Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 457/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 215 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 457
Ședința publică din 14 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Cheptene Micu
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava împotriva deciziei penale nr. 229 din 26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpata intimată, în stare de deținere, asistată din oficiu din avocatul.
Procedura este completă.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care, întrebată fiind, inculpata intimată arată că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de recurs.
Instanța, constatând că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, iar recursul se află în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public arată că împotriva deciziei penale nr. 229 din 26 octombrie 2009 Tribunalului Suceava privind pe inculpata, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceavaa formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 247/P/2007 din 24 aprilie 2008, inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, iar prin sentința penală nr. 229 din 07 mai 2009 a Judecătoriei Suceavaa fost condamnată la pedeapsa de 6 ani închisoare, soluție ce a fost menținută și de Tribunalul Suceava. Consideră că atât decizia penală, cât și sentința penală sunt nelegale în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatei. Deși în cauză instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 74, 76 alin. 1 lit. c Cod penal, i-a aplicat inculpatei o pedeapsă de 6 ani închisoare, pedeapsă mai M decât cuantumul prevăzut de lege. Conform art. 76 lit. c Cod penal, "când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai M, pedeapsa se coboară sub acest minim special, dar nu mai jos de 3 luni".
Față de cele arătate, pentru a da eficiență textului de lege menționat anterior, instanța de fond trebuia să aplice inculpatei o pedeapsă al cărui cuantum să fie sub minimul special de 3 ani închisoare prevăzut de art. 215 alin. 1,2 și 3 Cod penal. Este adevărat că potrivit art. 80 alin. 2 Cod penal în caz de concurs între circumstanțe agravante și atenuante coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie, însă în speță instanța nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 80 alin. 2 Cod penal, ci doar a art. 74, 76 alin. 1 lit. c Cod penal, situație în care pedeapsa de 6 ani închisoare apare ca fiind nelegală.
Pentru cele anterior arătate, procurorul solicită admiterea recursului așa cum fost formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava.
Avocat, pentru inculpata intimată, apreciază recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava ca fiind întemeiat, motiv pentru care solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat și, în rejudecare, să se dea eficiență dispozițiilor art. 74, 76 Cod penal privind circumstanțele atenuante facultative reținute și de instanța de fond și să se facă aplicarea criteriului special de individualizare a pedepsei ca efect a reținerii prevederilor art. 74, 76 Cod penal, aplicându-se o pedeapsă sub minimul special, orientată către minimul general.
Inculpata intimată arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului declarat de parchet.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.229 din 07.05.2009 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr-, în baza art. 215 alin. 1, alin. 2, alin. 3, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și 74 lit. c Cod penal cu referire și la art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal, inculpata, a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
S-a constatat că infracțiunea de față este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpata a fost condamnată prin:
sentința penală nr. 556/25.10.2004 a Judecătoriei Fălticeni, rămasă definitivă prin neapelare la data de 12.11.2004;
sentința penală nr. 688/02.06.2005 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă prin decizia penală nr. 75/06.02.2006 a Curții de Apel Suceava;
sentința penală nr. 114/12.02.2007 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 331/17.09.2007;
sentința penală nr. 99 din 28.03.2007 a Tribunalului Suceava, modificată prin decizia penală nr. 72 din 24.07.2007 a Curții de Apel Suceava și rămasă definitivă la data de 07.08.2007;
sentința penală nr. 312 din 12.07.2007 a Judecătoriei Caracal, jud. O rămasă definitivă prin decizia penală nr. 288 din 10.04.2008 a Curții de Apel Craiova;
sentința penală nr. 166 din 14.09.2007 a Tribunalului Neamț, rămasă definitivă la data de 06.11.2007 prin decizia penală nr. 196/23.10.2007 a Curții de Apel Bacău, nerecurată.
