Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 454/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 220 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 454
Ședința publică din 14 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Cheptene Micu
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în comuna S M, sat, nr. 165, județul S, împotriva deciziei penale nr. 172 din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul ales G, pentru inculpatul recurent, lipsă fiind acesta și partea vătămată intimată.
Procedura este completă.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul inculpatului recurent arată că acesta nu s-a prezentat în instanță din motive medicale. Așa cum rezultă din actele medicale pe care le depune la dosar, respectiv Biletul de trimitere la specialist, copia de consultații medicale și a Biletului de externare, rezultă că în perioada iunie - iulie 2009 inculpatul a fost internat la Spitalul Clinic I de Psihiatrie I, fiind diagnosticat cu Alzheimer în faza incipientă, precum și alte tulburări de cunoaștere.
Față de actele medicale depuse astăzi în instanță, apărătorul inculpatului recurent apreciază că acesta se află într-una din situațiile prevăzute de lege pentru repunerea în termenul de recurs. Mai mult, potrivit declarației date de partea vătămată în fața instanței de recurs, aceasta s-a împăcat cu inculpatul, anterior declarării recursului, însă datorită bolii de care suferă, inculpatul nu a făcut cunoscut acest lucru.
Pentru cele anterior prezentate, apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului.
În ceea ce privește fondul cauzei, apărătorul G învederează că inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie și, dat fiind faptul că în cazul acestei infracțiuni împăcarea părților înlătură răspunderea penală, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 172 din 22 iunie 2009 Tribunalului Suceava și a sentinței penale nr. 441 din 15 mai 2009 Judecătoriei Rădăuți, iar în rejudecare să se dispună încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h Cod procedură penală.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că, față de documentația medicală depusă la dosar de către apărătorul inculpatului recurent, se impune admiterea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului.
Pe fondul cauzei pune concluzii de admitere a recursului declarat de inculpat, casarea hotărârilor pronunțate de instanța de apel, respectiv cea de fond, și încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h Cod procedură penală, având în vedere faptul că între părți a intervenit împăcarea și, raportat la infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, legea permite înlăturarea răspunderii penale.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.441 din 15.05.2009, Judecătoria Rădăuțil -a condamnat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin.2, art. 76 lit. d Cod penal prin schimbarea încadrării juridice dată faptei în sensul reținerii stării de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 5 luni închisoare, parte vătămată fiind.
În baza art. 83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 7 luni închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 670 pronunțată la data de 06 octombrie 2004 de Curtea de Apel Suceava și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei, cumulând-o cu pedeapsa aplicată de 5 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei.
A fost obligat inculpatul să predea părții vătămate suprafața de 2500 mp teren situat pe raza comunei S M, sat, la locul denumit "".
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate suma de 1000 lei, despăgubiri civile.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, care include și onorarul avocat oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că, prin actul de adjudecare încheiat în data de 20 septembrie 2005, partea vătămată a devenit proprietar al suprafeței de 2500 mp teren situat pe raza comunei S M, sat, la locul numit "", acest act constituind titlu de proprietate (fila 22).
În baza titlului respectiv, executorul judecătoresc s-a deplasat la fața locului și a pus în posesie partea vătămată cu acest teren. Din procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de 05 septembrie 2006 reiese că la fața locului s-a aflat și inculpatul care a contestat amplasamentul unei alte suprafețe, respectiv de la locul "" (fila 24), însă nu cel al terenului ce a revenit părții vătămate. Cu toate acestea, inculpatul a întors cultura de morcovi, înființată de partea vătămată pe terenul său și a cultivat terenul cu porumb. Prin procesul verbal încheiat la data de 24 mai 2007 de Primăria comunei S M, s-a constatat la fața locului acest aspect și s-a precizat că la prășit, pe acel teren se afla inculpatul, însoțit de soția sa (fila 25). Instanța a constatat că aceste înscrisuri se coroborează și cu declarațiile martorilor audiați în timpul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, care au confirmat faptul că la începutul lunii aprilie, inculpatul intrase deja în terenul părții vătămate pe care l-a însămânțat cu porumb. Martorul de inculpat a susținut, de asemenea, faptul că acesta deține terenul în suprafață de 25 ari, iar în urmă cu doi ani a existat un litigiu cu privire la terenul respectiv între inculpat și o altă persoană (fila 101).
