Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 111/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 111/P
Ședința publică de la 26 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-au luat în examinare apelurile penale declarate de inculpații - domiciliat în C,- bis și - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva sentinței penale nr. 192din 6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.211 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 24 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp, pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25 noiembrie 2009 și 26 noiembrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Cu privire la apelurile penale de față constată următoarele;
Prin sentința penală nr. 192/ 6 mai 2009 Tribunalului Constanța, pronunțată în dosarul penal nr- s-au respins ca nefondate excepția nulității absolute și cererea formulată de inculpați privind restituirea cauzei la Parchet, conform art. 332 al.2 Cod procedură penală.
În temeiul art. 211 al.1,2 lit.c) și al.21lit.a) cod penal, cu aplicarea art. 76 al.2 și art. 76 al.1 lit.b) cod penal au fost condamnați inculpații ( fiul lui și, născut la data de 21.05.1979) și ( fiul lui și, născut la data de 12.10.1978) la câte o pedeapsă de 2( doi( ani închisoare și respectiv 3( trei) ani închisoare. Pentru inculpatul s-a reținut și starea de recidivă post - executorie.
Ambilor inculpați li s-a aplicat pedeapsa accesorie a înlăturării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II și lit.b) cod penal, în conformitate cu prevederile art. 71 cod penal.
Prin hotărârea menționată anterior s-a constatat că partea vătămată nu a formulat pretenții civile.
În conformitatea cu prevederile art. 191 al.2 cod procedură penală au fost obligați inculpații la câte 300 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța, în sensul celor menționate, tribunalul a reținut următoarele;
Prin rechizitoriul 1232/P/2006 emis la data de 24.08.2006 s-a pus în mișcare acțiunea penală și au fost trimiși în judecată inculpații pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1,2 lit.c și alin.2/1 lit.a Cod proc.pen. și pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1,2 lit.c și alin.2/1 lit.a Cod proc.pen.cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal.
Inculpații au fost condamnați prin sentința penală 186/27.04.2007 a Tribunalului Constanța, la pedepse de 3 ani și 2 luni închisoare respectiv 4 ani închisoare, cu executare.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală 156/P/24.10.2007 a admis apelurile declarate de inculpați și a dispus achitarea acestora, în temeiul art. 10 lit. c Cod proc.pen. apreciind probatoriul insuficient pentru a concluziona, în mod indubitabil, că inculpașii sunt autorii tâlhăriei comise asupra părții vătămate, la 26 iunie 2006.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia 343/29.01.2008, pronunțată în dosar penal -,a admis recursul Parchetului,a casat cele două hotărâri menționate și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Constanța, pentru completarea probatoriului.
În urma administrării probelor impuse de ÎCCJ și a examinării întregului dosar,instanța reține următoarele:
Partea vătămată, prin plângerea formulată la data de 28.06.2008, a reclamat faptul că la data de 15.06.2006, în jurul orelor 18,30 pe când se afla în, ieșind dintr-un magazin cu cumpărături, a fost îmbrâncită de un individ solid iar altul i-a luat portofelul din geantă, suferind astfel un prejudiciu de 100 ron. Partea vătămată a mai solicitat găsirea vinovaților și tragerea acestora la răspundere.
În declarația de la fila 4 dosar, partea vătămată mai arată că în timp ce individul îi fura banii din portofel,ea se uita la acesta dar fiind bolnavă nu a putut reacționa în alt mod decât țipând la ei. Pe individul gras dar și pe cel mic care a furat portofelul îi cunoaște de mai mult timp și știe că au mai furat de la persoane aflate în. Partea vătămată a indicat semnalmentele fiecăruia.
Pe data de 27.06.2006 s-a organizat la sediul poliției Municipale Cor ecunoaștere din grup,prilej cu care partea vătămată recunoaște pe cei doi inculpați, respectiv pe ca fiind cel care a îmbrâncit-o iar pe ca fiind cel care i-a luat portofelul din geantă.
Martor asistent la efectuarea acestei recunoașteri este, grup de recunoaștere fiind format din cei doi inculpați și martorii,.După ce inculpații și-au ales pozițiile în grup a fost chemată partea vătămată care s-a apropiat de cel aflat la poziția 1,nculpatul, indicând că ar fi cel care i-a sustras portofelul din geantăși la poziția 4pe ca fiind persoana care a împinsă de la spate,pentru ca celălalt inculpat să-i fure portofelul. Persoanele recunoscute de partea vătămată au declarat că nu ei sunt autorii. S-a încheiat procesul-verbal de la fila 13-14 dosar, însoțit de fotografii judiciare.
