Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 691/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 4731,-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 691
Ședința publică de la 01 2008
PREȘEDINTE: Elena Zainescu
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Florentin Teișanu
GREFIER - - -
Ministerul Public a fost reprezentat de doamna procuror C, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul inculpat, fiul lui și, născut la data de 20 aprilie 1964, în prezent deținut la enitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr.28 din data de 12.01.2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în dosarul nr-.
Prin decizia contestată s-au respins ca inadmisibil recursul declarat de partea responsabilă civilmente SC SRL O, cu sediul în-, județul B și ca nefondate recursurile declarate de inculpații, domiciliat în S,-, -.B,.20, județul B, domiciliat în O,-, județul și, domiciliată în O,-,.9, județul B, împotriva deciziei penale nr. 386 din 8.06.2006, a Tribunalului Prahova.
Totodată, au fost obligați recurenții la plata sumei de câte 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul personal, în stare de deținere la enitenciarul Ploiești și asistat de apărător ales, domnul avocat, din cadrul Baroului B, conform împuternicirii avocațiale nr.49/2008 aflată la fila 7 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Cu permisiunea instanței, apărătorul ales al contestatorului a luat legătura cu acesta, precizând că nu are cereri de formulat în cauză.
Avocat, apărătorul ales al contestatorului, depune la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv certificatele de naștere ale fiicelor acestuia și dovada îndeplinirii procedurii de citare cu recurentul.
Pe fondul contestației în anulare, solicită admiterea acesteia, anularea deciziei penale nr.28 din data de 12.01.2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI și anularea mandatului de executare nr.3415/2007 emis de Judecătoria Ploiești conform sentinței nr.2600/2005 și pe cale de consecință punerea în libertate de îndată a contestatorului.
Precizează că motivele contestației în anulare se întemeiază pe dispozițiile art.389 rap. la art.386 lit.a), b), c), d) și e) cod proc. penală.
Astfel, în faza soluționării cauzei de fond în recurs contestatorul nu fost citat în mod legal, fiind judecat în lipsă. Deși dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din 27.11.2006 a fost restituită la dosar cu mențiunea că persoana citată și-a schimbat adresa de locuință, ca de altfel și la alte termene de judecată, instanța nu a procedat la citarea acestuia la adresele rezultate din înscrisurile dosarului, respectiv certificatul de căsătorie cu numita (fila 17 dosar fond), actul de identitate al acesteia (fila 16 dosar fond), acte din care rezulta adresa corectă, respectiv-,.2.
Atât în faza soluționării în fond a cauzei cât și în cea a apelului procedura de citare cu contestatorul nu a fost legal îndeplinită, nefiind indicat numărul apartamentului, viciu de procedură ce nu poate fi acoperit, așa cum reiese din practica judiciară depusă la dosar.
Potrivit dispozițiilor art.177 cod proc. penală contestatorul trebuia citat la adresa de locuință sau la locul de muncă (adresă care se cunoștea încă din faza de urmărire penală) și dacă acestea nu se regăseau la dosar, prin afișare la ușa Consiliului Local, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Mai susține apărătorului ales al contestatorului că anterior soluționării recursului, acesta împreună cu familia locuia în și nu în O, adresă la care se impune fi citat.
În subsidiarul celor sus-menționate, solicită a se avea în vedere că așa cum rezultă din copia pașaportului depusă la dosar, contestatorul în luna noiembrie a părăsit legal teritoriul României, fiind astfel în imposibilitate de a încunoștiința instanța, fiind astfel incidente prevederile art.386 lit.b) cod proc. penală.
În ceea ce privește cel de al treilea motiv de contestație, raportat la învinuirea adusă contestatorului de asocierea în vederea comiterii de infracțiunii, arată că din înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală se va constata că această i s-a adus la cunoștință inculpatului-contestator la momentul prezentării materialului de urmărire penală, situație în care devin aplicabile dispozițiile art.10 lit.i) cod proc. penală.
Se susține în continuare de avocatul ales al condamnatului că acesta nu a avut posibilitatea de a da o declarație în fața instanței, așa cum li s-a permis celorlalți coinculpați din dosarul de fond. Mai mult, instanța de recurs nu a respectat prevederile art.324 cod proc. penală, în sensul ascultării coinculpaților unul în prezența celuilalt, astfel că hotărârea pronunțată este lovită de nulitate.
