în stare de arest, este de a-i determina pe aceștia să declare, să facă denunțuri, cu privire la alte presupuse fapte comise cât și persoane.
Solicită ca, în temeiul dispozițiilor art.304 Cod procedură penală, să se materializeze expunerile apărătorilor prin transcrierea tuturor susținerilor din ședința de judecată.
Cu privire la situația inculpatului pe care-l asistă, atât instanța de fond cât și instanța de recurs trebuie să constate dacă temeiul de fapt și de drept avut în vedere atunci când s-a invocat menținerea mandatului de arestare preventivă se mai regăsește. Singurul temei de drept care există ca temei al arestării preventive este cazul prin care instanța ar aprecia că se impune pentru administrarea altor probe, însă urmărirea penală s-a finalizat, iar pericolul pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpaților ar trebui dovedit.
A depus la dosarul cauzei hotărâri ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în complet de nouă judecători, în cauze în care acuzațiile sunt de o gravitate mare, iar instanța supremă a argumentat că menținerea arestului nu se justifică după o anumită perioadă de timp.
Solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, actele depuse la dosarul cauzei, precum și faptul că a fost propus pentru acordarea titlului de de al municipiului Rm.
În concluzie solicită, în principal, respingerea recursului declarat de parchet, ca inadmisibil, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca neîntemeiat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pe excepția invocată de avocat G, privind inadmisibilitatea recursului, solicită respingerea acesteia, deoarece instituția recursului este prevăzută de dreptul intern și nu contravine prevederilor Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
Recurentul - inculpat G -, având ultimul cuvânt potrivit dispozițiilor art.38513alin.ultim cod procedură penală, arată că este de acord cu concluziile apărătorilor, învederând completului de judecată că prin lăsarea sa în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, nu ar antecedente penale și o să se supună dispozițiilor legale.
Recurentul - inculpat -, - G, având ultimul cuvânt potrivit dispozițiilor art.38513alin.ultim cod procedură penală, solicită menținerea încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Argeș în sensul de a fi lăsat în libertate, are 1 copil de întreținut iar tatăl său este foarte bolnav. Depune la dosar un memoriu.
Recurentul - inculpat - G, având ultimul cuvânt solicită menținerea încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Argeș, și punerea în libertate. Arată că este bolnav și nu poate suporta regimul de detenție, nu are antecedente penale iar în ultimii ani a avut funcție de președinte al Comisiei Centrale de Arbitraj.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 18 august 2009, Tribunalul Argeș, în baza art. 160/b alin. 2 teza a -II- a rap.C.P.P. la art. 139 alin. 2 teza a II-a C.P.P. a dispus revocarea măsurii arestului preventiv pentru inculpații G, fiul lui și, născut la data de 14.08.1967 în Pădureți, jud. A, domiciliat în Pitești,-, jud. A, CNP -, fiul lui și, născut la data de 20.07.1967 în Pitești, jud. A, domiciliat în Pitești, B-dul -,. 40,. C,.1, jud A, CNP - și, fiul lui și, născut la data de 23.04.1951 în, jud. P, domiciliat în Râmnicu V, jud. V, str. - -, -.A,.4, jud. V, CNP -.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, în esență, prima instanță a reținut că judecarea, în stare de libertate, a inculpaților nu poate genera o tulburare socială, nu poate constitui un pericol pentru ordinea publică și nu poate influența, în sensul negativ, administrarea și coroborarea probelor.
S-a mai reținut că începerea urmăririi penale și față de alte persoane, care se presupune că au săvârșit fapte penale în colaborare cu inculpatul, nu justifică menținerea acestuia în arest preventiv.
Dincolo de aceste aspecte, prima instanță a mai susținut ca argumente în favoarea revocării măsurii preventive luată față de inculpați, consecințele grave pe plan social și mari prejudicii unor terțe persoane, știut faptul că inculpații și sunt deținători și respectiv administratori ai unor societății comerciale ce au reușit să creeze locuri de muncă la un număr de aproximativ 4.000 persoane.
Mai sunt amintite în hotărârea recurată, în favoarea soluției adoptate de judecătorul fondului, circumstanțele personale ale fiecărui inculpat, egalitatea de tratament ce trebuie aplicată tuturor inculpaților din dosar, o parte din aceștia fiind cercetați în stare de libertate pentru infracțiuni tot atât de grave ca cele reținute în sarcina inculpaților, și -.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești care a apreciat-o ca nelegală și netemeinică.
În susținerea recursului declarat, se arată că temeiurile care au determinat arestarea inițială impune în continuare privarea de libertate.
Ca argumente, sunt invocate natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, sumele care au făcut obiectul infracțiunilor de corupție calitatea inculpaților la data săvârșirii acestora, fiind irelevantă crearea locurilor de muncă de către inculpatul.
În motivare, s-a exprimat temerea influențării martorilor - de către inculpații, și -, dat fiind faptul că, în timpul încarcerării la Arestul IPJ A, inculpatul într-o discuție purtată pe telefonul mobil, a încercat să sugereze unui martor audiat în cauză să denatureze adevărul.
S-a mai susținut că o detenție preventivă de cinci luni este rezonabilă.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 alin. ultim Cod procedură penală, curtea constată caracterul fondat al recursului care va fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Mai înainte de analizarea temeinicie recursului declarat, curtea afirmă că acesta este admisibil, în raport de dispozițiile art.141 alin.1 Cod procedură penală și de jurisprudența CEDO care susține, în mod constant egalitatea tuturor părților în proces, dar și a acuzării cu apărarea.
