Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 10/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.10/R/2008
Ședința publică din 10 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Crișan Marinela
Judecător: - - - vicepreședintele instanței
Procuror: B
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent G,. în Târgu L, sat -, nr.49, județul M, împotriva deciziei penale nr.131/A din 31 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, decizie prin care s-a desființat în parte sentința penală nr.400 din 2 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art.215 alin.2, 4 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurent G lipsă, apărătorul desemnat din oficiu avocat, în baza delegației nr.5896/2007 emisă din oficiu de Baroul Bihor, lipsă fiind și partea civilă intimată - - S
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu inculpatul recurent G citat în Târgu L, sat -, nr.47 și 49, citațiile fiind restituite la dosar cu mențiunea - persoana citată schimbându-și adresa nu s-a putut afla noua adresă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se și că apărătorul ales al inculpatului avocat a depus la dosar o cerere prin care arată că renunță să-l mai apere pe inculpat în cauză reziliind contractul de asistență, după care:
Instanța apreciază îndeplinită procedura de citare cu inculpatul prin afișare la Consiliul Local
Nefiind alte cereri sau excepții prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului cu care a fost legal investită.
Apărătorul din oficiu al inculpatului avocat susține recursul, solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea deciziei instanței de apel, în principal, a se dispune achitarea inculpatului în baza art.10 pct.1 lit.d raportat la art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, lipsind unul din elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, respectiv latura subiectivă, inculpatul neavând intenția de a înșela partea civilă.
În subsidiar, solicită reducerea pedepsei spre minimul special, urmând a se face aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal. Se susține că din probele administrate rezultă că filele CEC au fost lăsate drept garanție și ulterior plata s-a realizat printr-o compensare cu utilaje.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de apel ca legală și temeinică. Consideră că, din probele de la dosar, rezultă că inculpatul a emis CEC-uri fără acoperire pentru plată, instanța de apel în mod corect reținând că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune pentru care acesta a fost condamnat la o pedeapsă just individualizată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.400/02.03.2007 pronunțată în dosarul unic cu numărul de mai sus, Judecătoria Satu Mare, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. d Cod procedură penală, l-a achitat pe inculpatul G, fiul lui și, născut la 29.11.1959, în Târgu L, județul M, cu ultimul domiciliu în localitatea Târgu L,-, județul M, studii superioare, cetățenie română, fără antecedente penale, administrator și asociat la - SRL S M, CNP--, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prev. și ped. de art.215 alin.4 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art.14 și 346 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile - -, cu sediul în S M,-, suma de 2839,34 lei, reprezentând pretenții civile.
În baza art.192 alin.1 pct.1 lit.c Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească suma de 300 RON, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 Cod procedură penală s-a dispus virarea din contul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați SMa sumei de 100 RON, onorariu pe seama avocat din oficiu, cu delegația nr.2490/2006.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în data de 01.07.2003, inculpatul a achiziționat de la - - SMf ăină, pentru plata contravalorii emițând fila CEC seria - nr.- pentru suma de 13.934.900 lei, cu scadență la data de 17.07.2003. La data de 07.07.2003, inculpatul a mai achiziționat o cantitate de făină, eliberând fila CEC seria - nr.- pentru suma de 14.458.500 lei.
La data de 18.07.2003, partea vătămată a depus fila CEC la Banca Transilvania -, unde - SRL avea contul, însă s-a notificat pe aceasta refuzul total de plată a sumei pe motiv,refuzat din lipsă de disponibil trăgător aflat în interdicție bancară".
Din cercetările efectuate în cauză s-a reținut că la data emiterii celor două file CEC, inculpatul nu avea disponibilul necesar pentru acoperirea sumelor.
Din declarația numitului de la filele 16-18 la dosarul de urmărire penală, rezultă că în luna noiembrie 2004, neachitându-și datoriile către - - SMa fost contactat de către aceștia, iar inculpatul i-a adus la cunoștință că intenționează să își vândă locuința din SMp entru a-și achita datoriile pe care le avea până la acea dată. A fost contactat de mai multe ori telefonic și a promis că își va achita datoriile.
Partea vătămată - -, s-a constituit parte civilă cu suma de 28.393.400 ROL.
Prima instanță a mai reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.41 alin.2 Cod penal, întrucât la intervale diferite de timp inculpatul a emis două file CEC, către aceiași societate, reținându-se că la bază există aceiași rezoluție infracțională.
La alin.4 al art.215 Cod penal se arată că: "Emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia în totul sau în parte, ori de a interzice trasul, de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alineatul 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatul 2 ".
Alineatul 4 face trimetere la alin.1 al art.215 Cod penal, care spune că: "inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani".