Martorul descrie în declarația de la fila 18 modul în care a decurs recunoașterea din grup: cum partea vătămată a indicat pe fiecare dincei doi inculpați ca fiind persoanele care i-a sustras portofelul din geantă respectiv a îmbrâncit-o pentru ca celălalt să fure portofelul.
Aceleași aspecte sunt relatate și de martorii și, referitor la identificarea fiecărui inculpat și indicarea acțiunii pe care a avut-o fiecare dintre aceștia, în scopul deposedării de portofel.
La aceeași dată, partea vătămată recunoaște din albumul de fotografii judiciare, în prezența martorei asistente / (prenumele este diferit menționat în proces-verbal - declarație, însă datele de stare civilă sunt aceleași), persoana care a îmbrâncit-o, ca fiind inculpatul. Se fac cu această ocazie și fotografii,aflate la dosar, fila 10-12.
Pe data de 04.07.2006,agentul încheie un proces-verbal în care relatează că a contactat-o telefonic pe partea vătămată, ocazie cu care acesta a susținut că a fost vizitată la domiciiul său de inculpați care i-au înapoiat bunurile furate și au rugat-o să își retragă plângerea.Partea vătămată a mai susținut că se teme de aceștia și că nu mai dorește să dea declarații.
Fratele inculpatului, susține că a aflat despre acuzații de la cumnata sa,locuind în aceeași casă, în aripi diferite.Martorul declară că în iunie, nu reține data, inculpatul a făcut o petrecere cu prietenii care a durat 2 zile.
În declarația inițială ( fila 29) din 27.06.2006 cât și în cea dată la 13.07.2006 inculpatul relatează că deși partea vătămată-a indicat pe el ca fiind cel care i-a sustras portofelul din poșetă, în realitate el s-a aflat la locuința sa, împreună cu concubina și cu numitul, parcursul întregii zile.
Declarația inculpatului care nu știe să scrie este consemnată de martorul asistent, arătându-se în aceasta că inculpatul descrie modul în care a fost recunoscut de partea vătămată ca fiind persoana care a împins-o pentru ca inculpatul să sustragă portofelul.
Pe 13.07.2006 inculpatul declară aceleași aspecte, arătând totodată că pe 13.06.2006 a mers împreună cu la cel care va fi ulterior martor asistent, până pe 14.06.2006, au plecat acasă și apoi iar au mers la martor acasă, până pe 15.06.2006,orele 5,30, când s-a despărțit de. A stat restul zilei în casă.
La judecata în primă instanțăinculpatul a susținut că pe 13.06.2006 a fost la un prieten de al său, s-a întors acasă după care a mers iar la acest prieten, până la data de 15.06, împreună cu inculpatul. La orele 16,00 plecat de la, la orele 17,00 ajuns la sora sa unde a stat până la orele 20,00, când a plecat acasă.
Inculpatul a mai susținut că la recunoașterea din grup, partea vătămatăl-a indicat pe el ca fiind cel care ar știi cine i-a sustras portofelul.
Inculpatul a relatat că a băut la acasă în zilele de 13 și 14 iunie iar pe 15 iunie s-a întors acasă în jurul orelor 4 dimineața, după care dupăamiaza a fost luat de poliție împreună cu coinculpatul din.
Cu privire la recunoașterea din grup, inculpatul susține că polițistul i-a spus părții vătămate pe cine să indice punând mâna, ca fiind autorii sustragerii portofelului. Aceasta i-a mai spus lui căi s-au furat banii dar că nu are nimic cu el.
Martora, sora inculpatului, a relatat că acesta a vizitat-o pe data de 15.06, în jurul orelor 18,00 și a plecat după o oră.
Martorul a susținut că la recunoaștere, partea vătămată i-a șoptit luică nu are nimic cu el.După ce l-a recunoscut pe, partea vătămată i-a spus să plece dar polițistul l- întrebat de cel de-al doilea, iar partea vătămată a recunoscut atunci pe. În prezența martorului partea vătămată nu a spus nimic în legătură cu cei doi. Când lucrătorul de poliție a întrebat-o dacă îi recunoaște, acesta a răspuns afirmativ susținând că îl cunoaște și pe martor. Inculpații care îi sunt prieteni au fost în vizită la el pe 13 și pe 14 iunie,plecând pe 15 iunie pe la 5 dimineața.
