Violul (art.197 cod penal). Decizia 24/2009. Curtea de Apel Constanta

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 24/MP

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Viorica Lungu

JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure

Grefier - - -

Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -

S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul - domiciliat în Comuna, sat, județ C, împotriva sentinței penale nr.297 din data de 28 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.197 alin. 1,2 cod penal și art. 180 alin. 2 Cod penal.

În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:

- apelantul inculpat, personal și asistat de avocat din oficiu - în baza împuternicirii avocațiale nr. 4025/2009, emisă de Baroul Constanța;

Se constată lipsa intimaților părți vătămate, a intimatului curator al părților vătămate G, a intimatului autoritate tutelară Serviciul Autoritate Tutelară din cadrul Consiliului Local, județ C și a intimaților Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța și Direcția Generată de Asistență Socială și Protecția Copilului

Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.

În conformitate cu disp. art. 318 cod pr. penală, președintele completului de judecată, verifică identitatea apelantului inculpat sens în care acesta, prezintă cartea de identitate seria - nr. 789.492 eliberat de Poliția la 25.06.2009.

În conformitate cu dispozițiile art. 378 alin.(1¹⁾⁴⁾Cod procedură penală, a fost audiat apelantul inculpat, cele relatate fiind consemnate în procesul verbal și atașat la dosarul cauzei.

Având cuvântul, pentru apelantul inculpat, apărătorul desemnat din oficiu,solicită achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct.2 lit.a ) cod procedură penală raportat la art. 10 lit.a) cod procedură penală, întrucât inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii ce i se reține în sarcină, nevinovăție susținută de concluziile raportul medico - legal, de declarațiile martorilor, dar și de cea a inculpatului,care infirmă existența oricărei leziuni.

Nevinovăția inculpatului rezultă clar atât din raportul medico - legal al părții vătămate, ale cărui concluzii atestă că aceasta era virgină (nu s-au găsit leziuni la nivelul organelor genitale și anale) cât și faptul că, acesta nu se coroborează cu declarațiile martorilor.

Se subliniază caracterul contradictorial al declarațiilor părților vătămate, care nu se coroborează cu concluziile raportului de expertiză și nici cu declarațiile martorilor, acestea nu corespund adevărului și nu conduc la certitudinea comiterii de către inculpat a faptelor reținute în sarcina sa.

Martorul, a declarat cu prilejul audierii de către prima instanță,că a fost amenințat de către organele de poliție să spună că inculpatul este autorul faptei, el neștiind să scrie și să citească, iar semnătura de pe actele depuse la urmărirea penală diferă în mod evident de cea executată în fața instanței.

Martora, nu știe ca inculpatul să fi întreținut raporturi sexuale cu cele două părți vătămate și afirmă despre cei doi copii că erau în permanență bătuți.

Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea apelului, având în vederea următoarele aspecte:

- părțile vătămate minore, ce nu mai sunt în îngrijirea tatălui( încă din primul ciclu procesual), având în vederea situația materială a familiei,cu prilejul reaudierii au afirmat că au fost bătute, au fost abuzate și că inculpatul a întreținut raporturi sexuale cu acestea,afirmații susținute de mai mulți martori;

- doi dintre acești martori, și-au schimbat în timp depozițiile, situație în care au fost cercetați pentru mărturie mincinoasă aplicându-li-se în acest sens o amendă administrativă;

- profilul inculpatului,ce are 5 infracțiuni anterioare;

- criticile formulate sunt nefondate și nu au corespondent în materialul probator administrat în cauză, deosebit de relevante fiind declarațiile părților vătămate, audiate în prezența curatorului

Având ultimul cuvânt, inculpatul, precizează că este nevinovat și dorește să fie alături de copii săi pentru a avea grijă de ei.

