Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 565/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIE Nr. 565
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Vorniceasa președinte secție
JUDECĂTORI: Ioana Vorniceasa, Bogdan Adrian Ștefan Nimineț
- - -
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - a fost legal reprezentat de - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, împotriva deciziei penale nr. 182/29.05.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru inculpații, și - av., av., av. și av., apărători desemnați din oficiu, lipsă fiind inculpații și părțile civile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Apărătorii inculpaților și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul parchetului arată că decizia pronunțată de Tribunalul Neamț este nelegală întrucât fiecare din cei patru inculpați s-au folosit cu bună știință de adeverințele de salariat, cunoscând că acestea sunt false, în scopul de a obține credite, inducând în acest mod în eroare diferite unități bancare. În aceste împrejurări nu se poate reține că faptele celor patru inculpați au adus o atingere minimă valorilor apărate de lege și că, prin conținutul concret, sunt lipsite în mod vădit de importanță.
Față de aceste aspecte apreciază că sancțiunile aplicate de Tribunalul Neamț nu-și ating scopul, acela de prevenție, de formare a unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
De asemenea, arată că hotărârea este nelegală întrucât dispunându-se schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 215 alin.2,3 Cod penal, Tribunalul Neamța omis să se pronunțe cu privire la anularea înscrisurilor falsificate, potrivit dispozițiilor art. 445 Cod pr.penală.
Față de aceste aspecte solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și să se pronunțe o nouă hotărâre legală și temeinică.
Avocat - pentru inculpata solicită respingerea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, ca nefondat, apreciind că fapta pentru care a fost trimisă în judecată inculpata nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Mai mult aceasta a recunoscut fapta, a regretat-o și a restituit suma împrumutată. De asemenea solicită plata onorariului pentru apărător desemnat din oficiu, din fondurile
Avocat, pentru inculpatul, arată că atât instanța de fond cât și cea de apel au procedat corect întrucât inculpații nu au avut intenția de a frauda părțile civile. De altfel prejudiciul a și fost recuperat.
Solicită respingerea recursului formulat de parchet și să se dispună plata onorariului pentru apărător desemnat din oficiu, din fondurile
Cu privire la omisiunea de a se anula înscrisurile falsificate, arată că este de acord cu aceste motiv de recurs.
Avocat, pentru inculpatul, arată că inculpatul nu a avut intenția de a frauda banca, a contractat un credit de nevoi personale- pe care de altfel l-a și restituit. Solicită respingerea recursului și să se dispună plata onorariului pentru apărător desemnat din oficiu, din fondurile
Avocat, pentru inculpata solicită respingerea recursului formulat de parchet cu privire la primul motiv și să se dispună plata onorariului pentru apărător desemnat din oficiu.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, arată că este de acord să se anuleze înscrisurile falsificate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 440 din 29.11.2007 pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț, s-a dispus condamnarea inculpatului, la pedeapsa rezultantă de 2000 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 290 alin. 1 Cod penal și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 631Cod penal.
Prin aceeași sentință, s-a dispus în temeiul art. 10 lit.1Cod procedură penală, achitarea inculpaților, și, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals prevăzute de art. 215 alin. 1 și art. 291 alin. 1 Cod penal, iar în temeiul art. 181și art. 91 lit. c Cod penal, s-a aplicat fiecărui inculpat sancțiunile de câte 300 lei și respectiv câte 100 lei amendă administrativă.
În latura civilă a cauzei, s-a constatat că BRD - General și Bank SA B, nu s-au constituit părți civile.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpatul în calitate de administrator la SC SRL, în anul 2006 le-a eliberat inculpaților, și adeverinte prin care atestă că acestia sunt angajați la SC SRL,deși aceasta nu corespundea realității.
Inculpatul s-a prezentat cu adeverință eliberată de inculpatul la Bank și a obținut un credit în valoare de 10.000 lei, inculpata s-a prezentat la aceeași bancă cu adeverința falsificată și a obtinut un credit în valoare de 1.000 euro, s-a prezentat la. și a obținut un credit în valoare de 13.300 lei în baza adeverintei false iar inculpatul a obținut la de un credit în valoare de 13.700 lei tot cu o adeverință falsă.
