Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 114/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 215 Cod penal -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 114
Ședința publică din 23 martie 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Motan Traian
JUDECĂTOR 3: Ilieș Titiana
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea recursului declarat de partea civilă - prin procurator împotriva deciziei penale nr. 242 A din 16 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat din oficiu, pentru inculpatul intimat, lipsă fiind acesta, partea civilă recurentă și procuratorul acestuia, partea vătămată intimată și reprezentanții părții responsabil civilmente intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care nemaifiind alte cereri de formulat ori excepții de invocat, instanța a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul intimat, a solicitat respingerea recursului declarat de partea civilă, ca nefondat. Precizează că nici la instanța de fond, nici în apel, partea civilă nu a făcut referire la întinderea și justificarea pretențiilor sale față de inculpatul. Atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, partea civilă a arătat că singurul prejudiciu cauzat de inculpat a fost lipsa electromotorului autovehiculului ce a fost dat pentru reparații.
Reprezentanta Ministerului Publica pus concluzii de respingere a recursului declarat de partea civilă, ca nefondat, precizând că inculpatul a fost obligat la plata pagubelor efectiv create prin fapta sa.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregJ. în sistem audio potrivit art. 304 Cod procedură penală,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1671 din 4 iulie 2008 Judecătoria Botoșanil -a condamnat pe inculpatul - pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
- abuz de încredere, prev. și ped. de art. 213 Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare;
- înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 74, 76 Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare;
- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 290 Cod penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare;
- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere, prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 modificată, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a, 34 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal.
În temeiul art. 81, 82, 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe o durată de 3 ani și 6 luni, atrăgând atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 200 lei.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M & M SRL B, să plătească părții civile suma de 100 lei, despăgubiri civile, respingând restul pretențiilor până la concurența sumei de 3.210 lei, ca nefondată.
S-a constatat că cererea formulată de partea civilă, prin procurator, de radiere din circulație a autoturismului cu număr de înmatriculare -, excede cauzei de față.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească statului suma de 260 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, urmând a se avansa Baroului B din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 06 martie 2006, partea vătămată, s-a deplasata la atelierul mecanic auto, aparținând SC SRL B pentru efectuarea unor reparații minore, la autoturismul său, marca 1300, -. Partea vătămată a discutat cu administratorul societății, care a încheiat un deviz de comandă în care au fost specificate natura reparațiilor și costul acestora, stabilindu-se ca acestea să fie efectuate de către inculpat, angajat ca mecanic auto la service-ul respectiv. Întrucât partea vătămată consumase băuturi alcoolice în acea zi, inculpatul s-a oferit să-i conducă autoturismul la atelier, sens a însoțit-o la domiciliul acesteia, situat în apropierea atelierului, după care inculpatul condus autoturismul pe str. -, până la atelierul societății, asigurând-o pe aceasta că deține permis auto, fapt ce nu corespunde realității.
Partea vătămata i-a încredințat inculpatului certificatul de înmatriculare și asigurarea auto la solicitarea acestuia, sub motivul că, în eventualitatea unui control al organelor de poliție, este necesară prezentarea documentelor autoturismelor ce se află în atelier.
Ulterior, deși nu avea consimțământul proprietarului, inculpatul s-a folosit de autoturism, deplasându-se cu acestea în localitatea de domiciliu, respectiv comuna, județul B, la finalul orelor de program. Intr-una din aceste deplasări, când se afla pe raza localității Deal, autoturismul s-a defectat, inculpatul fiind nevoit să apeleze la martorul să tracteze autoturismul cu atelajul său hipo până în localitatea.
Inculpatul s-a înțeles cu partea vătămata ca autoturismul să rămână o vreme parcat în fața locuinței acestuia. După discuții ulterioare, partea vătămată a acceptat propunerea inculpatului de a cumpăra autoturismul cu suma de 200 lei, intenționând să-i folosească doar motorul. În aceste împrejurări inculpatul i-a prezentat părții vătămate documentele autoturismului, respectiv certificatul de înmatriculare și asigurarea auto, susținând că a cumpărat autoturismul de la partea vătămată, urmând să perfecteze actul de vânzare cumpărare. Ulterior, inculpatul i-a prezentat părții vătămate un înscris sub semnătură privată intitulat contract vânzare cumpărare și data la 25 martie 2006, din care se consemna în fals că numitul i-a vândut autoturismul contra sumei de 200 Euro. În aceste context, partea vătămată i-a achitat inculpatului 200 lei în prezența martorului.
