Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 24/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR.24/A/2009

Ședința publică din 2 aprilie 2009

PREȘEDINTE: Monica Farcaș

JUDECĂTOR 2: Tiberiu Peter

Grefier - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:

- procuror

Prezentul complet a fost constituit în conformitate cu dispozițiile art. 95 și următorii din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești

Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații, și partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 88/25 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.

dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 31.03.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Instanța ia act de prezența avocaților -apărătorul ales al părții vătămate apelante și - apărătorul ales al părții civile intimate - după dezbaterea cauzei, astfel că revine asupra sancțiunii cu amendă judiciară în cuantum de 500 lei, dispuse prin încheierea din 31.03.2009 și-i exonerează pe aceștia de plată.

CURTEA DE APEL

Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 88/25.04.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- s-a dispus, în baza art. 334.pr.pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A din infracțiunea continuată de uz de fals, prev. de art. 291.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. și infracțiunea continuată de fals privind identitatea, prev. de art. 293 al. 1.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. în infracțiunea continuată de fals privind identitatea, prev. de art. 293 al. 1.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen.

În baza art. 336.C.P.P. s-a extins procesul penal pornit împotriva inculpatului A pentru infracțiunea continuată de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 rap. la art.288 al.1 cu Cod Penal aplicarea art.41 al.2 și Cod Penal respectiv uz de fals prev. de art. 291.

Cod Penal

În baza art. 215 al.1, 2, 3 și 5.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 și Cod Penal art.42 a Cod Penal fost condamnat inculpatul A fiul lui și, născut la data de 25.09.1981 în localitatea Reșița, județul C S, domiciliat în Reșița, sat nr. 74, jud. C S, necăsătorit, cetățean român, stagiul militar satisfăcut, studii 9 clase, fără ocupație, posesor al CI seria - nr. - eliberată de Poliția Municipiului Reșița CNP -, aflat în prezent în Penitenciarul Aiud,

- la o pedeapsă de10 ani închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 288 al.1 cu Cod Penal aplicarea art. 41 al.2 a Cod Penal fost condamnat același inculpat

-la o pedeapsă de2 ani închisoarepentru săvârșirea infracțiunii continuate de fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 25 rap. la art. 288 alin.1 cu Cod Penal aplicarea art. 41 al.2 și 42.Cod Penal a fost condamnat același inculpat

-la o pedeapsă de1 an închisoarepentru săvârșirea infracțiunii continuate de instigare la fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 293 al.1 cu aplicarea art.41 al.2 și 42.Cod Penal a fost condamnat același inculpat

-la o pedeapsă de2 ani și 6 luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii continuate de fals privind identitatea.

În baza art. 291.Cod Penal a fost condamnat același inculpat

-la o pedeapsă de3 luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit.a Cod Penal, 33 lit.b s Cod Penal-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de10 ani închisoaresporită la 11 ani închisoare.

În baza art. 71.Cod Penal a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit.a-c

Cod Penal

În baza art. 65.Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a-c pe Cod Penal o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a constatat că faptele deduse judecății sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală 275/18.04.2006 a Judecătoriei Reșița, definitivă prin Decizia Curții de Apel Timișoara nr. 1273/R/10.12.2007.

În baza art. 85.Cod Penal a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului A prin sentința penală 275/2006 a Judecătoriei Reșița definitivă prin Decizia Curții de Apel Timișoara nr. 1273/R/10.12.2007 pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții prev. de art.215 al.1 și 3.

Cod Penal

În baza art. 36 al.1 și 2.Cod Penal și art.34 lit.b Cod Penal a fost contopită pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală 275/2006 pronunțată de Judecătoria Reșița și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare sporită la11 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 350.C.P.P. a fost menținută starea de arest a inculpatului și în baza art.88 s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestului preventiv începând cu 5 mai 2007, la zi.

În baza art. 215 al.1,2,3 și 5.Cod Penal cu aplicarea art.41 al.2 și 42.Cod Penal a fost condamnat inculpatul (fost ) fiul lui și, născut la data de 03.10.1975 în localitatea Reșița, județul C S, căsătorit, fără ocupație, posesor al CI seria - nr. - eliberată de SPCLEP Reșița, CNP -,

- la o pedeapsă de11 ani închisoarepentru săvârșirea infracțiunii continuate de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 71.Cod Penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit.a-c

Cod Penal

În baza art. 65.Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a-c pe Cod Penal o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a constatat că faptele deduse judecății sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 275/18.04.2006 a Judecătoriei Reșița definitivă prin Decizia Curții de Apel Timișoara nr. 1273/R/10.12.2007.

În baza art. 36 al.1 și 2 și 34 lit.b a Cod Penal fost contopită pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală 275/2006 a Judecătoriei Reșița și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare sporită la11 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 14 alin.3 lit.a și C.P.P. art. 445.C.P.P. au fost restabilite situațiile anterioare săvârșirii infracțiunii prin desființarea următoarelor înscrisuri:

- contractul de vânzare cumpărare încheiat între și din 25.08.2006 asupra apartamentului situat în S,- fost - 19 înscris în CF 10700/A nr. top. 1134/1/4/7 cu încheierea de autentificare nr.978/25.08.2006 notar public ia -- RO- S ( fila 274 dosar urmărire penală);

- contractul împrumut garantat cu ipotecă încheiat între și cu încheierea de autentificare 869/3.08.2006 încheiat în fața notarului public (fila 272 dosar urmărire penală);

- certificatul fiscal nr. -/24.08.2006 emis de Consiliul Local S - Direcția Fiscală Locală S emis pentru ( fila 283 dosar urmărire penală);

- contract de împrumut și contract de garanție imobiliară cu încheierea de autentificare nr.1248/15 septembrie 2006 încheiat între și ( fila 271 dosar urmărire penală;

- Încheierea nr.17.656 emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară S în dosar nr. 17.656/7 august 2006 precum și actele subsecvente ( fila 275 dosar urmărire penală);

- Cartea de identitate falsă emisă sub numele seria - nr. -, CNP -;

S-a dispus repunerea în situația anterioară de CF a numitului, privind cartea funciară nr.10700/A, și s-a dispus efectuarea cuvenitelor rectificări.