CURTEA:

Cu privire la apelul penal de față, constată următoarele;

Prin sentința penală nr. 297/28.07.2009 Tribunalul Constanța, a hotărât;

"În baza art. 197 alin. 1, 2 lit.b și lit. b indice 1 și alin.3 teza I Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal,condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la 04.01.1967 în M, județul C, domiciliat în sat, comuna, județul C, la pedeapsa de 12 ( doisprezece ) ani închisoare (parte vătămată ).

În baza art. 65 alin. 2 rap. la art. 66 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II - a, lit. b, lit.d și lit. e Cod penal, pe o durată de 5 (cinci ) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 180 alin. 2 indice 1 Cod penal, cu aplic.art. 37 lit. b Cod penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 ( unu) an închisoare.

În baza art. 197 alin. 1, 2 lit.b și lit. b indice 1 și alin.3 teza I Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal,condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 12 ( doisprezece ) ani închisoare (parte vătămată ).

În baza art. 65 alin. 2 rap. la art. 66 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II - a, lit. b, lit.d și lit. e Cod penal, pe o durată de 5 (cinci ) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit.a - art. 34 lit.b Cod penal coroborat cu art. 35 alin. 2 Cod penal, contopește pedepsele cu închisoarea aplicate, în final, inculpatul execută pedeapsa cea mai grea,de 12( doisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II - a, lit.b, d și e Cod penal,timp de 5 ( cinci ) ani după executarea pedepsei cu închisoarea.

În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II- a, lit. b, lit.d, lit.e Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată perioada executată prin reținere și arest preventiv,de la data de 10.08.2005 și până la data de 9.12.2005, când inculpatul a fost pus în libertate, în urma respingerii recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța împotriva încheierii de ședință din data de 7. 12. 2005 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 1759 / P / 2005, în baza căreia măsura arestării preventive a fost înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

În baza art.346 alin.1 Cod proc. pen. rap. la art. 14, art. 17 Cod proc. pen. coroborat cu art. 998 - art. 999 Cod civil, obligă inculpatul către părțile vătămate și, la plata sumei de câte 7.000 lei (șapte mii RON) pentru fiecare, reprezentând despăgubiri civile - daune morale -.

In baza art. 189 Cod proc. pen. onorariu avocat oficiu către Baroul Constanța, în cuantum de 100 lei - pentru avocat, aferent fazei de urmărire penală - și în cuantum de 160 lei pentru av., aferent fazei de judecată - se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

In baza art. 191 Cod proc. pen, obligă inculpatul la plata sumei de 1.760 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care: 300 lei pentru faza de urmărire penală, 1200 lei pentru faza de judecată iar 260 lei onorariul avocaților din oficiu,conform mențiunilor de mai sus ".

Pentru a pronunța,în sensul celor menționate, tribunalul a reținut după rejudecarea cauzei, următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, nr.1611/P/2005, întocmit la data de 1 septembrie 2005, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.197 alin.1, 2 lit.b,¹și alin.3 teza I Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.180 alin.2¹Cod penal și art.197 alin.1,2 lit.b,¹și alin.3 teza I Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, cu aplic. art.37 lit.b Cod penal și art.33 lit.a Cod penal.

S-a reținut că inculpatul a întreținut, în mod repetat, în cursul anului 2004 și până în luna august 2005, raporturi sexuale orale, prin constrângere și profitând de imposibilitatea de a se apăra, minorilor și, aceștia fiind și membrii ai familiei inculpatului și aflându-se în îngrijirea celui din urmă. Totodată, în luna iulie 2005, inculpatul i-a provocat minorului, o leziune, prin tăiere cu un cuțit, în zona penisului, pentru care au fost acordate în vederea vindecării, 8-9 zile de îngrijiri medicale.