Martorul, fratele inculpatului a arătat că în ziua precedentă celei în care inculpatul fusese luat de poliție, inculpații l-au vizitat dar martorul plecat de acasă la rude pe la orele 18,00 și nu știe când au plecat și inculpații.
Martorul a susținut că la recunoaștere, partea vătămată l-a indicat pe susținând că nu are nimic cu el, același lucru spunând după indicarea cu degetul a lui.
Partea vătămată a fost audiată cu prilejul primului ciclu procesual susținând că de fapt a văzut vreo 6,7 băieți în fața magazinului, s-a creat o busculadă și a fost împinsă,căzând. Având în vedere problemele de sănătate cu care se confruntă,s-a rideicat mai greu cănstatând că geanta și cumpărăturile sunt împrăștiate iar portofelul lipsea A văzut 6 bărbați alergând printre care șicei doi inculpați care fuseseră cel mai aproape de ea și de aceea i-a indicat ca autori, știind că se ocupă cu furturi prin piață.
Niciodată inculpații nu s-au prezentat pentru a-i da înapoi bunurile sustrase și nici nu i-au cerut să își retragă plângerea, însăeste real că la urmărirea penală a declarat acest lucru, sperând că astfel își va recupera bunurile.
La poliție i-a indicat pe cei doi inculpași, ca fiindpersoane pe care le cunoaște bine din cartier, din vedere.
Partea vătămată a mai susținut că deși nu a văzut cine a îmbrâncit-o, a bănuit că a fost o persoană mai înaltă, mai solidă și mai brunetă ca cei doi inculpați.
Martora a relatat că partea vătămată a indicat fotografia judiciarăpersoanei care i-a furat geanta.
Martorul a declarat aceleași aspecte ca șila urmărire penală, menționând totodată că a indicat la recunoaștere pe fiecare inculpat arătând cine a îmbrâncit-o și cine a sustras portofelul.
La judecata după casarea cu trimitere a cauzei, inculpații au menținut declarațiile de negare.
a declarat că pe 15.06 stat toată ziua în casă alături de soția sa, și nu a venit nimeni în vizită.Când l-a indicat partea vătămată a spus că nu are nimic cu el.
a afirmat că pe 15 iunie 2006 nu a ieșit din casă stând toată ziua cu copiii și concubina sa. Alături se afla camera numitului. Când l-a indicat la poliție, partea vătămată a susținut că îl cunoaște din piață dar că nu el este autorul.
Partea vătămată a fost audiată încă o dată, relatând că după ce a trecut pe lângă un grup de 5,6 persoane și era la 2 metri față de acestea, a fost îmbrâncită.Pe inculpați i-a indicat ca fiind persoane pe care le știe din cartier și care au fost în grupul celor 6, fără a-i indica autori în mod cert.
Partea vătămată nu își explică procesul-verbal care consemnează vizita pe care i-au făcut-o inculpații și restituirea banilor.Nu s-au făcut presiuni asupra sa în scopul schimbării declarațiilor.
Martora ,concubina inculpatului a susținut că acest pe data de 15 iunie 2006 stat cu ea și copiii toată ziua în casă, simțindu-se rău, în urma unei petreceri prelungite. Martora mai susține că după reclamarea faptei, s-a întâlnit cu partea vătămată și i-a reproșat acuzația adusă concubinului martorei.
Martorul și martorul, au fost audiați încă o dată potrivit dispozițiilor deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, prilej cu care cel dintâi a susținut că a fost luat din pe unde merge foarte des și dus la recunoașterea efectuată la poliție unde partea vătămată s-a apropiat la o distanță de 4 metri față de grup și i-a indicat pe inculpați ca fiindpersoane pe care le cunoaște din cartier.Același lucru susține că i l-a cerut martorului să îl consemneze având în vedere că nu știe să scrie.
Martorul a relatat și el că partea vătămată a afirmat la recunoaștere că îi cunoaște pe inculpați din cartier,aceeași afirmație făcând-o și martorul,însă el nu a consemnat declarația acestuia astfel întrucât îi era friică de poliție. Pe măsură ce scria citea declarația iar la final a semnat.
Martorul poreclit " " a susținut că pe data de 15.06. 2006 ieșind pe holul comun, prin ușa deschisă a văzut că a dormit toată ziua până la orele 18,00 după care martorul nu mai știe ce s-a întâmplat. Nu a explicat de ce își amintește tocmai acea zi, mai ales că nu s-a întâmplat nici un eveniment pe atunci.