sentința penală nr. 66 din 21.02.2008 a Judecătoriei Reșița, jud. C S, rămasă definitivă prin neapelare la data de 19.03.2008.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 12 (doisprezece) ani închisoare - aplicată prin sentința penală 1742/11.07.2008 pronunțată de Judecătoria Botoșani, definitivă prin neapelare - în urma aplicării regulilor de la concursul de infracțiuni ca urmare a descontopirii pedepselor rezultante aplicate prin sentințele de condamnare pentru infracțiunile concurente arătate mai sus, astfel:
1. pedeapsa rezultantă de 3 (trei ani) închisoare aplicată prin sentința penală nr. 114 din 12.02.2007 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă prin neapelare la data de 14.03.2007, și s-au repus în individualitatea lor pedepsele de:
-3 (trei) ani închisoareaplicată în baza art. 215, alin. 1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal;
-3 (trei) ani închisoareaplicată pentru infracțiunea concurentă prev. de art. 215 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 prin sentința penală nr. 688/02.06.2005 a Judecătoriei Rădăuți, jud. S, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 75/06.02.2006 a Curții de Apel Suceava.
2. pedeapsa rezultantă de 8 (opt) ani închisoare și interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) Cod penal pe o durată de 4 ani, aplicată prin sentința penală nr. 99 din 28.03.2007 a Tribunalului Suceava, modificată prin decizia penală nr. 72 din 24.07.2007 a Curții de Apel Suceava și rămasă definitivă la data de 07.08.2007, prin nerecurarea deciziei penale de mai sus și s-au repus în individualitatea lor pedepsele de:
-8 (opt) ani închisoareși interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal pe o durată de 4 ani aplicate în baza art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 alin. 2 și art. 76 alin. 2 Cod penal;
-3 (trei) ani închisoareaplicată prin sentința penală nr. 688/02.06.2005 a Judecătoriei Rădăuți, jud. S, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 75/06.02.2006 a Curții de Apel Suceava;
3. pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani și 8 (opt) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 312 din 12.07.2007 a Judecătoriei Caracal, jud. O rămasă definitivă prin decizia penală nr. 288 din 10.04.2008 a Curții de Apel Craiova și s-au repus în individualitatea lor pedepsele de:
-3 (trei) ani și 8 (opt) luniînchisoare aplicată în baza art. 215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a Cod penal;
-2 (doi) aniînchisoare aplicată prin sentința penală nr. 556/25.10.2004 a Judecătoriei Fălticeni, rămasă definitivă prin neapelare la data de 12.11.2004, a cărei grațiere condiționată a fost revocată.
4. pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 66 din 21.02.2008 a Judecătoriei Reșița, jud. C S, rămasă definitivă prin neapelare la data de 19.03.2008 și s-au repus în individualitatea lor pedepsele de:
-4 (patru) ani închisoareaplicată în baza art. 215 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 84 lit. c, art. 37 lit. b și art. 80 Cod penal;
-1 (unu) an închisoareaplicată în baza art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c, art. 37 lit. b și art. 80 Cod penal.
S-a menținut revocarea grațierii condiționate a pedepsei de 2 (doi) ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 556/25.10.2004 a Judecătoriei Fălticeni, dispusă prin sentința penală nr. 312/12.07.2007 a Judecătoriei Caracal, jud. O, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 288/10.04.2008 a Curții de Apel Craiova.
