Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 500/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penal și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENAL NR.500/R/2009
Ședința public din 17 noiembrie 2009
INSTANȚA
Este compus din:
PREȘEDINTE: Popovici Corina Rodica judector
- - -judector
- -judector
-grefier
Desfșurarea ședinței de judecat s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedur penal.
Ministerul Public este reprezentat prin - procuror din cadrul Parchetului de pe lâng Curtea de Apel Oradea.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de Parchetul de pe lâng Tribunalul Bihor împotriva deciziei penale nr.110 din 13 aprilie 2009 pronunțat de Tribunalul Bihor prin care s-a menținut în totul sentința penal nr.1807 din 20.12.2007 pronunțat de Judec toria Oradea, privind pe inculpatul intimat, cauza având ca obiect infracțiunea de înșelciune(art.215 Cod Penal).
La apelul nominal fcut în ședința public se prezint pentru inculpatul intimat lips, av., potrivit delegației de la dosar, lips fiind partea vtmat Creditul de Vest - de Credit O prin lichidator.
Procedura este complet.
S-a fcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, dup care:
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri.
Aprtorul inculpatului intimat nu are alte cereri de formulat.
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, curtea consider cauza lmurit, iar în baza art.385 ind.13 Cod procedur penal acord cuvântul prților asupra recursului.
Reprezentantul Ministerului Public susține recursul declarat de Parchetul de pe lâng Tribunalul Bihor, solicitând admiterea acestuia și pe cale de consecinț a dispune casarea în totalitate a hotrârii recurate. Rejudecând cauza, a solicitat pronunțarea unei noi hotrâri în sensul de a dispune condamnarea inculpatului sub aspectul svârșirii infracțiunii prev.art.215 al.2,3 la Cod Penal o pedeaps cu suspendare în condițiile art.81 Cod Penal, de asemenea a dispune și anularea facturilor. Susține recursul conform motivelor scrise care sunt argumentate pe probele dosarului, în esenț, artând c motivarea reținut de ctre tribunal tinde spre un alt temei de achitare, respectiv cel prev.de art.10 lit.d pr.Cod Penal, îns cu toate acestea, apreciaz c vinovția inculpatului este pe deplin dovedit, fiind prezente elementele constitutive ale infracțiunii de înșelciune în convenții, mai mult, consider c partea vtmat dac ar fi știut c creanțele erau încasate ar fi renunțat și reziliat contractul.În baza motivelor de recurs formulate și în scris pe care le susține azi, a solicitat admiterea recursului declarat de parchet.
Aprtorul inculpatului intimat a solicitat în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penal respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat.A artat c decizia recurat este legal și temeinic iar motivele de recurs formulate de parchet sunt nefondate și contrare probelor administrate în cauz. Susține concluziile scrise, în esenț artând c reprezentanții prții vtmate au cunoscut dispozițiile art.60 din 109/1996 în sensul c nu puteau acorda credite persoanelor juridice ci numai membrilor cooperatori, c nu puteau accepta în gaj facturi fiscale pentru c acestea sunt instrumente de plat și nu titluri de creanț și c facturile erau încasate aproape în totalitate la data acordrii creditului, îns au acceptat riscul s se aduc proce fel de garanții.A susținut c obținerea unui credit bancar în care funcționarii cooperativei de credit nu au respectat minime norme de prudenț bancar și nu au efectuat o analiz riguroas pe baza unor documente prezentate de inculpat nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelciune, neputându-se reține inducerea în eroare a prții vtmate de ctre inculpat. Consider c în mod corect a reținut instanța de apel faptul c intenția frauduloas de inducere în eroare nu a existat în momentul încheierii contractului, partea vtmat cunoscând c facturile au fost parțial încasate astfel dup cum rezult din ordinele de plat și declarația martorei.
CURTEA DE APEL deliberând,
Asupra recursului penal de faț, constat urmtoarele:
Prin sentința penal nr. 1807 din 20 decembrie 2007 pronunțat de Judec toria Oradea, s-a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a pr. pen. rap. la art. 10 lit. b pr. pen. achitarea inculpatului, pentru svârșirea infracțiunii de înșelciune, prev. și ped. de art. 215 al. 2 și 3 cod penal.