Martora a relatat că partea vătămată a indicat fotografia judiciarăpersoanei care i-a furat portofelul.
Instanța a redat conținutul tuturor acestor declarații pentru a demonstra că afirmațiile părților și ale unor martori s-au modificat pe parcursul derulării procesului fără însă ca aceste afirmații care contrazic situația de fapt reținută în rechizitoriu, în urma efectuării urmăririi penale să aibă vreo explicație logică ( în afara aceleia că se circumscriu infracțiunii de mărturie mincinoasă), să se coroboreze, din contră depoziția fiecăruia contrazicându-se mai devreme sau mai târziu.
Instanța apreciază că probele administrate în faza urmăririi penale se coroborează în mod logic iar aspecte contradictorii din declarațiile ulterioare nu fac decât să confirme această situație de fapt dovedită inițial.
Partea vătămată deși își modifică declarațiile nu contestă conținutul procesului-verbal,în sensul că a fost reală conversația telefonică purtată cu agentul de poliție în care susținea că a recuperat prejudiciul și că se teme de inculpați care i-au cerut să nu mai dea declarații împotriva lor. Ulterior susține că în realitate, deși a făcut aceste afirmații față de agentul de poliție, a mințit că inculpații au venit la ea acasă și că s-a purtat acea discuție. Așadar declarațiile părții vătămate se coroborează cu procesul-verbal și cu declarațiile martorului, fără să se fi dovedit în vreun mod că acesta minte iar că cele consemnate nu corespund adevărului, astfel că inexistența unui list-ing telefonic nici nu mai are relevanță.
Mai trece timpul și într-o nouă fază procesuală partea vătămată chiar existența convorbirii telefonice,neexplicându-și existența procesului-verbal!
Că asupra părții vătămate s-au făcut presiuni o dovedește chiar declarația martorei, concubina inculpatului care susține că a abordat-o pe partea vătămată reproșându-i acuzațiile.
În realitate, este evident că partea vătămată cu sănătatea fragilă, a regretat plângerea formulată,temându-se de represaliile inculpaților și prietenilor acestora, mai ales că trăiau în același cartier.
În plus deși dorește să înlăture certitudinea cu care i-a indicat inițial pe inculpați ca fiind autorii, partea vătămată nu îi scoate nici o clipă din cadrul derulării tâlhăririi sale, susținând că se aflau în poziția cea mai apropiată față de aceasta.
Afirmația potrivit căreia i-a indicat pe inculpați ca fiind persoane pe care le cunoaște din cartier este ilogică și hilară, având în vedere că nu se va organiza niciodată vreo recunoaștere din grup prin care o parte vătămată să indice cunoștiințele din cartier și nu pe autorii faptei, căci nu era acolo ca să piardă inutil timpul său sau pe al anchetatorilor.
De altfel martora nu își schimbă nici o clipă depozițiile, susținând constant că partea vătămată a recunoscut pe inculpatul din fotografii judiciare ca fiind cel care i-a sustras geanta și portofelul.
Inculpatul dă două declarații în care susține că partea vătămatăl-a indicat ca fiind cel care i-a sustras portofelul.Cum însă nu poate contesta faptul că partea vătămată l-a indicat inculpatul se mai gândește și " oferă" diverse explicații care să însoțească gestul acesteia. l-a indicat pe el ca fiind cel carear știicine i-a sustras portofelul, fie partea vătămată a susținut că îl cunoaște din piață dar că nu el este autorul.
În același timp, inculpatul se apără și el diferit, de la o etapă la alta. Cu prilejul primelor audieri și al efectuării recunoașterii din grup își susține doar nevinovăția, după ce partea vătămată îl identifică în persoana care a îmbrâncit-o, după care, cu prilejul primei cercetări judecătorești, susține că polițistul i-a spus părții vătămate pe cine să indice punând mâna, ca fiind autorii sustragerii portofelului. După casarea primei hotărâri, la o nouă reaudiere,inculpatul afirmă că atunci când l-a indicat,partea vătămată a spus că nu are nimic cu el.
Și alibiurile inculpaților sunt diferite și destul de imprecise.
Trebuie remarcat încă o dată că asupra prezenței inculpaților la locul și în momentul faptei, partea vătămată nu a adus nici o modificare, declarațiile sale susținând constant acest fapt.