In fapt, prin rechizitoriu s-au reținut următoarele:

Cu ocazia cercetărilor efectuate de Inspectoratul de Poliție al Județului C în cursul lunii august 2005 cu privire la împrejurările dispariției din satul, comuna, județul C, a minorei, lucrătorii de poliție judiciară s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul și-a abuzat sexual, în mai multe rânduri, copiii minori, întreținând cu ei raporturi sexuale și agresându-

Au fost examinați din punct de vedere medico-legal, toți copiii familiei și s-a constatat, conform raportului de constatare medico-legală nr.106/S/9.08.2005, în privința părții vătămate minore, că prezintă o leziune de violență la nivelul penisului, sub formă de cicatrice liniară orizontală de culoare alb-sidefiu și în lungime de 3 cm, ce putea fi produsă prin lovire cu un corp tăietor și care a necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale de la data producerii.

De asemenea, potrivit raportului de constatare medico-legală nr.1117S/11.08.2005, numita, soția inculpatului, a prezentat o leziune de violență în formă excoriată neomogenă - 6/4 cm în zona scapular, ce a putut fi produsă prin lovire, cu un corp dur, datând de 2-3 zile și necesitând 2-3 zile de îngrijiri medicale.

minorilor, în regim de urgență, în Centrul de Copii, a făcut posibilă evaluarea lor din punct de vedere psihologic, constatându-se că partea vătămată prezintă sindrom depresiv-posttraumatic, o stimă de sine scăzută, sentimente de rușine, vină și stigmatizare sentimentală, iar partea vătămată manifestă anxietate, tendință de introvertire, sindrom depresiv posttraumatic, o imagine negativă față de propria persoană și, totodată, sentimente de rușine și vină.

Cu privire la situația de fapt, partea vătămată, fiind audiată în prima fază procesuală, în prezența psihologului și a unui inspector de la Autoritatea Tutelară, a declarat - la data de 11.08.2005 - că inculpatul a intenționat de mai multe ori să o violeze și că a întreținut cu ea raporturi sexuale orale. In declarația dată la 6.08.2005, minora a arătat că inculpatul a întreținut cu ea, raporturi sexuale normale și orale, în mod repetat, că în timpul unui act sexual oral inculpatul a ejaculat, că astfel de relații sexuale ar fi întreținut și cu fratele său și că are cunoștință despre faptul că ar fi fost supus unui tratament asemănător din partea inculpatului.

Partea vătămată a declarat că inculpatul a încercat, și nu pentru prima oară, să-i introducă în gură organul sexual și chiar a reușit, moment în care lui i s-a făcut rău și l-a mușcat de penis, motiv pentru care inculpatul a vrut să-i taie penisul, el nu a stat și pentru că îi curgea sânge și îi era rău, cu senzație de vomă, a fugit la lui și i-a povestit acesteia și mamei, ceea ce i s-a întâmplat. A precizat acesta că nu a fost singura dată când inculpatul i-a băgat penisul în cavitatea bucală, s-a întâmplat de cel puțin două ori, fără a-și putea aminti perioada, dar știe că i s-a făcut rău, îi era greață și a vomat. A învederat minorul, că așa a procedat tatăl său și cu, el a văzut că îl urăște pentru răul făcut și că cel mai mult locuiește la lui, care îl și crește, astfel referindu-se la martora.

Inculpatul a negat în mod constant comiterea infracțiunilor de viol asupra părților vătămate și de lovire sau alte violențe asupra părții vătămate.

Despre situația abuzării sexuale a celor doi minori, ce provin din relații extraconjugale ale numitei, au avut cunoștință aceasta din urmă, minorilor, la care locuiau ocazional victimele, precum și fratele acestora,.