În baza art. 346 alin. ultim, teza I pr. pen. instanța de fond nu a soluționat acțiunea civil.
În baza art. 192 alin. 3 pr. pen. cheltuielile judiciare au rmas în sarcina statului.
Onorariul în sum de 100 lei pentru aprtorul din oficiu, s-a dispus a fi achitat din fondurile Ministerului Justiției conf. delegației nr. 5212 din 17.05.2007, aflat la dosar.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, prima instanț a constatat c:
Prin rechizitoriul nr. 3943/P/2004 din 20.06.2005, înregistrat la Judec toria Oradea la 21.06.2005, Parchetul de pe lâng Judec toria Oradeaa trimis in judecat pe inculpatul pentru svârșirea infracțiunii de înșelciune prev. de art. 215 alin. 2 și 3. penal pentru c, la data de 20.09.2000, în împrejurarea contractrii unui credit în valoare de 14.400 lei cu scadenta la 29.12.2000 in numele SC România SRL O de la Banca Popular - Sucursala O, denumit in prezent Creditul de Vest de Credit O, a prezentat garanții pentru acordarea acestuia unui nr. de 3 facturi privind vânzarea-cumprarea unor bunuri, in condițiile in care facturile erau deja încasate de societatea reprezentat de inculpat.
Banca Popular - Sucursala O, denumit in prezent Creditul de Vest de Credit O, la data de 07.09.2004 s-a constituit parte civil in cauz cu suma nerambursat, penalitți de întârziere și dobânzi legale in sum de 23.123,53 lei.
Din plângerea penal aflat la dosarul de urmrire penal (fila 5) rezult c inculpatul a achitat pân la scadența stabilit pentru 29.12.2000 sumele de 2.550 RON, 1.500 RON, 1.050 RON, 2.700 RON din cuantumul datoriilor și dobânzilor.
Prin SP 442/2006 Judec toria Oradeaa dispus in baza art. 215 alin. 2 și 3. penal, cu aplic. art. 81 penal, condamnarea inculpatului la o pedeaps de 5 ani închisoare cu suspendarea condiționat a executrii pedepsei.
Prin 68/A/2007 Tribunalul Bihora admis apelul inculpatului și a dispus rejudecarea cauzei de ctre Judec toria Oradea, avându-se in vedere faptul c prima instanț a judecat cauza in lipsa inculpatului în condițiile în care inculpatul nu a fost legal citat.
Procedând la rejudecarea cauzei în prezentul dosar, vzând lucrrile dosarului, respectiv plângere penal, contract de împrumut, facturi fiscale, ordine de plat, raport de constatare tehnico științific grafic, regulament de creditare, declarațiile inculpatului și martorilor, instanța costat urmtoarele:
La data de 29.09.2000 între SC SRL O și Banca Popular - Sucursala O, denumit în prezent Creditul de Vest de Credit O, s-a încheiat contractul de împrumut nr. 21, pentru suma de 144.000.000 ROL - adic 14.400 RON (fila 8-9 dos.).
Potrivit pct. 6.1 din contract creditul a fost garantat de SC SRL O cu un nr. de 3 facturi.
Facturile au fost emise la 16.02.2000, 12.03.2000, 27.03.2000.
În condițiile în care data contractului de împrumut este 29.09.2000, așadar la peste 6 luni de la emiterea facturilor, acestea au fost acceptate drept "gaj" fr s ridice semne de întrebare persoanelor care au întocmit dosarul de creditare.
Din contractul de împrumut rezult cnu s-au fcut verificrile necesareîn vederea stabilirii dac aceste facturi au fost sau nu anterior încasate.
În contractul de împrumut nu se consemneaz clauze despre garantarea din partea inculpatului privind neîncasarea acelor facturi. Nu s-a consemnat despre existența vreunui act adițional, ori declarații ale inculpatului în acest sens.
Cu toate c respectivul contract de împrumut a fost încheiat la data de 29.09.2000 plângerea penal a fost înregistrat la Parchetul de pe lâng Judec toria Oradea în prezenta cauz la 07.09.2004 (fila 5 dos.), respectiv dup trecerea unei perioade de 4 ani.