În baza art. 14,346.C.P.P. au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de:

- 32.000 euro sau contravaloarea în lei la data plății către și respinge restul pretențiilor ca nedovedite;

- 16.250 lei către cu titlu de despăgubiri civile și 4000 lei despăgubiri morale.

S-a constatat că și nu s-au constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 192 al.1 a C.P.P. fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 2.000 lei, din care câte 300 lei A pentru onorariu avocat oficiu și 200 lei, pentru onorarii avocați din oficiu.

În baza art. 193.C.P.P. a fost obligat fiecare inculpat către la plata sumei de câte 995 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpații A și sunt frați, sunt originari din Reșița, județul C-S, au fost și sunt cercetați pentru fapte similare pe raza mai multor județe, iar prin sentința penală 275/18.04.2006 a Judecătoriei Reșița au fost condamnați definitiv pentru un apartament vândut de ei prin înșelăciune, pe raza localității.

La data de 17.09.2006 partea civilă s-a adresat Poliției Municipiului S, reclamând faptul că în ziua precedentă, la imobilul său, din S,-.11, s-a prezentat numitul, susținând că el ar fi proprietarul apartamentului ca urmare a încheierii unui contract de vânzare cumpărare. a solicitat a se efectua cercetări sub aspectul comiterii infracțiunilor de înșelăciune, fals și uz de fals, întrucât el nu a semnat nici un contract cu.

În data de 23.04.2007 numitul s-a adresat Poliției Municipiului S, reclamând faptul că în luna septembrie 2006 încheiat un contract de împrumut și contract de garanție imobiliară cu numitul, proprietarul apartamentului din S, str. - de ..5,.59. Ulterior, în luna martie 2007, reclamantul nu ar mai fi reușit să ia legătura cu proprietarul, aflând că actul de identitate pe care acesta l-a prezentat la notar, era falsificat.

În urma verificărilor efectuate de organele de urmărire penală și a probelor administrate, a rezultat următoarea succesiune a activității desfășurate de cei doi inculpați:

La sfârșitul lunii iulie 2006, agent imobiliar în cadrul SC SRL, ca urmare a unui anunț în ziarul "De toate pentru toți" prin care specifica faptul că vinde sau cumpără imobilele, a fost contactat telefonic de către o persoană de sex masculin, care s-a recomandat ca fiind "". Acesta din urmă, i-ar fi spus faptul că un văr de-al lui are de vânzare un apartament situat în S,-.6, solicitând suma de 38.000 euro.

Potrivit declarației martorului, în aceiași zi, acesta s-a întâlnit la o terasă din municipiul S, cu "", care era însoțit de un alt tânăr, despre care, ulterior aflat că se numește " ", proprietarul apartamentului oferit spre cumpărare. În ziua următoare, agentului imobiliar i-a fost prezentat atât imobilul cât și copie a actului de identitate pe numele de " " (născut în 1973) și a extrasului CF. De menționat că în actul de identitate prezentat, CNP-ul era menționat cu anul nașterii inculpatului A (1973) și nu al adevăratului proprietar care este născut în 1943.

a prezentat apartamentul, prin intermediul celor doi, mai multor persoane, printre care și părții vătămate, care a fost de acord să-i dea lui " ", cu împrumut, suma de 26.000 euro, împrumutatul garantând restituirea sumei prin constituirea în favoarea împrumutătorului a uni drept de ipotecă asupra apartamentului menționat mai sus.

La data de 03.08.2006, între partea vătămată și persoana care s-a prezentat ca fiind, s-a încheiat un contract de împrumut garantat cu ipotecă, autentificat la Biroul Notarului Public ia.

Înainte de autentificarea contractului, lui i s-a prezentat de către inculpații: "" și " ", atât apartamentul din S,-,.6, cât și copia contractului de vânzare cumpărare, prin care a fost dobândit imobilul de către acesta din urmă, copia încheierii de autentificare și a încheierii de intabulare.

Martorul a mai menționat faptul că asupra lui " ", văzut doar copii ale actelor prezentate, inclusiv a cărții de identitate, fără a putea preciza dacă, în fața notarului, acesta a avut originalul actului de identitate.

După aproximativ trei săptămâni de la încheierea contractului de împrumut garantat cu ipoteca, a fost contactat telefonic de către "", care i-a spus că vărul său " ", s-a hotărât să-i vândă apartamentul lui.

La data de 25.08.2006, între cele două părți s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, cumpărătorul "preluând și toate eventualele datorii privind întreținerea apartamentului".

După achiziționarea imobilului, a intenționat să-l revândă și în acest scop, l-a însărcinat pe cu găsirea unui posibil client.

În luna septembrie 2006, primind cheile apartamentului în cauză de la, și deplasându-se la adresa din S,-,.6, agentul imobiliar a găsit o persoană de sex masculin, care i-a spus că primit apartamentul chirie, de la proprietarul.

Ca urmare a discuțiilor purtate ulterior, între proprietarul - ( născut în 1943) și, la data de 17.09.2006, primul s-a adresat Poliției Municipiului S, solicitând a se efectua cercetări sub aspectul comiterii infracțiunilor de înșelăciune, fals și uz de fals, întrucât el nu a semnat nici un contract cu cel de-al doilea.

În data de 13.06.2007, martorul, a recunoscut și a indicat, fără ezitare, în prezența a doi martori asistenți, dintr-o planșa fotografică, fotografia persoanei care în perioada iulie-august 2006 s-a prezentat ca fiind "", vărul proprietarului apartamentului din S,-,.11, stabilindu-se că este vorba despre inculpatul ( fost ).

De asemenea dintr-o altă planșă fotografică, acest martor a recunoscut și indicat fotografia persoanei care în perioada iulie-august 2006 s-a prezentat ca fiind " ", încheind în numele acestuia, cu numitul un "contract de împrumut garantat cu ipoteca" și, ulterior de vânzare-cumpărare", stabilindu-se că este vorba despre inculpatul

S-a procedat la ridicarea pe bază de dovadă a documentelor ce au stat la baza autentificării contractului de vânzare-cumpărare, având ca obiect imobilul din S,-,.11, inclusiv a certificatului fiscal nr. - din 24.08.2006 emis de Consiliul Local S - Direcția Fiscală Locală, pentru numitul, în vederea expertizării. Așa cum reiese din conținutul raportului de constatare tehnico-științifică efectuat impresiunea de ștampilă și semnătură aplicate pe documentele în litigiu sunt realizate cu ajutorul unei imprimante și sunt contrafăcute.