În finalul concluziilor, apărătorul contestatorului invocând și dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, solicită admiterea pe fond a contestației în anulare, pentru motivele sus-arătate, urmând a se acorda dreptul părții de a-și formula apărările față de declarațiile celorlalți coinculpați.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.386 cod proc. penală: - în cursul urmăririi penale inculpatul-contestatorul de azi, în prezența apărătorului ales și-a declarat constant adresa de locuință din O,-, fără indicarea numărului apartamentului, instanța fiind ținută de această declarați, mai mult potrivit art.177 alin.3 cod proc. penală nefiind obligată să procedeze la verificări; - la momentul soluționării recursului, în mod corect, instanța a procedat la citarea inculpatului conform adresei indicată de acesta la urmărire penală, nefiind citat la sediul locului de muncă, pentru același motiv; - dispozițiile art.386 lit.c) cod proc. penală nu sunt incidente în cauză, iar în ceea ce privește cererea de ascultare contestatorului, se poate constata că acesta nu a fost prezent în fața instanței de recurs pentru a putea fi ascultat.
Față de cele arătate, ce nu reprezintă motive de admitere a contestației în anulare, solicită respingerea cererii ca nefondată.
Contestatorul, având cuvântul personal, arată că înțelege să susțină concluziile formulate de apărătorul său.
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față;
Luând în examinare actele și lucrările dosarului constată:
Prin sentința penală nr.2600 din 21 octombrie 2005 Judecătoriei Ploiești, între altele, s-a dispus și condamnarea inculpatului (fiul lui și, născut la 20 aprilie 1964 în localitatea, județul B, cetățean român, căsătorit, fără antecedente penale), domiciliat în municipiul O,-, județul B, la pedepsele de 3 ani închisoare pentru asociere în vederea comiterii de infracțiuni prev. de art.323 alin.1 și 2 cod penal, faptă din cursul anului 2001 și 4 ani închisoare pentru înșelăciune prev. de art.215 alin.1,2,4 cu aplic. art.41 alin. 2 cod penal, comisă în perioada 10 - 21 mai 2001, urmând să execute conform art.33 lit.a și art.34 lit.b cod penal, pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În baza art.71 cod penal s-a aplicat pedeapsa accesorie prev. de art. 64 cod penal, iar potrivit art.88 cod penal s-a computat din durata pedepsei reținerea și arestarea preventivă de la 15 iunie 2002, la 20 iunie 2002, inclusiv.
Rezolvându-se acțiunile civile exercitate în cauză s-a dispus obligarea acestuia în solidar cu inculpații, și la plata despăgubirilor civile în sumă de 1.321.938.510 ROL către partea civilă Rafinăria "Astra Română" - P și în sumă de 421.974.000 ROL către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - B, ambele sume reactualizate până la data plății efective, conform nr.OG9/2000 aprobată și modificată prin Legea nr.356/2002.
În fine, inculpatul a fost obligat și la plata sumei de 5.000.000 ROL cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În esență în sarcina acestuia s-a reținut în fapt că în cursul anului 2001 împreună cu inculpații, și s-au constituit într-o grupare infracțională având drept scop prejudicierea părții civile "Rafinăria Astra Română" - P prin achiziționarea de motorină în schimbul unor cecuri fără acoperire.
Ca urmare, în perioada 10 - 21 mai 2002, pe baza unor declarații ce atestau nereal că motorina va fi utilizată în agricultură, cei patru inculpați au determinat partea civilă să-i livreze produse petroliere în valoare de 1.321.938.510 ROL, deși era destinată comercializării cu taxă de Fondul Special al Drumurilor, constatându-se de Bop agubă în sumă de 421.974.000 ROL.
Sentința primei instanțe a fost desființată în parte, în latură penală, prin decizia penală nr.386 din 8 iunie 2006 Tribunalului Prahova, care admițând, între altele și apelul declarat de inculpatul, a modificat pedeapsa accesorie în sensul limitării interzicerii exercițiului drepturilor la acela prev. de art.64 lit.a,b,c și e od penal.