În temeiul art. 36 alin. 1 rap. la art. 33 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. b și art. 35 alin 1 Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre cu pedepsele anterioare, repuse în individualitatea lor, de:
- 3 (trei) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 688/02.06.2005 a Judecătoriei Rădăuți, jud. S, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 75/06.02.2006 a Curții de Apel Suceava;
- 3 (trei) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 114 din 12.02.2007 a Judecătoriei Suceava, în baza art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
- 8 (opt) ani închisoare și interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal pe o durată de 4 ani, aplicată prin sentința penală nr. 99 din 28.03.2007 a Tribunalului Suceava, în baza art. 215 alin. 1, 2, 3 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, art. 74 alin. 2 și art. 76 alin 2 Cod penal;
- 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 312 din 12.07.2007 a Judecătoriei Caracal, jud. O, și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare,
- 5 (cinci) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 166 din 14.09.2007 a Tribunalului Neamț, în baza art. 257 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal;
- 4 (patru) ani închisoare aplicată în baza art. 215 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. C, art. 37 lit. b și art. 80 Cod penal și
- 1 (unu) an închisoare aplicată în baza art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c, art. 37 lit. b și art. 80 Cod penal, ambele aplicate prin sentința penală nr. 66 din 21.02.2008 a Judecătoriei Reșița, jud. C-S;
și ca efect al contopirii, s-a aplicat inculpatei pedeapsa închisorii cea mai grea, de 8 (opt) ani, la cares-a adăugat sporul de 2 (doi) ani închisoareaplicat prin sentința penală nr. 1742/11.07.2008, rezultând o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare, precum și pedeapsa complementară interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal pe o durată de 4 ani.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a adiționat la pedeapsa aplicată de 10 (zece) ani, pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 556/25.10.2004 a Judecătoriei Fălticeni, urmând ca inculpata să execute în final pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare, și pedeapsa complementară interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal pe o durată de 4 ani.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2449/24.10.2008 emis de Judecătoria Botoșani în aplicarea sentinței penale nr. 1742/11.07.2008 în dosarul nr- și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în conformitate cu dispozițiile prezentei sentințe.
În temeiul art. 36 alin. 3 Cod penal și 88 alin. 1 teza a II-a Cod penal, s-a dedus din pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre durata executată de la 13.08.2005 până la zi.
În temeiul art. 346 Cod procedură penală rap. la art. 14 Cod procedură penală cu referire la art. 998 - 999 Cod civil, s-au admis acțiunile civile formulate de părțile civile, și a fost obligată inculpata să plătească următoarele sume:
1. părții civile, Comuna, Sat Lespezi, Județ B -1000 de USD,
2. părții civile, Comuna, Sat Lespezi, Județ B - 1000 USD;
3. părții civile, B, Prieteniei, Nr. 14, - Sc. B, Ap. 11, Județ B - 840 USD;
4. părții civile G, B, ., Nr. 6, Sc. C, Ap. 3, Județ B - 840 USD;
5. părții civile, B, Vînători, Nr. 11, Et. 4, Ap. 14, Județ B - 840 USD;
6. părții civile, A,. Nr. 17, - Sc. C, Ap. 3, Județ A - 400 EURO,
7. părții civile, Nr. 42, Județ A - 400 EURO;
8. părții civile, M, Nr. 216, Județ A - 400 EURO;
9. părții civile, Oraș, Județ A - 200 EURO,
10. părții civile, Com. Comuna, Nr. 347, Județ A - 400 EURO;
11. părții civile G, B, Sector 2, Nr. 6 - 1500 EURO;
12. părții civile, orașul B de A,-,. A,. 5, jud. M, 1400 EURO;
și totodată, să plătească părților civile cetățeni moldoveni:
13. - Com. Raion, Sat, Republica M;
14., Oraș, Republica M;
15., Raion, Sat, Republica M;
16., Raion, Sat, Republica M;
17., Raion, Sat, Republica M;
18., Raion, Sat, Republica M;
19., Raion, Sat, Republica M;
20., Raion Cahul, Sat, Republica M;
21., Raion, Sat, Republica M;
22., Oraș C, Republica M;
23., Oraș, Republica M;
24., Raion, Sat, Republica M;
25., Raion, Sat, Republica M;
26., Raion, Sat, Republica M;
27., Raion, Sat, Republica M;
28., Raion, Sat, Republica M;
29., Raion, Sat, Republica M;
30., Raion Cahul, Sat, Republica M;
31., Raion, Sat, Republica M;
32., Raion, Sat, Republica M;
33., Raion, Sat, Republica M;
34., Raion, Sat, Republica M;
35., Raion, Sat, Republica M;
36., Raion, Sat, Republica M;
37., Raion, Sat, Republica M;
38., Raion, Sat, Republica M;
39., Raion, Sat, Republica M;
40., Raion, Sat, Republica M;
41., Raion, Sat, Republica M;
42., Raion, Sat, Republica M;
43., Raion, Sat, Republica M;
44., Raion, Sat, Republica M;
45., Oraș C, Republica M;
46., Raion, Sat, Republica M;
47., Raion, Sat, Republica M;
48., Raion, Sat, Republica M;
câte 1000 EURO și 500 lei moldovenești pentru fiecare.
