Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 689/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 689/
Ședința publică din data de 30 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu
JUDECĂTOR 3: Marcian
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul și de părțile civile și împotriva deciziei penale nr. 152 din 24 martie 2009 Tribunalului Galați.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26 octombrie 2009 și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 30 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- inculpatul a formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 152/24.03.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
De asemenea, în cauză au formulat recurs părțile civile și.
Prin decizia penală nr. 152/24.03.2009 a Tribunalului Galați au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și părțile civile și împotriva sentinței penale nr. 1041/06.06.2008 a Judecătoriei Galați.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel, Tribunalul Galați, a avut în vedere că prin sentința penală nr.1041/06.06.2008 a Judecătoriei Galaț ii s-a dispus, în baza art. 334.pr.pen. schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 215 alin 1 - 3.pen. cu aplicarea art. 41 alin 2.pen. în infracțiunea prev. de art. 215 alin 1 și 3.pen cu aplicarea art. 41 alin 2.pen.
A fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 alin 1 și 3.pen. cu aplicarea art. 41 alin 2.pen.
Potrivit art. 71.pen. i s- aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și c pen.
Conform art. 81 - 82.pen și art. 71 alin 5.pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 5 (cinci) ani.
În baza art. 14.pr.pen. rap la art. 998.civ. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 5.200 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 5.000 lei reprezintă daune morale și 200 lei daune materiale, iar părții civile suma de 5.000 lei daune morale.
Au fost respinse ca nefondate celelalte pretenții solicitate de părțile civile.
Potrivit art. 193 alin 2.pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească fiecărei părți civile suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 189 și 191 alin 1.pr.pen a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500 lei.
În motivarea hotărârii s-a arătat că prin rechizitoriul nr. 6344/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galația fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin 1 - 3.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen, reținându-se că în calitate de administrator al SC SRL le-a indus în eroare pe părțile vătămate și, prin încheierea unor antecontracte de vânzare-cumpărare, în scopul obținerii pentru sine a unor foloase materiale injuste, pricinuindu-le acestora diverse pagube.
În fapt s-au reținut următoarele:
Inculpatul este administratorul și asociatul unic al agenției imobiliare SC SRL și în a doua parte a anului 2005 le-a indus în eroare pe părțile vătămate și după cum urmează:
1. La data de 26.07.2005, partea vătămată - în calitate de cumpărător, a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare cu nr. 150/26.07.2005 cu martora - - reprezentanta SC SRL G în calitatea de intermediar și martorul - administrator al SC SRL G - în calitate de vânzător, prețul stabilit în acest contractând de 515.000.000 lei (vechi).
Prin acest antecontract, vânzătorul se obliga să construiască un apartament la mansardă, cu o cameră, în micro 19, - în schimbul sumei de 500.000.000 lei, intermediarul obligându-se să acorde asistență de specialitate în vederea obținerii documentelor necesare perfectării actelor de vânzare cumpărare în schimbul unui comision de 15.000.000 lei. La aceeași dată, partea vătămată a achitat comisionul de 15.000.000 lei, fapt menționat în antecontract, precum și suma de 500.000.000 lei pentru care martora - a întocmit o minută, din declarația acesteia rezultând că a predat suma totală de 515.000.000 lei inculpatului. Inculpatul a confirmat acest fapt.
Din declarațiile acestuia, precum și din cea a martorului, rezultă că inculpatul i-a plătit vânzătorului suma de 300.000.000 lei din cei predați de partea vătămată, ocazie cu care au fost întocmite factura fiscală nr. -/22.08.2005 și factura fiscală nr. -/08.09.2005.
După construirea apartamentului, partea vătămată l-a vizionat și nefiind mulțumită de condițiile oferite, a cerut restituirea banilor. Prin dispoziția de plată nr. 5/14.09.2005, martorul a restituit părții vătămate suma de 300.000.000 lei, partea vătămată solicitându-i inculpatului și restituirea sumei de 215.000.000 lei. Acesta i-a propus să cumpere o garsonieră situată în Tiglina I, - 1,. 120, motiv pentru care partea vătămată, după vizionarea acesteia, s-a înțeles cu inculpatul la prețul de 490.000.000 lei, predându-i acestuia suma de 275.000.000 lei primită de la martorul, dar neîntocmindu-se nici un înscris de predare primire în acest sens.