Inculpatul susține în faza urmăririi penale, în declarația inițială că deși partea vătămată -a indicat pe el ca fiind cel care i-a sustras portofelul din poșetă, în realitate el s-a aflat la locuința sa,împreună cu concubina și cu numitul, parcursul întregii zile. Este contrazis de inculpatul care declară în faza cercetării judecătorești, că în dupamiaza zilei de 15.06.2006 a fost luat de poliție împreună cu coinculpatul din.
La instanță,cu prilejul primei judecăți, afirmă că după 2 zile de petrecut în compania martorului și a inculpatului,pe 15 iunie 2009 la orele 16,00 plecat de la, la orele 17,00 ajuns la sora sa unde a stat până la orele 20,00, când a plecat acasă. De altfel, martora confirmă prezența inculpatului la locuința ei,susținând că acesta a venit pe data de 15.06.2006, în jurul orelor 18,00 și a plecat după o oră.
Cu prilejul audierilor ocazionate de rejudecarea cauzei, martorul poreclit " " a susținut că pe data de 15.06. 2006 ieșind pe holul comun, prin ușa deschisă a văzut că a dormit toată ziua până la orele 18,00 după care martorul nu mai știe ce s-a întâmplat, precizare făcută fără a explica de ce își amintește tocmai acea zi, mai ales că nu s-a întâmplat nici un eveniment pe atunci.
La rejudecarea cauzei, inculpatul a afirmat că pe 15 iunie 2006 nu a ieșit din casă stând toată ziua cu copiii și concubina sa. Alături se afla camera nimtului. Când l-a indicat la poliție, partea vătămată a susținut că îl cunoaște din piață dar că nu el este autorul.
Martora,concubina inculpatului a susținut că acest pe data de 15 iunie 2006 stat cu ea și copiii toată ziua în casă, simțindu-se rău, în urma unei petreceri prelungite.
Față de toate aceste declarații, inculpatul este extrem de indecis,susținând fie că a stat acasă toată ziua de 15.06.2009, fie că a fost la sora sa, rezultând că cel puțin într-una din depoziții minte! Cât despre martorii care furnizează alibiuri la cerere, se constată că sora și concubina susțin că inculpatul a fost și plecat și acasă în același timp.
Nici declarația martorului, pentru audierea căruia Înalta Curte de Casație și Justiție a impus de altfel rejudecarea cauzei, nu are nici o relevanță probatorie, având în vedere că acesta susține că nu știe ce a făcut inculpatul după ora 18,00, adică exact intervalul de timp care interesa cauza, fiind de altfel puțin credibilă declarația în totalitatea ei,întrucât martorul nu dă nici o explicație logică a motivului pentru care după 3 ani de zile, își amintește ce a făcut inculpatul tocmai în acea zi.
Inculpatul a relatat că pe 13.06.2006 a mers împreună cu la cel care va fi ulterior martor asistent, până pe 14.06.2006, au plecat acasă și apoi iar au mers la martor acasă, până pe 15.06.2006,orele 5,30, când s-a despărțit de. A stat restul zilei în casă.
În declarația dată în fața instanței susține că a băut la acasă în zilele de 13 și 14 iunie iar pe 15 iunie s-a întors acasă în jurul orelor 4 dimineața, după care dupamiaza a fost luat de poliție împreună cu coinculpatul din.
Martorul, fratele inculpatului a arătat că în ziua precedentă celei în care inculpatul fusese luat de poliție, inculpații l-au vizitat dar martorul plecat de acasă la rude pe la orele 18,00 și nu știe când au plecat și inculpații.
La rejudecare inculpatul a declarat că pe 15.06 stat toată ziua în casă alături de soția sa, și nu a venit nimeni în vizită.
Martorul își schimbă și el declarațiile după cum urmează:
În faza de urmărire martorul a relatat că partea vătămată i-a indicat pe inculpați ca fiind persoanele care i-au sustras portofelul din geantă ( ) respectiv a îmbrâncit-o pentru ca celălalt să fure portofelul ( ).
În declarația dată în fața primei instanțe, martorul a susținut că la recunoaștere, partea vătămată i-a șoptit luică nu are nimic cu el.După ce l-a recunoscut pe, partea vătămată i-a spus să plece dar polițistul l- întrebat de cel de-al doilea, iar partea vătămată a recunoscut atunci pe. În prezența martorului partea vătămată nu a spus nimic în legătură cu cei doi. Când lucrătorul de poliție a întrebat-o dacă îi recunoaște, acesta a răspuns afirmativ susținând că îl cunoaște și pe martor.
Schimbarea declarației ar părea cel puțin surprinzătoare dacă între martor și inculpați nu ar exista o legătură de prietenie, învederată de altfel de aceștia în mod constant.
