Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 528/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 528/R/MF Ședința publică din data de 21 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G -, judecător
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu
Judecător: dr.
Grefier:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești
reprezentat prin - procuror
S-au luat în examinare pentru soluționare recursurile declarate de inculpații, toți deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință numărul 68/F din data de 17 august 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, complet specializat pentru minori și familie, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul - inculpat - -, în stare de detenție, asistat de avocat escu, în baza împuternicirii avocațiale de substituire depusă la dosar, pentru avocat, emisă de Baroul Vâlcea - cabinet individual, recurentul - inculpat - și -, în stare de detenție, asistați de avocat ales escu în baza împuternicirii avocațiale numărul 12 din 14 aprilie 2009, emisă de Baroul Vâlcea - cabinet individual, recurenții - inculpați -, escu - -, - și, în stare de detenție, asistați de avocat ales escu în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, recurentul - inculpat -, în stare de detenție, asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale numărul - din 21.08.2009 emisă de Baroul București - cabinet individual, recurentul - inculpat -, în stare de detenție, asistat de avocat escu, în baza împuternicirii avocațiale de substituire, pentru avocat, depusă la dosar, recurentul - inculpat -, și, în stare de detenție, asistați de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale numărul 73 din 22.08.2009 emisă de Baroul Vâlcea - cabinet individual, recurentul - inculpat - -, în stare de detenție asistat de avocat ales -, în baza împuternicirii avocațiale numărul 28621 din 21.08.2009, emisă de Baroul București - cabinet individual, recurentul - inculpat - în stare de detenție, asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale numărul 3123 din 21 august 2009, emisă de Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenții - inculpați - și -, având pe rând cuvântul, arată că sunt de acord să fie asistați de domnul avocat escu.
Recurentul - inculpat -, având cuvântul, arată că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Potrivit art.172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorilor recurenților - inculpați să ia legătura cu aceștia.
Apărătorii recurenților - inculpați și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat acordării cuvântului asupra recursurilor.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea apreciază recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat escu pentru recurenții - inculpați -, escu - -, - și, - - și -,solicită a se avea în vedere că motivarea încheierii Tribunalului Vâlcea nu este legală, temeinică și fondată, deoarece unii dintre inculpați sunt trimiși în judecată doar pentru o singură infracțiune, judecătorul fondului neținând cont de atitudinea fiecărui inculpat, în parte,sens în care apreciază că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 1602cod procedură penală. Lecturând cu atenție o decizie a Curții Europene, arată că dispozițiile art.136 alin.8 cod procedură penală, statuează la ce urmează a face magistratul cauzei raportări atunci când dispune față de inculpat luarea uneia dintre măsurile preventive, precum și condițiile privind termenul rezonabil. În alin.8 se vorbește despre persoana inculpatului, iar instanța de fond nu a făcut raportări pentru fiecare inculpat în parte, de ce se impune menținerea stării de arest, în ce măsură pentru fiecare dintre ei a fost depășit sau nu depășirea termenului rezonabil, în ce măsură se impune menținerea stării de arest, respectiv scopul pentru care se impune această măsură.
Este sugestiv de altfel, în ce măsură se impune luarea măsurii arestului preventiv, viz-a-vis de buna desfășurare a procesului penal precum și dacă lăsarea în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, respectiv dacă ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Printr-o decizie a Curții Europene, se vorbește despre caracterul rezonabil, aceasta apreciind ca trebuiesc îndeplinite trei condiții, în funcție de complexitatea cauzei, în funcție de atitudinea inculpatului și de comportamentul autorităților.
În speța de față, vorbind despre fiecare inculpat în parte se poate constata că, în ceea ce-l privește pe inculpatul -, nici una dintre condițiile care ar conduce la ideea că termenul rezonabil nu a fost depășit, ar fi îndeplinit. Inculpatul -, este trimis în judecată pentru o singură faptă penală, fiind vorba de dispozițiile art.23 din Lg.656/2002 în concurs cu art.7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, apreciind că în realitate este o singură infracțiune. Cu privire la atitudinea inculpatului, solicitând a se avea în vedere depoziția dată de acest la urmărirea penală, în urma cărora s-a ajuns la concluzia că se impune extinderea cercetărilor și față de alți inculpați. Cu privire la comportamentul autorităților, în condițiile în care urmează a îndeplini procedura de citare cu 200 de părți vătămate aflate în străinătate, dacă se dau termene de judecată la șase luni, s-ar duce la o îngreunare a procesului penal cât și la o depășire a termenului rezonabil.