În baza art. 191 alin. 1 și art. 189 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata să plătească statului suma de 3.100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, inculpata a fost cooptată în calitate de asociat al, fiindu-i cesionate părțile sociale de către foștii asociați G și la data de 03.10.2001, când a dobândit și calitatea de administrator al societății respective, prin actul adițional de cesiune și numire în funcția de administrator fiind de asemenea completat obiectul principal de activitate al societății, cu selecția și plasarea forței de muncă în țară și străinătate, cererea de modificare a actului constitutiv fiind admisă prin încheierea nr. 414/6.11.2001, a judecătorului delegat la. S de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Prin aceeași încheiere a fost înființat și punctul de lucru " de selecție și plasare a forței de muncă", la adresa din Municipiul str. - nr.8.
Deși desfășurarea noului obiect principal de activitate cu care a fost completat actul constitutiv era condiționată de obținerea avizelor și autorizațiilor necesare pentru selecția și plasarea forței de muncă, inculpata nu a solicitat S înregistrarea în baza de date a instituției, neavând aprobarea impusă de Legea nr. 156/2000 și de OG nr. 43/2002 și, totodată, nu a încheiat relații contractuale în sensul acestei activități de plasare de forță muncă cu nicio societate din țară sau din străinătate.
Cu toate acestea, în perioada 2003-2005, inculpata a dat publicității mai multe anunțuri în presa locală sau națională, la rubrica de mică publicitate, anunțuri prin care arăta că asigură plecări urgente în Spania sau în Israel, cu contracte de muncă pentru menajere, zidari, faianțari, fierari betoniști, sudori și în care preciza telefoanele de contact -, -, și în urma cărora a fost contactată de părțile vătămate, cărora inculpata le-a promis asigurarea de locuri de muncă în Spania, iar părții vătămate G i-a promis un loc de muncă în Israel, în timp ce părții vătămate G i-a promis un loc de muncă in Irlanda.
În urma discuțiilor purtate cu părțile vătămate, ocazie cu care inculpata le prezenta acestora actele, din care rezulta obiectul de activitate privind plasarea de forță de muncă în țară și străinătate, le solicita diverse sume de bani reprezentând avansul pentru încheierea contractelor de muncă și în acest sens, instanța reține că inculpata a primit de la partea vătămată suma de 840 USD, suma de 400 Euro de la partea vătămată, suma de 800 Euro de la partea vătămată și aceeași sumă de la partea vătămată, suma de 200 Euro de la partea vătămată, 400 Euro de la, 1500 Euro de la partea vătămată G, sume pentru care au fost emise chitanțe și care, potrivit inculpatei, reprezentau avansul pentru încheierea contractului de muncă, comisionul sau cheltuieli de transport.
Pentru a-și asigura o credibilitate cât mai M și pentru a păstra aparența de legalitate în care acționează, inculpata a prezentat părților vătămate contracte de muncă în limba spaniolă, potrivit traducerii, partea cocontractantă fiind MADRID din localitatea de din provincia Madrid, reprezentată de G.
După primirea sumelor de bani de la părțile vătămate și după ce promitea acestora că plecarea în străinătate este rezolvată, spre exemplu, în cazul părții vătămate, asigurându-l pe acesta că plecarea va avea loc din A cu un autocar, inculpata a amânat în repetate rânduri presupusa plecare, după care, la un moment dat, nu mai răspundea apelurilor telefonice ale părților vătămate.