Ce au omis inculpații și martorul să mai învedereze instanței este împrejurarea că într-un alt dosar ( -, sentința penală 692/18.04.2007 a Judecătoriei Constanța, definitivă) inculpat este, martor, iar obiectul constă în infracțiunea de furt calificat comisă de acesta, reținându-se faptul că în data de 11.11.2005, în jurul orelor 12,45, în timp ce se afla în din Mun. C, a sustras un portmoneu conținând suma de 500 euro și 50 lei din poșeta părții vătămate
Depoziția martorului din acel dosar, a fost apreciată drept " ezitantă" însă explicabilă având în vedere că prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cercetărilor și investirea Poliției Municipiului C cu efectuarea urmăririi penale față de pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.
Martorul descrie în declarația de la fila 18 (dosar urmărire penală) modul în care a decurs recunoașterea din grup: cum partea vătămată a indicat pe fiecare dincei doi inculpați ca fiind persoanele care i-a sustras portofelul din geantă respectiv a îmbrâncit-o pentru ca celălalt să fure portofelul.
Aceleași aspecte sunt relatate și de martorul, referitor la identificarea fiecărui inculpat și indicarea acțiunii pe care a avut-o fiecare dintre aceștia, în scopul deposedării de portofel.
Cu prilejul audierii de către prima instanță martorul a susținut că la recunoaștere, partea vătămată l-a indicat pe susținând cănu are nimic cu el, același lucru spunând după indicarea cu degetul a lui.
Martorul și martorul, au fost audiați încă o dată potrivit dispozițiilor deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, prilej cu care cel dintâi a susținut că a fost luat din pe unde merge foarte des și dus la recunoașterea efectuată la poliție unde partea vătămată s-a apropiat la o distanță de 4 metri fașă de grup și i-a indicat pe inculpați ca fiindpersoane pe care le cunoaște din cartier.Același lucru susține că i l-a cerut martorului să îl consemneze având în vedere că nu știe să scrie.
Martorul a relatat și el că partea vătămată a afirmat la recunoaștere căîi cunoaște pe inculpați din cartier,aceeași afirmație făcând-o și martorul,însă el nu a consemnat declarația acestuia astfel întrucât îi era friică de poliție. Pe măsură ce scria citea declarația iar la final a semnat.
Rezultă așadar că depozițiile martorilor se schimbă aproximativ de 3 ori,în opinia acestora partea vătămată fie indicându-i pe inculpați ca autori, fie pentru a preciza că nu are nimic cu aceștia, fie pentru că îi știe din cartier. Nu putem accepta susținerile ulterioare fazei de urmărire penală având în vedere că fiecare martor se contrazice pe sine, pe ceilalți martori și chiar pe inculpați,având în vedere că inculpații susțin că au fost indicați la recunoaștere de partea vătămată ca autori / ca autori pentru că a influențat-o poliția / că nu are nimic cu ei / că îi cunoaște din cartier, teze una mai ilogică și mai neverosimilă decât cealaltă.
Mai trebuie remarcat că depozițiile inculpaților sunt în contratimp cu cele ale martorilor, necoroborându-se pe niciuna din tezele apărării, măcar raportat la fiecare etapă de proces
Având în vedere toate aceste aspecte, instanța apreciază că doar probele administrate în faza de urmărire penală se coroborează și sunt întărite de împrejurările ce rezultă din probatoriul administrat în faza cercetării judecătorești, punctate mai sus.
Instanța ar accepta existența dubiului în favoarea inculpaților dacă ar fi constatat că probatoriul administrat ulterior urmăririi penale, este unitar și necontradictoriu.
Cum însă situația este alta și stă așa cum a fost expusă mai sus, urmează a constata că vinovăția inculpaților a fost în mod indubitabil dovedită, constatând întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în sarcina fiecăruia dintre inculpați.
Aceștia au mai invocat nulitatea absolută a actelor de urmărire penală, solicitând totodată și restituirea cauzei la Parchet întrucât nu au fost asistați de un apărător cu prilejul efectuării recunoașterii din grup.
Instanța va respinge ca nefondate excepția nulității absolute și cererea formulată de inculpați privind restituirea cauzei la Parchet, conform art. 332 alin.2 Cod proc.pen.în vederea refacerii urmăririi penale, având în vedere că potrivit art. 171 alin.3 Cod proc.pen.doar în cursul judecățiiasistența juridică este obligatorie în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsă de 5 ani sau mai mare,nu și în faza urmăririi penalecând s-a efectuat actul pretins viciat.