Aceleași argumente sunt valabile și pentru ceilalți inculpați în cauză. Arată că planează un dubiu cu privire la încadrarea juridică față de inculpați.
În ceea ce-i privește pe inculpații pe care îi asistă arată că planează temeiul juridic cu privire la încadrarea juridică, deoarece în speța de față temeiul juridic pe care s-a bazat arestarea preventivă fost art.148 lit.f cod procedură penală.
Solicită a se avea în vedere că încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Vâlcea nu este motivată în mod legal, iar menținerea arestării preventive se justifică printr-o singură frază.
În consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe fond potrivit dispozițiilor art.160balin.2 cod procedură penală, soluția legală ar fi de revocare a măsurii arestului preventiv și punerea acestora în libertate.
Solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara.
Avocat ales, pentru recurenții - inculpați - și,olicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate iar pe fond, în principal revocarea măsurii arestului preventiv și punerea în libertate a inculpaților. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că inculpații sunt arestați de 9 luni iar lăsarea în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică și nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Solicită a se face raportare la practica europeană cât și practica în materie, existând situații similare unde inculpații se judecă în stare de libertate.
De asemenea, arată că judecătorul fondului, trebuia să particularizeze pentru fiecare persoană ținută în arest preventiv, în parte. Astfel, fiecare inculpat trebuie judecat într-un termen rezonabil, deoarece nu toți au același grad de contribuție și nu are același cuantum de participație la prejudiciul cauzat.
În întâmpinarea noului cod de procedură penală, solicită a se verifica pentru fiecare inculpat în parte, încadrarea juridică, scopul măsurii preventive putând fi atins și printr-o altă măsură preventivă.
Avocat escu, depune la dosar copie în xerox de pe plicul înaintat de către -Școala Federală de pentru recurentul - inculpat -, precum și copie de pe convocarea pentru acțiunea de perfecționare din 23,24 august 2009 de la
Avocat alesescu, recurenții-inculpați - și -,arată că achiesează la concluziile antevorbitorilor săi, fiind de acord cu cele învederate de aceștia. Solicită, de asemenea, a se avea în vedere motivarea încheierii de ședință pronunțată de instanța de fond, aceasta trebuia să particularizeze pentru fiecare persoană ținută în arest preventiv, în parte. Astfel, fiecare inculpat trebuie judecat într-un termen rezonabil, deoarece nu toți au același grad de contribuție și nu are același cuantum de participație la prejudiciul cauzat, iar inculpații pe care-i asistă nu au antecedente penale.
În consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Vâlcea, ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe fond punerea inculpaților în libertate.
Pentru recurentul - inculpat, solicită a se ține cont de adresa primită de acesta, din care rezultă că a este chemat la cursuri, pentru perfecționare, în funcția de antrenor, deoarece acesta a fost jucător de performanță în fotbal, având activități legale. În prezent acesta și-a pierdut serviciul, deoarece contractul de muncă pe care-l avea s-a încheiat.
Solicită a se avea în vedere de asemenea, că mama inculpatului are o serie de afecțiuni grave fiind bolnavă.
Pentru recurentul - inculpat -, solicită a se avea în vedere că este bolnav, că nu poate suporta regimul de detenție, suferind de ocluzie intestinală, fiind sub tratament cu regim preferențial. Acesta are un copil minor în întreținere care în septembrie va începe cursurile școlare și ar fi normal ca ambii părinți să-i fie aproape.
Avocat din oficiu, pentru recurentul - inculpat -, arată că achiesează la concluziile celorlalți apărători, solicitând a se avea în vedere că inculpatul este arestat de 10 luni și nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Vâlcea, iar pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara.
Avocat ales -, pentru recurentul - inculpat -, arată că achiesează la concluziile celorlalți apărători.
Solicită a se avea în vedere că judecătorul fondului trebuia să motiveze pentru fiecare inculpat în parte, invocând și dispozițiile legale pe care se bazează menținerea stării de arest.
