Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 424/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 424/2008
Ședința publică din 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 106/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că partea civilă a depus la dosar concluzii scrise.
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor penale atacate și în principal, restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, în temeiul art. 332 al. 1 Cod procedură penală, iar în subsidiar, pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, cu privire la infracțiunea de înșelăciune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, în ce privește infracțiunea de tentativa de înșelăciune și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a în ce privește infracțiunea de conducere a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
Arată că inițial față de inculpat s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune dar ulterior acesta a fost urmărit pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune și conducere fără permis. Învederează instanței faptul că prin ordonanța din 12.12.2006 s-a pus în mișcare urmărirea penală pentru infracțiunea de înșelăciune iar cu privire la celelalte două fapte acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare prin nici un fel de act. În acest sens, arată că în decizia pronunțată de Tribunalul Hunedoara, la fila 8, se arată că în dispozitivul rechizitoriului nu se menționează punerea în mișcare a acțiunii penale.
În ce privește infracțiunea de înșelăciune solicită achitarea inculpatului deoarece acesta nu a săvârșit fapta, așa cum rezultă și din declarațiile martorilor audiați în cauză, martori care confirmă că accesul în locuința părții vătămate era ușor, locuința fiind deschisă.
Fapta de tentativă la infracțiunea de înșelăciune nu există, chiar partea vătămată declarând că nu a crezut susținerile inculpatului, astfel că inducerea în eroare nu s-a materializat în nici un fel. Recunoaște existența manoperelor dolosive din partea inculpatului dar arată că acestea nu au provocat inducerea în eroare a părții vătămate.
Arată că în ce privește cea de-a treia infracțiune, se bazează doar pe declarațiile unor martori astfel că nu există probe care să ducă la vinovăția inculpatului.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului. Cu privire la constatarea nulității absolute a actului de sesizare apreciază că sunt nefondate, se face confuzie între începerea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale. Arată că potrivit art. 262 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, dacă acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare în cursul urmăririi penale, se dă rechizitoriu prin care se pune în mișcare acțiunea penală, simpla lipsă a mențiunii de punere în mișcare a acțiunii penale, nu constituie nulitate absolută.
Cu privire la fondul cauzei apreciază că recursul este nefondat, din probatoriul administrat în cauză rezultă vinovăția inculpatului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, în replică, referitor la nulitatea actului de sesizare, învederează faptul că există la dosarul de fond concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 344/2007 Judecătoria Hunedoaraa condamnat pe inculpatul la:
-3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 al. 1 și 2 cp. u aplic. art. 37 lit."b" cp.
-1(un) an și 6(șase) luni închisoare pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune prev. și ped. de art. 20 cp. rap. la art. 215 al. 1 și 2 cp. cu aplic. art. 37 lit."b" cp.
-1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 37 lit."b" cp.
In baza art. 33 lit."a" cp. corob. cu art. 34 lit."b" cp. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.
A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit."a,b,c" cp. în condițiile art. 71 cp.
În baza art. 88 cp. a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 12.12.2006 și până la data de 14.12.2006 ( inculpatul fiind arestat preventiv prin admiterea propunerii înaintate de Parchetului de pe lângă Judecătoria Hunedoara potrivit încheierii penale nr. 637/12.12.2006 a Judecătoriei Hunedoara în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 13/12.12.2006, încheiere casată potrivit încheierii penale nr. 56/R/14.12.2006 a Tribunalului Hunedoara prin care s-a respins propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Hunedoara pentru arestarea preventivă a inculpatului punând de îndată punerea inculpatului în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 13/2006 emis de Judecătorii H).
A constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 14 corob.C.P.P. cu art. 998- 999 cod civil și art. 346 C.P.P. a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 17.500 lei cu titlu de despăgubiri civile.
A obligat pe inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Partea vătămată în vârstă de 64 ani locuiește în municipiul H,- la o casă particulară.
Din cursul lunii octombrie 2006 partea vătămată a închiriat
garajul din curte martorilor și care se ocupau cu reparatul autoturismelor.