Potrivit reglementărilor în vigoare în situația încheierii unui contract de împrumut garantat cu ipoteca, intervenit între două părți - persoane fizice, acestea sunt obligate să prezinte notarului public, acte de identitate sau legitimații oficiale prevăzute cu semnătura, ștampila și fotografia posesorului, în original și extrase de carte funciară pentru autentificate, în original, eliberat de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară de la locul situării imobilului ipotecat, așa după cum reiese din adresa emisă sub nr. 1265/07 a camerei Notarilor Publici.

Pentru autentificarea unui contract de vânzare-cumpărare, obiectul contractului fiind un imobil, este necesar ca părțile să prezinte notarului public următoarele documente: acte de identitate sau legitimații oficiale prevăzute cu semnătura, ștampila și fotografia posesorului, în original și extras de carte funciară pentru autentificare, în original, eliberat de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară de la locul situării imobilului vândut; cererea părților contractante; adeverință de la asociația de proprietari de la locul situării imobilului vândut sau declarația cumpărătorului înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare, din care să rezulte că se obligă să suporte datoriile vânzătorului către asociația de proprietari, iar începând cu data de 06.09.2006, sub sancțiunea nulității de drept a actelor de înstrăinare a bunurilor imobile, este necesar și certificatul de atestare fiscală prin care să se ateste achitarea tuturor obligațiilor fiscale locale datorate autorității administrației publice locale pe a cărei rază se află înregistrat fiscal bunul imobil ce se înstrăinează.

S-a probat în dosar prin raportul de constatare tehnico-științific întocmit sub nr.90371 din 18.10.2006 împrejurarea că semnătura de la rubrica vânzător de pe contractul de vânzare-cumpărare din data de 25.08.2006 între și, autentificat de notarul public ia, prin încheierea de autentificare nr. 978 din 25.08.2006, nu a fost executată de partea civilă -născut în 1943.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică întocmit sub nr. 35176 din 05.05.2007 s-a probat că:scrisul de mână de la rubrica împrumutat și debitor ipotecar de pe Contractul de împrumut garantat cu ipoteca, autentificat de notarul public ia prin încheierea de autentificare nr. 869 din 03.08.2006; de la rubrica vânzător de la contractul de vânzare-cumpărare, autentificat de notarul public ia prin încheierea de autentificare nr. 978 din 25.08.2006; de la rubrica împrumutat de pe contractul de împrumut și contract de garanție imobiliară, autentificat de notarul public prin încheierea de autentificare nr. 1248 din 15.09.2006 și de la rubricile semnăturile și am primit actul semnăturile de pe cererea adresată notarului public ia cu nr. de înregistrare 3419 din data de 25.08.2006 - aparține inculpatului

Martora ia, notarul public care a întocmit actele autentice fără ezitare a recunoscut după fotografie în prezența martorilor asistenți pe inculpatul A - cel care s-a prezentat a fi " ". Pe parcursul cercetării judecătorești martora l-a și identificat pe inculpatul A ca fiind cel care s-a prezentat în fața sa la întocmirea actelor autentice.

De la notarul public, s-au ridicat și copia contractului de vânzare-cumpărare din 15.02.2007 și copia încheierii de autentificare; martora nu a remarcat faptul că atât aceste acte cât și certificatul fiscal prezentau urme de ștergere la CNP-ul lui și înlocuirea cu CNP-ul inculpatului

La data de 21.09.2006 la udecătoria Sibiu, s-a înregistrat acțiunea civilă de evacuare a numiților ( chiriașul adevăratului - născut în 1943) și ( născut în 01.02.1973), formulată de către partea vătămată.

Prin sentința civilă nr. 5346/24.11.2006 a Judecătoriei Sibiu, s- admis atât cererea în interes propriu formulată de intervenientul ( născut la data de 01.02.1943), cât și acțiunea civilă formulată de către.

Prin intermediul executorului judecătoresc partea vătămată a intrat în posesia imobilului, motiv pentru care, acesta din urmă nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, întrucât "nu i s-a cauzat un prejudiciu" prin fapta inculpaților A și.

Parte vătămată s-a constituit parte civilă în cauză și a solicitat restabilirea situației anterioare și obligarea inculpaților la despăgubiri materiale și morale.

Partea civilă a precizat că apartamentul din S,-,.11 l-a dobândit la data de 15.02.2006 prin intermediul agentului imobiliar. Potrivit declarației acestui martor, în luna februarie 2006 primit o legătură de chei de la proprietar pentru a găsi un chiriaș - persoană juridică, întrucât apartamentul se afla la parterul blocului. În această perioadă anunțurile erau date în ziarul "De toate pentru toți" specificându-se numărul de telefon al agenției. Întrucât nu s-a reușit obținerea acordului locatarilor pentru schimbarea destinației apartamentului, partea civilă i-a solicitat lui Precum ca anunțurile să nu mai fie date pe numărul de telefon al agenției cu pe al său, dar și-a asumat obligația de a achita contravaloarea publicității în ziarul local.

Cu ocazia cercetărilor efectuate s-a stabilit faptul că "potențialii" chiriași - persoane fizice îl contactau telefonic pe numitul care le indica sediul agenției imobiliare administrate de, de unde urmau să ridice cheile apartamentului pentru a-l viziona. Așa cum rezultă din declarația martorului, având acordul prealabil al părții civile, acesta înmâna cheile apartamentului clienților pentru vizionare, fără însă a-i însoți, deoarece între societatea pe care o reprezenta și partea civilă nu exista nici un contract de colaborare.

Așa se poate explica cum inculpații au avut cunoștință de existența apartamentului oferit spre vânzare de adevăratul.