Apreciază că nu există dovezi că acesta ar fi săvârșit faptele pentru care este reținut, inculpatul nu are antecedente penale, are 1 copil minor în întreținere, iar lăsarea în libertate a acestuia nu ar prezenta pericol pentru ordinea și liniștea publică.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Vâlcea, iar pe fond, în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara.
Avocat ales, pentru recurentul - inculpat -, arată că achiesează la concluziile celorlalți apărători.
Își motivează recursul în baza dispozițiilor art.38511cod procedură penală, solicitând a se avea în vedere că încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Vâlcea nu este legală și temeinică.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că sunt 210 persoane vătămate, majoritatea sunt cetățeni americani iar procedura de citare cu aceștia este foarte probabil de îndeplinit. Având în vedere că inculpatul este arestat de 10 luni, apreciază că nu se mai justifică menținerea arestului preventiv.
În consecință, solicită admiterea recursului, desființarea încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Vâlcea, ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe fond înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Solicită a se avea în vedere că, condițiile art.1602alin.2 sunt clare și trebuie să îndeplinească cumulativ două condiții, astfel, instanța de fond se îndepărtează de la dispozițiile cadrului procesual, inculpații fiind reținuți de foarte mult timp, respectiv de 9 luni iar termenul rezonabil este depășit. Astfel apreciază că potrivit dispozițiilor art.148 cod procedură penală temeiul măsurii arestării preventive nu mai impune în continuare menținerea acestei măsuri.
În motivare invocă dispozițiile art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană, care statuează că cel arestat preventiv ar dreptul la judecare într-un termen rezonabil, sau să fie liberat în cursul procesului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate și de menținere a încheierii de ședință nr. 68/F din data de 17 august 2009, pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.
Solicită a se avea în vedere că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave, aceștia s-au constituit în grupuri infracționale și au săvârșit infracțiuni informatice, prejudiciind mai mulți cetățeni străini, cauzându-se importante prejudicii materiale.
Recurenții - inculpați-, escu -, -, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursurilor și punerea în libertate. Arată că achiesează la concluziile apărătorilor.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată:
Prin încheierea nr. 68/F din 17 august 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-a luat act că inculpatul nu își însușește cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de avocat în numele său.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul -.
S-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, formulate de inculpații:, și.
S-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive, formulate de inculpații: -, -, - - și.
În baza art. 3002raportat la art. 160 alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpații:
-, fiul lui și, născut la data de 01.10.1977 în Râmnicu V, domiciliat în Râmnicu V,-, -. A,.14, CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași;
-, fiul lui și, născut la data de 28.09.1977 în Râmnicu V, județul V, domiciliat în Râmnicu V,-, -. B,. 15, județul V, CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași;
-, fiul lui și, născut la data de 25.08.1983 în Râmnicu, domiciliat în Râmnicu V,-, -/2,. C,. 7, județul V, CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași;
-, fiul lui și, născut la data de 01.02.1981 în Râmnicu V, domiciliat în Râmnicu,-, - H, 17, CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași;
-, fiul lui și, născut la data de 22.11.1977 în comuna, județul V, domiciliat în sat Ciutești, comuna, județul, CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași;
-, fiul lui și, născut la data de 23.02.1985 în municipiul Reșița, județul C S, domiciliat în municipiul Reșița,-.1.1.4, județul C S, CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași;
-, fiul lui și C, născut la data de 21.09.1981 în Râmnicu V, domiciliat în B,-,. 57,. C,. 23, sector 6, CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași;
-, fiul lui și a, născut la data de 08.01. 1980, în Râmnicu V, domiciliat în Râmnicu V,-, -. A,. 5, județul V, cu CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași;
-, fiul lui G și, născut la data de 01.09.1980 în T, domiciliat în Râmnicu V,-, -. B,. 44, județul V, CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași;
-, fiul lui și a, născut la data de 16.09.1983, în municipiul Râmnicu V, domiciliat în Rîmnicu-V,-, -3,.A,.9, județul V, CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași;
-, fiul lui și, născut la 26.12.1986 în Râmnicu V, domiciliat în Râmnicu-V, b-dul.T, nr.5, -1/2,.B,.12, CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași;
-, fiul lui și, născut la data de 01.03.1968 în Bârlad, județul V, domiciliat în Bârlad, str. - -, nr. 45, județul V, CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași;
-, fiul lui și, născut la data de 22.01.1982 în Râmnicu V, domiciliat în Râmnicu V,-, -/2,. A,. 6, CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost bligat inculpatul - - la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar celelalte cheltuieli avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut, în esență, că măsura arestării preventive a fost luată în conformitate cu dispozițiile Codului d e procedură penală, ale art. 23 din Constituția României și art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului, în conformitate cu care arestarea preventivă se poate dispune față de orice persoană bănuită că ar fi săvârșit infracțiuni, chiar și în condițiile în care există doar indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă de săvârșire a acestora.