În data de 23.11. 2006 în jurul orelor 10,00 partea vătămată s-
deplasat la " " din municipiul H de unde a cumpărat
varză, după care s-a îndreptat înapoi spre casă.
Pe drum a fost abordat de inculpatul pe motiv că l-ar cunoaște, întrucât îl mai văzuse pe la "Sfatul Popular" el fiind angajat al Primăriei municipiului H, intrând astfel în vorbă cu partea vătămată și însoțindu-l pe drumul spre casă.
La un moment dat, inculpatul i-a spus părții vătămate că i se pare că este cam supărat, .u-l motivul supărării și partea vătămată; răspunzându-i la rândul său că are de plătit o factură în valoare de 700 lei pentru gazul metan. Inculpatul i-a spus părții vătămate că-l va ajuta el să-și rezolve problema, respectiv să nu plătească toată suma; inculpatul a întrebat-o pe partea vătămată cum o cheamă a scos din buzunar un telefon mobil simulând un dialog cu un funcționar al respectivei societăți, solicitându-i aceluia să-i reducă părții vătămate factura la 1.000.000 lei. Inculpatul a închis apoi telefonul și a continuat discuția cu partea vătămată căruia i-a spus că îl ajută să obțină ajutor social de la Primăria
Tot cu aceea ocazie inculpatul i-a spus părții vătămate că tocmai s-a întors de la B de la o întrunire unde li s-a comunicat că va fi reformă monetară, iar banii se vor schimba până în data de 25.11.2006 .u-l în acest sens dacă are bani depozitați la bancă și partea vătămată confirmând că are un depozit de 14000 lei la BCR
Inculpatul i-a spus părții vătămate să-și scoată banii de la bancă pentru că îl va ajuta el să-i schimbe în valută ca să nu-i piardă, ajungând la imobilul unde locuia partea vătămată atât partea vătămată cât și inculpatul au intrat în curte cu intenția de a merge în casă.
În curte se aflau martorii și care reparau autoturismul aparținând ultimului, activitate pe care o desfășurau în garajul părții vătămate.
Trecând prin drept garajului, inculpatul i-a văzut și s-a îndreptat spre cei doi martori .u-i dacă mașina pe care o repară nu aparține cumva numitului "" de la taxi, martorii au negat, iar inculpatul a intrat în casă împreună cu partea vătămată. în casă se afla și soția părții vătămate, respectiv martora.
Inculpatul le-a spus celor 2 soți să nu spună nimănui, nici celor doi martori pe care tocmai îi întâlniseră, despre reforma monetară pentru că "este secret" și că pe ei îi va ajuta el împreună cu o altă angajată a Primăriei care va veni la ei și le va schimba banii. în aceste condiții inculpatul i-a cerut părții vătămate să meargă la bancă să-și lichideze contul și partea vătămată având și acordul soției sale după ce a luat o revistă a plecat la BCR.
Împreună cu el a mers și inculpatul spunând că și-a lăsat auto la spălat și merge să vadă dacă îl poate lua după care va reveni la domiciliul părții vătămate. După plecarea inculpatului și a părții vătămate au plecat și martorii și.
Partea vătămată și-a lichidat contul, iar după ce a primit suma de 14000 lei i-a pus în geantă și a revenit la locuința sa.
Între timp la garaj revenise martorul împreună cu martorul care au văzut-o pe partea vătămată intrând în casă și la scurt timp și pe inculpatul intrând în casa părții vătămate.
Martorului i s-a părut cunoscut inculpatul pe care îl mai văzuse, însă nu cunoștea numele acestuia.
Ajuns în casă inculpatul le-a spus părții vătămate și soției acesteia să nu spună la nimeni, nici martorilor întâlniți în curte cu atât mai mult cu cât martorului îi dăduse o amendă și acesta era supărat pe el.
Inculpatul i-a solicitat părții vătămate să numere banii și apoi a întrebat dacă nu au valută, iar martora a confirmat că au 2 bancnote de 500 euro, inculpatul cerând-i să-i vadă.