Apelul declarat de parchet s-a respins ca nefondat, menținându-se restul dispozițiilor.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri coinculpații, precum și partea responsabilă civilmente SC SRL
Calea de atac exercitată de inculpatul a vizat în principal achitarea pentru infracțiunile reținute în sarcină și în subsidiar redozarea pedepsei spre limita minimă prevăzută de lege.
Apreciindu-se că soluțiile adoptate în cauză sunt juste și conforme legii, prin decizia penală nr.28 din 12 ianuarie 2007 pronunțată în dosarul nr- Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins ca nefondate recursurile celor trei coinculpați și ca inadmisibil recursul părții responsabile civilmente " "
Ca urmare, pedeapsa de 4 ani închisoare rămânând definitivă, a fost pusă în executare prin mandatul nr.3415/2007 emis de Judecătoria Ploiești, fiind reținut în Germania și predat Penitenciarului București - la data de 07 iulie 2008.
La data de 266 iunie 2008 condamnatul a atacat decizia instanței de recurs, prin contestație în anulare, solicitând desființarea acesteia și rejudecarea recursului, deoarece ar fi incidente cazurile prevăzute în art.386 alin.1 lit.a,b,c și e proc.penală.
Astfel la data soluționării cauzei în recurs procedura de citare cu acesta nu ar fi fost legal îndeplinită, fiind citat în municipiul O,-, deși locuia în comuna, satul, județul T, conform datelor înscrise în buletinul de identitate al soției.
Pe de altă parte, anterior acestei date aflându-se în străinătate, nu a avut cunoștință de termenul de judecată, fiind deci în imposibilitate de a se prezenta în fața curții de apel.
Separat de aceasta, contestatorul a susținut că sunt incidente prev. art.386 lit.c cod proc.penală întrucât pentru infracțiunea prev.323 cod penal se impunea încetarea procesului penal, deoarece această faptă ar fi fost denunțată de acesta în cursul urmăririi penale, împrejurare în care sunt aplicabile dispozițiile art.323 alin.3 cod penal.
În fine, recursul soluționându-se cu lipsa de procedură ar fi fost privat de dreptul de a fi ascultat la această instanță și de a-și formula apărările în raport de infracțiunile reținute în sarcină.
S-a solicitat totodată suspendarea executării sentinței penale nr.2600/2005 a Judecătoriei Ploiești.
Constatându-se îndeplinite condițiile cerute de art.391 alin.2 și art.392 al.1 cod proc.penală, respectiv contestația s-a introdus în termenul prev. de art.388 cod proc.penală, că motivele pe care se sprijină sunt înscrise în art.386 și s-au depus înscrisuri justificative, prin încheierea de ședință din data de 18 august 2005 Curtea de APEL PLOIEȘTIa procedat la admiterea acesteia în principiu, fixându-se termen pentru judecarea pe fond la data de 01 2008, în prezența contestatorului, parte interesată în cauză.
Cererea de suspendare a executării sentinței penale nr.2600/2005 Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.28/12.01.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI, s-a respins ca neîntemeiată.
Examinând calea extraordinară de atac formulată de contestatorul, în raport de cazurile de contestație în anulare invocate, motivele de fapt prezentate, înscrisurile depuse ca acte noi, precum și mențiunile și materialul din dosarul cauzei, rezultă că aceasta nu este întemeiată, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Într-adevăr, în sensul Convenției pentru Apărarea Drepturilor omului și Libertăților Fundamentale, amendate prin Protocolul nr.7, ratificată de legislația română și jurisprudenței în cazul condamnării unei persoane printr-o hotărâre penală pronunțată cu viciu fundamental de procedură, la cererea acestuia este obligatorie redeschiderea procesului, însă numai în conformitate cu legislația internă a statului membru respectiv.
Pe de altă parte, potrivit art.21 alin.1 și 128 din Constituția României hotărârile judecătorești penale pot fi atacate pe care ordinară și extraordinară, exclusiv în condițiile legii, deci în speță accesul la justiție funcționează în limitele admise de codul d e procedură penală.