Împrejurarea că a trecut o perioadă de 10 luni de la arestarea preventivă a inculpaților nu a fost considerată relevantă, întrucât complexitatea cauzei justifică această durată a arestării, iar din probatoriul administrat în faza de urmărire penală rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor.
Cum ctivitatea infracțională a fost desfășurată de către inculpați în grup organizat, necesitatea menținerii, revocării sau înlocuirii măsurii arestării preventive a fost analizată în raport de această împrejurare.
S-a observat, astfel, că inculpații au acționat în grup organizat cu conexiuni între aceștia, cu roluri bine stabilite, implicând un număr mare de persoane interpuse în efectuarea operațiunilor de transfer de bani ori de ridicare efectivă a acestora și predarea către beneficiari, în scopul ascunderii identității reale a acestora și îngreunării descoperirii faptelor și a autorilor.
S-a concluzionat că pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpații derivă nu numai din modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, dar și din starea de neliniște, de insecuritate în rândul societății, generată de împrejurarea că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o asemenea gravitate sunt judecate în stare de libertate, deși afectează mediul de afaceri și încrederea în tranzacțiile on line.
autorității trebuie să fie fermă, în condițiile în care săvârșirea de infracțiuni informatice a căpătat caracter de fenomen la nivelul județului
Menținerea arestării preventive în condițiile legii nu afectează în nici un caz dreptul inculpaților la un proces echitabil, aceștia având în continuare posibilitatea, prin administrarea probelor pe care le consideră necesare, prin ridicarea de excepții privind legalitatea administrării probelor în faza de urmărire penală, să-și dovedească nevinovăția sau să ducă la atenuarea răspunderii penale.
S-a lua act că inculpatul nu și-a însușit cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de avocat în numele său, iar cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul - -, deși admisibilă în principiu, îndeplinind condițiile formale prevăzute de art. 1602Cod procedură penală, a fost apreciată ca neîntemeiată.
Aceasta, întrucât la alegerea măsurii preventive trebuie să se țină seama, printre altele, și de gradul de pericol social al infracțiunii, iar inculpatul este judecat pentru săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită, fiind acuzat că a aderat la grupul infracțional condus de și că a avut rolul de a posta pe Internet oferte dolosive de vânzare a unor produse, potențialii cumpărători fiind induși în eroare cu privire la existența bunului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recurs inculpații - -, -, -, -, escu - -, -, -, -, -, -, -, -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie și solicitând casarea, cu consecința punerii lor în libertate.
În motivarea recursurilor, au susținut recurenții că judecătorul fondului s-au pronunțat fără a analiza situația fiecăruia în parte și activitatea infracțională ce i se impută.
S-a mai invocat de către recurenții - inculpați și depășirea termenului rezonabil al prevenției, cum și faptul că nu există probe care să dovedească faptul că, odată puși în libertate, ar încerca să influențeze probele, ori s-ar sustrage de la judecată.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, cum și a dispozițiilor art. 141 și art. 385/6 alin. ultim din Codul d e procedură penală, curtea în opinie majoritară constată că menținerea arestării preventive a recurenților - inculpați a fost făcută cu încălcarea prevederilor art. 5 paragr. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Potrivit prevederilor la care am făcut mai sus referire, ce au prioritate în raport cu reglementările interne, orice persoană arestată sau deținută, dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de aoî mpiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia - are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii.
Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
În speță, inculpații au fost arestați preventiv la data de 23 octombrie 2008, așadar de aproape un an de zile, timp în care acuzarea și-a epuizat probatoriul, finalizând cercetarea prin actul de sesizare a instanței de judecată, potrivit dispozițiilor art. 264 din Codul d e procedură penală.