S-a mai reținut că, la data de 31 martie 2006, partea vătămată s-a prezentat la service-ul auto unde a constatat lipsa autoturismului. Din precizările administratorului, a aflat că inculpatul s-a deplasata cu autoturismul în cauză la domiciliul său și nu s-a mai prezentat la serviciu de câteva zile. Partea vătămată și-a identificat autoturismul în curtea locuinței părții vătămate cu care a clarificat situația reală a bunului și faptul că a fost indus în eroare de către inculpat. Cele două părți vătămate au întocmit un înscris sub semnătură privată în care a fost consemnată starea autoturismului, respectiv motor dezmembrat, lipsă electromotor, bară ruptă, vopsea sărită, chedere scoase. Autoturismul a fost tractat până în municipiul B cu un autoturism marca condus de martorul.
În luna aprilie 2006, inculpatul a luat legătura cu partea vătămată, i-a înmânat certificatul de înmatriculare și asigurarea auto și s-a angajat să-i efectueze reparațiile necesare până la 29 aprilie 2006, în baza unui nou deviz întocmit de către administratorul societății. La data stabilită pentru finalizarea reparațiilor, acestea nu erau încă efectuate însă martorul a încercat să o convingă pe partea vătămată să-i vândă autoturismul pentru suma de 1.700 lei, propunerea cu care aceasta nu a fost de acord.
Situația de fapt a fost dovedită cu plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, și, înscrisurile sub semnătură privată aflate la filele 52 și 53 dosar urmărire penală, actele autoturismului, devizele de comandă încheiate între partea vătămată și partea responsabilă civilmente, adresa Serviciului public comunitar - Regim permise de conducere coroborate si cu declarațiile inculpatului care a recunoscut faptele comise.
În ce privește latura civilă, s-a avut în vedere că partea vătămată s-a constituit parte civilă in cauză cu suma totală de 3210 lei reprezentând 3.000 lei contravaloarea autoturismului și 210 lei reprezentând impozite și polița de asigurare achitate pentru autoturism în perioada ulterioară predării pentru reparații, solicitând, de asemenea, a se dispune de către instanță radiere din circulație a acestui autoturism.
Având în vedere probele adminJ. s-a apreciat de către instanța de fond, că partea vătămată nu a făcut dovezi cu privire la contravaloarea avariilor făcute de către inculpat la autoturism, respectiv motor dezmembrat, electromotor lipsă, metalică fața ruptă, balamale de la portiera stânga rupte, aripă stânga dislocată cu vopsea sărită, chedere demontate, depunând la dosar doar o ofertă de preț cu privire la electromotor (fila 48 dosar). Prețul unui asemenea bun a fost evaluat la suma de 425 lei însă partea civilă, prin procurator, a făcut mențiunea pe același înscris că pretinde doar suma de 100 având în vedere uzura autoturismului. Prin urmare, instanța de fond a apreciat prejudiciul în sarcina inculpatului doar cu privire la această sumă, acesta neavând nici o responsabilitate față de faptul că această parte civilă nu a mai dobândit posesia autoturismului care a fost predat la un centru de colectare fier vechi ulterior de către administratorul societății, care a și recunoscut de altfel acest aspect.
În ce privește cererea formulată de partea civilă, prin procurator, de radiere din circulație a autoturismului, instanța de fond a apreciat că această excede cauzei de față, fiind de competența instanței civile.
Totodată, instanța de fond, a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, dispunându-se confiscarea în folosul statului a sumei de 200 lei.
Împotriva acestei sentințe, au formulat în termen legal apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani și partea vătămată prin procurator.
Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie cu motivarea că încadrarea juridică a faptei de înșelăciune este greșită, având în vedere împrejurarea că, la săvârșirea acesteia, inculpatul s-a folosit de un înscris întocmit în fals.