Ulterior, partea vătămată s-a mutat în garsonieră, insistând pentru încheierea actelor de vânzare cumpărare în formă autentică. Inculpatul sub diferite pretexte, a întârziat întocmirea actelor, iar proprietarul garsonierei - martorul a solicitat părții vătămate să elibereze garsoniera deoarece nu a primit banii.
La data de 05.10.2005 inculpatul a declarat că la începutul lunii septembrie 2005 ar fi predat suma de 500.000.000 lei martorului, fapt infirmat de acesta. În declarația din 05.09.2006, inculpatul precizează că de fapt nu i-a spus martorului că a primit contravaloarea garsonierei de la partea vătămată și a cheltuit bani în interesul societății.
Deoarece martorul nu a primit banii de la inculpat, acesta a solicitat părții vătămate să elibereze garsoniera, fapt care s-a și întâmplat, actele de vânzare cumpărarea nemaiîncheindu-se.
Din declarația inculpatului rezultă că, deoarece nu a avut resurse financiare, nu a mai restituit suma de 490.000.000 lei părții vătămate.
În cursul urmăririi penale partea vătămată a declarat că din cele 515.000.000 lei consideră recuperate 23.000.000 lei și s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 490.000.000 lei.
În faza cercetării judecătorești, s-a constituit parte civilă cu suma de 285 milioane lei vechi cu titlu de daune materiale ( reprezentând diferența pe care nu a primit-o de la inculpat din totalul sumei de 515 milioane lei vechi), la care se adaugă și suma de 15.000 lei RON, cu titlu de daune morale, deoarece fiica sa a pierdut primul an de facultate ( an școlar 2005 - 2006 ) nemaiavând posibilitatea materială pentru achitarea taxelor școlare.
Ulterior, la termenul din 14.02.2008, partea civilă a precizat că inculpatul i-a achitat suma de 285 milioane lei vechi în perioada aprilie - decembrie 2007, astfel că are pretenții doar la suma de 15.000 lei daune morale.
2. La data de 18.08.2005, partea vătămată, prin fiul ei, martorul - în calitate de cumpărătoare, a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare nr. 174/18.08.2005 cu martora - în calitate de vânzătoare și SC SRL G, reprezentată de martora - în calitate de intermediar.
Prin acest act, martora se obliga să vândă părții vătămate un apartament cu două camere situat în în schimbul sumei de 300.000.000 lei, intermediarul obligându-se să acorde asistență de specialitate în vederea întocmirii actelor de vânzare-cumpărare contra sumei de 13.500.000 lei.
La datele de 08, 09 și 30.09.2005, partea vătămată a achitat comisionul agenției și suma totală de 175.000.000 lei cu titlu de avans, fiind întocmite minute în acest sens.
Din declarația martorei - rezultă că aceasta i-a predat inculpatului banii primiți de la partea vătămată - fapt confirmat și de inculpat, acesta tergiversând încheierea actelor de vânzare cumpărare în formă autentică, motivând obținerea unor înscrisuri. Ulterior, partea vătămată a declarat că martora s-a răzgândit în vederea cumpărării apartamentului, fapt contrazis de aceasta care a declarat că și în prezent dorește să-l vândă.
În data de 20.10.2005, inculpatul a menționat printr-un înscris adresat G că la 21.10.2005 va restitui părții vătămate suma primită de la aceasta, lucru care nu s-a întâmplat. Din declarația inculpatului se reține că nu a restituit părții vătămate suma de 188.500.000 lei deoarece, din lipsa resurselor financiare, i-a cheltuit în interesul societății.
Partea vătămată a declarat în prima fază procesuală că prejudiciul suferit este de 188.500.000 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Ulterior, în faza cercetării judecătorești s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000.000 lei vechi cu titlu de daune materiale, constând în chiria pe care a achitat-o timp de un an și două luni, la care se adaugă daunele morale în sumă de 15.000 lei RON, având în vedere că urmare a activităților infracționale a inculpatului a avut probleme de sănătate.
S-a reținut că situația de fapt expusă mai sus și vinovăția inculpatului sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: plângerile și declarațiile părților vătămate, antecontractele de vânzare-cumpărare și dovezile de predare către societatea administrată de inculpat a prețurilor pentru imobile (filele 28-29, 33-38, 43-46), angajamentul scris dat de inculpat că la data de 21.10.2005 va restitui părții vătămate sumele de bani încasate (fila 47), toate coroborate cu declarațiile martorilor, și -.