De la momentul trimiterii în judecată (13.04.2009) și până în prezent nu au putut fi efectuate demersurile prevăzute de art. 300 din cod, deoarece procedura de citare cu părțile vătămate, cetățeni ai altor state, se realizează anevoios, fapt ce impune acordarea de termene lungi și presupune amânări repetate.
Este adevărat, celor în cauză li se aduc acuzații grave, de comitere a unor infracțiuni informatice în grup organizat, iar deosebita lor gravitate a putut constitui temei al arestării, deoarece, prin reacția publicului față de săvârșirea lor, s-a produs o tulburare socială de natură a justifica detenția preventivă.
Astfel, prin rechizitoriul nr- al - Biroul Teritorial Vâlceas -a dispus trimiterea lor în judecată, în stare de arest preventiv, activitatea infracțională ce face obiectul cauzei constând în aceea că, în cursul anului 2007, inculpatul - - i-a transmis lui date pentru transferuri frauduloase, în vederea încasării banilor, iar în cursul anului 2008, transmis numiților și date, în scopul aducerii în țară a sumelor rezultate din fraude informatice și înșelăciuni.
La rândul său, inculpatul - este acuzat a primit date de transferuri frauduloase, pe care le-a transmis mai departe lui, în vedere încasării banilor, iar inculpatul escu - - că a fost inițiatorul unui număr mare de tranzacții de aceeași natură.
În continuare, în sarcina inculpatului - zis "" se reține că a inițiat, în lunile august și septembrie, peste 20 de tranzacții frauduloase, iar inculpatul -, care îl cunoștea foarte bine pe, îi transmitea acestuia mesaje referitoare la tranzacții frauduloase; inculpatul - a primit, potrivit acuzării, mesaje privind tranzacții în paguba persoanelor vătămate.
Rezultă din actul de sesizare a instanței că inculpatul - a retras sume de bani trimise din străinătate, cunoscând proveniența acestora, și a racolat alte persoane în grupul infracțional, iar inculpatul - - avea, în cadrul grupului, rolul de a furniza acte de identitate false, în scopul ridicării din străinătate a sumelor de bani din tranzacții frauduloase, fiind ajutat de persoane stabilite în Anglia.
Inculpatul - este acuzat că, deși a fost cercetat și arestat pentru același gen de infracțiuni de către Tribunalul București, a continuat activitatea infracțională după punerea în libertate, trimițând și primind mesaje privind tranzacțiile frauduloase.
În sarcina inculpatului - se reține că purta convorbiri telefonice și transmitea mesaje privind tranzacțiile frauduloase și, de asemenea, transmitea prin SMS-uri date pentru retragerea banilor.
Inculpatul este acuzat că a transmis și primit mesaje privind tranzacțiile frauduloase și a purtat mai multe convorbiri telefonice cu în legătură cu astfel de tranzacții, precum și că acesta recruta și coordona persoane în vederea ridicării sumelor de bani din țară.
În fine, inculpatului - i se impută că a ridicat bani rezultați din tranzacții frauduloase din conturi deschise în Austria și, tot în acest scop, a racolat din România și alte persoane în grupul infracțional, în vreme ce în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea a 71 de tranzacții frauduloase, acesta având și rolul în cadrul grupului de a caza și de a însoți la bancă persoanele care ridicau banii și îi repatriau.
Arestarea preventivă a celor în cauză a fost dispusă în baza prevederilor art. 148 lit. f) Cod procedură penală întrucât, la acel moment, lăsarea lor în libertate prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Este de observat însă că, așa cum s-a precizat în jurisprudența, dacă o tulburare, provocată ca urmare a comiterii de fapte antisociale, poate fi luată în considerare în circumstanțe excepționale, ea nu ar mai putea fi apreciată ca un motiv pertinent și suficient pentru prelungirea detenției, decât dacă eliberarea inculpaților ar mai constitui în mod real o tulburare a ordinii publice.
Detenția nu este legitimă decât dacă ordinea publică rămâne realmente amenințată, iar continuarea ei nu ar putea să anticipeze pronunțarea unei pedepse privative de libertate.