După ce soția părții vătămate i- adus cele 2 bancnote inculpatul s-a uitat la ele și --a spus celor 2 soți că nu mai sunt valabile arătându-le că pe ele scrie 2002, după care --a pus în servieta în care se aflau și restul banilor și care era așezată jos lângă piciorul mesei spunându-le că ii va ajuta să le schimbe. în tot acest timp inculpatul a simulat că vorbește la telefon cu " "de la Primărie, după care i-a cerut părții vătămate să meargă din nou până la poartă cu scopul de aoa ștepta pe "" lui care probabil nu știe unde să intre și de aceea ar întârzia aceea colegă.
Partea vătămată a ieșit la poartă și a așteptat câteva minute.
Între timp inculpatul i-a spus martorei că este târziu și că probabil "" nu va mai veni cerându-i să-și cheme soțul în casă întrucât vrea să plece.
Martora a ieșit în curte a strigat pe partea vătămată, timp în
care inculpatul a luat din geantă toți banii ascunzându-i în geacă. Cei doi
au revenit în casă și inculpatul --a spus că pleacă să vadă de ce nu
venit "" de la primărie.
După plecarea inculpatului, partea vătămată a luat geanta s-a uitat în ea și a constatat lipsa banilor. .-o pe soția sa dacă i-a luat ea și la răspunsul negativ al acesteia amândoi și-au dat seama că au fost înșelați de către inculpat și au ieșit imediat la poartă dar nu l-au mai văzut pe acesta.
Prejudiciul cauzat părții vătămate este de 14.000 lei și 1000 Euro și nu a fost recuperat sumă cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, respectiv 17.500 lei, potrivit constituirii de parte civilă făcută în instanță ( 24).
Inculpatul nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa arătând că în data de 23.11.29006 de dimineață și până seara a clădit o căpiță de fân fiind ajutat de martorii, și nea, susținere care este contrazisă de celelalte probe administrate în cauză.
Înainte de 1989 partea vătămată și soția lui martora - erau cunoscuți în localitatea M unde domiciliază drept "oameni cu stare". Partea vătămată având și o soră stabilită în străinătate, iar după 1989 aceștia și-au cumpărat 2 tractoare pentru a desfășura anumite activități agricole.
În a doua juma lunii în timp ce era singură la domiciliu martora - auzind că este strigată la poartă de un. A ieșit afară din casă, moment în care a constatat că inculpatul intrase deja în curte, apoi și în casă fără să fie invitat, spunându-i martorei că vrea să discute cu ea.
În casă inculpatul a întrebat-o pe martoră dacă poate să discute cu soțul ei pentru că o cunoștință de-a lui vrea să cumpere piese de tractor.
În timpul discuției inculpatul a scos telefonul mobil și a simulat o convorbire cu o persoană căreia i-ar fi spus" fi liniștit ă mă duc acum că mă duc și banii de la BRD".
După ce a introdus telefonul în buzunar i-a spus martorei că vrea să o ajute că este în vârstă și că un prieten al său care îl cunoaște pe i-a transmis că "i" au cumpărat băncile și că cei care au depozite nu vor mai primii bani înapoi sfătuind-o în cazul în care are depozite la bancă să scoată banii. Martora i-a spus inculpatului că soțul său nu este acasă și că să i-a legătura cu acesta, motiv pentru care inculpatul i-a cerut numărul de telefon, pe care martora i l-a dat.
După ce soțul ei a revenit acasă martora i-a povestit despre vizita inculpatului și informațiile pe care acesta i --a dat. în data de 27 ianuarie 2007, martorul, vecin cu partea vătămată s-a deplasat la birtul din localitate pentru a-și cumpăra țigări. La scut timp în a intra și inculpatul care și-a cumpărat și el un pahar de bătură și s-a așezat la masa martorului începând să discute cu câțiva rromi aflați în despre cai.
Auzindu-l pe inculpat care avea nevoie de o pentru un ham, martorul a intervenit în discuție și spunând că are el acasă așa ceva și dacă vrea i le arată.
Inculpatul a fost de acord astfel că a ieșit cu martorul din și s-a urcat la volanul unui autoturism marca " " de culoare roșie, în timp ce martorul s-a urcat în dreapta și s-au deplasat la domiciliul martorului.