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale că în perioada iulie-august 2005 încheiat antecontracte de intermediere vânzare-cumpărare apartamente cu și (acesta din urmă pentru mama sa ), în urma cărora a încasat suma totală de 700.500.000 lei vechi, pe care nu a virat-o vânzătorilor, dar nici nu a restituit-o cumpărătorilor după ce tranzacțiile imobiliare nu s-au mai realizat.
Inculpatul a mai arătat că deși s-a angajat și în scris să restituie sumele încasate, nu a făcut lucru din cauză că nu reușit să îmbunătățească situația financiară a societății.
În faza cercetării judecătorești, inculpatul nu a putut fi audiat deoarece nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, dar a fost reprezentat de un apărător ales.
S-a arătat că în drept, fapta inculpatul care, în calitate de administrator al SC SRL le-a indus în eroare pe părțile vătămate și, prin încheierea unor antecontracte de vânzare-cumpărare, în scopul obținerii pentru sine a unor foloase materiale injuste, pricinuindu-le acestora diverse pagube, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 alin 1 și 3.pen. cu aplicarea art. 41 alin 2.pen.
Întrucât inculpatul nu s-a folosit la comiterea infracțiunii de nume sau de calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, în încadrarea juridică a infracțiunii nu s-a reținut și aliniatul 2 al articolului 215.pen, sens în care s- făcut aplicarea art. 334.pr.pen, în baza căruia s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea reținută prin rechizitoriu în infracțiunea sus-arătată.
De altfel, această solicitare a formulat-o apărătorul ales al inculpatului încă de la termenul din 14.02.2008.
Din fișa de cazier judiciar (fila 94 dosar fond) rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul inculpatului a solicitat achitarea acestuia, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit d pr.pen, considerând că inculpatul nu a avut intenția de a le înșela pe cele două părți vătămate, solicitare care nu a fost primită întrucât infracțiunea de înșelăciune implică vinovăția inculpatului numai sub forma intenției directe; acesta își dă seama că desfășoară o activitate de inducere în eroare și că în acest mod pricinuiește o pagubă, urmare a cărei producere o dorește.
Latura subiectivă a infracțiunii include și scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust.
La stabilirea și individualizarea pedepsei ce s-a aplicat au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege (închisoare de la 3 la 15 ani); gradul de pericol social concret al infracțiunii, valoarea prejudiciilor cauzate, împrejurarea că ulterior sesizării instanței, inculpatul a achitat părții vătămate suma de 285 milioane lei vechi, dar și persoana și conduita inculpatului care se află la primul impact cu legea penală, dar care nu s-a prezentat în instanță pentru a fi audiat.
În ceea ce privește modalitatea de executare, instanța apreciat că reeducarea acestuia este posibilă și fără executarea cu privare de libertate.
Având în vedere că în speță sunt întrunite și celelalte condiții prevăzute de art. 81.pen, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art. 82.pen.
Totodată, potrivit art. 71.pen s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și c pen, iar în temeiul art. 71 alin. 5.pen, s-a dispus și suspendarea executării acestei pedepse pe durata aceluiași termen de încercare stabilit pentru pedeapsa principală.
Sub aspectul laturii civile, s-a reținut că în final partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000 lei (150.000.000 lei) cu titlu de daune morale, iar partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 200 lei (2.000.000 lei) despăgubiri materiale, constând în chiria pe care a plătit-o timp de 1 an și 2 luni, la care se adaugă suma de 15.000 lei (150.000.000 lei) cu titlu de daune morale.
Pentru dovedirea daunelor materiale, partea civilă a depus la dosarul cauzei copia contractului de închiriere (fila 85-86).
De asemenea a depus acte medicale din care rezultă că în perioada 13-22.01.2007 a fost internată în Spitalul de Boli Infecțioase cu diagnosticul gripă-clinic, pneumonie interstițială, hipoacuzie.
Cum partea civilă a făcut dovada că timp de 1 an și 2 luni a stat cu chirie și a plătit în acest sens o sumă totală de 200 lei, inculpatul a fost obligat să-i plătească această sumă.
Cât privește cuantumul daunelor morale solicitat de fiecare parte civilă, de câte 15.000 lei (150.000.000 lei), instanța a apreciat că acesta este exagerat și disproporțional și a considerat că suma de câte 5.000 lei (50.000.000 lei) este suficientă și echitabilă pentru acoperirea prejudiciilor morale suferite.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul și părțile civile și.
Inculpatul a arătat că nu a avut intenția să înșele părțile civile, solicitând achitarea în baza art. 10 lit.d pr.pen. că pedeapsa este prea mare, solicitând reducerea acesteia sub minimul special.