Este știut, de asemenea că, dacă gravitatea pedepsei la care acuzații se pot aștepta în caz de condamnare ar putea fi reținută ca factor ce i-ar conduce la a se sustrage judecății, eliberarea lor provizorie trebuie ordonată, dacă se pot obține garanții suficiente care să le asigure prezența în fața instanței.
Alte circumstanțe pot să confirme existența pericolului ca inculpații să se sustragă judecății ori să conducă la decizia că detenția provizorie nu se mai justifică, iar acestea țin de caracterul lor, de moralitatea, domiciliul, profesia, resursele de care dispun, relațiile de familie, legăturile cu țara.
sustragerii descrește, în mod necesar, cu trecerea timpului de detenție preventivă, pentru că imputarea duratei acestei detenții asupra pedepsei privative de libertate la care inculpații pot aprecia că vor fi condamnați este de natură a reduce din tentația lor de a se sustrage.
În legătură cu circumstanțele la care am făcut referire, este lesne de observat, din hotărârea atacată, că ele nici nu au fost luate în considerare, prima instanță limitându-se, în aprecierea asupra legalității și temeiniciei arestării preventive, să expună pe larg acuzațiile ce li se aduc inculpaților și, invocând textul de lege care prevede posibilitatea revocării arestului, să constate că gravitatea acuzațiilor justifică în continuare prevenția.
Or, continuarea detenției nu se mai justifică, într-o speță dată, decât dacă anumite indicii concrete relevă o veritabilă cerință de interes public care prevalează, în ciuda prezumției de nevinovăție, asupra regulii de respectare a libertății individuale stabilite în art. 5 din convenție.
În mod constant, a statuat că este de datoria instanțelor interne să ofere, în mod concret, pe baza faptelor relevante, motivele pentru care ordinea publică ar fi efectiv amenințată dacă acuzații ar fi lăsați liberi.
Instanțele interne trebuie să respecte prezumția de nevinovăție atunci când analizează necesitatea de a prelungi arestarea preventivă a unui acuzat, așa încât menținerea în detenție să nu poată fi folosită pentru a anticipa aplicarea unei pedepse privative de libertate, sprijinindu-se în mod esențial și abstract pe gravitatea faptelor comise.
Invocându-se periculozitatea deosebită a activității infracționale descrise în actul de sesizare și sentimentul public de neîncredere în tranzacțiileon line, cum și "presupunerea existenței riscului ca inculpații - să comită în continuare astfel de fapte", fără a fi prezentate fapte concrete în ceea ce privește riscurile antrenate în caz de punere în libertate a inculpaților, fără a se ține cont de măsurile alternative și fără a oferi motive considerate de "relevante și suficiente" pentru a justifica necesitatea de a-i menține în arest preventiv pe inculpați, nu facem decât să anticipăm pronunțarea unei hotărâri de condamnare.
Detenția lor preventivă durează de aproape un an de zile și este previzibil că procedura în fața instanței se va prelungi pe o mare perioadă de timp (cel puțin tot atâta timp cât cel scurs până în prezent de la luarea măsurii de prevenție), din împrejurări ce nu le sunt imputabile, fapt ce ar transforma-o negreșit în executarea cu anticipație a unei pedepse privative de libertate, situație ce contravine flagrant dispozițiilor art. 5/2 din Codul d e procedură penală, referitoare la prezumția de nevinovăție.
Faptul că toți cei treisprezece inculpați arestați sunt tineri, mulți dintre ei având vârste ce o depășesc cu puțin pe cea a majoratului, că au familii de care sunt puternic atașați, iar unii 0079au și copii minori în întreținere, ne îndreptățesc să credem că, odată lăsați în libertate, după aproape un an de detenție preventivă, se vor feri să facă cel mai mic demers care să contravină legii, ce i-ar pune în situația de a reveni în penitenciar.
Este de presupus că timpul petrecut în detenție provizorie, în care au luat contact cu mediul penitenciar, a fost suficient pentru ca inculpații să conștientizeze pe deplin gravitatea faptelor de săvârșirea cărora sunt acuzați.
Aceasta îi va determina ca, în cazul înlocuirii arestării cu o măsură preventivă mai blândă, să se supună tuturor obligațiilor ce li se vor impune și să se ferească de a comite noi fapte penale.