Prin plângere Banca Popular - Sucursala O, denumit în prezent Creditul de Vest de Credit O se constituie parte civil faț de inculpat cu suma de 23.123,53 RON, incluzând penalitți și dobânzi calculate dup expirarea scadenței la data de 29.12.2000, fr s explice de ce nu s-a formulat plângere la respectiva dat, chiar dac în paralel s-au demarat și alte proceduri amiabile. Drept urmare s-a apreciat c plângerea s-a formulat cu întârziere din culpa exclusiv a prții civile.
Din plângere rezult c dup data scadenței au fost verificate facturile acceptate drept garanție, constatându-se c acestea fuseser încasate anterior acordrii creditului.
Prin urmare rezult c bancaavea poșibilitateas verifice acest lucru șianterioracordrii creditului, lucru care nu s-a întâmplat, cu atât mai mult cu cât perioada de la emiterea acestora pân la acordarea creditului era foarte mare și trebuia s ridice anumite semne de întrebare.
În mod firesc, dar și legal, riscul asumat in aceste condiții aparține exclușiv unitții bancare.
Declarația martorului (fila 7 dos.), potrivit creia banca nu avea obligația la acordarea creditului s verifice dac facturile erau sau nu încasateintr în contradicție flagrantcu Regulamentul de creditare aflat la dosarul de urmrire penal la filele 36-45.
Potrivit Regulamentului de creditare, Banca Popular - Sucursala O, denumit în prezent Creditul de Vest de Credit O nu poate acorda credite decâtmembrilor și altor persoane fizice.
Din contractul de împrumut nr. 21/29.09.2000 s-a constatat c unitatea bancar a înclcat propriul regulament acordând credit unei persoane juridice.
Potrivit aceluiași regulament "la acordarea creditelor se va avea în vedereprudenta bancarcare trebuie s fie unul dintre principiile esențiale care s stea la baza analizei cererilor de credite".
S-a constatat c la acordarea creditului, prin neverificarea garanțiilor acceptate în acest sens, reprezentanții bnciiau înclcatRegulamentul de creditare.
Potrivit regulamentului, "în vederea evitrii unor riscuri în încasarea creditelor acordate, banca va lua msuri asiguratorii ca solicitanții s dispun de posibilitți de restituire a creditelor - 3.2.1. este un contract accesoriu Contractului de credit - obiect al gajului îl pot constituit numai bunurile mobile - (creanțe, titluri de creanțe, acțiuni) - 3.2.3. Condiția de baz care trebuie îndeplinit pentru ca bunurile mobile s poat fi luate în gaj este ca ele s fie în circuitul civil - 4.4. În contractul de gaj -".
La acordarea împrumutuluiau fost înclcateși aceste prevederi exprese din Regulamentul de creditare. În contractul de împrumut nu se stipuleaz nimic despre contractul accesoriu de gaj, nici despre alte msuri așiguratorii, iar în ce privește încadrarea drept gaj a unor facturi, care sunt instrumente de plat și nu sunt titluri de creanț, înclcarea Regulamentului de creditare este evident. De altfel nici nu puteau fi luate facturi drept gaj de vreme ce de la bun început prin Regulament se stipuleaz c nu se acord credite persoanelor juridice. În plus nu rezult dac gajul a fost înregistrat la Registrul de gajuri.
În alt ordine de idei s-a constatat c inculpatul nu are calitatea de girant în condițiile pct. 10.1. din Regulament.
În cauz a fost efectuat o constatare tehnico științific din care rezult c inculpatul a semnat atât contractul de împrumut cât și facturile fiscale acceptate în garanție. Atâta timp cât inculpatul nu a contestat acest lucru, constatarea apare drept superflu.
Martorii audiați in instanț arat c normele bancare permiteau acceptarea garantrii unui credit cu facturi neîncasate, îns acest aspect intr din nou în contradicție flagrant cu Regulamentul de acordare a creditelor, în conformitate cu argumentele de mai sus.
Susținerile martorei (fila 61 dos. inst.) potrivit creia la data contractului banca era abilitat s acorde împrumuturi și persoanelor juridice nu are nici o susținere, dar nici relevant. Mai mult martora declar c anterior acordrii creditului au fost verificate facturile depuse drept garanție și c acestea nu figurau încasate,aspect neadevrat date fiind ordinele de plat depuse la dosarul de urmrire penal și plângerea însși.