1. Procedura de citare a inculpatului pentru termenul din 12 ianuarie 2007, când s-a judecat cauza obiect al dosarului nr- de către Curtea de APEL PLOIEȘTI, ca instanță de recurs, pronunțându-se decizia penală nr.28 din 12 ianuarie 2007, fost legal îndeplinită, prin afișarea citației pe ușa principală a imobilului din municipiul O,-, județul B, agentul poștal menționând sub semnătură imposibilitatea înmânării acesteia, întrucât la adresa respectivă nu s-a găsit vreuna din persoanele admise de art.179 cod proc.penală, pentru primirea actului procedural.
Astfel, din conținutul art.177 cod proc. penală rezultă cu certitudine că în cursul procesului inculpatul ce citează la adresa unde locuiește, indicată în declarația dată în fața organelor judiciare. În cazul în care dorește citarea ori primirea actelor procedurale în alt loc sau de schimbare a adresei, instanța de judecată va dispune o atare măsură, exclusiv la cererea sa ori a avocatului și, respectiv numai dacă este încunoștiințată în aceleași condiții, despre schimbarea intervenită.
Mai este de observat sub acest aspect că față de regulile procedurale înscrise sub art.38511alin.1 comb. cu art.174 din același cod judecarea recursului nu este împiedicată de lipsa inculpatului aflat în stare de libertate, dacă se constată că procedura de citare s-a îndeplinit legal, iar în cazul asistenței juridice obligatorii este reprezentat de avocat ales, care nu a insistat în prezentarea acestuia în fața instanței ori învederat o schimbare intervenită în adresa menționată cu ocazia audierii la gradele de jurisdicție anterioare.
În prezenta cauză inculpatul a fost cercetat și judecat în stare de arest preventiv (5 zile în prezenta cauză, iar ulterior în alt dosar penal), până la data de 18 iulie 2003 când a fost pus în libertate din Penitenciarul Oradea, conform deciziei penale nr.465/R/2003 pronunțată în dosarul nr.2581/2003 al Curții de Apel Oradea.
Prin declarațiile date în cursul urmăririi penale, precum și cu ocazia prezentării în fața Judecătoriei Ploiești, la termenele de judecată din 9 și 14 octombrie 2003, -deci după punerea în libertate-, acceptând să fie audiat, în prezența avocatului ales, acesta a menționat că locuiește în municipiul O,-, județul B, unde de altfel se îndeplinise până la acea dată și procedura de citare prin afișare conform art.179 alin. ultim cod proc. penală.
Adresa indicată inițial prin declarația olografă din 15 iunie 2002, asistat fiind de avocat ales, în fața organelor de cercetare penală s-a confirmat ulterior și prin actele oficiale depuse în cauză, eliberate de Administrația Județului B în anii 2001-2003 (cazier judiciar, buletin de identitate, pașaport).
Din lucrările dosarului se constată totodată că, deși a exercitat ambele căi ordinare de atac (apel și recurs), asistat și reprezentat pe parcursul procesului, exclusiv de patru avocați aleși (angajați succesiv, din cadrul Baroului B și respectiv Baroul Prahova ), motivele invocate, în scris sau concluziile orale, în reformarea hotărârilor pronunțate de instanțele anterioare nu au vizat niciodată legalitatea îndeplinirii procedurii de citare, apărarea grefându-se, în principal, pe achitarea și exonerarea de orice responsabilitate penală în raport cu faptele deduse judecății, iar în subsidiar, pe reindividualizarea cuantumului pedepselor.
Mențiunile efectuate în actele de identitate aparținând numitei, soția acestuia, atestând stabilirea domiciliului concomitent în localitatea, județul T (28 decembrie 2006-7 ianuarie 2016) și respectiv O, județul B,-,.2 (21 aprilie 2000-7 ianuarie 2010) nu pot fi primite drept concludente în dovedirea cazului de contestație prev. de art.386 alin.1 lit.a) cod proc. penală, conținând stării de fapt contradictorii, și oricum inutile față de susținerea condamnatului în sensul părăsirii teritoriului statului român începând cu noiembrie 2003.