Instanța a mai reținut că cei patru inculpați nu au fost niciodată angajați cu contract de muncă la SC SRL dar cu toate acestea inculpatul le-a eliberat celor patru adeverințe de salariat false în care se atestă că aceștia lucrau la societatea al cărei administrator era.
Din adresa nr. 5378/2007 a Nr ezultă că la SC SRL sunt doar trei angajați și anume, și.
Situația de fapt astfel reținută rezultă din raportul de sesizare și denunțul din 1.03.2007, procesul verbal de consemnare a actelor premergătoare nr. 417/P/-, adresa nr. 5378/2007 a N, contractele de credit, adeverințele falsificate și declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpaților prin care recunosc săvârșirea faptelor.
In drept s-a reținut că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive a patru infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 al.1 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 cod penal.
Având în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările comiterii acestora, urmările produse precum și elementele care caracterizează persoana și conduita infractorului, instanța apreciază că scopul educativ preventiv al pedepsei va putea fi atins față de inculpat prin aplicarea pedepsei amenzii penale.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 ind.1 Cod penal.
Cu privire la săvârșirea de către inculpații, și a infracțiunilor de înselăciune prevăzută de art. 215 al.1 Cod penal și uz de fals prevăzută de art. 291 al.1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal pentru inculpatul,având în vedere împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, de circumstanțele personale ale inculpaților, de atitudinea acestora după săvârșirea faptelor de recunoaștere și regret precum și scopul urmărit de aceștia de a obține un împrumut de la unitățile bancare pentru nevoi personale,îndeplinindu-și ulterior obligația de a achita ratele stabilite în condițiile în care aceștia realizau venituri din munca depusă la societatea inculpatului și nu pentru a frauda unitățile bancare de la care au obținut împrumutul, instanța a apreciat că, prin faptele lor inculpații au adus o atingere minimă valorii ocrotite de lege și în consecință că faptele acestora nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Pentru aceste considerente instanța de fond, în baza art. 11 pct.2 lit. raportat la art. 10 lit.b ind.1 Cod procedură penală a achitat pe inculpații, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 al.1 cod penal și uz de fals prev. de art. 291 al.1 Cod penal.
In baza art. 18 ind. 1 raportat la art. 91 lit. C Cod penal a aplicat fiecărui inculpat sancțiunea de 300 lei amendă administrativă pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 1 Cod penal și sancțiunea de 100 lei amendă administrativă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 al.1 Cod penal.
In baza art. 334 Cod proc. penală a respins cererea reprezentantului parchetului pentru schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpați din infracțiunea prevăzută de art. 215 al.1 Cod penal în art. 215 al.2,3 Cod penal având în vedere că din situația de fapt reținută de instanță nu rezultă intrunirea elementelor constitutive ale infractiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 2,3 Cod penal instanța apreciind că încadrarea juridică a faptelor este cea reținută în rechizitoriul parchetului nr. 417/P/2007 din 1.06.2007.
In baza art. 14.346 Cod procedură penală și art. 998 cod civil a luat act că părțile civile și Bank SA nu s-au constituit părți civile în cauză.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Neamț, care prin motivele depuse în scris se arată că aceasta este nelegală și netemeinică; astfel se arată că sentința este nelegală, întrucât în mod greșit s-a reținut încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin 1 Cod, în loc de înșelăciunea în formă agravată prevăzută de art. 215 alin. 2, 3 Cod penal; de asemenea, se arată că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică, fiind apreciat în mod greșit că faptele comise de inculpați, nu prezintă gradul de pericol social a unor infracțiuni și pe cale de consecință, nu se impunea aplicarea unor sancțiuni administrative.
Apelul declarat în cauză este întemeiat.
Tribunalul, verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 378 și art. 371 Cod procedură penală, precum și prin prisma motivelor de apel, constatat că aceasta este nelegală în ce privește greșita încadrare juridică dată faptelor comise de inculpați.