Astfel, din declarațiile mamei părților vătămate, martora, date în cursul urmăririi penale, la data de 10.08.2005 și 17.08.2005, rezultă că aceasta l-a surprins pe inculpat, în două rânduri, respectiv în cursul anului 2004 și în luna ianuarie 2005, în timp ce întreținea act sexual oral cu minora. In acest context, aceasta a relatat că într-una din zilele anului 2004, "posibil în toamnă", în timp ce se afla în curte, fiica sa i-a spus că inculpatul "este în casă cu și l-a văzut dezbrăcat precum și faptul că acesta i-a introdus penisul în gura sorei sale". Știind că este violent, martora a "deschis ușa foarte încet" și l-a văzut pe inculpat "în pielea goală în pat cu care la rândul ei era cu chiloții trași pe pulpe". In momentul în care a văzut-o a țipat la ea și i-a cerut să schimbe butelia, situație în care, de frică, a mers la martorul, unde a schimbat butelia și în discuția cu acesta, i-a spus că l-a surprins cu puțin timp în urmă, pe inculpat, dezbrăcat în pat cu. Apoi, a dus butelia acasă și fără să mai intre în camera respectivă, a plecat să-i spună mamei sale cele întâmplate, au venit împreună acasă, aceasta din urmă a intrat în camera în care se aflau minora și inculpatul, care văzând-o, și-a tras pantalonii și a alergat-o în stradă, a revenit în curte și a lovit-o cu palma peste față de mai multe ori. Când l-a surprins și a doua oară, în aceeași ipostază, inculpatul ar fi amenințat-o cu moartea și de frică, martora ar fi fugit.

La interval de câteva zile, în timp ce se afla la mama sa, a venit minorul, care le-a spus că, în urmă cu puțin timp, inculpatul "l-a chemat în casă și l-a forțat să întrețină un raport sexual oral. In timp ce avea penisul în gură, întrucât se îneca și îi venea să vomite, l-a mușcat de penis" pe inculpat iar acesta "de furie, a luat un cuțit și l-a crestat pe penis" el reușind să fugă. A arătat martora că minorul se simțea foarte rău din cauza celor întâmplate, a tăieturii și a vomat.

In legătură cu ceea ce le-a făcut inculpatul copiilor, martora ar fi povestit mai multor consăteni, dintre care își amintește de, și.

A mai declarat că într-o noapte, la câteva zile de la mutarea în casa familiei, inculpatul a trezit-o din somn, a apucat-o de cap și a încercat să-i introducă penisul în gură dar ea s-a împotrivit, situație în care el a imobilizat-o și i-a introdus penisul în anus, ceea ce i-a cauzat suferințe fizice, fiind hotărâtă la acel moment să formuleze plângere pentru viol. A precizat că după ce au început cercetările în cauză, inculpatul agresat-o fizic și a amenințat-o că o va omorî dacă va spune polițiștilor despre momentele în care l-a surprins întreținând raporturi sexuale cu cei doi copii.

La audierea din 17.08.2005, a menționat că cele declarate "sunt purul adevăr și nu s-au făcut nici un fel de presiuni fizice sau psihice pentru a declara cele de mai sus".

Aceeași martoră, inițial (6.08.2005) a negat că ar avea cunoștință despre faptele pentru care inculpatul este acuzat și că anumite aspecte le cunoaște de la mama sa, dar nu le consideră adevărate, datorită relațiilor conflictuale cu inculpatul.

Având în vedere depoziția din data de 10.08.2005, potrivit căreia aceasta a fost lovită în ziua precedentă de către inculpat, cu o piatră, în zona spatelui la nivelul omoplatului, martora a fost examinată din punct de vedere medical, conform actelor dosarului și s-a procedat și la efectuarea unor fotografii judiciare a zonei respective, în prezența unui martor asistent, când s-a observat o suprafață tumefiată (fotografie aflată la dosar).

Martora, maternă a părților vătămate, a declarat în faza urmăririi penale că, în cursul verii anului 2005, aflat de la fiica sa, că aceasta a surprins pe inculpat în timp ce o obliga pe minoră să întrețină cu el raporturi sexuale orale precum și faptul că în luna iulie 2005, minorul a venit la locuința sa, de la locuința părintească și, plângând, a arătat că a fost tăiat pe penis, cu un cuțit de către inculpat, pentru că l-a mușcat de penis pe inculpat, împotrivindu-se la întreținerea unui act sexual oral. A precizat martora, că în ziua respectivă, la locuința ei se afla și, care i-ar fi relatat că după ce i-a povestit ceea ce i s-a întâmplat, a vomat în curtea casei. Aceeași martoră a declarat că minorele și i-au povestit că au fost obligate de inculpat, la întreținerea de relații sexuale orale.