După ce a intrat în curte inculpatul a văzut-o în fața casei pe partea vătămată și după ce I-a întrebat pe lanoș cum îl cheamă a mers la partea vătămată, în timp ce lanoș a rămas în curte.
Inculpatul i s-a adresat părții vătămate cu apelativul "nea e" după care I-a întrebat dacă i-a spus soția despre vizita lui și despre faptul că se schimbă banii. Apoi a început să-i spună și părții vătămate că băncile vor fi cumpărate de "" și nu vor mai fi valabil decât forinții, sfătuindu-l să-și scoată banii că-l va ajuta el să-i schimbe.
În timp ce inculpatul discuta cu partea vătămată pe lângă ei a trecut martora, care fusese în vizită la soția părții vătămate.
Inculpatul a plecat apoi, intrând în curtea martorului unde s-a uitat la curelele pe care acesta le pregătise, spunându-i că-i plac și că va veni să le cumpere, după care a plecat, fără însă a mai reveni vreodată.
Ulterior, soții au fost sunați în mod repetat de către inculpat să-i determine să scoată banii de la bancă folosind aceleași argumente, mai mult, în unele cazuri s-a prezentat directorul BRD pe nume "" cerându-le să meargă la bancă să-și scoată banii că-i va ajuta el și i-a sfătui că dacă au euro din 2002 să-i dea tot lui pentru că nu mai sunt valabili și că îi va schimba.
Partea vătămată, care avea depozite la bancă, s-a deplasat la BRD D, unde s-a interesat despre directorul, aflând că nu există nici un director cu acest nume.
În aceeași zi martora a fost sunată din nou
de inculpat care i-a spus să scoată banii de la bancă și care a revenit cu un
telefon și după întoarcerea părții vătămate, ocazie cu care acesta i-a spus
că s-a interesat și nu există nici un director cu acest nume inculpatul
spunând că de fapt el este adjunct.
De față a fost martora spunându-i că este ul cu care a stat de vorbă în urmă cu câteva zile. Martora --a spus celor doi soți că din vedere îl cunoaște pe, că acesta stă în M și știe că are probleme cu legea. Aflând adresa inculpatului partea vătămată s-a deplasat la domiciliul acestuia ocazie cu care I-a văzut pe inculpat unde se afla și autoturismul marca" " de culoare roșei. Partea vătămată și-a dat seama că inculpatul a vrut să-l înșele, nu și-a mai scos banii din bancă și a formulat plângere penală împotriva acestuia.
Din adresa de la fila 126 din dosar rezultă că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nici categorie de autovehicul.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen și motivat inculpatul, solicitând în principal, în temeiul art. 332 al. 1 Cod proc. penală, restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale și în subsidiar pronunțarea unor soluții de achitare în temeiul art. 10 lit. c Cod proc. penală, în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, de achitare în temeiul art. 10 lit. a Cod proc. penală în ceea ce privește infracțiunea de tentativă la înșelăciune și de achitare în temeiul art. 10 lit. a Cod proc. penală în ceea ce privește infracțiunea de conducere a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În motivarea apelului s-a arătat că nu au fost respectate dispozițiile referitoare la sesizarea instanței, fapt care ar atrage incidența prevederilor art. 197 al. 2 Cod proc. penală și că întreaga urmărire penală este nulă absolut și total întrucât deși instanța de fond a fost sesizată cu comiterea a trei infracțiuni, doar pentru infracțiunea de înșelăciune s-a decis punerea în mișcare a acțiunii penale.
Un alt motiv de apel a vizat greșita condamnare pentru tentativa la înșelăciune în condițiile în care chiar partea vătămată arată expres în declarația dată în fața instanței de fond că nu a crezut nici un moment susținerile inculpatului privitoare la o posibilă revoluție și reformă monetară și deci nu a existat o inducere în eroare.