Inculpatul Aad eclarat că fratele său inculpatul ar fi obținut cheile de la apartamentul menționat mai sus, urmare a discuțiilor telefonice purtate cu. A mai precizat că acesta ar fi obținut o copie a contractului de vânzare-cumpărare nr. 160/15.02.2006 de la însuși proprietarul, acesta fiindu-i trimisă prin fax în luna iulie 2006 din localitatea S, județul P, la Oficiul Poștal nr. 1 Potrivit adresei nr. 219/4225 din 12.06.2007 emisă de Oficiul Județean de Poștă în luna iulie 2006 nu apare nici un fax transmis de la oficiul poștal S, județul P, către Oficiul Poștal S 1, motiv pentru care apărarea inculpatului va fi înlăturată ca nesinceră.

Contractele încheiate între inculpatul A, declinându-și falsa identitate a numitului în calitate de proprietar al apartamentului din S,-.11, jud. S cu numitul vor fi desființate conform art. 445.C.P.P. ( filele 272, 274, 283 dosar urmărire penală) ca fiind încheiat prin fraudă.

În vederea obținerii de acte false, inculpatul a predat fratelui său, inculpatul mai multe poze, iar acesta i-a procurat false acte de identitate de la autori necunoscuți față de care se fac și în prezent cercetări pe raza de competență a instanțelor din T ( a se vedea în acest sens și declarația martorului de la urmărire penală și de la instanță, care se coroborează parțial și cu afirmația inculpatului A că i-ar fi remis poze de pașaport, fratelui său inculpatul ).

Prin același mod de operare, la data de 15.09.2006 inculpatul A și-a declinat o altă identitate falsă și anume a cetățeanului american și român -, " susținând că ar fi proprietar al apartamentului acestuia situat în S, strada - de . bloc 5, apartament 15.

Folosind o carte de identitate contrafăcută pe numele de, inculpatul A, însoțit de fratele său și martorul au efectuat mai multe deplasări în municipiul S, iar la data de 15.09.2006, inculpatul Aaî ncheiat și semnat în fața notarului public, cu partea civilă, un contract de împrumut cu garanție imobiliară pentru suma de 32.000 euro.

Înainte de încheierea contractului, ca și în primul caz împrumutătorul a vizionat apartamentul constatând faptul că persoana care s-a prezentat ca fiind deținea cheile imobilului putându-se ca un adevărat titular de drepturi. Și de această dată proprietarul apartamentului era însoțit de o persoană de sex masculin care s-a prezentat ca fiind "vărul ".

În momentul vizionării apartamentului partea civilă a fost însoțit de către martorul.

Întrucât împrumutatul nu și-a respectat obligația asumată prin contract, a solicitat începerea executării silite asupra imobilului adus ca garanție, ocazie cu care, ca urmare a contestației la executare introdusă de adevăratul, a constatat că a fost victima unei înșelăciuni.

Atât partea civilă cât și martorul au indicat, fără ezitare, dintr-o planșă fotografică, fotografia persoanei care în septembrie 2006 s-a prezentat ca fiind "", vărul proprietarului, constatându-se că este vorba de inculpatul.

Cei doi l-au indicat fără ezitare, dintr-un grup de persoane și pe cel care s-a prezentat ca fiind proprietarul apartamentului de pe-,.59, stabilindu-se că este vorba despre inculpatul

Totodată, în declarațiile lor, atât partea civilă cât și martorul, au arătat faptul că toate discuțiile au fost purtate în principal cu " " - inculpatul, inculpatul A declinându-și numele de și semnând în fals actele în fața notarului.

De asemenea, notarul public, martora a recunoscut după fotografie pe cel care s-a prezentat ca fiind numitul, având o carte de identitate cu numele menționat mai sus, încheind în prezența sa contractul de împrumut și contractul de garanție imobiliară cu partea civilă în 15.09.2006 probându-se astfel că este vorba despre inculpatul

Conform declarației inculpatului A, în perioada august-septembrie 2006, fratele său, inculpatul a avut apartamentul ce a constituit garanția returnării sumei împrumutate, închiriat sau subînchiriat de la persoana care avea în grijă imobilul, explicându-se astfel cum de inculpații au avut cheile de la ușa de acces.

În urma cercetărilor efectuate, s-a stabilit faptul că în anul 2006, apartamentul din S, str.- de,.5.59 fost dată în grijă de către numitului RGM. care însă nu a putut fi găsit pentru a putea fi audiat.

Potrivit declarației martorului, acesta îi cunoștea pe cei doi inculpați de aproximativ patru ani de zile. Acesta i-a transportat în municipiul S asistând la discuțiile purtate de inculpați cu privire la modalitatea de săvârșire a faptelor, cunoscând activitatea infracțională acestora, faptul că procurau acte de identitate false, și că se prezentau la notar în calitate de vânzători, întocmind diverse acte de vânzare-cumpărare sau de împrumut cu persoane din S, împărțind ulterior banii primiți.

Inculpatul Aar ecunoscut săvârșirea faptelor împreună cu fratele său, însă a afirmat că a fost obligat de către acesta din urmă să acționeze, sub amenințarea uciderii copilului său, fapt infirmat atât prin declarația martorului, care a asistat la înțelegerile dintre inculpați, arătând că cei doi frați au săvârșit faptele de bună voie, împărțind banii obținuți, cât și de declarațiile notarilor în fața cărora s-au încheiat tranzacțiile, care au afirmat că inculpatul Aac reat aparența adevăratului titular de drepturi, neridicând nici o suspiciune.

A fost avută în vedere la individualizarea pedepsei aplicate acestui inculpat, atitudinea sa de recunoaștere a faptelor însă nu a fost primită apărarea formulată privind obligarea la plată numai pentru sumele de care a beneficiat din comiterea infracțiunilor ( circa 750 euro - declarația de la fila 66 dosar) pe de o parte pentru faptul că această împrejurare nu s-a putut proba fiind singulară afirmația sa, iar pe de altă parte dată fiind solidaritatea ce operează în situația concretă dedusă judecății.

Inculpatul, nu s-a prezentat la dezbateri, iar prin apărător ales a solicitat achitarea de sub acuza săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 288.Cod Penal, uz de fals prev. de art. 291.Cod Penal, fals privind identitatea prev. de art. 293.Cod Penal în baza art. 11 pct.2 lit.a rap.C.P.P. la art. 10 lit.c întrucât C.P.P. nu el a săvârșit fapta. Privitor la apărarea formulată, instanța a reținut că nu se impune o astfel de soluție, câtă vreme el nu a fost trimis în judecată pentru aceste fapte și nici procesul penal nu a fost extins pentru aceste infracțiuni în ceea ce-l privește.