De asemenea, a mai fost criticată sentința motivat de faptul că, deși s-a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 Cod penal, nu s-a dat eficiență dispozițiilor art. 76 lit. e Cod penal, când s-a aplicat cuantumul pedepsei pentru această infracțiune.
Partea vătămată apelantă a criticat sentința pentru netemeinicie sub aspectul rezolvării laturii civile, motivat de faptul că nu a fost admise pretențiile civile în totalitate, pe care apreciază că le-a dovedit și, totodată, instanța nu a dispus radierea din circulație a autoturismului în cauză.
Prin decizia nr. 242 A din 16 decembrie 2008 Tribunalul Botoșania admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, a desființat în parte sentința penală și în rejudecare a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 3 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 Cod penal și prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a, 76 lit. c Cod penal l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
S-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a și în ce privește infracțiunea prev. de art. 213, 290 Cod penal și art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, reducând pedeapsa conform art. 76 lit. e, respectiv 76 lit. d Cod penal la câte 2 luni închisoare pentru primele 2 infracțiuni și la 6 luni închisoare pentru ultima infracțiune.
În temeiul art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 14 al. 3 lit. a Cod procedură penală s-a dispus anularea actului fals.
Apelul declarat de partea civilă a fost respins ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că în ce privește săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de înșelăciune, s-a constatat că acesta a indus-o în eroare pe partea vătămată, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, pentru a-l convinge să cumpere autoturismul oferit spre vânzare, prezentându-i acestuia un înscris sub semnătură privată, pe care îl întocmise în fals, înscris din care rezulta că, la data de 25 martie 2006, cumpărase autoturismul de la.
Folosindu-se de un mijloc fraudulos la săvârșirea faptei de înșelăciune, fapta comisă de acesta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal și nu a infracțiunii prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal, cum greșit a fost reținut de către prima instanță.
Totodată, se va menține reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a Cod penal, pentru toate infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, nu cum greșit a reținut instanța doar în ce privește infracțiunea de înșelăciune și se va da eficientă dispozițiilor art. 76 Cod penal, respectiv de coborâre a pedepselor sub minimul special.
Se va menține aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 33, 34 Cod penal și, totodată, în temeiul art. 14 alin. 3 lit. a Cod procedură penală, se va dispune anularea actului fals aflat la fila 42 dosar urmărire penală, menținându-se modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului și restul dispozițiilor sentinței apelate.
Cu privire la partea vătămată, s-a reținut că s-a constituit parte civilă cu suma de 3.210 lei reprezentând 3.000 lei - contravaloare autoturism și 210 lei - impozitul și polița de asigurare - achitată pentru aceasta în perioada ulterioară predării pentru reparație, însă în mod corect a apreciat prima instanță că, pretențiile au fost dovedite în limita sumei de 100 lei.
De asemenea, s-a reținut că nu i se poate imputa inculpatului faptul că partea vătămată nu a mai dobândit posesia autoturismului, care a fost predat la centrul de colectare fier vechi de către administratorul societății, care și recunoscut acest lucru în declarația de la fila 38 dosar.
Prin urmare, în ceea ce-l privește pe inculpat s-a reținut doar raportul de cauzalitate între fapta acestuia de a dispune pe nedrept de autoturismul părții vătămate și avariile constatate de aceasta în momentul în care și-a găsit autoturismul în curtea părții vătămate.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs partea vătămată, prin procurator, invocând disp. art. 3859pct. 17 și 18 Cod procedură penală în sensul că au fost încălcate disp. art. 14, 15, 16 Cod procedură penală.
Recurentul solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 3.200 lei în solidar cu partea responsabilă civilmente, arătând că în instanță reprezentantul acesteia, a recunoscut că i-a vândut bunul la fier vechi.
De asemenea solicită radierea autoturismului din circulație.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate, cât și a celor care pot fi luate în considerare din oficiu conf. art. 3859al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, disp. art. 3859pct. 17, 18 Cod procedură penală pot fi invocate când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică, respectiv când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.
Potrivit art. 3859al. 2 Cod procedură penală, cazurile de casare pot fi invocate atât cu privire la soluționarea laturii penale, cât și a laturii civile.
Pentru fapta de a se folosi de autovehicul în interes personal și de a dispune fără drept de autoturismul părții vătămate, care i-a fost încredințat pentru reparații, inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat, reținându-se că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 Cod penal.