Chiar dacă acest teren a aparținut inculpatului, prima instanță a concluzionat că este cert faptul că în urma neplății debitului stabilit prin sentința civilă nr. 2037/2003 a Judecătoriei Rădăuți, s-a întocmit somație imobiliară, iar ulterior proces-verbal de licitație (fila 23), imobilul în suprafață de 25 ari fiind în final adjudecat de partea vătămată. În acest mod, terenul respectiv a ieșit din patrimoniul inculpatului și a intrat în cel al părții vătămate, însă, refuzând să accepte această stare de fapt și de drept, inculpatul continuă să lucreze terenul, tulburând posesia începută deja de partea vătămată, făcându-se astfel vinovat de săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 alin. 1 Cod penal, pentru care urmează a răspunde penal.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, instanța de fond a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată fără reținerea stării de recidivă postcondamnatorie, cu toate că fapta a fost comisă în intervalul termenului de încercare stabilit prin decizia penală nr. 670 pronunțată la data de 06 octombrie 2004 de Curtea de Apel Suceava prin care a fost condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, astfel că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor, în sensul reținerii acestei stări de recidivă, situație pusă în discuția părților la termenul de judecată din data de 11 martie 2009.
La individualizarea pedepsei, prima instanță a ținut seama că, deși inculpatul nu și-a recunoscut fapta și, mai mult, a precizat că nu înțelege să elibereze terenul părții vătămate și nu a acoperit prejudiciul cauzat părții vătămate, nu se poate reține în favoarea sa nici una din circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a-c, însă a avut în vedere totuși vârsta avansată a acestuia, astfel că a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. 2 Cod penal, raportat la 76 lit. Cod penal.
Reținând faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat prin prezenta hotărâre în intervalul termenului de încercare stabilit prin decizia penală nr. 670 pronunțată la data de 06 octombrie 2004 de Curtea de Apel Suceava prin care a fost condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, în baza art. 83 Cod penal, instanța de fond a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 7 luni închisoare și a dispus executarea în întregime a pedepsei, cumulând-o cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.
În ceea ce privește latura civilă, prima instanță a reținut că partea vătămată a suferit un prejudiciu, constând în recolta nerealizată de pe terenul însămânțat de inculpat peste cultura înființată anterior de. Martorul a precizat producția ce se putea obține de pe suprafața respectivă, cât și cheltuielile de producție ce s-au putut efectua (fila 135), fiind probate astfel despăgubirile civile solicitate de partea vătămată încă din timpul urmăririi penale (fila 14), pretențiile fiind menținute și în fața instanței. În consecință, instanța l-a obligat pe inculpat să plătească părții vătămate suma de 1.000 lei, despăgubiri civile.
Totodată, instanța a dispus și repunerea părților în situația anterioară, obligând inculpatul să predea părții vătămate suprafața de 25 ari teren situat pe raza comunei S M, sat, la locul numit "".
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând achitarea în baza art.10 lit.d cod proc.penală, considerând că în cauză nu este dată vinovăția sa, întrucât pentru terenul în litigiu deține titlu de proprietate.
Prin decizia penală nr. 172 din 22 iunie 2009 Tribunalului Suceavas -a respins apelul ca nefondat din următoarele considerente:
Cu toate că în declarația dată în fața instanței de fond la termenul din 5.12.2008 (76 dosar fond), inculpatul a arătat că nu cunoaște să se fi deplasat vreun executor judecătoresc la fața locului, din conținutul procesului verbal încheiat la data de 5.09.2006 de către executorul judecătoresc (24 dosar ) rezultă contrariul, ocazie cu care în acele împrejurări, inculpatul a declarat că nu este de acord cu măsurătoarea și consideră că parcela respectivă este pe un alt amplasament.
Deși inculpatul cunoștea faptul că suprafața de 2.500 mp teren a fost adjudecată de către creditorul la data de 20.09.2005, totuși a continuat cu rea credință să folosească terenul respectiv pe care la data de 24.05.2007, îl prășea împreună cu soția sa, aspect consemnat în procesul verbal încheiat la acea dată de către Primăria com.S M (25 dosar ).
Având în vedere că activitatea infracțională a inculpatului ce a fost săvârșită cu intenție directă a fost pe deplin dovedită, Tribunalul a apreciat că în cauză este dată atât latura obiectivă cât și cea subiectivă a infracțiunii de tulburare de posesie, prev.de art.220 alin.1 cod penal.
Faptul că inculpatul are o vârstă înaintată nu constituie un motiv de a nu respecta dreptul de proprietate al părții vătămate și legile țării în care locuiește.
De altfel, acesta a mai beneficiat de clemența legii când s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 7 luni închisoare, prin decizia penală nr.670/6.10.2004 a Curții de Apel Suceava.