În privința infracțiunii de conducere a unui autovehicul de o persoană care nu posedă permis de conducere, s-a susținut că la dosarul cauzei nu există nici o probă din care să rezulte că inculpatul ar fi condus vreun autovehicul și cu atât mai mult acesta avea discul de ambreiaj și a stat pentru reparații în curtea inculpatului din decembrie 2005 până în februarie 2006.
Prin decizia penală nr. 106/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-, s-a dispus admiterea apelului promovat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 344/2007 a Judecătoriei Hunedoara, desființându-se parțial sentința atacată, cu consecințele înlăturării dispozițiilor art. 64 lit. "c" Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.
Au fost menținute în rest toate celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.
S-a făcut aplicarea art. 192 al. 3 Cod procedură penală.
În considerentele deciziei Tribunalul Hunedoaraa expus următoarele argumente:
Prima instanță a stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpatului cu privire la faptele reținute în sarcina sa. Din probele administrate, a reieșit că partea vătămată a fost abordată de inculpatul care a afirmat că ar fi angajat al Primăriei municipiului H, intrând astfel în vorbă cu partea vătămată și însoțindu-l pe drumul spre casă.
În cursul discuțiilor inculpatul i-a spus părții vătămate că va fi reformă monetară, iar banii se vor schimba până în data de 25 noiembrie 2006, indicându-i totodată să-și scoată banii de la bancă pentru că-l va ajuta el să îi schimbe în valută ca să nu-i piardă.
În momentul în care a intrat în curtea părții vătămate inculpatul a fost observat de martorii și.
Partea vătămată și-a lichidat contul care avea depozitați 14.000 lei. Ulterior, profitând de neatenția părții vătămate și a soției acesteia, inculpatul a luat din geantă toți banii, ascunzându-i în geacă.
Tot de la partea vătămată inculpatul a mai obținut și două bancnote de 500 euro, despre care a afirmat că nu ar mai fi valabile, arătându-i că pe ele scrie 2002.
Același mod de operare a fost utilizat de inculpat și în cazul părții vătămate, care însă și-a dat seama că inculpatul a vrut să îl înșele, nu și-a mai scos banii din bancă și a formulat plângere penală împotriva acestuia.
În sarcina inculpatului s-a reținut și faptul că a condus pe drumurile publice din localitatea M, în 27 ianuarie 2007, o autoutilitară de culoare roșie, cu numere de înmatriculare străine, cu toate că nu posedă permis de conducere, astfel cum rezultă din adresa de la fila 126 din dosarul de urmărire penală.
Inculpatul a fost văzut la volanul autoturismului de culoare roșie de către martorii, și lanoș.
Pedepsele aplicate inculpatului de către instanța de fond au fost bine individualizate, ele reflectând corect gradul de pericol social al faptelor și făptuitorului.
Încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat în prevederile art. 215 al.1 și 2, art. 20 rap. la art. 215 al. 1 și 2 Cod penal și art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 toate cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal este legală.
Referitor la individualizarea pedepsei, au fost respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social ținându-se seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, de împrejurările în care acestea au fost comise, de urmările produse, precum și de persoana inculpatului care este recidivist și nu a recunoscut săvârșirea faptelor.
Din fișa de cazier ( fila 99 dosar urmărire penală) a rezultat că inculpatului i-a fost aplicată, urmare a contopirii, ultima dată pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 64 din 23 aprilie 2003 Judecătoriei Brad, din executarea căreia s-a liberat condiționat la data de 27aprilie 2004 cu un rest neexecutat de 561 zile. A mai suferit și alte condamnări tot pentru infracțiuni de înșelăciune.
Pedepsele aplicate inculpatului au fost bine individualizate, ele reflectând corect gradul de pericol social al faptelor și făptuitorului, prin cuantumul lor existând garanția realizării dispozițiilor art. 52 Cod penal, atât cu privire la finalitatea preventivă cât și cea educativă a pedepsei.
În consecință, cererea inculpatului de a fi achitat în temeiul art. 10 lit. c Cod proc. penală pentru infracțiunea de înșelăciune, respectiv în temeiul art. 10 lit. a Cod proc. penală pentru tentativă la înșelăciune și conducere fără permis este neîntemeiată.