În baza probelor administrate la urmărirea penală și în cursul cercetării judecătorești, respectiv raportul de sesizare și denunțul din 1.03.2007, adresa ITM N nr. 5378/2007, procesul verbal de consemnare a actelor premergătoare nr. 417/P/-, contractele de credit și adeverințele emise SC SRL și semnate de inculpatul, declarațiile martorilor, coroborate și cu declarațiile inculpaților de recunoaștere a faptelor, instanța de fond a reținut corect situația de fapt, însă a dat o încadrare juridică greșită faptelor comise de inculpații, și, care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune în formă agravată prevăzută de art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal și uz de fals prevăzute de art. 291 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, privind concursul real de infracțiuni.
Motivul de apel invocat de parchet, în sensul reținerii greșite a infracțiunii de înșelăciune, este întemeiat, întrucât din actele dosarului rezultă că inculpații au indus în eroare unitățile bancare cu prilejul încheierii unor contracte, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, prin folosirea unor mijloace frauduloase, respectiv adeverințele de salariat emise în fals, care se încadrează în prevederile art. 215 alin. 2 Cod penal.
Având în vedere că activitățile de inducere în eroare - crearea aparenței că inculpații au calitatea de salariați - s-a petrecut cu ocazia încheierii unor contracte de credit, situație care dacă ar fi fost cunoscută de către unitățile bancare nu ar fi încheiat astfel de contracte, încadrarea juridică corectă este cea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal.
În ce privește motivul de apel invocat de parchet cu privire la netemeinicia sancțiunilor aplicate inculpaților pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, tribunalul a constatat că este neîntemeiat; astfel, din actele dosarului rezultă că inculpații au avut o conduită și poziție procesuală sinceră, că scopul urmărit de aceștia nu a fost decât să obțină împrumuturi pentru nevoi personale de la bănci, că ulterior încheierii contractelor de credit și-au îndeplinit obligațiile de plată, iar unitățile bancare nu au fost prejudiciate.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că, în mod corect instanța de fond a apreciat că faptele comise de inculpați nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, iar reeducarea acestora se poate realiza și prin aplicarea unor sancțiuni administrative prevăzute de art. 91 Cod penal. Urmează a se aplica inculpaților o singură sancțiune administrativă pentru comiterea ambelor fapte reținute în sarcina acestora.
Constatând temeinicia apelului declarat de parchet, în raport de considerentele arătate, tribunalul a dispus în temeiul art. 379 Cod procedură penală, desființarea în parte a hotărârii atacate și aplicarea dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală, privind încadrarea juridică a faptelor.
Pentru aceste considerente prin decizia penală nr. 182/AP din 29.05.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în temeiul art.379 pct.1 lit. a Cod procedură penală, a admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TÂRGU NEAMȚ, împotriva sentinței penale nr.440 din data de 29.11.2007 pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț.
A desființat în parte sentința atacată, numai cu privire la greșita încadrare juridică dată infracțiunilor comise de inculpații, și cu privire la sancțiunile administrative aplicate inculpaților și judecând cauza conform art.345 Cod procedură penală:
În temeiul art.334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art.215 alin.1 și art.291 Cod penal cu aplicarea art.33 Cod penal, în infracțiunile de înșelăciune și uz de fals prevăzute de art.215 alin.2, 3 Cod penal, art.291 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a și art.37 lit.b Cod penal pentru inculpatul.
În temeiul art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit.1Cod procedură penală și art.181alin.3 Cod penal, au fost achitați inculpații, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals prevăzute de art.215 alin.2, 3 Cod penal, art.291 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a și art.37 lit.b Cod penal pentru inculpatul.
În temeiul art.91 lit. c Cod penal a aplicat fiecărui inculpat o singură sancțiune decâte 300 lei amendă administrativă.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței cu privire la inculpatul intimat, latura civilă, plata onorariilor pentru apărători din oficiu, și plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a constatat că inculpatul intimat a avut apărător ales.
În temeiul art.189 Cod procedură penală onorariile apărătorilor din oficiu pentru ceilalți inculpați intimați, de câte 150 lei, s-au avansat din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
Împotriva deciziei penale sus menționate a declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ care invocă nelegalitatea hotărârii apelate sub următoarele aspecte:
" Conduita și poziția procesuală" și " scopul urmărit de inculpați" sunt doar circumstanțe personale și reale în funcție de care instanța trebuie să individualizeze pedepsele pe care le aplică, în baza dispozițiilor art. 72 Cod penal și nu împrejurări care pot conduce la concluzia că, faptele comise de inculpați nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii, cum în mod greșit
s-a reținut.