Instanța de fond, prin reținerea circumstanțelor atenuante prev.de art.74 alin.2 și 76 lit.d cod penal, a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege, cu toate că se afla în stare de recidivă postcondamnatorie.
Chiar dacă în apel inculpatul a precizat că dorește să se împace cu partea vătămată, instanța constată că starea litigioasă dintre părți este din 2005, iar de atunci și până în prezent nu a întreprins nimic pentru stingerea acestei situații conflictuale, neadministrând nici o probă în sensul respectiv.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs peste termen inculpatul, solicitând încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală întrucât s-a împăcat cu partea vătămată.
La primul termen de judecată, inculpatul, asistat de un apărător ales, și-a precizat cererea de recurs în sensul că solicită repunerea în termenul de recurs, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 3853alin. 2 rap. la art. 364 Cod procedură penală. Inculpatul a motivat că datorită bolilor de care suferă a fost împiedicat să declare recurs în termen și depune la dosar mai multe acte medicale.
Examinând aceste înscrisuri, Curtea reține că inculpatul a fost diagnosticat cu tulburare psihotică acută organică, tulburare cognitivă ușoară (în observație demență Alzheimer), atrofie cerebrală manifestă F-T bilateral, calcificări ale sifonului carotidian, fiind înscris în evidențele medicului de familie și internat pentru tratament în Spitalul de psihiatrie Socola din
Față de diagnosticul dat inculpatului, Curtea apreciază că situația invocată de el a constituit în mod efectiv o cauză de împiedicarea declarării recursului.
În speță este îndeplinită și cea de-a doua condiție prev. de art. 364 Cod procedură penală, în sensul că cererea a fost făcută în cele 10 zile de la începerea executării pedepsei. Astfel, inculpatul a fost încarcerat la data de 14.07.2009, iar recursul a fost formulat la data de 20 iulie 2009.
Pentru considerentele arătate, Curtea în temeiul art. 3853alin. 2 rap. la art. 364 Cod procedură penală va repune inculpatul în termenul de recurs.
Pe fondul cauzei, se constată că există o cauză care înlătură răspunderea penală a inculpatului, întrucât conform declarației depusă la dosar( 16) și susținută în fața instanței la termenul din 30.09.2009, între părți a intervenit împăcarea.
Potrivit art. 220 alin. 4 Cod penal împăcarea părților în cazul infracțiunii de tulburare de posesie pentru care inculpatul a fost trimis în judecată înlătură răspunderea penală.
Față de această situație, Curtea în temeiul art. 38515pct. 2 lit b Cod procedură penală va admite recursul, va casa în totalitate atât decizia penală nr. 172/22.06.2009 a Tribunalului Suceava, cât și sentința penală nr. 441/15.05.2009 a Judecătoriei Rădăuți și în rejudecare va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. Cod penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. h Cod procedură penală.
Având în vedere că inculpatul a fost repus în termenul de recurs și că a intervenit o cauză care înlătură răspunderea penală, Curtea va anula formele de executare emise în cauză, constatând că acesta a fost încarcerat în perioada 14.07-01.10.2009, când în temeiul art. 3853alin. 2 rap. la art. 364 alin. 2 Cod procedură penală s-a suspendat executarea sentinței penale nr. 441/15.05.2009 a Judecătoriei Rădăuți și s-a dispus punerea în libertate a inculpatului.
În temeiul art. 132 alin 1 teza finală Cod penal instanța va constata stinsă acțiunea civilă, ca urmare a împăcării părților.
În temeiul art. 192 alin 2 lit. b Cod procedură penală inculpatul și partea vătămată vor fi obligate să plătească statului cheltuieli judiciare de la instanța de fond.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite cererea de repunere în termenul de recurs formulată de inculpatul.
Admite recursul declarat de inculpatul, domiciliat în comuna S M, sat, nr. 165, județul S,împotriva deciziei penale nr. 172/22.06.2009 a Tribunalului Suceava.
Casează în totalitate decizia susmenționată, precum și sentința penală nr. 441/15.05.2009 a Judecătoriei Rădăuți și în rejudecare:
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. h Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 220 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Anulează formele de executare emise în cauză.
Constată că inculpatul a fost încarcerat în perioada 14.07.2009-01.10.2009 în executarea pedepsei aplicate de instanța de instanța de fond.
Constată stinsă acțiunea civilă.
În temeiul art. 192 alin. 2 lit. b Cod procedură penală obligă inculpatul și partea vătămată să plătească statului câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare de la instanța de fond.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Judecători - fond -
- apel -
-
.
2 ex. / 22 decembrie 2009
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Biciușcă Ovidiu, Cheptene Micu