În aceeași perioadă, mai precis la a data de 02.02.2005, în urma unui anunț publicat în săptămânalul " severineană de la la Z", publicat în DTS, inculpata a fost contactată de, cetățean, care s-a interesat despre condițiile în care se poate realiza plasarea de forță de muncă în străinătate, fiind stabilită o întâlnire între cele două, iar cu acea ocazie, inculpata i-a prezentat certificatul de înmatriculare al, actul de identitate, și a arătat că între firmă și persoana selectată se încheie un contract de mediere, în baza căruia inculpata se obliga să îndeplinească formalitățile necesare încheierii contractului individual de muncă, în schimbul unei sume de 2000 Euro pentru cetățenii moldoveni și 2000 dolari pentru cetățenii români, sume de bani ce reprezentau contravaloarea vizei, a contractului de muncă și activităților prestate de inculpată pentru plasarea forței de muncă. În cadrul discuției, inculpata a dat asigurări că a reușit plasarea mai multor cetățeni și că poate să asigure, pentru sora și nepoata lui, câte un loc de muncă în Spania, solicitându-i acesteia suma de 1000 Euro de persoană, urmând ca diG.a să fie achitată în rate după angajare.
După câteva zile și după ce a primit suma de 600 Euro de la, inculpata a avut o nouă discuție cu aceasta din urmă care fusese contactată între timp de partea vătămată, discuție în care inculpata a precizat că a primit o ofertă de muncă din Spania de la un "domn " și că ar putea asigura plecarea în Spania cu contract de muncă, a 20 de persoane, la o fabrică de conserve.
La data de 02.03.2005, partea vătămată s-a întâlnit în B cu inculpata care a primit de la partea vătămată suma de 2700 Euro, reprezentând câte 300 Euro de la cele 8 persoane care își exprimaseră până la acel moment dorința de a pleca în străinătate, inculpata spunându-i părții vătămate că este nevoie de un grup de minim 20 de persoane pentru această plecare. Drept urmare, partea vătămată a afișat un anunț în localitatea de domiciliu din Raionul, Republica M, fiind contactat de 35 de persoane, și, care și-au exprimat dorința de a pleca la muncă în străinătate și de a plăti câte 2000 Euro fiecare, din care 1000 Euro în avans.
Menținând în eroare părțile vătămate cu privire la posibilitatea încheierii contractelor de muncă, inculpata a primit în diverse rânduri sume de bani constituind avansul plecării celor 35 de persoane, sume primite personal de la partea vătămată sau trimise prin transfer bancar, după care, a tot amânat momentul plecării în străinătate, fapt ce a determinat pe cetățenii moldoveni să vină în B, la data de 10.05.2005, cu atât mai mult cu cât inculpata le comunicare acestora ca dată a plecării este 11.05.2005.
Inculpata s-a întâlnit în Gara de Nord din municipiul B cu cele 35 de părți vătămate din Republica M, spunându-le însă acestora că trebuie să se reîntoarcă în Republica M, întrucât plecarea a fost amânată cu o săptămână.
Întrucât cetățenii moldoveni au refuzat întoarcerea în Republica M, aceștia au fost cazați în stațiunea balneoclimaterică, la pensiuni și diverse case ale particularilor, inculpata plătind inițial 300 de Euro pentru deplasarea în stațiune, după care, prin mandat on-line, a trimis sumele de 17.800.000 lei ROL și respectiv 20.000.000 lei ROL, menționând la expeditor numele lui.