În același sens susținerile martorului (fila 62) sunt neconcludente, fiind de circumstanț.
Audiat fiind în instanței (fila 38-29) - în condițiile în care pe parcursul urmririi penale acesta nu a putut fi gșit - inculpatul declar c a semnat acel contract de împrumut în numele SC SRL O și ca înștiințatbanca cu privire la faptul c facturile acceptate de aceasta din urm drept garanție sunt încasate parțial și c urmeaz s fie în curând încasate în totalitate, chiar înainte de data împrumutului.
Inculpatul declar c a prezentat acele facturi exclusiv pentru a certifica faptul c desfșoar activitți comerciale.
Inculpatul arat c partea civilcunoscând despre lipsa garanțiilori-a impus condiții de creditare care s acopere eventualele riscuri, respectiv dobând de 100% pe an și dobând penalizatoare de 50 %.
Inculpatulrecunoaștec datoreaz prții civile o parte din creditul acordat și ceste de acords achite în nume personal restanta întrucât între timp SC SRL Oaf ost radiat în urma lichidrii judiciare.
Inculpatul arat c nu a luat la cunoștinț cu privire la derularea cercetrilor în dosarul de urmrire penal întrucât s-a stabilit în Germania în vara anului 2001.
Analizând cauza de faț constat c faptul c prin contractul de împrumut SC SRL O - reprezentat de inculpat - a consimțit la instituirea unui gaj asupra celor 3 facturi, în condițiile în care nu se stipuleaz dac acestea sunt sau nu viabile, urmeaz sau nu fi încasate, sau dac au fost deja încasate, vzând Regulamentul de creditare amintit mai sus și existent la dosarul de urmrire penal, apare evident lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelciune.
Prin urmare neînțelegerea dintre prți este de natur civil-contractual izvorât din nerespectarea contractului de împrumut intervenit între aceștia, practic nerespectarea unor clauze contractuale - în condițiile evidențiate în prezenta cauz - nu se pot circumscrie în limitele prev. de art. 215. pen.
Obiectul cauzei nu îl constituie infracțiunea de înșelciune ci nerambursarea la scadent a unor sume împrumutate, respectiv nerespectarea unor clauze contractuale.
Prevederile din contractul de împrumut de la pct. 6.1, în condițiile lipsei unui act adițional sau unei declarații din partea inculpatului, sau a consemnrii calitții de girant a acestuia, respectiv a unui angajament din partea lui prin care s se oblige la executarea obligatei firmei debitoare, nu pot s probeze existenta intenției de a înșela pe cineva,ci mai degrab o neglijent în serviciu din partea angajaților prții civile- aspect cu privire la care organele de urmrire penal nu au gșit necesar s se seșizeze din oficiu.
Astfel instanța este datoare ca,n lipsa altor probe, s seama de declarația inculpatului prin care acesta a artat în instanței c a înștiințat banca cu privire la faptul c facturile acceptate de aceasta din urm drept garanție sunt încasate parțial și c urmeaz s fie în curând încasate în totalitate, chiar înainte de data împrumutului, indiferent dac acesta a luat credit în nume personal sau în numele societții pe care o reprezint.
Potrivit practicii in materie obținerea unui credit bancar în condițiile în care funcționarii bncii nu au respectat minime norme de prudent bancar și nu au efectuat o analiz riguroas pe baza unor documente prezentate de solicitant, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelciune. Ca atare, se poate considera c banca a cunoscut condițiile în care a acordat împrumutul și și-a asumat riscul de a-l acorda in asemenea condiții, neputându-se vorbi despre o inducere în eroare a acesteia de ctre inculpat.
Date fiind cele de mai sus, cu atât mai puțin ar putea fi admise cererile prții civile privind plata dobânzilor și penalitților pentru înc 4 ani ulterior datei scadenței atâta timp cât nu din culpa inculpatului a fost formulat plângerea cu mare întârziere.
Instanța de fond, întrucât exist un credit nerambursat, a lsat nesoluționat latura civil.