De aceea conchidem, cu majoritatea voturilor membrilor completului de judecată că, după trecerea unui an de la arestare, temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri s-au schimbat, impunându-se înlocuirea ei, în baza art. 139 Cod de procedură penală.
Așa fiind, se vor admite recursurile, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d) din cod, va fi casată încheierea recurată și, înlăturându-se dispoziția de menținere a arestării preventive, se va proceda în consecință, potrivit textului de lege mai sus invocat.
Se vor aplica prevederile art. 145 din cod, cu impunerea față de inculpați a tuturor obligațiilor ce vor asigura, în continuare, buna desfășurare a procesului penal.
Se va atrage atenția acestora că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor instituite în sarcina lor, va fi luată față de ei măsura arestării preventive.
Va fi menținut restul dispozițiilor hotărârii recurate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 din cod, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații, ȘI, împotriva încheierii nr.68/F din data de 17 august 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea atacată.
Înlătură dispoziția de menținere a arestării preventive a inculpaților cum și pe aceea de respingere a cererii de înlocuire a arestării cu o altă măsură preventivă.
În baza art. 139 Cod procedură penală rap. la art. 145 Cod pr. penală, înlocuiește arestarea preventivă a inculpaților cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, impune inculpaților respectarea obligațiilor prev. de art. 145 alin. 1/1 lit. a)- d) Cod procedură penală, respectiv:
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat;
- să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și că nu poarte nici o categorie de arme.
Impune inculpaților obligațiile prev. de art. 145 alin.1/2 literele:
b) -să nu se deplaseze în locurile în care poate fi accesat Internetul;
c)- să nu se apropie de persoanele vătămate, de membrii familiei acestora, de coinculpați, de martori, experți, ori de alte persoane ce au legătură cu cauza și să nu comunice cu acestea direct sau indirect;
f)- să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia se bănuiește că au săvârșit faptele imputate.
Atrage atenția asupra art. 145 alin. 2/2 și alin 3 Cod procedură penală.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților de sub puterea mandatelor emise în această cauză, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
O copie a prezentei decizii se va comunica fiecărui inculpat și instituțiilor menționate în art. 145 alin 2/1 Cod procedură penală.
Menține restul dispozițiilor încheierii recurate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia, inclusiv onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 lei ( pentru inculpatul - ) se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 august 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Red.:Gh.
Tehnored.:
ex.3/14.09.2009
Jud.fond
OPINIE SEPARATĂ
Consider că soluția legală și temeinică în această cauză era respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de inculpați împotriva încheierii de ședință nr.68/F din 17 august 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
Apreciem că afirmația regăsită în argumentarea opiniei majoritare, potrivit căreia prevederile articolului 5 paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului, adoptată de Consiliul Europei în anul 1950, sunt prioritare în raport cu reglementările interne este eronată. Potrivit dispozițiilor art.20 alin.2 din Constituția României, au prioritate reglementările internaționale în materia drepturilor și libertăților fundamentale numai dacă reglementările cuprinse în Constituție sau legile interne nu conțin dispoziții mai favorabile.
Așa cum în mod constant s-a precizat în doctrină și în jurisprudență, nu există neconcordanță între dispozițiile art.5 din Convenție și reglementările interne care garantează dreptul la un proces echitabil desfășurat într-un termen rezonabil.
În realitate, dispozițiile art.5 paragraf 3 din Convenție fac parte din dreptul intern fiind aplicabile ca atare, deoarece, instrumentul juridic internațional la care am făcut referire a fost ratificat prin Legea nr.30/1994.
Având în vedere dispozițiile art.5 din Convenție, precum și dispozițiile art.21 alin.3 din Constituție, reglementările subsecvente din Codul d e procedură penală, considerăm că pentru nici unul dintre inculpații recurenți nu s-a depășit termenul rezonabil al arestării preventive.
Inculpații au fost arestați preventiv la data de 23 octombrie 2008 pentru infracțiuni al căror obiect este în esență înșelăciunea prin sisteme electronice și constituirea într-un grup infracțional organizat. Cauza are un caracter complex, necesitând audierea unui număr mare de părți și de martori. Spre deosebire de opinia majoritară și în raport cu jurisprudența CEDO, considerăm că acest caracter complex al cauzei, specificul procedurilor aplicabile, dar și poziția procesuală a părților implicate, sunt argumente potrivit cărora durata arestării preventive, mai mică de un an de zile, pentru fiecare dintre inculpații arestați, nu a depășit un termen rezonabil.
