Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 654/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 654/
Ședința publică din 23 iunie 2008
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr. 90 din 11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc inculpatul intimat, pentru care se prezintă avocat din oficiu, cu delegație la dosar, părțile civile intimate SC SA prin lichidator SC SRL A, SC SA prin același lichidator și partea responsabilă civilmente SC SRL
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârilor atacate și condamnarea inculpatului pentru fapta reținută în sarcina sa prin rechizitoriu, arătând că biletul la ordin este atât un instrument de credit cât și un instrument de plată, instanțele ignorând faptul că la data emiterii celor două bilete la ordin, contul firmei inculpatului era închis pentru lipsa tranzacțiilor efectuate cât și a lipsei de disponibil pentru utilizarea comisionului de gestiune, astfel că inculpatul a acționat cu intenția de a convinge asupra posibilităților sale de plată, aceste bilete la ordin constituind un mijloc fraudulos de care s-a folosit inculpatul pentru inducerea în eroare a partenerilor de afaceri.
Apărătorul din oficiu al inculpatului intimat pune concluzii de respingere a recursului parchetului, fapta reținută în sarcina inculpatului nefiind prevăzută de legea penală.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2102 din 1 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Arad, în baza art.11 pct.2 lit.a) rap. la art.10 lit.b) Cpp a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.3 Cp raportat la art.215 Cp cu aplicarea art.41 alin.2 Cp.
În baza art.346 alin.4 Cpp a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de părțile civile SC SA A și SC SA A, reprezentate prin lichidator judiciar SC SRL
În baza art.192 alin.3 Cpp cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut în fapt următoarele:
Prin contractul de cesiune, părți sociale și actul adițional din data de 05.09.2003, inculpatul a devenit unic asociat și administrator la SC SRL T sediul societății era în municipiul T,-. 1, județ T, însă la această adresă nu s-au desfășurat nici un fel de activități economice.
În urma raporturilor comerciale avute cu SC SA A (societate comerciale aflate în curs de lichidare judiciară, având ca desemnat lichidator firma SC SRL A), inculpatul, la data de 2.11.2002 a achiziționat bunuri în valoare totală de 234.383.656 lei, conform facturilor seria - - nr.- - - (filele 26-39 dosar p). Părțile s-au înțeles ca plata să se facă în numerar și, din contravaloarea acestei mărfi, inculpatul achită suma de 55.207.941 lei iar, pentru diferență, să se elibereze un bilet la ordin pentru scadența la trei luni, scopul acestui bilet fiind de garantare a plății. Întrucât inculpatul nu a reușit să valorifice marfa achiziționată și să plătească în numerar conform înțelegerii, biletul la ordin a fost înlocuit de inculpat la data scadentă printr-un alt bilet la ordin, procedând asemănător până la emiterea celui din 15.07.2003 cu scadență la 30.09.2003 pentru suma de 13.951.167 lei ROL. Pentru că nu a reușit să ia legătura cu inculpatul ca acesta să-i comunice dacă are sau nu disponibil în bancă, reprezentantul societății, la data scadentă, a introdus în bancă spre încasare biletul la ordin, acesta fiind refuzat la plată pe motiv de cont închis. Ulterior refuzului, l-a contactat pe inculpat ca să-i comunice că biletul a fost refuzat.
În data de 15.07.2007, când a emis biletul la ordin mai sus menționat, inculpatul a întrebat reprezentantul firmei dacă mai poate achiziționa bunuri întrucât cele cumpărate anterior sunt greu vandabile. La data de 16.07.2003 inculpatul a ridicat de la SC SA (societate comercială aflată în curs de lichidare judiciară, având ca desemnat același lichidator firma SC SRL A) marfă în valoare totală de 74.480.300 lei ROL iar, pentru garantarea plății a emis un bilet la ordin cu scadența la data de 30.10.2003 pentru suma de 62.570.000 lei ROL (contravaloarea mărfii fără TVA).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, motivat cu aceea că în mod nelegal prima instanță a dispus achitarea inculpatului în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 1o lit. b Cpp.
Examinând apelul prin prisma motivului de apel, sentința apelată, probele de la dosar, Tribunalul Arada că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad nu este fondat, astfel că l-a respins prin decizia penală nr. 90 din 11.03.2008, pronunțată în dosar nr-.
Tribunalul a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 3 rap. la art. 215 al. 2 Cp cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp, reținându-se că, deși cunoștea că firma sa are contul închis pentru lipsă tranzacții și lipsă disponibil, a emis ca și mijloace de plată două bilete la ordin în favoarea a două firme, bilete care introduse în bancă, au fost refuzate.