Faptul c banca a avut sau nu la acel moment posibilitatea de a acorda credit unor persoane juridice nu reprezint un aspect care s impieteze asupra soluției.
Faț de cele constatate, instanța de fond a constatat c fapta inculpatului așa dup cum a fost probat în prezenta cauz și ținând seama de cele argumentate mai sus, nu este prevzut de legea penal.
In subsidiar se poate constata și faptul c - în baza probelor administrate - faptei îi lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelciune atât sub aspectul vinovției cât și sub aspectul elementului material, nefiind probat nici intenția și nici acțiunea de inducere ori menținere în eroare.
În cauz nu a fost introdus SC SRL O ca parte responsabil civilmente întrucât, potrivit comunicrii Oficiul Registrului Comerțului de pe lâng Tribunalul Bihor aceasta a fost radiat ca urmare a lichidrii judiciare.
Drept urmare, instanța de fond a dispus dup cum urmeaz:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a pr. pen. rap. la art. 10 lit. b pr. pen. a achitat pe inculpatul, pentru svârșirea infracțiunii de înșelciune, prev. și ped. de art. 215 al. 2 și 3 cod penal.
În baza art. 346 alin. ultim, teza I pr. pen. instanța de fond nu a soluționat acțiunea civil.
În baza art. 192 alin. 3 pr. pen. cheltuielile judiciare au rmas în sarcina statului.
Onorariul în sum de 100 lei pentru aprtorul din oficiu, s-a dispus a fi achitat din fondurile Ministerului Justiției conf. delegației nr. 5212 din 17.05.2007, aflat la dosar.
Împotriva acestei hotrâri, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lânga Judec toria Oradea, solicitând admiterea apelului, desființarea hotrârii apelate, ca netemeinic și nelegal, iar în rejudecarea cauzei, condamnarea inculpatului, pentru svârșirea infracțiunii de înșelciune, prev. și ped. de art. 215 al. 2 și 3 cod penal și obligarea sa la plata de despgubiri civile.
În motivarea cii de atac se arat c instanța de fond a interpretat în mod eronat contractul de împrumut încheiat între partea vtmat și inculpat, și a reținut greșit c unitatea bancar a înclcat propriul regulament acordând creditul și cu înclcarea principiului prudenței bancare. Se susține c este evident inducerea în eroare a prții civile în condițiile în care inculpatul a prezentat 3 facturi fiscale, care deși erau încasate au fost prezentate ca fiind neîncasate. Se susține c probele administrate în cauz demonstreaz c inculpatul a acționat cu rea credinț în momentul încheierii contractului de împrumut cunoscând c garanția care a constat în facturile prezentate și încasate în mare parte, constituie mijloc fraudulos de inducere în eroare a prții civile.
PrinDecizia penal nr.110/A din 13 aprilie 2009Tribunalul Bihor în baza art. 379 pct. l lit. b Cod procedur penal, a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lâng Judec toria Oradea împotriva sentinței penale nr. 1807 din 20.12.2007 pronunțat de Judec toria Oradea, hotrâre ce a fost menținut în totul.
Cheltuielile judiciare au rmas în sarcina statului.
Examinând sentința apelat prin prisma apelului declarat, cât și din oficiu, în baza art.371 C.P.P. tribunalul a reținut c acesta este nefondat.
S-a apreciat c hotrârea instanței de fond este temeinic și legal sub aspectul reținerii strii de fapt și interpretrii probelor administrate în cauz, ce constau în contract de împrumut, facturi fiscale, ordine de plat, raport de constatare tehnico științific grafic, regulament de creditare, declarațiile inculpatului și martorilor. Materialul probator relevat demonstreaz fr dubii c, la data de 20.09.2000, în împrejurarea contractrii unui credit în valoare de 14.400 lei cu scadenta la 29.12.2000 in numele SC România SRL O de la Banca Popular - Sucursala O, denumit ulterior Creditul de Vest de Credit O, a prezentat garanții pentru acordarea acestuia, un nr. de 3 facturi privind vânzarea-cumprarea unor bunuri, în condițiile în care facturile erau deja parțial încasate de societatea reprezentat de inculpat.
de aceast stare de fapt s-a artat c instanța de fond a reținut corect c lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelciune, infracțiune pentru care a fost trimis inculpatul în judecata, atât sub aspectul vinovției cât și sub aspectul elementului material, nefiind probat nici intenția și nici acțiunea de inducere ori menținere in eroare. Drept urmare, instanța de fond a dispus în mod just în baza art. 11 pct. 2 lit. a pr. pen. rap. la art. 10 lit. b pr. pen. achitarea inculpatului, pentru svârșirea infracțiunii de înșelciune, prev. și ped. de art. 215 al. 2 și 3 cod penal.