În nenumărate spețe, CEDO și-a exprima opinia în legătură cu posibilitatea inculpatului de a contesta o măsură preventivă prin exercitarea unei căi de atac, cum ar fi și cazul, în legislația românească, ca inculpatul să declare recurs împotriva încheierii prin care s-a respins cererea sa de înlocuire a arestului preventiv cu o altă măsură preventivă, dar restrictivă de libertate.
Și, pentru egalitate de tratament, fiindcă textul de lege mai înainte precizat prevede posibilitatea atacării unei soluții de revocare a arestării preventive, recursul Parchetului nu apare ca inadmisibil.
În analizarea temeiniciei criticilor de recurs, curtea reamintește dispozițiile art.300/2 rap. La art. 160/b Cod procedură penală, referitoare la subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive și care justifică, în continuare menținerea acesteia.
Din această perspectivă, în acord cu opinia exprimată de Parchet, pericolul social concret pentru ordinea publică este un argument hotărâtor în menținerea acestei măsuri preventive.
În legătură cu acesta, curtea, în cauza de față, și-a exprimat, în mod constant, argumentele și din nou trebuie relevat că natura și gravitatea faptelor imputate inculpaților, caracterul organizat al acestora, modul în care se reține, în rechizitoriu, că ar fi fost săvârșite, numărul mare al participanților la săvârșirea infracțiunilor sunt tot atâtea motive pentru care este necesară menținerea detenției.
Nu trebuie ignorate nici numărul mare al actelor materiale ce conturează elementul material al unor infracțiuni reținute în sarcina inculpaților, întinderea activității infracționale pe un interval de timp generos ce reliefează, în acest sens, perseverența inculpaților precum și rezonanța socială pe care faptele le au cu consecințe grave pentru colectivitate.
O eventuală lăsare în libertate ar crea convingerea că autoritățile chemate să restabilească ordinea de drept încălcată nu acționează prompt pentru eradicarea flagelului corupției.
În acest context, sunt irelevante starea precară a sănătății, precum și celelalte circumstanțe personale favorabile inculpaților.
De altfel, ele constituie doar unul dintre criteriile în funcție de care se alege măsura preventivă, așa cum impun dispozițiile art.136 alin.8 Cod procedură penală.
Tot referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, curtea nu poate primi argumentele judecătorului fondului referitoare la disponibilizarea unui număr mare de persoane angajate la firmele acestui inculpat generată de menținerea în arest.
Situația dificilă în care se află angajații firmelor sale nu este consecința arestării inculpatului, știut fiind faptul că acesta are doar calitatea de acționar iar deciziile se iau de către consiliul de administrație.
În altă ordine de idei, prin liberarea inculpatului, nu pot fi preîntâmpinate disponibilizările de personal ce se fac în cadrul societăților comerciale al cărui acționar este.
De altfel, curtea reamintește că nu prin menținerea arestării preventive a inculpatului este periclitată prosperitatea comunității ori încălcat interesul general al societății ci, printr-o eventuală revocare a detenției preventive.
Aceasta, deoarece, așa cum s-a arătat, interesul general este acela al eradicării corupției, fapte de care inculpații sunt acuzați.
În fine, curtea nu agreează nici ideea egalității de tratament de care trebuie să se bucure toți inculpații implicați în cauza de față, dat fiind faptul că situația lor juridică nu este identică.
Nu se poate vorbi de egalitate de tratament atâta timp cât diferă de la un inculpat la altul, numărul faptelor reținute în sarcina lor, natura acestora, numărul de acte materiale ale fiecărei infracțiuni de care sunt acuzați, precum și poziția adoptată de fiecare pe parcursul procesului penal.
În legătură cu aceasta din urmă, influențarea martorilor apare ca iminentă în urma încercării inculpatului de a sugera, în timpul unei discuții telefonice, unui martor, ce să declare.
Toate acestea conduc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică cu repercusiuni asupra procesului penal, fiind de altfel, în dezacord cu dispozițiile art.136 Cod procedură penală.
În baza argumentației ce precede, doar menținerea detenției preventive a inculpaților satisface pe deplin scopul procesului penal, fiind exclusă, în conjunctura de față, revocarea ori înlocuirea acestei măsuri cu o alta restrictivă de libertate.
Așadar, constatându-se netemeinicia soluției adoptate de judecătorul fondului, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, împotriva încheierii din data de 18 august 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul numărul -.
Se va casa în parte încheierea recurată.
Se va înlătura dispoziția de revocare a măsurii preventive.
În baza art.300/2 Cod procedură penală, se va constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților:
- G, și -, toți aflați în Penitenciarul Colibași și menține arestarea preventivă.
Se vor menține restul dispozițiilor încheierii recurate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, conform art.192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, împotriva încheierii din data de 18 august 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul numărul -.
Casează în parte încheierea recurată.
Înlătură dispoziția de revocare a măsurii preventive.
În baza art.300/2 Cod procedură penală, constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților:
- G, fiul lui și, născut la data de 14 august 1967
-, fiul lui și, născut la data de 20 iulie 1967 și
- G, fiul lui și, născut la 23 aprilie 1951, toți aflați în Penitenciarul Colibași și menține arestarea preventivă.
Menține restul dispozițiilor încheierii recurate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 august 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh. dr.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
ex.3
Jud.fond:.
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Raluca Elena Șimonescu