Prin urmare, chiar dacă la un termen de judecată intermediar, la al treilea grad de jurisdicție pe dovada de îndeplinire a procedurii s-a făcut mențiunea schimbării adresei, ca motiv de afișare a citației, cât timp la data judecării recursului avocatul ales nu a contestat legalitatea procedurii de citare, nu a învederat intervenirea unei atari schimbări, nu a indicat sau solicitat amânarea cauzei și emiterea citațiilor în altă modalitatea decât aceea menționată prin declarațiile date anterior de inculpat, nu erau întrunite condițiile legale pentru amânarea cauzei și citarea recurentului prin afișare conform art.177 alin.4 cod proc. penală.
2. Cazul de contestație înscris sub art.386 alin.1 lit.b) cod proc. penală este reglementat în vederea exercitării controlului jurisdicțional asupra hotărârilor penale intrate sub puterea lucrului judecat în condițiile vicierii dreptului la apărare, prin judecarea cauzei de către instanța de recurs, în lipsa inculpatului, care pe anumite considerente legitime a fost în imposibilitate de a se prezenta la termenul fixat și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare.
Susține condamnatul și rezultă din mențiunile efectuate pe pașaportul depus ca înscris doveditor în susținerea căii de atac extraordinare, că fiind pus în libertate într-o altă cauză penală, respectiv în luna noiembrie 2003 el a părăsit legal teritoriul României, revenind abia la data de 7 iulie 2003, când a fost pus în executare mandatul emis conform hotărârilor atacate, și deci s-ar fi aflat în imposibilitate de a încunoștiința instanța despre această împrejurare, necunoscând termenele fixate pentru judecata recursului.
Într-adevăr, la data de 12 ianuarie 2007, instanța de recurs a trecut la soluționarea cauzei, cum de altfel se procedase și de către instanțele anterioare, în lipsa inculpatului, dar în prezența avocatului ales, ce l-a reprezentat la ultimele două grade de jurisdicție, existând date certe că acesta nu înțelege să participe la proces, încă din octombrie 2003, când după audiere, liber fiind, a părăsit teritoriul statului român, dar având termen în cunoștință privind continuarea cercetării judecătorești în primă instanță.
O atare conduită procesuală nu poate fi primită drept imposibilitate de prezentare în fața instanței de recurs, în sensul art.386 alin.1 lit.b) cod proc. penală, atâta timp cât este cert că în perioada 2003-2007 avocatul ales l-a încunoștiințat asupra derulării procedurilor în cauză, formulând cereri la toate gradele de jurisdicție, inclusiv pentru restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale (prima instanță), exercitând și motivând căile ordinare de atac.
Separat de aceasta nici nu s-a făcut dovada existenței unor cauze fortuite, legitime, ce l-ar fi împiedicat să revină în țară și să se prezinte în fața instanței de recurs, împrejurarea de fapt invocată putând fi apreciată cel mult un risc asumat în exercitarea drepturilor procesuale conform art.70 alin.2, art.174 alin.1 cod proc. penală, care indubitabil nu poate conduce la anularea deciziei și rejudecarea recursului declarat în cauză.
3. Cazul de contestație prev. de art.386 alin.1 lit.c ) cod proc. penală poate fi invocat pentru reformarea hotărârilor penale definitive, exclusiv atunci când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art.10 alin.1 lit.f)-1), între care și existența unei cauze de nepedepsire prevăzută de lege, dar sub condiția dirimantă a existenței probelor în dosar, la momentul soluționării cauzei.
Inculpatul a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de asociere cu ceilalți inculpați în vederea comiterii de infracțiuni, prev. de art.323 alin.1 și 2 cod penal, iar prin sentința penală nr.2600/21 octombrie 2005 Judecătoriei Ploiești reținându-se vinovăția și existența faptei, s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 4 ani închisoare, menținută atât prin decizia penală nr.386 din 8 iunie 2006 Tribunalului Prahova cât și decizia penală nr.28/12 ianuarie 2008 Curții de APEL PLOIEȘTI.
Este real că potrivit aliniatului 3 din conținutul textului incriminator, nu se pedepsesc persoanele prevăzute în alin.1 și 2, care denunță autorităților asocierea, mai înainte de a fi fost descoperită și de a se fi început săvârșirea infracțiunii care intră în scopul asocierii, deci legiuitorul a prevăzut în cazul unor atari inculpați posibilitatea încetării procesului penal conform art.11 pct.2 lit.b) rap. la art.10 lit.1) cod proc. penală.