În ceea ce privește calificarea conduitei sus expuse a inculpatului ca fiind una infracțional sau nu, s-a apreciat c la determinarea elementului de inducere în eroare trebuie avut în vedere ca și criteriu și aptitudinea abstract a acțiunii inculpatului de a produce acest efect, în concret dac prezentarea unor facturi drept garanție, ca fapt în sine constituie în contextul încheierii unui împrumut bancar și în cazul încasrii prealabile a facturilor o acțiune de inducere în eroare.
Ca atare, independent de existenta unei vigilente speciale sau nu a funcționarului bncii, tribunalul a apreciat c în condiții normale de contractare se impune o verificare minim a tuturor elementelor ce țin de aceast operațiune. Aceasta verificare înainte de a cpta expresia unei atribuții de serviciu, de a deveni special, funcționeaz în general în contextul relațiilor socio-umane. În contextul relațiilor profesionale aceasta o expresie mult mai viguroas, fiind subînțeleas chiar și în absența unei norme exprese. În raport de acest element de minim prudenț,de minim diligenț, se stabilește și intenția de inducere în eroare fiind inacceptabil ca existent unei astfel de intenții s fie stabilit acolo unde evidența sa ori riscul su, s nu mai fie un fapt ascuns. În caz contrar s-ar putea ajunge la situația inechitabila de a se reține inducerea în eroare ori de cate ori o parte contractant este nemulțumit sau prejudiciat de propriile riscurile asumate. De asemeni s-ar putea ajunge la situația protejrii unor convenții sau persoane ce au încheiat aceste convenții cu inclcarea normelor generale, ce includ și minima diligenț, sau chiar în cunoștinț de cauz asupra nerespectrii unor norme,bunoar cele referitoare la garanții,ceea ce ar fi injust.
Din perspectiva acestor considerente tribunalul a apreciat fondate reținerile instanței de fond în sensul c reprezentanții bncii au înclcat Regulamentul de creditare ale crui dispoziții prevd c la acordarea creditelor se va avea în vedere "prudenta bancar care trebuie s fie unul dintre principiile esențiale care s stea la baza analizei cererilor de credite".
S-a apreciat pertinent și just analiza instanței de fond în sensul c la acordarea creditului, neverificarea garanțiilor acceptate st la baza prejudicierii bncii fiind vorba în speț de o culp a bncii și nu o acțiune de inducere în eroare a inculpatului.
Martorii audiați de instanța de fond arat c normele bancare permiteau acceptarea garantrii unui credit cu facturi neîncasate. În instanței de apel martora a artat c înainte de acordarea creditului s-a aflat c unele facturi erau parțial încasate întrucât s-a luat legtura telefonic cu societțile ce datorau suma din facturi îns acest aspect nu s-a pus în discuție sub aspectul existenței unei dificultți la acordarea creditului întrucât sumele ce erau neîncasate acopereau creditul și penalitțile eferente acestuia.