A mai solicitat apărătorul ales al inculpatului achitarea inculpatului în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.c și C.P.P. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al.1,3 și 5.Cod Penal întrucât nu a fost săvârșită de către el, ci de către fratele său.

Examinând probele dosarului, această apărare nu a fost primită, contribuția sa în calitate de autor răzbătând fără dubiu din întreg probatoriul administrat. Astfel, alături de declarația părților vătămate pot fi invocate aici acuzele aduse de martorii audiați în cauză care l-au și recunoscut după fotografie ( a se vedea declarațiile martorilor, Precum ), precum și declarația coinculpatului A care constant a precizat că inculpatul a fost "artizanul" acestei "afaceri" cu apartamente atât pe raza județului S cât și în țară. Mai mult, coinculpatul a afirmat că fratele său este implicat în alte cauze de anvengură aflate pe rolul instanței din T).

, faptele săvârșite de inculpați au fost dovedite prin probele administrate și aflate la dosarul cauzei ( declarații de martori, înscrisuri, raport de constatare, declarațiile părților civile, dovezi de ridicare a înscrisurilor), care se coroborează și cu recunoașterea faptei de către inculpatul

Față de actul de trimitere în judecată, la cererea procurorului, și după reaudierea inculpatului A (fila 271 dosar) cu privire la împrejurările ce reieșeau din materialul de urmărire penală, instanța a procedat la o extindere a procesului penal, conform art. 336.C.P.P. privind infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 288 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal - fals material în înscrisuri oficiale, privind fapta inculpatului de a pretinde coinculpatul de a-i procura acte de identitate false pe numele de, "și " " (probată prin declarația martorului și prin prezentarea sa la notarii publici având acte de identitate false emise pe nume fals și având fotografia atașată și anul nașterii sale) precum și pentru infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal constând în aceea că a prezentat notarului public certificatul fiscal emis de Direcția Finanțelor Publice S ( sub nr. -/24.08.2006 - 283 dosar urmărire penală), pentru,act fals în absența căruia nu se puteau întocmi acte autentice de transfer al imobilului în litigiu.

Față de actul de trimitere în judecată, instanța a reținut că infracțiunea de fals privind identitatea absoarbe în conținutul său infracțiunea de uz de fals, făcând parte din latura obiectivă a primei infracțiuni menționate, situație față de care, în ceea ce-l privește pe inculpatul în baza art.334 a C.P.P. fost schimbată încadrarea juridică a faptelor astfel:

Din infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 și Cod Penal infracțiunea de fals privind identitatea prev. de art. 293 al.1 cu Cod Penal aplicarea art. 41 al.2 în Cod Penal infracțiunea de fals privind identitatea prev. de art. 293 al.1 cu Cod Penal aplicarea art. 41 al.2 constând Cod Penal în aceea că s-a prezentat în fața notarilor uzitând de acte de identitate false și prezentându-se sub o identitate în scopul producerii unei consecințe juridice.

S-a reținut că fapta inculpatului A de a semna în fals mai multe contracte notariale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin.1 cu Cod Penal aplicarea art. 41 alin.2.

Cod Penal

De asemenea, fapta inculpaților A și de a induce în eroare mai multe persoane cu prilejul încheierii unor contracte notariale, folosind o identitate falsă, în scopul obținerii unui folos material injust și creând un prejudiciu în valoare de peste două sute mii RON întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de înșelăciune în convenții în formă agravantă, prevăzută de art. 215 alin.1,2,3 și 5.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin.2.

Cod Penal

Având în vedere gravitatea faptelor comise, modul de operare, prejudiciul mare, persoana fiecărui inculpat, contribuția efectivă a fiecăruia la comiterea faptelor, atitudinea relativ sinceră a inculpatului A pe parcursul procesului penal limitele de pedeapsă a faptelor comise, antecedența penală, celelalte criterii de individualizare a pedepsei, instanța va aplica inculpaților pedepse mai severe, cuantificate în raport de contribuția lor la comiterea infracțiunilor.

Instanța a îmbrățișat opinia doctrinară potrivit căreia sancțiunea vânzării lucrului altuia este lovită de nulitate absolută, datorită lipsei sau falsității cauzei obligației cumpărătorului care a contractat pentru a deveni proprietar, lucru care nu este posibil, deoarece vânzătorul nu poate să îi transmită ceva ce nu îi aparține.

În consecință, în baza art. 14 al. 3 lit. a pr.pen. și art. 445.pr.pen. având în vedere că actele au fost încheiate prin manopere frauduloase, s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, prin desființarea înscrisurilor regăsite la filele 274, 272, 283, 271, 275 din dosarul de urmărire penală, precum și a cărții de identitate falsă emisă sub numele seria - nr. - CNP -.

A fost repus în situația anterioară de CF numitul, dispunându-se efectuarea cuvenitelor rectificări în cf nr. 10700/A.

În privința laturii civile a cauzei, s-a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 32.000 euro și 2.000 lei taxe notariale, iar cu suma de 3.000 lei reprezentând profit nerealizat și cheltuieli efectuate cu procedurile de anulare a actelor notariale, precum și 30.000 euro daune morale.

Față de faptul că suma plătită de partea vătămată inculpaților rezultă din declarația acestuia, din actele notariale,coroborate cu declarațiile martorilor și parțial cu recunoașterea inculpatului, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de această parte și au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 32.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, restul pretențiilor fiind respinse ca nedovedite.

A fost admisă în parte și acțiunea civilă formulată de, constând în obligarea inculpaților la plata profitului nerealizat, în cuantum de 16.250 lei, conform variantei a doua a expertizei contabile efectuate.

Privitor la daunele morale, s-a apreciat că, deși partea vătămată a suferit un prejudiciu moral, real și efectiv, ca urmare a vânzări apartamentului său prin acte false, suma solicitată cu titlu de daune morale este exagerată, acordându-se doar suma de 4.000 lei cu acest titlu.