În ceea ce privește conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, fapta se săvârșește prin prezentarea de către inculpat a unei situații sau împrejurări în chip mincinos. La data emiterii primei file CEC, reprezentanții părții civile nu aveau cunoștință de faptul că societatea emitentă nu are disponibil în cont, dar inculpatul în mod constant s-a exprimat în sensul că dorește să își plătească datoria.
În ce privește latura subiectivă, legea prevede existența unui scop și anume obținerea folosului injust, prin inducerea în eroare a părții civile, fapta existând dacă produce o pagubă, fiind o infracțiune contra patrimoniului. Urmarea imediată este deci, paguba care se produce în patrimoniul victimei.
În speță, instanța de fond a reținut faptul că inculpatul nu a avut intenția de a induce în eroare partea civilă, pentru a obține un folos injust. Pentru aceste motive instanța a constatat că lipsește latura subiectivă a infracțiunii, motiv pentru care în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, l-a achitat pe inculpat în ce privește infracțiunea de înșelăciune prev. și ped. de art.215 alin.4 Cod penal.
În baza art.14, 346 alin.2 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile - - S M, suma de 2839, 34 lei pretenții civile, respectiv contravaloarea mărfii ridicate de acesta, sumă pentru care a emis cecurile seria - - din 22.07.2003 și cecul seria - - din 17.07.2003.
În cauză s-a făcut aplicarea și a dispozițiilor art.192 alin.1 pct.1 lit.c și art.189 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, criticând-o ca netemeinică sub aspectul achitării inculpatului, întrucât vinovăția acestuia trebuie raportată la momentul consumării faptei. Pentru realizarea infracțiunii sub aspectul laturii subiective se cere ca făptuitorul să știe că nu are provizia necesară în cont. La data emiterii filelor CEC inculpatul știa că nu are provizia necesară întrucât se afla în interdicție bancară, fapt ce rezultă din mențiunea făcută de bancă pe fila CEC. Faptul că în luna noiembrie 2004 inculpatul fiind contactat telefonic a manifestat intenția să achite paguba nu are legătură cu latura subiectivă a infracțiunii, fapta fiind consumată în momentul emiterii filei CEC fără acoperire.
Prin decizia penală nr.131/A din 31 mai 2007, Tribunalul Satu Marea admis apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, care a fost desființată în parte, pe latură penală în sensul că:
În baza art.215 alin.4 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.74 și 76 lit.d Cod penal, a condamnat pe inculpatul G, fiul lui și, născut la 29 noiembrie 1959 în Târgu L, județul M, studii superioare, cetățenia română, fără antecedente penale, administrator și asociat la - SRL S M, domiciliat în Târgu L,-, județul M, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, la pedeapsa de:
- 2 ( doi ) ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a - c Cod penal.
A înlăturat din sentință dispozițiile art.11 pct.2 lit.a și art.10 lit.d Cod procedură penală.
A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
În baza art.189 Cod procedură penală, a dispus avansarea sumei de 100 lei onorariu avocat din oficiu, din contul Ministerului Justiției în contul Baroului S M, pe seama avocat.
S-a apreciat că, în mod corect instanța de fond a reținut starea de fapt pe baza probelor administrate în cauză, că inculpatul nu a avut intenția de a induce în eroare partea civilă, pentru a obține un folos injust, mai mult, fiind contactat telefonic de reprezentantul părții civile a afirmat că intenționează să-și vândă locuința pentru a-și achita datoriile pe care le avea la acea dată, discuții care au avut loc de mai multe ori, fără nici un rezultat, astfel că partea civilă în luna noiembrie 2004 înțeles să formuleze plângere penală.
Ori, este de observat că inculpatul și-a vândut imobilului la 9 septembrie 2003, iar la data de 22 septembrie 2004 părăsit țara fără a mai reveni, sustrăgându-se urmăririi penale și judecății ( vezi procesul-verbal de la fila 21 urmărire penală ).
Rezultă astfel cu certitudine că inculpatul a avut cunoștință la data emiterii filelor CEC că nu avea provizia necesară în cont, fiind în interdicție bancară, că deși și-a vândut imobilul nu a achitat datoria cum a promis părții civile, după care a plecat din țară sustrăgându-se urmăririi penale, deci intenția acestuia a fost de aoî nșela pe partea civilă, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în condițiile art.215 alin.4 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Având în vedere cele de mai sus, tribunalul a admis apelul și a desființat în parte hotărârea instanței, pe latura penală, în sensul că l-a condamnat pe inculpat în baza art.215 alin.4 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, cu reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 și 76 lit.d Cod penal având în vedere lipsa antecedentelor penale, comportarea anterior săvârșirii faptei, valoarea prejudiciului, modalitatea de comitere a faptei la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
Întrucât fapta a fost săvârșită în calitate de administrator și asociat la - SRL SMs -a apreciat că se justifică și interzicerea dreptului de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii.
