Sustragerea de sub sechestru (art. 244 cod penal). Decizia 25/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 25-
Ședința publică din 15 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- -
JUDECĂTOR 1: Marius Andreescu G--
JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe Sorescu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva deciziei penale nr.136-A din 12 septembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, procurorul având cuvântul, precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Procurorul având cuvântul, expune motivele de recurs arătând că în mod greșit ambele instanțe au reținut că inculpata nu prezintă pericol social față de fapta pentru carea fost trimisă în judecată.
Pericolul social al faptei exisită, având în vedere că a sustras bunurile pentru care s-a aplicat sechestrul și le-a vândut. In felul acesta inculpata s-a sustras de la obligația de a achita debitul pe care-l avea către "" SRL.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.244 al. 2 Cod penal.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată:
Prin sentința penală nr. 65 din 19 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Brezoi în dosarul nr-, s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală, achitarea inculpatei, fiica lui G și, născut la 17.01.1945, în comuna, județul A, domiciliată în,-, județul V, studii 8 clase, pensionară, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 244 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 91 Cod penal s-a aplicat inculpatei amenda administrativă de 200 lei. Totodată, s-a luat act că prejudiciul a fost acoperit.
În baza art. 192 pct. 1 lit. d Cod procedură penală, inculpata a fost obligată la 80 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în urma unui litigiu între SC SRL și fiica inculpatei, respectiv, aceasta din urmă a fost obligată să plătească suma de 74.017.480 ROL despăgubiri și suma de 2336 RON cheltuieli de judecată, sume pentru care SC a solicitat executarea silită, iar prin încheierea 82/21.02.2006, pronunțată de Judecătoria Brezois -a încuviințat executarea. S-a întocmit dosarul de executare silită nr. 30/2006, iar la data de 24.03.2006, executorul judecătoresc a procedat la sechestrarea unor bunuri proprietatea debitoarei și le-a predat în custodie mamei acesteia, inculpata. La data de 24.07.2006, expertul numit de executor pentru evaluarea bunurilor sechestrate a constatat lipsa acestora.
Inculpata a recunoscut că la circa două luni de la sechestrarea bunurilor le-a înstrăinat și a achitat ratele pe care fiica sa le avea pentru o parte din aceste bunuri, de achitat la.
Instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize în urma căreia a rezultat că valoarea bunurilor sechestrate și sustrase a fost de 2623 lei. Atât în cursul urmăririi penale cât și cu ocazia cercetării judecătorești, inculpata a susținut că a înțeles, cu ocazia încheierii procesului verbal de punere sub sechestru, că după 20 de zile poate înstrăina bunurile.
Din probatoriul administrat, instanța de fond a reținut că, deși inculpata a sustras bunurile, nu a făcut-o cu intenția de a zădărnici executarea și de a crea prejudiciu părții civile SC SRL. mai mult, inculpata a achitat suma de 5000 lei părții civile, în condițiile în care valoarea bunurilor sustrase era de numai 2623 lei.
S-a apreciat, față de modalitatea de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de prejudiciul mic și acoperit în totalitate, că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel că, în temeiul art. 11 pct. 2lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatei și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, amenda de 200 lei.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a constatat că prejudiciul produs părții civile este compus din valoarea bunurilor sechestrate și sustrase de sub sechestru și nu din creanța pe care partea civilă o are împotriva lui, astfel că a luat act că prejudiciul a fost acoperit pe baza probatoriului administrat.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brezoi, criticând-o ca nelegală prin aceea că greșit instanța a dispus achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală pentru infracțiunea prev. de art. 244 alin. 2 Cod penal și a aplicat acesteia sancțiunea administrativă 200 lei, având în vedere că inculpata a sustras bunurile de sub sechestru pentru a le vinde și cu banii obținuți și-a achitat datorii personale.
Prin decizia penală nr.136/A din 12.09.2007 pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, s-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brezoi împotriva sentinței penale nr.65 din 19.04.2007 a Judecătoriei Brezoi.
Rezultă din considerentele deciziei că, instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și totodată a apreciat judicios că fapta, așa cum a fost săvârșită în concret de către inculpată, nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, cu atât mai mult cu cât, inculpata nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat comiterea sa și a luat măsuri de reparare a prejudiciului pentru care se aplicase sechestrul.
Împotriva deciziei tribunalului, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, susținând că pericolul social al faptei săvârșită de inculpată există, iar cele două instanțe prin soluțiile adoptate au neglijat prevederile art.18 al.2 Cod penal care prevăd că, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de comitere a faptei, precum și de scopul urmărit.
Astfel, fapta inculpatei de a sustrage de sub sechestru bunuri spre a le vinde pentru a-și achita datorii personale este periculoasă, după care aceasta a părăsit țara, plecând la fiica sa în Spania.
Examinând hotărârile atacate, prin prisma recursului declarat și din oficiu, potrivit prevederilor art.3856al.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins, având în vedere următoarele argumente:
Inculpata a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de sustragere de sub sechestru prev. și ped. de art.244 al.2 Cod penal, constând în fapta că, la data de 20.07.2006, s-a constatat lipsa bunurilor sechestrate pentru un debit al fiicei sale față de creditoarea SRL și care au fost lăsate în custodia sa, procedând la înstrăinarea lor pentru achita ratele datorate de fiica sa, precum și prejudiciul părții civile.
În mod corect cele două instanțe au apreciat că, fapta inculpatei nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, întrucât nu a sustras bunurile cu intenția de a zădărnici executarea, ci de a achita suma de 5000 lei părții civile, în condițiile în care, valoarea acestora era de numai 2623 lei.
Ca atare, față de modalitatea de comitere a faptei, de scopul urmărit și de prejudiciul mic și acoperit în totalitate, în mod corect s-a dispus achitarea inculpatei și aplicarea față de aceasta a sancțiunii cu caracter administrativ.
În adoptarea soluțiilor de către cele două instanțe, s-a mai avut în vedere și împrejurarea că, inculpata nu a mai fost condamnată, a recunoscut și regretat fapta, precum și împrejurarea că, locul unde erau depozitate bunurile sechestrate nu era proprietatea sa fiind un spațiu de locuit pe care l-a închiriat și ar fi fost nevoită să-l părăsească, aflându-se în imposibilitate de a mai păstra custodia bunurilor.
Așa fiind, cum hotărârea pronunțată de tribunal este legală și temeinică, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA.
Pe cale de consecință, cheltuielile avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva deciziei penale nr.136-A din 12 septembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, 22 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex/24.01.2008
Jud.apel:
Jud. fond:
Președinte:Marius AndreescuJudecători:Marius Andreescu, Teodora Gheorghe Sorescu, Marioara