S-a constatat că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în procesul penal, având posibilitatea recuperării prejudiciilor lor pe cale a acțiunii civile separate.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel, în termenul legal, inculpații, și partea vătămată, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul A nu și-a motivat în scris calea de atac formulată, însă în susținerea orală a apelului, prin intermediul apărătorului din oficiu, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, ținând seama de criteriile de prev. de art. 72.pen. de atitudinea de recunoaștere și regret adoptată în cursul procesului penal.

În susținerea apelului, inculpatul a solicitat desființarea sentinței atacate, și, în urma rejudecării, în principal adoptarea unei soluții de achitare, întemeiată pe prevederile art. 10 lit. c pr.pen. iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse îndreptate spre minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării, raportat la criteriile de individualizare prev. de art. 72.pen. coroborat cu art. 26 pen.

Pe latura civilă, s-a solicitat respingerea pretențiilor civile formulate în cauză, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 998-999.civ. pentru atragerea răspunderii civile.

În expunerea motivelor de apel, inculpatul a susținut că hotărârea pronunțată de Tribunalul Sibiu încalcă prevederile art. 6 par. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, soluția pronunțată nefiind motivată nici pe latură penală, nici pe latură civilă.

S-a învederat că este nelegală condamnarea sa, cât timp din declarațiile notarilor care au întocmit actele, ale părții vătămate și ale martorului a reieșit că nu a participat la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

S-a apreciat că au fost interpretate eronat probele existente la dosar, fiind reținută ca probă de vinovăție recunoașterea prin intermediul planșelor fotografice efectuată de martorii și, în condițiile în care, în declarațiile date, sus-numiții au arătat că nu l-au văzut niciodată.

În același sens a fost indicată declarația părții vătămate, care a arătat că numitul, complice la infracțiunea de înșelăciune, este o altă persoană, precum și declarațiile martorilor, și, care nu au fost în măsură să recunoască persoana care s-a prezentat drept.

Soluția instanței de fond a fost considerată netemeinică și nelegală și prin prisma încălcării prev. art. 72.pen. pedeapsa ce i-a fost aplicată pentru o singură infracțiune fiind identică cu pedeapsa aplicată inculpatului pentru un concurs de infracțiuni.

Pe latură civilă, apelantul a susținut că nefiind vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, nu sunt întrunite nici condițiile pentru antrenarea răspunderii sale delictuale.

Prin notele de ședință depuse la termenul din 18.11.2008, inculpatul apelant a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, deoarece procedura de citare cu partea vătămată nu a fost legal îndeplinită, nefiind respectate prevederile OUG 93/1999 completată cu Legea nr. 112/2008.

În motivarea apelului, partea vătămată a solicitat desființarea în parte a deciziei atacate și înlăturarea dispoziției de repunere în situația anterioară săvârșirii infracțiunii, prin desființarea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 978 din 25 august 2006 de către Biroul Notarului Public ia, având ca obiect apartamentul situat în S,-,. 11, înscris în cf 10700/A, nr. top. 1134/1/4/7, precum și înlăturarea dispoziției de repunere în situația anterioară de cf.

În motivare, partea vătămată a susținut că în speță subzistă doar un caz de nulitate relativă a convenției încheiate, care poate fi invocat doar de către persoana al cărui interes a fost nesocotit la încheierea actului, fiind vorba despre o eroare asupra persoanei cocontractante, fiind indus în eroare de către inculpatul, prin folosirea unui nume nereal și a unei cărți de identitate false, asupra calității acestuia de proprietar.

Sub aspect procedural, s-a arătat că, raportat la disp. art. 14 al. 3.pr.pen. și la prevederile codului d e procedură civilă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, constituirea de parte civilă trebuia realizată în formă scrisă.

În mod nejustificat, tribunalul a apreciat că este suficientă constituirea verbală de parte civilă realizată de partea vătămată prin intermediul apărătorului.

Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limitele statuate de art. 371.pr.pen. Curtea reține următoarele:

Instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății și dispozițiile legale aplicabile, interpretând în mod judicios probele administrate în cauză.

De asemenea, hotărârea pronunțată respectă prevederile art. 6 CEDO și pe cele ale art. 354 și urm. pr.pen. cuprinzând motivele care au stat la baza pronunțării ei.

Din întregul material probator a rezultat că, printr-o conivență frauduloasă, inculpații A și au indus în eroare părțile vătămate cu prilejul încheierii unor contracte autentice, în scopul de a obține un folos material injust, creând în această modalitate un prejudiciu de peste 200.000 lei.

Astfel, a reieșit că imobilul aflat în S,-,. 11, înscris în cf 10700/A, nr. top. 1134/1/4/7, a aparținut părții vătămate, fiind dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat la data de 15.02.2006 cu numiții și, autentificat sub nr. 160/2006 de către Biroul notarului public.

Intenționând să închirieze imobilul astfel dobândit, partea vătămată a lăsat cheile agentului imobiliar, care le înmâna potențialilor clienți în vederea vizionării apartamentului, fără a-i însoți.

La sfârșitul lunii iulie 2006, agentul imobiliar a fost contactat de o persoană pe nume, în fapt inculpatul, care a pretins că proprietarul imobilului, vărul său, numitul, în speță inculpatul A, are de vânzare un apartament situat în S,-,. 11, solicitând suma de 38.000 euro.

Prin intermediul celor doi, agentul imobiliar a găsit un potențial cumpărător în persoana părții vătămate, iar la data de 03.08.2006, între acesta și pretinsul s-a încheiat un contract de împrumut garantat cu ipotecă, pentru suma de 26.000 euro(fila 272 urmărire penală).

Ulterior, la data de 25.08.2006, între cei doi a fost încheiat un contract de vânzare cumpărare, având ca obiect imobilul în litigiu, actul fiind autentificat de Biroul notarului public ia sub nr. 978/2006(fila 274 urmărire penală).

La întocmirea actelor notariale, inculpatul s-a prezentat sub identitate falsă, susținând că este proprietarul, și a uzat de un act de identitate fals, prezentând notarului cartea de identitate seria - nr. - CNP -, pe numele de, în condițiile în care adevăratul este născut în anul 1943.

același modus operandi, la data de 15.09.2006, prezentându-se sub identitatea falsă de, inculpatul Aaî ncheiat un contract de împrumut cu garanție imobiliară cu partea civilă pentru suma de 32.000 euro, ipoteca fiind instituită asupra apartamentului situat în S, str. - de .. 5,. 59.