Deși inculpata le-a promis cetățenilor moldoveni că plecarea va avea loc la 29.06.2005 și că va trimite un autocar ce-i va prelua și-i va transporta la Ambasada Spaniei din B, astfel că aceștia au așteptat în stațiune timp de 50 de zile, aceasta nu și-a onorat promisiunea și a evitat să se întâlnească cu părțile vătămate, cu toate că a fost așteptată în parcul din fața de Nord, astfel încât, în cele din urmă, la data de 29.06.2005, părțile vătămate s-au reîntors în Republica
Reținând vinovăția inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2003-2005, indus în eroare părțile vătămate prin prezentarea ca adevărată a faptei mincinoase referitoare la posibilitatea reală de intermediere și plasare de forță de muncă în străinătate, și prin folosirea unor mijloace frauduloase (contractele de mediere, actele de la Registrul Comerțului), în scopul obținerii pentru sine a unor foloase materiale injuste, părților vătămate fiindu-le provocat un prejudiciu de 4520 dolari SUA și 41300 EURO, prima instanță a procedat la condamnarea acesteia la pedeapsa închisorii, cu circumstanțe atenuante.
La stabilirea pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. în art. 72 Cod penal, dispozițiile generale ale Codului penal, precum și de limitele speciale de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată, respectiv de la 3 la 15 ani.
În acest sens, văzând gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunii, împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, mijloacele frauduloase folosite pentru câștigarea încrederii, persoana inculpatei, numărul M al părților vătămate, valoarea ridicată a prejudiciului și faptul că acesta nu a fost recuperat, amploarea activității infracționale și durata în timp a infracțiunii, împrejurarea că este comisă în formă continuată ceea ce demonstrează perseverența infracțională și puternicul potențial criminogen al inculpatei, devenind incidente dispozițiile art. 42 Cod penal referitoare la stabilirea pedepsei în acest caz, inclusiv posibilitatea aplicării sporului de pedeapsă, instanța de fond a apreciat că pentru reeducarea inculpatei și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conduită socială, este necesară pedeapsa de 6 ani închisoare, cu executare în regim de penitenciar.
Prima instanță a apreciat că față de inculpată nu se impune coborârea pedepsei sub minimul special întrucât starea de agravare în care se găsește, infracțiune în formă continuată, face aplicabile dispozițiile art. 80 alin. 2 Cod penal, potrivit cărora, în caz de concurs între circumstanțele agravante și atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.
Având în vedere intervalul de timp pentru comiterea infracțiunii continuate, prima instanță a constatat că infracțiunea de față este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpata a fost condamnată prin: sentința penală nr. 556/25.10.2004 a Judecătoriei Fălticeni, rămasă definitivă prin neapelare la data de 12.11.2004; sentința penală nr. 688/02.06.2005 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă prin decizia penală nr. 75/06.02.2006 a Curții de Apel Suceava; sentința penală nr. 114/12.02.2007 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 331/17.09.2007; sentința penală nr. 99 din 28.03.2007 a Tribunalului Suceava, modificată prin decizia penală nr. 72 din 24.07.2007 a Curții de Apel Suceava și rămasă definitivă la data de 07.08.2007; sentința penală nr. 312 din 12.07.2007 a Judecătoriei Caracal, jud. O rămasă definitivă prin decizia penală nr. 288 din 10.04.2008 a Curții de Apel Craiova; sentința penală nr. 166 din 14.09.2007 a Tribunalului Neamț, rămasă definitivă la data de 06.11.2007 prin decizia penală nr. 196/23.10.2007 a Curții de Apel Bacău, nerecurată. sentința penală nr. 66 din 21.02.2008 a Judecătoriei Reșița, jud. C S, rămasă definitivă prin neapelare la data de 19.03.2008.
Prin urmare, a descontopit și repus în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentințele mai sus-menționate, menținând revocarea grațierii condiționate a pedepsei de 2 (doi) ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 556/25.10.2004 a Judecătoriei Fălticeni, dispusă prin sentința penală nr. 312/12.07.2007 a Judecătoriei Caracal, jud. O, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 288/10.04.2008 a Curții de Apel Craiova, iar după aplicarea regulilor referitoare la concursul de infracțiuni, a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat sporul de 2 (doi) ani închisoare aplicat prin sentința penală nr. 1742/11.07.2008, rezultând o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare, precum și pedeapsa complementară interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal, pe o durată de 4 ani, iar în temeiul art. 7 din Legea nr. 543/2002, a adiționat la această pedeapsă, pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 556/25.10.2004 a Judecătoriei Fălticeni, urmând ca inculpata să execute în final pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare, și pedeapsa complementară interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal pe o durată de 4 ani, cu executare în regim de penitenciar.