La alegerea și individualizarea sancțiunii și a modalității de executare instanța are în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal: dispozițiile părții generale a Codului Penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a Codului Penal, pericolul social concret pentru valorile sociale ocrotite de norma penală încălcată, raportat la modalitatea de săvârșire și circumstanțele de fapt expuse ( pe timp de zi, dintr-un loc public aglomerat, profitând de starea precară a sănătății părții vătămate și de împrejurarea că locuind în cartier aceasta se va teme să reclame persoane cu care s-ar putea să se mai întâlnească), sentimentul de temere și insecuritate prezent în societate atunci când opinia publică constată comiterea astfel de acte; datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat.
Față de aceste criterii, va aplica inculpaților sancțiuni cu închisoarea al cărui cuantum îl fixează sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită,prin reținerea de circumstanțe atenuante prevăzute de art.74 alin.2,art. 76 alin.1 lit. b Cod penal,având în vedere prejudiciul modic produs, în modalitatea de executare a detenției.
În baza art. 71 Cod penal, va interzice inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, lit. b Cod penal.
Va constata că partea vătămată nu a formulat pretenții civile.
În baza art. 191 alin. 2 Cod proc.pen. va obliga pe inculpații și la câte 300 lei fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinței penale nr. 192/6 mai 2009 Tribunalului Constanța au declarat apel, în termen legal, inculpații și criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în privința condamnării lor pentru infracțiunea de tâlhărie.
În esență, inculpații -apelanți au susținut că acuzațiile părții vătămate nu pot constitui temei al condamnării lor, câtă vremea aceasta a avut o poziție echivocă în privința indicării lor ca autori ai tâlhăriei iar martorii audiați în cauză au confirmat imposibilitatea ca ei să fi săvârșit respectiva faptă.
În concluzie, inculpații - apelanți au solicitat admiterea apelurilor, desființarea hotărârii de fond și achitarea, în conformitate cu prevederile art. 11 pct.2 lit.a) rap. la art. 10 lit.c) cod procedură penală, motivat de faptul că, nu s-a dovedit cu certitudine că ei sunt autorii infracțiunii de tâlhărie reclamată de partea vătămată.
Examinând cauzei în raport de probatoriul administrat, de criticile din apelurile inculpaților și, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 cod procedură penală, curtea reține următoarele;
După o amplă analiză a probelor administrate în cauză, atât la urmărirea penală cât și la cercetarea judecătorească, instanța de fond apreciază că numai cele administrate în cursul urmăririi penale se coroborează și sunt întărite de împrejurările ce rezultă din probele administrate cu prilejul rejudecării pe fond după casare iar raportat la acestea, vinovăția inculpaților a fost în mod indubitabil dovedită.
Examinând ansamblul probator administrat în cauză, curtea constată că prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea inculpaților - apelanți, nu a fost înlăturată, existând în continuare o puternică îndoială în privința vinovăției inculpaților - apelanți.
Încă de la sesizarea organelor de urmărire penale, partea vătămată a avut o atitudine ambiguă și oscilantă atât în privința modului în care a fost tâlhărită cât și în privința autorilor acestei fapte.
Această atitudine a părții vătămate este evidențiată prin faptul că, a reclamat fapta după 10 zile și a pretins că autorii sunt persoane pe care le cunoaște din piață și că acestea se ocupă cu furturi iar într-o altă variantă a susținut că cei doi făptuitori făceau parte dintr-un grup mai mare de persoane( 6-7), între care se aflau și inculpații apelanți.
Raportat la locul, în care se pretinde că s-a săvârșit fapta, din municipiul C, la orele în care acest loc este aglomerat, dar și la faptul că partea vătămată a susținut că a realizat imediat sustragerea portofelului din geantă, după ce a fost îmbrâncită, este de neînțeles faptul că aceasta nu s- manifestat prompt solicitând ajutor și că, nu a putut fi găsit nici un martor, care să confirme cel puțin starea de agitație a părții vătămate imediat după deposedare de portofel.
În aceeași ordine de idei, declarația martorei ( fila 24 dosar de urmărire penală) este relevantă în privința modului în care partea vătămată a înțeles să acționeze după săvârșirea faptei, în sensul că a 2-a zi a întrebat-o pe martoră dacă nu a găsit un portofel în magazin - probabil aruncat.