Și de această dată, inculpatul a utilizat o carte de identitate contrafăcută și a susținut că este adevăratul proprietar al imobilului.

Din starea de fapt prezentată rezultă că în sarcina inculpaților se conturează elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 și 5.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen.(inculpatul ), respectiv prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 și 5.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen.; art. 293 al. 1.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen.; art. 288 al. 1.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen.; art. 25 rap. la art. 288 al. 1.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. și art. 291.pen.(inculpatul A).

Apărările inculpatului, în sensul că nu a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat de prima instanță, nu pot fi primite.

Astfel, participarea sa rezultă cu certitudine din probele administrate, fiind recunoscut de către partea vătămată (fila 68 urmărire penală) și de martorul, care l-au indicat pe inculpat ca fiind numitul, pretinsul văr al falsului.

Relevantă în acest sens este și declarația martorului, care a relatat detaliile înțelegerii dintre cei doi inculpați, depoziția acestuia coroborându-se cu declarațiile inculpatului A, care l-a numit pe fratele său artizanul întregii afaceri.

Faptul că martora ia l-a recunoscut doar pe inculpatul, arătând că acest s-a prezentat sub identitatea falsă de, nu este de natură să îl exonereze de răspundere.

Chiar dacă nu a fost prezent la încheierea efectivă a actelor notariale, este cert că toate manoperele întreprinse de inculpatul (contactarea agentului imobiliar, prezentarea imobilului către acesta și către partea vătămată, intermedierea vânzării acestuia) au urmărit inducerea în eroare părților vătămate, în scopul obținerii unor foloase materiale injuste.

Concluzia este aceeași și în ceea ce privește imobilul situat în S, str. - de .. 5,. 59, aparținând părții vătămate.

Inculpatul a fost recunoscut atât de către partea civilă, cât și de către martorul, care a intermediat încheierea contractului de împrumut cu partea civilă, iar declarațiile acestora se coroborează cu cele ale inculpatului

Toți l-au indicat pe inculpatul drept persoana pe nume, care a pretins, succesiv, că este vărul proprietarilor apartamentelor în litigiu și care a efectuat demersurile necesare pentru încheierea actelor notariale.

Sub acest aspect, soluția instanței de fond, de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 și 5.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. este fundamentată în contextul materialului probator existent, susținerile apelantului fiind nefondate.

Probele administrate au fost de natură să confirme pe deplin și vinovăția inculpatului A, iar schimbarea încadrării juridice dispusă de instanța de fond, precum și dispoziția de extindere a procesului penal pentru alte fapte, sunt de asemenea justificate.

Infracțiunea de fals privind identitatea, prev. de art. 293.pen. pentru care inculpatul a fost trimis în judecată absoarbe în conținutul ei infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291.pen.(în ceea ce privește folosirea cărților de identitate false), astfel că încadrarea juridică corectă este cea prev. de art. 293.pen.

În cauză au fost corect aplicate și prevederile art. 336.pr.pen. privind extinderea procesului penal pentru alte fapte, deoarece inculpatul a pretins coinculpatului să îi procure o carte de identitate falsă și, totodată, a prezentat notarului public un certificatul fiscal nr. -/24.08.2006 pretins emis de Direcția Finanțelor Publice S, act fals, în absența căruia nu putea fi încheiat contractul de vânzare cumpărare al imobilului aparținând părții vătămate, fiind întrunite astfel elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 25 rap. la art. 288 al. 1.pen. cu apl. art. 41 al. 2.pen. respectiv art. 291.pen.

Nici criticile privind individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților nu sunt întemeiate.

Instanța de fond a dat eficiență criteriilor generale reglementate de art. 72.pen. și a aplicat inculpaților apelanți pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.

Raportat la gravitatea faptelor, la modul concret de comitere, prin elaborarea unui plan infracțional cu roluri bine stabilite și prezentarea unor documente cu o mare aparență de autenticitate, la urmările produse și la crearea unei stări de insecuritate pentru circuitul civil, nu se justifică reducerea acestor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, sancțiunile aplicate fiind de natură să conducă la atingerea scopului preventiv și coercitiv prevăzut de art. 52.pen.

Chiar dacă în sarcina inculpatului a fost reținut un concurs de infracțiuni, nu se impune un tratament sancționator diferit, în fapt inculpatul fiind cel care a adus la îndeplinire planul infracțional bine stabilit, al cărui autor moral a fost inculpatul.

Pe de altă parte, inculpatul s-a sustras urmăririi penale și judecății, în timp ce inculpatul a avut o atitudine relativ sinceră, recunoscând faptele comise, minimalizând însă rolul avut.

Raportat la toate aceste elemente, Curtea reține că pedepsele au fost corect individualizate de către instanța de fond, criticile aduse de ambii inculpați nefiind fondate.

În ceea ce privește solicitarea apelantului de trimitere a cauzei spre rejudecare instanței de fond, ca urmare a neîndeplinirii procedurii de citare cu partea vătămată, Curtea constată că nu este justificată.

Conform adresei comunicate de Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate - Serviciul de cooperare judiciară internațională în materie penală(fila 130 dosarul instanței de apel), între România și Statele Unite ale Americii a intervenit o divergență de interpretare în legătură cu aplicarea Tratatului privind asistența judiciară în materie penală, semnat la la 26 mai 1999, ratificat prin OUG 93/1999 completată cu Legea nr. 112/2008.

Până la soluționarea divergențelor, s-a stabilit că citarea părților între statele semnatare ale tratatului se realizează prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, dispoziție respectată de către instanța de fond.

Soluția adoptată de instanța de fond pe latura penală a cauzei este însă criticabilă sub aspectul conținutului pedepselor accesorii și complementare stabilite în sarcina inculpaților.

Raportat la prevederile obligatorii ale deciziei nr. LXXIV/2007 a ÎCCJ - Secțiile Unite și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului(cauza Hirst contra Marii Britanii), având în vederea natura infracțiunii și persoana inculpaților, Curtea apreciază drept excesivă interzicerea exercițiului dreptului prev. de art. 64 lit. a teza I pen. iar sub acest aspect, apelurile inculpaților urmează să fie admise.