A dispus de asemenea anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2449/24.10.2008 emis de Judecătoria Botoșani în aplicarea sentinței penale nr. 1742/11.07.2008 în dosarul nr- și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în conformitate cu dispozițiile prezentei sentințe.
De asemenea, a dedus din pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre durata executată de la 13.08.2005 până la zi.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998 și urm. Cod civil, instanța de fond a obligat inculpata să plătească părților vătămate constituite părți civile în cauză, despăgubiri civile.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava și inculpata.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceavaa criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate, în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatei.Astfel, deși în cauză instanța a făcut aplicarea art. 74, 76 alin.1 lit. c Cod penal, i-a aplicat inculpatei pedeapsa de 6 ani închisoare, pedeapsă mai M decât cuantumul prevăzut de textul de lege reținut. În mod corect instanța trebuia să-i aplice inculpatei o pedeapsă al cărui cuantum să fie sub minimul special de 3 ani prevăzut de art. 215 alin. 1,2 și 3 Cod penal.
Inculpata, a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate
Prin decizia penală nr. 229 din 26 octombrie 2009 Tribunalului Suceava, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava și inculpata.
Pentru a pronunța această decizie, s-au reținut următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică a faptei săvârșite de către inculpată, acesta săvârșind infracțiunea în împrejurările reținute și arătate pe larg în considerentele sentinței atacate.
Vinovăția inculpatei a fost dovedită, avându-se în vedere declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale și în fața instanței, înscrisurile de la dosar, mai exact recipisele poștale de expediere a sumelor de bani de către părțile vătămate pe numele inculpatei și chitanțele din care rezultă primirea sumelor de bani de către aceasta de la părțile vătămate, contractele de mediere și contractele de muncă semnate de inculpată, raportul de constare tehnico-științifică (fila 276, vol. I), din care rezultă că acesta au fost scrise de inculpată documentele societății SC SRL S (filele 41-70 vol. I) și adresele ITM (filele 72-76 vol. I) referitoare la obiectul de activitate al societății în numele căreia se prezenta și împrejurarea că nu era autorizată, coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatei, astfel că în mod corect a fost condamnată aceasta la pedeapsa închisorii.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatei, aceasta a fost just și proporționat individualizată, cu respectarea criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal.
Având în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunii, împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, mijloacele frauduloase folosite pentru câștigarea încrederii, persoana inculpatei, numărul M al părților vătămate, valoarea ridicată a prejudiciului și faptul că acesta nu a fost recuperat, amploarea activității infracționale și durata în timp a infracțiunii, împrejurarea că este comisă în formă continuată ceea ce demonstrează perseverența infracțională și puternicul potențial criminogen al inculpatei, devenind incidente dispozițiile art. 42 Cod penal referitoare la stabilirea pedepsei în acest caz, inclusiv posibilitatea aplicării sporului de pedeapsă, în mod corect prima instanță a apreciat că pentru reeducarea inculpatei și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conduită socială, este necesară pedeapsa închisorii.
În ceea ce privește critica Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava referitoare la faptul că instanța de fond trebuia să-i aplice inculpatei o pedeapsă al cărui cuantum să fie sub minimul special de 3 ani prevăzut de art. 215 alin. 1,2 și 3 Cod penal, efect al reținerii în favoarea acesteia de circumstanțe atenuante, Tribunalul constată că această critică este neîntemeiată.
Astfel, potrivit art. 80 alin. 2 Cod penal "în caz de concurs între circumstanțele agravante și atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie".