Părțile civile și au solicitat obligarea inculpatului la plate sumelor de câte 15.000 lei fiecare, daune morale, sume cu care s-au constituit părți civile.
S-a apreciat că apelurile declarate de inculpatul și de părțile civile și sunt nefondate.
Examinând cauza prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 al.2.C.P.P., tribunalul constatat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, în mod corect fiind stabilită vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății, prin coroborarea probelor administrate în cauză, dându-se încadrarea juridică corespunzătoare faptei comise de acesta.
Astfel, coroborând plângerile părților vătămate cu declarațiile martorilor, -, declarațiile inculpatului, actele aflate la dosar, rezultă că inculpatul le-a indus în eroare pe părțile vătămate și pe parcursul executării antecontractelor de vânzare cumpărare, cauzându-le un prejudiciu total de 700.500.000 ROL, faptă ce constituie infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 al.1, 3.pen. cu aplicarea art. 41 al2. pen.
Cu privire la vinovăția inculpatului, aceasta este sub forma intenției directe, inculpatul dându-și seama că desfășoară o activitate de inducere în eroare, în scopul obținerii unui folos material injust, pricinuind o pagubă părților vătămate, urmare pe care o dorește.
În consecință, s-a apreciat că cererea acestuia de achitare în baza art.10 lit.d pr.pen. este nefondată.
Pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, a fost just individualizată față de împrejurările comiterii faptei, valoarea ridicată a prejudiciului și persoana inculpatului, care este la primul impact cu legea penală, astfel că cererea inculpatului de reducere a pedepsei este nefondată.
Latura civilă a fost corect soluționată prin obligarea inculpatului la acoperirea prejudiciilor materiale și morale cauzate părților vătămate.
Cu privire la cuantumul daunelor morale, tribunalul a apreciat că sumele de câte 5.000 lei la care a fost obligat inculpatul către fiecare parte civilă este suficientă pentru a da satisfacție acestora.
În consecință, s-a apreciat că cererile părților civile și de majorare a sumelor reprezentând daune morale sunt nefondate.
Împotriva ambelor hotărâri au formulat recurs inculpatul și părțile civile și.
Inculpatula arătat în recursul formulat că solicită achitarea, în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. b) Cod procedură penală, deoarece în opinia sa ne aflăm în prezența unui litigiu civil, privind neexecutarea unor obligații contractuale.
În recursul formulat, partea civilăa arătat că în mod greșit nu s-a dispus actualizarea daunelor materiale până la o valoare care să îi permită să își cumpere în prezent o garsonieră și că în mod greșit nu a fost obligat inculpatul la 15.000 lei daune morale.
În recursul formulat, partea civilăa solicitat majorarea cuantumului daunelor morale la suma de 15.000 lei RON, cu cât s-a constituit inițial parte civilă, arătând că datorită faptei inculpatului s-a îmbolnăvit de tahicardie, boală de care suferă și în prezent.
Analizând recursurile formulate din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, potrivit art. 3859alin. 3 Cod procedură penală,Curtea apreciază că recursul inculpatului este fondat, iar recursurile părților civile și sunt nefondatepentru următoarele considerente:
1. Motivele de recurs invocate de inculpatul se dovedesc nefondate.
Ceea ce diferențiază infracțiunea de înșelăciune în contracte, prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal de simpla neexecutare a unui contract civil, este intenția făptuitorului, care se analizează atât la momentul încheierii contractului, cât și pe parcursul derulării lui, urmând a fi analizate în mod obiectiv cauzele care au condus la neexecutarea contractului în condițiile și la termenele stipulate.
De asemenea, urmează a se analiza diligența, stăruința depusă de cel care se obligă în executarea întocmai și la timp a obligațiilor, iar în caz de neexecutare la timp, stăruința depusă în executarea în cel mai scurt timp posibil a obligațiilor asumate, iar în caz de imposibilitate, imposibilitatea trebuie să fie efectivă, de nesurmontat.
Din analiza materialului probator, rezultă că inculpatul a încheiat contractele de vânzare-cumpărare, a încasat prețul, uzitând pe durata derulării contractelor de mijloace nepermise pentru a înșela încrederea cumpărătorilor.
În cazul părții vătămate a arătat că proprietara nu mai dorește să vândă apartamentul, deși în realitate aceasta dorea acest lucru.