Referitor la motivul de apel vizând restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale întrucât nu există anterior emiterii rechizitoriului, nici o ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale față de inculpat pentru tentativa de înșelăciune și conducerea fără permis, instanța de apel a reținut că actul de sesizare al instanței îndeplinește condițiile cerute de lege și că nu sunt incidente prevederile art. 197 al. 2 Cod proc. penală, respectiv nu suntem în prezența unei nulități absolute a actului de sesizare.
În cursul urmăririi penale dosarul de cercetare penală nr. 401/P/2007 în care a fost începută urmărirea penală față de inculpat la data de 15 februarie 2007 pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la înșelăciune, prev. de art. 20 rap. la art. 215 al.1,2 Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care posedă permis de conducere prev. de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002, a fost conexat la dosarul nr. 2354/P/2006.
În cuprinsul rechizitoriului este descrisă detaliat starea de fapt și încadrările juridice ale faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.
Este adevărat că în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune acțiunea penală s-a pus în mișcare prin ordonanța din 12 decembrie 2006, iar pentru celelalte două infracțiuni acțiunea penală s-a pus în mișcare prin rechizitoriu.
Excepția nelegalei sesizări a instanței a fost invocată și în fața instanței de fond, excepție respinsă motivat prin încheierea din data de 08 noiembrie 2007, fila 64 dosar fond.
Potrivit art. 264 al. 1 Cod proc. penală, rechizitoriul este actul de sesizare a instanței prin care procurorul cere acesteia să aplice legea inculpatului. Punerea în mișcare a acțiunii penale prin rechizitoriu se face în condițiile în care sunt întrunite condițiile pentru trimiterea în judecată și acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare în cursul urmăririi penale, ca și în speța de față.
Împrejurarea că în dispozitivul rechizitoriului nu se face mențiunea cu privire la punerea în mișcare a acțiunii penale nu are vreo relevanță, întrucât din dispozițiile art. 262 pct. 1 lit. a Cod proc. penală, care prevăd posibilitatea punerii în mișcare a acțiunii penale prin rechizitoriu, nu rezultă că o asemenea mențiune este obligatorie.
În acest sens este și Decizia penală nr. 1175/1972 a Tribunalului Suprem.
În consecință, tribunalul a apreciat că actul de sesizare a instanței nu este lovit de nulitate absolută, astfel încât excepția invocată de inculpat nu este întemeiată.
De asemenea, prin rechizitoriu instanța a fost sesizată legal în condițiile în care inculpatului i s-au adus la cunoștință învinuirile cu privire la infracțiunile de tentativă la înșelăciune, prev. de art. 20 rap. la art. 215 al.1,2 Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002 prin procesul verbal aflat la fila 145 din dosarul de urmărire penală și s-a apărat cu privire la aceste infracțiuni. În plus cele trei infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt menționate în procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 164).
Tribunalul, examinând din oficiu hotărârea atacată, a constatat însă că apelul inculpatului este fondat sub aspectul aplicării pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c Cod penal.
Astfel, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare cu aplicarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal în condițiile art. 71 al. 1 Cod penal. Pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. c Cod penal se referă la interdicția de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii.
În speță, inculpatul a săvârșit infracțiunile din prezenta cauză fără vreo legătură cu exercitarea unei funcții sau profesii ori în cadrul desfășurării unei activități.
Prin Decizia nr. LXXIV (74) a înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art. 71 Cod penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza l-c Cod penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței în funcție de criteriile stabilite în art. 71 al. 3 Cod penal.
Având în vedere această decizie, raportat la circumstanțele cauzei, tribunalul a constatat că aplicarea pedepsei accesorii sub aspectul interdicției prevăzute de art. 64 lit. c Cod penal nu se justifică, fiind în afara unei conexiuni cu fapta imputată inculpatului.
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termenul legal statuat de art. 385/3 Cod procedură penală, inculpatul, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie și care, reiterând aceleași aspecte ca și în apel, solicită:
În principal,restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, conform art. 332 al. 1 Cod procedură penală, în vederea refacerii urmăririi penale, întrucât:
1. urmărirea penală s-a realizat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, iar ulterior pentru tentativă de înșelăciune și conducere fără permis;
2. referitor la celelalte două fapte acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare prin nici un act.