În consecință, în mod corect prima instanță a apreciat că față de inculpată nu se impune coborârea pedepsei sub minimul special întrucât starea de agravare în care se găsește, infracțiune în formă continuată, face aplicabile dispozițiile textului de lege mai sus-arătat.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, corect instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998 și urm. Cod civil, fiind dovedit prejudiciul produs părților civile prin predarea către inculpată a sumelor de bani cu titlul de avans/comision pentru încheierea contractelor de muncă din străinătate, reținând că în cazul cetățenilor moldoveni, acestora li s-au produs prejudicii constând și în contravaloarea transportului în România și înapoi spre localitățile de domiciliu, iar admițând acțiunile civile a obligat inculpata să le achite acestora sume de bani cu titlu de despăgubiri civile.
Împotriva acestei decizii și a sentinței penale, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, care a criticat-o pentru nelegalitate în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
S-a arătat că, deși în cauză instanța de fond a făcut aplicarea art. 74, 76 alin. 1 lit. c Cod penal, i-a aplicat inculpatei o pedeapsă de 6 ani închisoare care este mai M decât cuantumul prevăzut de textul incriminator.
S-a mai arătat că pentru a da eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatei, instanța trebuia să-i aplice acesteia o pedeapsă a cărui cuantum să fie sub mininul special prevăzut de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal.
Este adevărat că potrivit art. 80 alin. 2 Cod penal în caz de concurs între circumstanțele agravante sau atenuante coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie însă în speță instanța nu a făcut aplicarea art. 80 alin. 2 Cod penal, ci doar art. 74 și 76 Cod penal.
S-a arătat că prezentarea în motivarea sentinței și a deciziei penale a reținerii dispozițiilor art. 80 alin. 2 Cod penal fără ca în dispozitiv să fie reținut acest text de lege face ca motivarea să contrazică dispozitivul hotărârii.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor penale și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatei cu aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată următoarele:
În urma administrării unui amplu probatoriu atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, se constată că instanța de fond a reținut o situație de fapt și o încadrare juridică corectă a faptei săvârșită de către inculpată.
Stabilind în mod corect vinovăția inculpatei, instanța de fond i-a aplicat acesteia o pedeapsă individualizată cu respectarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal.
Într-adevăr, în favoarea inculpatei a fost reținută circumstanța atenuantă legală judiciară prevăzută de art. 74 lit. c Cod penal însă după cum se poate observa din motivarea hotărârilor penale recurate, în cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 80 alin. 2 Cod penal.
Potrivit art. 80 alin.2 Cod penal în caz de concurs între circumstanțele agravante și atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.
Reținerea în sarcina inculpatei a unității infracționale continuate care, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții a săvârșit acțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni constituie o caută de agravare așa încât dispozițiile art. 80 Cod penal devin aplicabile în cauză.
Neindicarea dispozițiilor art. 80 alin. 2 Cod penal în dispozitivul sentinței penale nu fac inaplicabile consecințele juridice a acestei instituții, atâta vreme cât instanța de fond și apel și-au motivat soluțiile pronunțate.
Pentru aceleași considerente se apreciază că motivele de recurs prin care se arată că motivarea sentinței penale contrazice dispozitivul acesteia sunt nefondate.
Față de cele ce preced și văzând că hotărârile recurate sunt legale și temeinice, nefiind dat niciunul din cazurile de casare prevăzut de art. 3859Cod procedură penală, Curtea urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală să respingă recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, ca nefondat.
Onorariul pentru avocatul din oficiu al inculpatei intimate se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava împotriva deciziei penale nr. 229 din 26 octombrie 2009 Tribunalului Suceava, ca nefondat.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, inclusiv suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru avocat oficiu, care se va avansa din fondul către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Judecători - fond -
- apel -
-
.
2 ex. / 22 decembrie 2009
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Biciușcă Ovidiu, Cheptene Micu