De asemenea, considerăm că posibila derulare a procedurilor judiciare în această cauză pe o durată mare de timp, nu poate fi un argument pentru a considera în acest moment depășirea duratei unui termen rezonabil. Instanța nu poate anticipa ritmul în care vor fi derulate procedurile de soluționare a cauzei la instanța de fond, iar o astfel de discuție, nu se poate constitui într-un argument pentru a considera, la acest termen de judecată, că s-a depășit termenul rezonabil pentru durata arestării preventive și se impune înlocuirea acestei măsuri de prevenție. Durata procedurii de soluționare a cauzei în raport cu durata măsurii arestării preventive, urmează a fi apreciată în concret și nu abstract la fiecare termen de judecată, sau atunci când se discută starea de arest preventiv a inculpaților.
Apreciem că jurisprudența CEDO invocată în opinia majoritară nu este relevantă și nu poate constitui un argument viabil, față de situația de fapt rezultată din probatoriul administrat în această cauză până în prezent, pentru a justifica înlocuirea măsurii arestării preventive.
Din ansamblul probelor administrate până în prezent cu referire și la acuzațiile care sunt aduse inculpaților, este evident că în acest moment procesual lăsarea în libertate a acestora este de natură să aducă o gravă atingere valorilor și relațiilor sociale care formează ordinea publică.
Durata arestării preventive pentru fiecare dintre inculpați este încă rezonabilă în raport cu datele concrete ale cauzei. Prin urmare, prelungirea stării de arest nu aduce în nici un fel atingere prezumției de nevinovăție de care trebuie să se bucure aceștia.
Faptele reținute în sarcina inculpaților, împrejurările în care aceste fapte au fost comise, durata rezonabilă a arestării preventive și mai ales impactul negativ, deosebit de puternic pe care persoana inculpaților îl poate crea asupra ordinii publice și ordinii de drept, dacă aceștia ar fi lăsați în libertate, în acest moment, la care se adaugă necesitatea desfășurării în bune condițiuni a procesului penal, reprezintă tot atâtea argumente " relevante și suficiente"( așa cum cer și jurisprudența CEDO), pentru ca starea de arest preventiv a fiecăruia dintre inculpați să fie menținută.
Considerăm de asemenea că elementele de circumstanțiere personală ale inculpaților nu sunt relevante pentru a determina înlocuirea măsurii arestării preventive. Aceste elemente de circumstanțiere, respectiv situația personală și familială a inculpaților au existat în momentul luării măsurii arestării preventive și în general nu s-au schimbat. Desigur, arestarea preventivă este o măsură gravă care aduce atingere libertății individuale și are consecințe asupra întregii vieți private și familiale a inculpatului. În cazul de față, aceste consecințe nu sunt excesive și nu sunt de natură a crea un pericol grav pentru membrii familiei inculpaților recurenți.
Pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură de prevenție, trebuie să se verifice în concret dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 alin.1 Cod procedură penală, adică, dacă s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Inculpații au fost arestați preventiv, reținându-se că există probe și indicii temeinice potrivit cărora au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și totodată au fost reținute dispozițiile aret.148 lit.f Cod procedură penală, în conformitate cu care există probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Constatăm că aceste temeiuri nu s-au schimbat. Până la acest termen de judecată nu există probe sau indicii noi din care să rezulte că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive pentru fiecare dintre inculpați nu mai sunt de aceeași natură cu cele avute în vedere la aplicarea acestei măsuri. În consecință, nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură de prevenție, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile art.139 alin.1 Cod procedură penală.
În raport cu cele constatate, apreciem că menținerea măsurii arestării preventive pentru fiecare dintre recurenții-inculpați, nu este o dispoziție excesivă, ci dimpotrivă este adecvată atât situației de fapt existentă în cauză, cât și scopul legii penale, respectiv a procesului penal cu deosebire apărarea ordinii publice și a ordinii de drept.
JUDECĂTOR,
Dr.
Grefier,
Red.: dr.
Tehnored.:
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Raluca Elena Șimonescu