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G, solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea deciziei instanței de apel, în principal, a se dispune achitarea inculpatului în baza art.10 pct.1 lit.d raportat la art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, lipsind unul din elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, respectiv latura subiectivă, inculpatul neavând intenția de a înșela partea civilă.
În subsidiar, solicită reducerea pedepsei spre minimul special, urmând a se face aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal. Se susține că, din probele administrate rezultă că filele CEC au fost lăsate drept garanție și ulterior plata s-a realizat printr-o compensare cu utilaje.
Examinând decizia atacată cu recurs, din oficiu și potrivit motivelor invocate, raportat la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev. de art.385/9 Cod procedură penală, Curtea reține că recursul inculpatului este fondat urmând a se limita conținutul pedepselor accesorii la prevederile art.64 lit.a teza II, lit.a-c Cod penal, cu menținerea în rest a hotărârilor recurate.
Pentru a se ajunge la concluzia vinovăției legea cere ca probele să fie apte să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită în favoarea inculpatului G, ceea ce în speță este îndeplinit.
Pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art.215 alin.4 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.74 și 76 Cod penal, inculpatul Gaf ost condamnat în apelul parchetului de Tribunalul Satu Mare la o pedeapsă de 2 ani închisoare în detenție.
Tribunalul a reținut o stare de fapt reală, pe baza unor probe concludente, minuțios administrate și interpretate. La data emiterii filelor CEC inculpatul știa că nu are provizia necesară întrucât se afla în interdicție bancară făcută de bancă pe fila CEC.
Inculpatul s-a sustras de la urmărire penală și de la judecată conform procesului-verbal de la fila 21 din dosarul de urmărire penală.
Intenția inculpatului a fost de a înșela partea civilă, întrucât a avut cunoștință la data emiterii filelor CEC că nu avea provizia necesară în cont fiind în interdicție bancară, că deși și-a vândut imobilul nu a achitat datoria cum a promis părții civile, după care a plecat din țară sustrăgându-se de la urmărire penală.
Susținerile inculpatului în recurs că nu a săvârșit fapta cu intenție nu sunt reale, iar apărările acestuia nu au temei, soluția legală fiind aceea de condamnare a inculpatului astfel cum corect și motivat a pronunțat Tribunalul Satu Mare.
Hotărârea va fi modificată în sensul înlăturării art.64 lit.a teza I Cod penal referitoare la dreptul de a alege, având în vedere Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului ( Marea Cameră ) în cauza Hirst c/a Regatului Unit.
Măsura riguroasă ce o constituie privarea de dreptul la vot nu trebuie totuși aplicată lejer; principiul de proporționalitate cere existența unei legături observabile și suficiente între sancțiune, comportament și situația persoanei în cauză. Restrângerea exercițiului unor drepturi poate fi dispusă doar dacă este necesară într-un stat de drept. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății ( art.53 din Constituția României ).
Potrivit art.3 din Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, dreptul la vot este un drept și nu un privilegiu. Totuși, aceste drepturi nu sunt absolute. Limitele dreptului la vot trebuie să urmărească un scop legitim și să fie proporționale. Niciuna din condițiile impuse nu trebuie să împiedice libertatea de exprimare a oricărei persoane în ceea ce privește alegerea corpului legislativ.
În consecință, interzicerea dreptului de a alege inserat în art.64 alin.1 teza I Cod penal nu se poate aplica automat persoanelor condamnate, indiferent de durata pedepsei pe care acestea urmează să o execute și independent de natura sau gravitatea infracțiunilor pe care aceștia le-au comis și de situația lor personală. O restricție generală automată și nediferențiată a unui drept prevăzut de Convenție, depășește o marjă de apreciere adaptabilă, pe cât de largă ar putea fi ea și este incompatibilă cu prevederile art.3 din Protocolul nr.1 la Convenția d l Strasbourg.
În consecință, recursul inculpatului va fi admis și modificate hotărârile în sensul limitării conținutului pedepselor accesorii la prev. art.64 lit.a teza II, lit.a-c Cod penal și îl va obliga pe inculpat să plătească în favoarea Baroului de Avocați suma de 100 lei onorariu pentru avocat din oficiu care va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr.131/A din 31 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare și a sentinței penale nr.400 din 21 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, pe care le casează și modifică în sensul că:
conținutul pedepselor accesorii la prev. art.64 lit.a teza II, lit.a-c Cod penal.
Menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea Baroului de Avocați B suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu care va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.dec./-
În concept - 25.01.2008
Jud.apel/
Jud.fond/
Tehnored.dec./
3 ex./28.01.2008
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Condrovici Adela, Crișan Marinela