Declarația martorei, dată instanței de fond cu prilejul rejudecării, în care ceea ce a declarat la urmărirea penală, nu poate fi primită ca veridică, în condițiile în care prin trecerea timpului evenimentele s-au estompat iar martora are o evidentă dorință de a nu fi implicată în cauză.
Declarațiile părții vătămate și ale martorilor și, date instanței de fond cu prilejul rejudecării cauzei după casare, nu vin să întărească probele administrate la urmărirea penală, așa cum eronat a concluzionat instanța de fond ci, dimpotrivă, susțin varianta potrivit căreia partea vătămată nu i-a indicat pe inculpații - apelanți și, ca autorii faptei din 15.06.2006.
În declarația din 10.11.2008, partea vătămată a precizat că i-a indicat pe inculpații - apelanți ca fiind persoane cunoscute din cartier și care s-ar fi aflat în grupul celor 6 persoane la momentul când a fost îmbrâncită și i s-a sustras portofelul, și nu ca pe autorii cerți ai faptei de tâlhărie.
Această susținere a părții vătămate este întărită de declarațiile martorilor și din 27.02.2009 în care se precizează că partea vătămată i-a indicat pe inculpații apelanți la recunoașterea din grup ca fiind persoane pe care le cunoaște din cartier și nu ca autorii faptei reclamate de aceasta, iar martorul a explicat faptul că de frică consemnat în scris ceea ce i-a solicitat lucrătorul de poliție, el aflându-se pentru prima dată implicat într-o anchetă penală.
O altă împrejurare de natură a crea dubii serioase în privința autorilor faptei reclamate de partea vătămată este și aceea că partea vătămată și inculpații locuiesc în apropiere, fiind vecini, iar la momentul când s-a adresat organelor de poliție aceasta nu a făcut nici o mențiune în acest sens, mențiune care ar fi înlesnit depistarea inculpaților cu promptitudine.
În cauză nu au fost dovedite nici pretinsele afirmații referitoare la recuperarea bunurilor sustrase de la partea vătămată de către inculpații - apelanți, cu atât mai mult cu cât partea vătămată a negat acest aspect și în declarația din 10.11.2008 iar alte probe care să susțină procesul verbal din 4.07.2006( fila 6 dosar urmărire penală) nu există.
Potrivit prevederilor art. 66 cod procedură penală, inculpații beneficiază de prezumția de nevinovăție, nefiind obligați să-și dovedească vinovăția decât în cazul existenței umor probe de vinovăție.
Raportat la cele ce preced, curtea constată că, în cauză există un puternic dubiu în privința vinovăției inculpaților - apelanți referitor la fapta din 15.06.2006 reclamată de partea vătămată, iar acest dubiu nu poate să fie interpretat decât în favoarea lor.
În condițiile în care vinovăția inculpaților nu a fost probată fără echivoc, aceștia nu au obligația legală să își demonstreze nevinovăția.
Pentru considerentele menționate, curtea constatând existența unui puternic dubiu în privința vinovăției inculpaților - apelanți care nu înlătură prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea acestora, va dispune achitarea lor în temeiul art. 11 pct.2 lit.a) rap. la art. 10 lit.c) cod procedură penală întrucât nu s-a dovedit că ei sunt autorii infracțiunii de tâlhărie săvârșită la data de 15.06.2006 în dauna părții vătămate.
Constatându-se că hotărârea apelată este nelegală și netemeinică sub aspectul reținerii vinovăției inculpaților - apelanți, curtea va admite apelurile acestora, ca fondate, va desființa în totalitate sentința penală nr. 192/6 mai 2009 Tribunalului Constanța și urmare rejudecării pe fond îi va achita pe aceștia pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 al.1,2 lit.c) și al.21lit.a) cod penal.
Urmare admiterii apelurilor, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.379 pct.2 lit.a) Cod. Procedură Penală.
Admite ca fondate apelurile declarate de inculpații ( fiul lui și, născut la 21.05.1979) și ( fiul lui și, născut la.12.10.1978), împotriva sentinței penale nr.192/06.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Desființează sentința apelată și rejudecând dispune:
În baza art.11 pct.2 lit.a cod procedură penală cu ref.la art.10 lit.c cod procedură penală.
Achită pe apelanții și pentru infracțiunea prev.de art.211 al.1,2 lit.c), al.21lit.a ) Cod Penal.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru prezenți și de la comunicare pentru cei lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, - - - -
GREFIER,
- -
Red jud.02.2010
Jud fond
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Zoița Frangu