Aceasta susținere a martorei se coroboreaz cu declarația inculpatului dat în fața instanței de fond care a artat ca a înștiințat banca cu privire la faptul c facturile acceptate de aceasta din urm drept garanție sunt încasate parțial și c urmeaz s fie în curând încasate în totalitate, chiar înainte de data împrumutului, precum și cu împrejurarea ca inculpatul a achitat pân la scadența stabilit pentru 29.12.2000 sumele de 2.550 RON, 1.500 RON, 1.050 RON, 2.700 RON din cuantumul datoriilor și dobânzilor,respectiv pâna la momentul la care a intervenit blocajul financiar al societarii în numele creia inculpatul a contractat împrumutul. S-a apreciat c aceste elemente demonstreaz nu acțiunea de inducere în eroare a inculpatului ci din contr o acceptare din partea prții civile de a acorda un împrumut inculpatului, fr prezentarea de ctre acesta a unor garanții certe ci mai mult formale, ceea ce nu justific demersul penal ulterior al parții civile. Îndeplinirea doar condițiilor formale ale împrumutului, respectiv aducerea unei garanții, în condițiile în care nu se fac minime verificri cu privire la aceasta, ilustreaz, în opinia instanței de apel nu atât o lips de diligenț cât și posibilitatea unor înțelegeri intervenite între prti, care de principiu nu pot genera rspunderea penal a împrumutatului. Inducerea în eroare așa cum s-a artat este un element ce se apreciaz dup anumita criterii, în mod deosebit cel al posibilitții efective, a aptitudinii acțiunii inculpatului de inducere în eroarea, raportat la o conduit de diligenta minim a prții ce invoca o astfel de vtmare.
În alt ordine de idei instanța de apel subscrie practicii judiciare în materie în sensul c înstrinarea ulterioar de ctre inculpat a bunului cu care a garantat obținerea unui împrumut constituie o nerespectare a clauzei contractului, pentru care persoana lezat s se poat adresa instanței civile, un atare act nerelevând existența unei intenții frauduloase înc din momentul încheierii contractului sau obținerii împrumutului ( J- Decizia nr.1255/12.05.1998).Cu atât mai mult în speța de faț aceast intenție frauduloas nu a existat în momentul încheierii contractului partea civil cunoscând c parțial facturile au fost încasate, încasarea ulterioar a diferenței constituind așa cum rezult de mai sus o nerespectare a clauzelor contractului prin dispunerea de bunul gajat.
de soluția pronunțat în latura penal a cauzei s-a artat c este corect și modalitatea de soluționare a laturii civile.
Împotriva acestei hotrâri în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lâng Tribunalul Bihor solicitând condamnarea inculpatului la o pedeaps legal și just individualizat. În motivarea recursului s-a artat c reitereaz motivele de apel ale Parchetului de pe lâng Judec toria Oradea în sensul vinovției inculpatului relativ la infracțiunea de înșelciune, vinovție care rezult din probatoriul administrat în faza urmririi penale și a judecții.
Examinând decizia recurat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod de procedur penal și art.385/14 Cod de procedur penal, curtea constat c aceasta este temeinic și legal, iar recursul declarat de Parchetul de pe lâng Tribunalul Bihor este nefondat, și în consecinț, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct.1 lit. b Cod de procedur penal va fi respins ca atare.
Ambele instanțe au reținut o stare de fapt real, rezultând din probe ce au fost corect administrate și interpretate. Pentru a se ajunge la concluzia vinovției legea cere ca probele s fie apte s rstoarne prezumția de nevinovție, instanțele au reținut c lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelciune pentru care a fost trimis în judecat inculpatul atât sub aspectul vinovției cât și sub aspectul elementului material, nefiind probat nici intenția și nici acțiunea de inducere ori menținere în eroare.
În speța de faț, intenția frauduloas în momentul încheierii contractului partea civil cunoscând c parțial facturile au fost încasate, încasarea ulterioar a diferenței constituind așa cum s-a reținut de instanțe o nerespectare a clauzelor contractului prin dispunerea de bunul gajat.
Faț de cele ce preced în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedur penal, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de Parchetul de pe lâng Tribunalul Bihor împotriva deciziei penale nr.110 din 13.04.2009 pronunțat de Tribunalul Bihor pe care o va menține în întregime.
Cheltuielile judiciare vor rmâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedur penal,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de Parchetul de pe lâng Tribunalul Bihor împotriva deciziei penale nr.110 din 13.04.2009 pronunțat de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Cheltuielile judiciare rmân în sarcina statului.
DEFINITIV.
Pronunțat în ședința public azi, 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR GREFIER
- - - - - -
Red.dec.judec.
Jud.recurs C-
Jud.fond
CA/HM
2 ex. din 3.12.2009
Președinte:Popovici Corina RodicaJudecători:Popovici Corina Rodica, Condrovici Adela, Pușcaș