Fiecare din cei patru inculpați s-au folosit cu bună știință de adeverințele de salariat, cunoscând că acestea sunt false, în scopul de a obține credite, inducând în acest mod în eroare diferite unități bancare.
Nu se poate reține în aceste împrejurări că, faptele celor patru inculpați au adus o atingere minimă valorilor apărate de lege și că, prin conținutul concret, sunt lipsite în mod vădit de importanță.
Consideră că aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia ar fi de natură să contribuie la atingerea scopului educativ preventiv urmărit de legiuitor prin incriminarea celor două infracțiuni, respectiv înșelăciune prev. de art. 215 al. 2,3, Cod penal și uz de fals, prev. de art. 291 alin.1 Cod penal.
Un alt motiv de nelegalitate a deciziei prevăzută de art. 182 /AP/29 mai 2005 vizează faptul că, dispunând schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 215 alin.2,3 Cod penal, Tribunalul Neamța omis să se pronunțe cu privire la anularea înscrisurilor falsificate potrivit dispozițiilor art. 445 Cod procedură penală.
Analizând decizia penală atacată atât sub aspectul motivelor invocate, dar și din oficiu în limitele art.385/9 al.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul procurorului este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
Curtea de Apel observă că instanța de apel a menținut în mod just soluția de achitare pronunțată de prima instanță, constatând că infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals pentru care sunt acuzați inculpații, și, le lipsesc una din trăsăturile esențiale prev. de art.17 Cod penal, respectiv pericolul social.
Este de reținut că art.181alin. (2) Cod penal enumeră următoarele criterii pentru stabilirea, în concret, a pericolului social: modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, persoana și conduita făptuitorului.
Din probele administrate în cauză, se observă că inculpații mai sus menționați, au indus în eroare prin folosirea de calități mincinoase părțile vătămate, în scopul de a obține împrumuturi bănești pentru nevoi personale. De asemenea se mai observă că inculpații ulterior săvârșirii acestor fapte, și-au îndeplinit obligațiile ce izvorăsc din contractele de credit,motiv pentru care unitățile bancare BRD- General și Bank SA nu au emis pretenții civile contra acestora.
Având în vedere circumstanțele în care s-au comis faptele, scopul urmărit de inculpați, urmările produse, precum și atitudinea sinceră a inculpaților manifestată pe tot parcursul procesului penal,Curtea constată că în mod corect instanțele anterioare au apreciat că faptele deduse judecății, nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, fiind lipsite în mod vădit de importanță.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la omisiunea la omisiunea anulării înscrisurilor falsificate folosite de inculpați, in conformitate cu dispozițiilor art. 348 Cod procedură penală, Curtea constată că nici această critică este inadmisibilă.
Potrivit art.385/1 al.4 Cod procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 Cod procedură penală nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 Cod procedură penală pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.
Analizând dosarul instanței de apel, Curtea observă procurorul nu a criticat în apel hotărârea primei instanțe și sub aspectul omisiunii anulării înscrisurilor falsificate. Având în vedere că acest motiv de nelegalitate nu a fost invocat în apel,iar decizia recurată nu a fost modificată în legătură cu acest aspect, recursul procurorului este inadmisibil.
Pentru aceste considerente constatând că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, nefiind incident nici unul din cazurile de casare prev. de art.385/9 Cod procedură penală, Curtea în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul procurorului.
Văzând și dispozițiile art. 192 al.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ, împotriva deciziei penale nr. 182/AP din 29.05.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr-.
În baza art. 189 Cod procedură penală dispune plata din fondurile Ministerului Justiției, a onorariilor apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de câte 150 lei fiecare, către Baroul
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Vorniceasa, Bogdan Adrian Ștefan Nimineț
GREFIER,
Red.
Red. - /
Red. -
Tehnored. - 2 ex.
6/7.10.2008
Președinte:Ioana VorniceasaJudecători:Ioana Vorniceasa, Bogdan Adrian Ștefan Nimineț