Critica formulată în calea de atac extraordinară nu-și găsește suport în lucrările și materialului dosarului, instrumentat în cele trei grade de jurisdicție și respectiv faza de urmărire penală.
Astfel, în prezenta cauză cercetările penale s-au declanșat urmare plângerii penale formulate la data de 7 iunie 2001 de Rafinăria Astra Română P, pentru tragerea la răspundere penală a coinculpatului, administrator al SRL O, înregistrată la.-Direcția Cercetări Penale.
Urmărirea penală a fost începută împotriva inculpatului abia după un an, respectiv la 3 iunie 2002, consecință a actelor premergătoare și mijloacelor de probă administrate de organele de cercetare penală, neidentificându-se vreun denunț oral sau scris făcut de acesta autorităților privind asocierea la infracțiunea de înșelăciune, sesizată, mai înainte de a fi descoperită, ori începerii acesteia.
Dimpotrivă, în considerentele rechizitoriului prin care s-a dispus trimiterea în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.323 alin.1 și 2 cod penal se reține că el în înțelegere cu inculpatul au inițiat gruparea infracțională și că în cursul urmăririi penale a avut conduită nesinceră, faptele fiind dovedite între altele și prin identificarea agendelor personale conținând mențiuni privind derularea activității infracționale.
Conduita procesuală a fost menținută și în fața instanțelor judecătorești, solicitându-se achitarea pentru lipsa probelor concludente privind existența faptelor și vinovăției, prin declarațiile date în fața primei instanțe la 14 octombrie 2003, concluziile scrise sau orale ori motivele de reformare invocate pe cale ordinară, neinvocându-se aplicarea cauzei de nepedepsire prev. de art.323 alin.3 cod penal.
Față de cele ce preced și condițiile cumulativ cerute de textul de lege expus, motivul de contestație în anulare invocat se va respinge ca neîntemeiat.
4. Cazul de contestație prev. de art.386 alin.1 lit.e) cod proc. penală poate fi invocat și conduce la anularea deciziei pronunțată de instanța de recurs exclusiv atunci când s-a omis luarea declarației de inculpat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art.38514alin.11ori art.38516alin.1, respectiv nu a fost ascultat la instanța de fond și apel, deși audiat împotriva acestuia la cele două grade de jurisdicție nu s-a pronunțat o hotărâre de condamnare ori s-a dispus rejudecarea cauzei în recurs, toate situațiile fiind condiționate de prezența acestuia la judecata cauzei.
Cum regulile procedurale penale sunt de strictă interpretare, astfel cum s-a expus, în prezenta cauză inculpatul a dat declarație în fața primei instanțe, în ședința publică din 14 octombrie 2003, iar soluția de condamnare, încadrarea juridică a faptelor și cuantumul pedepselor au fost menținute la cele trei grade de jurisdicție, instanța de recurs nu a reținut cauza spre rejudecare, iar avocatul acestuia nu a solicitat amânarea cauzei pentru prezentarea la judecată în scopul audierii, cererea privind anularea deciziei penale nr.28/2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI și rejudecarea recursului nu poate fi reținută ca legală.
Concluzionând, în raport de elementele de fapt și de drept arătate, rezultă că cele patru motive pe care se sprijină contestația în anulare introdusă de condamnatul împotriva deciziei pronunțate de instanța de recurs la data de 12 ianuarie 2007 în dosarul nr-, nu se justifică, judecata căilor ordinare de atac efectuându-se cu respectarea întocmai a dispozițiilor procedurale penale, legislației europene ratificate de statul român și jurisprudenței
Ca atare, în temeiul a rt.392 cod proc. penală se va proceda la respingerea acesteia, iar condamnatul va fi obligat să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 20 aprilie 1964, în prezent deținut la enitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr.28/12.01.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI, ca neîntemeiată.
Obligă contestatorul la plata sumei de 80 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 01 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
4 ex./22 2008
Dosar - Curtea de APEL PLOIEȘTI
Jud.,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZainescuJudecători:Elena Zainescu, Elena Negulescu, Florentin Teișanu