Biletul la ordin este un titlu de credit a cărui emitere nu este condiționată de existența prealabilă a disponibilului și în temeiul căruia emitentul își asumă obligația de a plăti beneficiarului o sumă de bani la împlinirea scadenței și ca atare sunt puse la dispoziția celor care au conturi in bancă, iar faptul că biletul la ordin a fost refuzat la plată nu este o împrejurare suficientă a caracteriza scopul infracțiunii, și anume acela de a obține pentru sine un folos material injust și de a cauza o pagubă. Pentru a se reține infracțiunea de înșelăciune este necesară probarea elementelor subiective și obiective ale infracțiunii.
Pentru existența înșelăciunii in convenții este suficientă doar prezentarea ca neadevărată a unei fapte care influențează luarea deciziei cu privire la tranzacție. Faptul că inculpatul nu și-a executat o obligație asumată în cadrul unei convenții civile, obligație pe care a recunoscut- în fapt prin emiterea biletului la ordin nu poate angaja răspunderea penală a acestuia atât timp cât nu a folosit nici un mijloc fraudulos pentru a convinge cealaltă parte contractantă să încheie convenția și că-și va executa obligațiile asumate în condițiile stabilite.
Tribunalul a mai reținut că, din probele administrate nu rezultă că părțile vătămate nu ar fi acceptat tranzacțiile dacă ar fi cunoscut că inculpatul nu are disponibil în cont. Mai mult, așa cum a reținut și prima instanță, între părți a existat o înțelegere ca plata mărfurilor să se facă în numerar, garantarea plății fiind făcută prin emiterea biletului la ordin, înțelegerea rezultând și din faptul că biletul la ordin emis inițial nu a fost introdus în bancă, ci a fost înlocuit la scadență cu un alt bilet.
De asemenea, tribunalul a constatat că prima instanță a apreciat în mod corect că nu s-a făcut dovada intenției inculpatului de a induce în eroare părțile vătămate, faptul că biletele la ordin au fost emise ulterior datei închiderii contului societății nu este relevant pentru a stabili intenția inculpatului de a induce in eroare.
Pentru aceste considerente, s-a apreciat că prima instanță în mod legal a reținut că inculpatul nu și-a respectat obligațiile asumate prin convenția încheiată cu partea vătămată, că răspunderea lui poate fi angajată în baza dispozițiilor Codului civil și ca atare nu a săvârșit nici o faptă prevăzută de legea penală, astfel că apelul parchetului a fost respins.
Împotriva deciziei penale nr. 90 din 11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Arada declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, solicitându-se casarea hotărârilor atacate și în rejudecare, să se pronunțe o hotărâre de condamnare a inculpatului, pentru fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia penală recurată în raport cu solicitările formulate de parchet și din oficiu, în limitele dispozițiilor legale, se constată că prima instanță, în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.b Cpp a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 al.3 Cpp rap. la art. 215 Cp cu aplicarea art. 41 al.2 Cpp. Soluția a fost menținută și de instanța de apel prin respingerea apelului declarat de parchet.
Pentru existența infracțiunii de înșelăciune în convenții, este necesar ca la încheierea convenției sau pe parcursul executării, inculpatul să fi întreprins acțiuni de inducere în eroare prin amăgire sau întrebuințarea mijloacelor frauduloase și numai în acest fel să fi determinat încheierea sau executarea convenției.
În cauza de față, inculpatul nu a uzat de nici un mijloc amăgitor pentru a convinge părțile civile să încheie contractul sau că va executa convenția în termen. De altfel, nici părțile civile nu au invocat faptul că au fost înșelate în executarea convenției, sesizarea organelor penale făcându-se de către bancă.
Neexecutarea unei obligații în cadrul unei convenții civile, chiar recunoscută printr-un bilet la ordin, nu are caracter penal.
Susținerea că inculpatul a avut intenția inducerii în eroare a părților civile, prin emiterea de bilete la ordin în timp ce avea contul bancar închis, nu se verifică, deoarece, adresa prin care s-a comunicat de către bancă închiderea contului, a fost emisă la data de 3.10.2003, iar data emiterii ultimelor bilete la ordin a fost 15.07.2003.
Din modul de desfășurare a operațiunilor, prin modul în care părțile s-au înțeles să execute convenția, nu rezultă că inculpatul a încercat să inducă sau să mențină în eroare părțile co-contractante, potrivit dreptului civil oricine se angajează este obligat să-și execute obligația asumată - consecințele nerespectării fiind reglementate de Codul civil.
Așa fiind, se apreciază că soluțiile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale, neexistând temeiuri de fapt sau de drept care, raportat la art. 3859Cpp, să conducă la modificarea hotărârii.
În consecință, în baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp, recursul declarat de parchet va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 al.3 Cpp, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr. 90/A din 11 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 al.3 Cpp cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 23.06.2008.
pt. PREȘEDINTE JUDECĂTOR pt. JUDECĂTOR G - - - - -
aflat în semnează aflat în semnează
președinte secție președinte secție
GREFIER
- -
Red. /26.06.08
Tehnored. 2 ex./07.07.08
PI. - - Jud.
-; - Trib
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Victor Ionescu