În cazul părții vătămate, a solicitat o diferență de preț, iar după ce a primit-o nu s-a ocupat de încheierea formalităților necesare pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, partea vătămată fiind evacuată din apartament de martorul, proprietarul apartamentului.
În toate cazurile, inculpatul a încasat banii, însă nu i-a mai restituit părților vătămate așa cum se obligase cu prilejul încheierii contractelor, motivând că i-a folosit pentru îmbunătățirea situației financiare a SC " " SRL G, al cărei administrator era, însă nu a reușit acest lucru.
Recursul inculpatului se dovedește însă fondat din cu totul alt considerent.
În motivarea sa, instanța de fond a arătat că va aplica inculpatului pedeapsa minimă pentru infracțiunea săvârșită.
Inculpatul fiind condamnat, prin schimbarea încadrării juridice, pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, pedeapsa era de la 6 luni la 12 ani, pedeapsa minimă fiind de 6 luni.
Cu toate acestea, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare și nu pedeapsa minimă, așa cum se arată în motivare.
Sub acest aspect, recursul inculpatului urmează a fi admis.
Se constată că instanțele de fond și apel au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, b, c Cod penal, fără a motiva această dispoziție, încălcând prevederile deciziei nr. 74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii și practica în cauza "Hirst vs. Regatul Unit al Marii Britanii".
2. Recursul părții civile este nefondat. Partea civilă poate proceda la actualizarea daunelor materiale, după rămânerea definitivă a prezentei cauze, pe calea unei acțiuni civile separate sau cu prilejul punerii în executare silită.
Referitor la daunele morale se constată că acestea au fost corect individualizate și acordate, în funcție de particularitățile cauzei, și nu se justifică majorarea lor, avându-se în vedere legătura ce trebuie să existe între faptă și urmarea imediat produsă și natura faptei, aceea de înșelăciune în contracte.
3. Recursul părții civile este nefondat.
Cuantumul daunelor morale acordate a fost corect individualizat și acordat de
instanțe, în funcție de natura infracțiunii, persoana inculpatului și persoana părții vătămate.
Oricum, între fapta ilicită și urmarea produsă trebuie să existe o legătură de cauzalitate directă și nu una mediată, ca în cazul invocat, agravarea stării de sănătății părții vătămate, ca urmare a înșelăciunii în contracte săvârșite de inculpat.
Materialul probator nu a putut dovedi o astfel de legătură de cauzalitate mediată, și nici partea civilă nu a putut face o astfel de dovadă.
Așa fiind, și văzând și prevederile art. 38515pct. 2 lit. b) Cod procedură penală, Curtea va admite recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 152/24.03.2009 a Tribunalului Galați.
- casa în parte decizia penală nr. 152/24.03.2009 a Tribunalului Galați și sentința penală nr. 1041/06.06.2008 a Judecătoriei Galați și în rejudecare:
- reduce de la 3 ani la 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului.
- reduce de la 5 ani la 2 ani și 6 luni termenul de încercare.
- aplica inculpatului doar pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza II și lit. b) Cod penal.
- menține restul dispozițiilor hotărârilor penale recurate.
În baza prevederilor art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală și art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de părțile civile și împotriva aceleiași decizii penale și va obliga pe fiecare dintre recurente la plata de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 30.03.1974 în G, CNP -, domiciliat în G, G-, nr. 2, - 1A,. 7, fără forme legale în G, str. G- Al., - 5S,. 11) împotriva deciziei penale nr. 152 din 24.03.2009 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 1041/06.06.2008 pronunțată de Judecătoria Galați ) și în consecință:
Casează în parte decizia penală nr. 152/24.03.2009 a Tribunalului Galați și în parte sentința penală nr. 1041/06.06.2008 a Judecătoriei Galați, doar în ceea ce privește latura penală și în rejudecare:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de "înșelăciune" prevăzută de art. 215 al. 1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal de la 3 ani închisoare la6 luni închisoare.
Reduce termenul de încercare de la 5 ani la 2 ani și 6 luni.
Modifică dispoziția privind aplicarea pedepsei accesorii în sensul că interzice inculpatului doar exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a și b Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
RESPINGE, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile, domiciliată în G,-, - 2,. 146, și, domiciliată în G, str. T, - 1,. 2.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. penală obligă pe recurentele părți civile la plata a câte 30 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
Grefier,
Red.: -/04.11.2009
Tehnored. /2 ex.
Fond:
Apel/, Fl.
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Liviu Herghelegiu, Marcian