În privința criticilor aduse laturii civile a cauzei, Curtea reține următoarele:

În mod corect instanța de fond a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 998.civ pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpaților.

Prin faptele lor ilicite, inculpații au cauzat părților civile un prejudiciu cert, ce se impune a fi reparat, partea civilă fiind îndreptățită să primească suma de 32.000 euro, acordată cu titlu de împrumut pretinsului, iar partea civilă la recuperarea beneficiului nerealizat ca urmare a privării sale de imobilul înstrăinat în mod fraudulos, conform principiului reparării integrale a prejudiciului.

Este justificată și dispoziția instanței de fond, de restabilire a situației anterioare săvârșirii infracțiunilor și de repunere a părților în situația anterioară, prin desființarea contractelor încheiate și a actelor false care au stat la baza încheierii acestora, atât prin prisma prevederilor art. 14 al. 3 rap. la art. 348.pr.pen. care obligă instanța să se pronunțe din oficiu, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, asupra acestor chestiuni, cât și prin raportare la prev. art. 996 și urm. civ. care reglementează nulitatea absolută a convențiilor întemeiate pe o cauză falsă sau ilicită.

Este evident că prin încheierea convențiilor în cauză, inculpații - cunoscând că imobilele aparțin în fapt altor persoane - au urmărit fraudarea adevăraților proprietari, cauza contractelor fiind prohibită de lege și contrară ordinii publice.

Sub acest aspect, nu pot fi primite criticile aduse de partea vătămată, care nu a înțeles să se constituie parte civilă în cauză tocmai în considerarea faptului că a intrat în posesia imobilului. Sancțiunea ce intervine în cauză este nulitatea absolută a contractului, iar nu nulitatea relativă, cum a susținut partea în motivele de apel.

De reținut și faptul că prin sentința civilă nr. 5346/24.11.2006 a Judecătoriei Sibiu (fila 37 dosar de urmărire penală) s-a dispus evacuarea din imobil a falsului (cel născut în anul 1973), hotărârea nefiind așadar opozabilă adevăratului proprietar - parte vătămată în prezenta cauză.

Cu privire la aspectele de ordin procedural invocate de partea vătămată, referitoare la constituirea de parte civilă formulată de, Curtea reține că încă din faza de urmărire penală, acesta a solicitat anularea contractului și restabilirea situației anterioare(fila 43 dosar de urmărire penală).

Pe lângă faptul că acesta s-a constituit parte civilă în cauză cu respectarea normelor instituite de art. 14 și urm. pr.civ. instanța avea oricum obligația de a se pronunța asupra desființării înscrisurilor și repunerii părților în situația anterioară, conform prevederilor art. 348.pr.pen. aspect deja relevat.

Pe de altă parte, acțiunea civilă alăturată celei penale în cadrul procesului penal urmează regulile specifice instituite de Codul d e procedură penală, dispozițiile procedurale civile fiind aplicabile doar în măsura în care nu există reglementări specifice în materia menționată.

Pe cale de consecință, criticile aduse de partea vătămată apar a fi neîntemeiate, apelul promovat de acesta urmând a fi respins.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a pr.pen. Curtea va admite apelurile formulate de inculpații A și (fost ) împotriva sentinței penale nr. 88/2008 a Tribunalului Sibiu, va desființa în parte sentința atacată, numai în privința conținutului pedepselor accesorii și complementare aplicate inculpaților și, procedând la o nouă judecată în aceste limite, va înlătura dispoziția de interzicere a dreptului prev. de art. 64 lit. a teza I pen.

Se vor menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate.

Conform prevederilor art. 88.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A durata reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 05.05.2007 până la zi.

În temeiul art. 350.pr.pen. se va menține starea de arest a inculpatului, având în vedere că temeiurile care au stat la baza acestei măsuri subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.

În acest sens, Curtea reține că măsura este necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în acord cu scopul reglementat de art. 136.pen. precum și prin raportare la dispozițiile art. 5 CEDO prin prisma existenței unei hotărâri de condamnare în primă instanță, menținută prin prezenta.

Se va constata că inculpatul a fost arestat preventiv în lipsă, conform mandatului de arestare nr. 16/06.05.2007 emis de Tribunalul Sibiu.

Se va respinge ca nefondat apelul formulat de partea vătămată împotriva aceleiași sentințe.

Conform art. 192 al. 2.pr.pen. va fi obligată partea vătămată apelantă să plătească suma de 400 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE:

Admite apelurile formulate de inculpații A și (fost ) împotriva sentinței penale nr. 88/25.04.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.

Desființează în parte sentința atacată, numai sub aspectul laturii penale, în ceea ce privește conținutul pedepselor accesorii și complementare aplicate inculpaților, și procedând la o nouă judecată în aceste limite:

Înlătură din conținutul pedepselor accesorii și complementare aplicate fiecărui inculpat prevederile art. 64 lit. a teza I și lit. c pen.

Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A durata reținerii din 05.05.2007 și a arestului preventiv, începând cu data de 06.05.2007 până la zi.

Menține starea de arest a inculpatului

Constată că inculpatul este arestat preventiv în lipsă, conform mandatului de arestare nr. 16/06.05.2007 emis de Tribunalul Sibiu.

Respinge ca nefondat apelul formulat de partea vătămată împotriva aceleiași sentințe.

Obligă partea vătămată să plătească suma de 400 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel.

Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul A, precum și suma de 50 lei, reprezentând cota cuvenită apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul, se înaintează din fondurile în contul Baroului de Avocați

Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 02.04.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - -

. activitatea prin pensionare

Semn. președintele de complet

- -

GREFIER

- -

Red.

Dact. CT 2 ex/24.04.2009

Președinte:Monica Farcaș
Judecători:Monica Farcaș, Tiberiu Peter

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 213/2009. Curtea de Apel Alba Iulia Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 200/2009. Curtea de Apel Alba Iulia Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 206/2009. Curtea de Apel Alba Iulia Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 208/2009. Curtea de Apel Alba Iulia Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 45/2009. Curtea de Apel Alba Iulia