Relevantă prin informațiile pe care le oferă, este și declarația martorului, fratele părților vătămate. Acesta a arătat în fața procurorului, că în jurul datei de 1.08.2005, în timp ce se afla în casa părintească, a fost anunțat de sora lui, că tatăl lor, respectiv inculpatul, se afla în casă cu sora lor și încă o din localitatea, pe nume și întreține cu acestea raporturi sexuale orale. Susnumitul s-a deplasat în apropierea ferestrei casei și l-a văzut pe inculpat dezbrăcat complet precum și pe cele două minore, la rândul lor dezbrăcate, în timp ce inculpatul le introducea, pe rând, penisul, în cavitatea bucală. La un moment dat, inculpatul și-a observat fiul și i-a strigat să plece iar după aproximativ o oră, inculpatul a părăsit locuința, însoțit de cele două minore, de precum și de martor, spre o dinspre satul Credința. Din depoziția lui, mai reiese că acesta a aflat despre cele ce i s-au întâmplat fratelui său, în sensul că a fost agresat fizic și sexual, chiar de la acesta din urmă.

Pe de altă parte, martora, a arătat că nu are cunoștință despre cele întâmplate, nu a întreținut relații sexuale cu inculpatul și nu cunoaște dacă acesta a întreținut acte sexuale cu sora sa.

Semnificative pentru lămurirea situației de fapt, sunt și depozițiile martorilor din lucrări, audiați în prima fază a procesului penal.

Astfel, din relatările martorelor, și rezultă că acestea i-au văzut pe minorii și în timp ce fugeau din casa părinților lor, speriați, aflând de la cei doi de faptele pentru care inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată.

Primele două, au declarat - la data de 9.08.2005 - că în urmă cu aproximativ o lună, în timp ce se aflau în partea din spate a curții, i-au văzut pe inculpat și soția lui, apoi pe aceasta din urmă plecând de acasă cu doi dintre minori, în timp ce primul a rămas cu minorii și. In după amiaza aceleiași zile, i-au văzut pe minorii antemenționați, agitați și speriați, fiind cea care le-a spus că tatăl a întreținut cu ea raporturi sexuale orale, fără a preciza când și de câte ori și tot atunci, a afirmat că inculpatul a întreținut și cu el relații sexuale orale și pentru că l-a mușcat de penis, inculpatul l-a "crestat cu cuțitul pe penis", a și văzut, pentru că minorul i-a arătat, respectiv că organul sexual "era inflamat și avea sânge pe el". Ulterior minorii i-au spus că le este teamă de inculpat să-l reclame la poliție și totodată i-au mărturisit că acesta i-a forțat de mai multe ori la întreținerea de acte sexuale orale.

a declarat - la data de 9.08.2005 - că în urmă cu o lună, mergând la casa părintească s-a întâlnit cu martora și în timp ce erau împreună, au stat de vorbă cu și, după ce plecase iar părinții nu erau acasă. In acest context, minorele le-au spus "pe grabă", că întreținea relații sexuale fără a preciza natura lor, cu ele două și cu ". După ce au plecat cele două fete, i-a spus "că în aceeași zi i-a tăiat - crestat penisul lui cu un cuțit", ea nevăzând pentru că minorul plecase. A precizat martora că înainte de a ajunge la casa părintească, s-a întâlnit cu, în zona cantonului, acesta alerga către locuința bunicii, unde locuiește în cea mai mare parte a timpului. Ulterior, a văzut că minorul era speriat întrucât în zilele următoare nu avea curaj să intre în curtea părinților, strigând după mama lui de la poartă.

Si martora a menționat că, locuiește în principal la din partea mamei.