Această situație rezultă din probele adminJ. conform cărora inculpatul care lucra la M & M SRL B, încredințându-i-se autoturismul pentru reparații (fila 59 doar ) l-a folosit în interes personal, deplasându-se cu acesta în localitatea de domiciliu, în comuna.
Ulterior, a dispus pe nedrept de acest bun și l- vândut părții vătămate încheind un contract de vânzare - cumpărare în formă olografă.
La data de 31 martie 2006, partea vătămată s-a deplasat la -ul SRL B unde a constatat lipsa autoturismului său.
Administratorul societății, i-a adus la cunoștință că inculpatul, nu s-a mai prezent la lucru de câteva zile și nici autoturismul nu se afla la societate.
Partea vătămată și-a identificat autovehiculul în curtea locuinței părții vătămate lămurind situația reală a acestuia și faptul că a fost indus în eroare de inculpat.
În luna aprilie 2006, inculpatul a luat legătura cu partea vătămată, i-a înmânat certificatul de înmatriculare și asigurarea auto, fără să justifice vânzare către și s-a angajat să efectueze reparațiile necesare până la data de 26 aprilie 2006, în baza unui nou deviz întocmit de administratorul.
La data stabilită pentru finalizarea reparațiilor, acestea nu erau efectuate însă administratorul societății a încercat să o convingă pe partea vătămată să- vândă lui autoturismul, propunere care a fost respinsă.
La data la care partea vătămată formulat plângere penală împotriva inculpatului, autoturismul se afla la SRL B, unde proprietarul l-a lăsat pentru reparații.
Datorită unor neînțelegeri între partea vătămată și administratorul societății cu privire la plata reparațiilor, acesta din urmă a vândut autoturismul la fier vechi. Prin rechizitoriul din 26 noiembrie 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 213 art. 208, 209 și art. 215 al. 1, 3 Cod penal, considerându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, sub aspectul laturii obiective.
Dispozițiile prevăzute în art. 14, 15, 16 Cod procedură penală se referă la acțiunea civilă, constituirea părții vătămate ca parte civilă în cauză și introducerea părții responsabile civilmente, dispoziții care au fost respectate în cadrul procesului penal.
Față de această situație de fapt, Curtea reține că autoturismul care a fost vândut inițial de către inculpat către partea vătămată a fost recuperat de către proprietar, însă cu foarte multe avarii, respectiv motor dezmembrat, electromotor lipsă, bară metalică față ruptă, balamale de la portiera rupte, aripă stânga dislocată, chedere demontate. Contravaloarea acestor avarii trebuia însă dovedită de partea vătămată întrucât conf. art. 1169 Din Codul civil cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Cum partea vătămată nu făcut dovada decât în limita sumei de 100 lei, în mod corect a fost obligat inculpatul doar la plata acesteia.
În ce privește restituirea autoturismului, de menționat că predarea la fier vechi s-a făcut de către administratorul societății, astfel încât nu există raport de cauzalitate între infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul și prejudiciul final cauzat părții vătămate. Mai mult, partea vătămată nu a formulat plângere împotriva dispoziției din rechizitoriu prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de astfel încât, orice pretenție vis-a-vis de acesta poate fi solicitată, eventual, în cadrul unei acțiuni civile.
Cererea de radiere a autoturismului din circulație excede cadrului procesual de față, astfel încât a fost respinsă în mod corect de către instanță.
Cum instanțele au făcut o încadrare juridică corectă pe baza probelor aflate la dosar și au dat eficiență criteriilor prevăzute la art. 72 Cod penal, privind individualizarea pedepsei, Curtea constată că recursul atât în privința motivelor invocate, cât și celor care pot fi luate în considerare din oficiu este nefondat și va fi respins, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
În temeiul art. 192 al. 2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată, prin procurator, împotriva deciziei penale nr. 242 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani (sentința penală nr. 1671 din 04 iulie 2008 Judecătoriei Botoșani ).
Obligă recurenta să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.03.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. jud. aflat în CO
semn.președ. complet,
Red.
Jud. fd.
Apel:
Dact.
Ex. 2
10.04.2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Motan Traian, Ilieș Titiana