II.În subsidiar, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală pentru infracțiunea de înșelăciune și art. 10 lit. a cod procedură penală pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de înșelăciune și infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 385/9 al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
1. Vizând restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, Curtea sesizează că aspectele critice invocate nu sunt susținute de textul de lege expus.
Astfel, textul de lege invocat, art. 332 al. 1 Cod procedură penală, vizează în mod limitativ cazul de restituire, doar în condițiile efectuării cercetării penale de un alt organ decât cel competent, ceea ce nu este cazul în speța de față.
2. Chiar dacă în speță Curtea ar trece peste indicarea eronată a textului de lege și ar verifica criticile expuse prin prisma dispozițiilor art. 332 al. 2 Cod procedură penală, analiza actelor și probelor de la dosar relevă că acestea sunt vădit nefondate.
3. Conform art. 262 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, dacă acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare în cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care pune în mișcare acțiunea penală și dispune trimiterea în judecată.
În cazul de față, din examinarea rechizitoriului (f 172 dup) rezultă că pentru faptele invocate (tentativă la înșelăciune și conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere), acțiunea penală a fost pusă în mișcare prin actul de sesizare.
Este apărarea inculpatului în sensul lipsei mențiunii explicite a punerii în mișcare a acțiunii penale, acest aspect fiind cuprins în rechizitoriu în pagina 8 actului de sesizare: redăm integral "Față de învinuit acțiunea penală urmează a se pune în mișcare azi data de mai sus, prin rechizitoriu".
4. Vizând cel de-al doilea aspect critic invocat de către inculpat, Curtea apreciază, din analiza actelor și probelor din dosar, că vinovăția inculpatului a fost stabilită în mod clar și neechivoc de instanța fondului cu privire la toate infracțiunile expuse în actul de acuzare.
5. Curtea reține că apărările inculpatului, în sensul săvârșirii faptei de înșelăciune de către altă persoană (prin invocarea art. 10 lit. c Cod penal) sunt nefondate de multitudinea probelor testimoniale administrate, coroborate cu declarația părții vătămate.
În susținerea acuzațiilor aduse inculpatului s-au administrat probe puternice de vinovăție, acesta fiind observat de martorii și în momentul intrării în curtea părții vătămate.
În susținerea acelorași acuzații, ordinele de plată depuse la dosar (f 14 dup), procesele verbale de recunoaștere în grup, adresa 1 SA - Sucursala D (f 52 dup) relevă, fără dubiu, actele materiale săvârșite de inculpat, specifice infracțiunii de înșelăciune.
6. În ce privește tentativa la infracțiunea de înșelăciune, Curtea reține, de asemenea, că ansamblul probelor de la dosar atestă fără dubiu vinovăția inculpatului, care a folosit aceleași "modus operandi" ca și în cazul primei infracțiuni.
În acest sens, depozițiile martorei sunt edificatoare, ea participând la discuțiile purtate între inculpat și partea vătămată.
7. Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002, din actele de la dosar - depozițiile martorilor, - rezultă fără dubiu că inculpatul a condus autoturismul marca " " pe drumurile publice.
În acest sens, depoziția martorului este edificatoare, acesta deplasându-se în același autoturism cu inculpatul de la localul din sat și până la domiciliul martorului, unde i-a prezentat recurentului niște piese de harnașament.
8. Față de cele ce preced, Curtea reținând că soluția Tribunalul este legală și temeinică, în mod obiectiv fundamentată pe actele și piesele din dosar,va respinge în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursul inculpatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 106/A/2.04.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-
În baza art. 192 alin.2 pr.penală obligă pe inculpat să plătească statului suma de 100 lei cheltuielile judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 4.09.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.
2 ex./11.09.2008
Jud. apel,
Jud. fond
Președinte:Mircea BădilăJudecători:Mircea Bădilă, Maria Covaciu, Leontin Coraș