Martora, a mai declarat că în toamna anului 2004, mergând la casa părintească, s-a întâlnit cu, care era lovită la una dintre mâini și întrebând-o ce s-a întâmplat, aceasta i-a răspuns că a bătut-o " întrucât l-a surprins în timp ce întreținea relații sexuale cu fiica lor ".

Martorul, audiat la data de 9.08.2005, a declarat că soția sa (martora ), i-a povestit în urmă cu aproximativ o lună, că s-a întâlnit pe stradă cu părțile vătămate, când acestea i-au spus că tatăl lor i-a obligat să întrețină cu el relații sexuale orale iar pe l-a tăiat cu cuțitul în zona penisului, pe motiv că l-ar fi mușcat de penis, în timpul actului sexual.

Martorul, a declarat că în urmă cu circa o lună, în timp ce se deplasa spre casă, în centrul satului l-a văzut pe minorul care se în zonă. Persoana care îl însoțea pe martor, l-a întrebat pe copil ce i s-a întâmplat - știind din zvonuri că tatăl său l-a tăiat cu cuțitul în zona penisului - moment în care acesta și-a dat jos pantalonii și le-a arătat crestătura pe organul sexual, spunându-le că inculpatul l-a tăiat cu cuțitul, fără a face și alte precizări.

Din depozițiile martorului, reiese că era cu u, în centrul satului când l-au observat pe jucându-se și rugându-l să le arate pentru a se convinge dacă este adevărat ceea ce auziseră, minorul și-a dat pantalonii jos și le-a arătat o tăietură pe organul sexual, făcută de tatăl său. A precizat martorul că exista zvonul potrivit căruia inculpatul a întreținut relații sexuale cu una dintre fetele lui care a fost la casa de copii.

Martorul a relatat că în jurul datei de 30.07.2005, în timp ce se afla în curtea locuinței, a văzut-o pe, care era în stradă cu fiica sa și îi reproșa că inculpatul "a întreținut raport sexual cu fiicele" acesteia, dar nu a înțeles cu care dintre ele. Același martor a declarat că în urmă cu aproximativ o lună (în raport de data audierii, 8.08.2005 și 9.08.2005), l-a văzut pe stradă pe minorul, plângând, iar în apropiere se afla, care la întrebarea celui dintâi i-a răspuns că inculpatul a crestat cu cuțitul organul sexual al minorului, însă nu a reținut motivul pentru care a recurs la un asemenea gest.

Martorul, a declarat (la data de 9.08.2005), că se afla la magazinul mixt din satul, când a venit și a povestit că l-a surprins pe soțul său în timp ce întreținea relații sexuale orale cu partea vătămată și că i-a crestat penisul, cu cuțitul, părții vătămate, dar fără a preciza motivul. Acest ultim aspect, potrivit susținerilor martorului, a fost povestit și de.

Martora a relatat că într-una din zilele lunii iulie 2005, aflându-se în centrul satului a văzut-o pe terasa restaurantului situat în zonă, pe numita, însoțită de două fetițe, respectiv cele care au fost la casa de copii. Tot atunci le-a auzit pe fetițe spunând că tatăl lor, a abuzat sexual de una din ele sau de amândouă, iar una din ele, "fetița creață" striga că inculpatul a întreținut cu ea raport sexual normal dar și oral și vrea să fie dusă înapoi la casa de copii. A mai arătat că i-a povestit soțul, numitul, faptul că s-a întâlnit cu partea vătămată, care i-a arătat și astfel a văzut că într-adevăr, minorul "era tăiat în zona penisului".

Martorul, rudă cu inculpatul (mama acestuia fiind sora inculpatului), a declarat că în iarna anului 2005, fără a-și putea aminti data, a venit la locuința sa, (""), care i-a cerut cu împrumut suma de 300.000 lei vechi și i-a spus că se grăbește să ajungă acasă pentru a nu se întâmpla ceva. La întrebarea martorului, susnumita i-a răspuns "că l-a găsit pe dezbrăcat în pat cu fiica lor și se grăbeștepentru a nu se mai întâmpla același lucru", după care a plecat fără să mai spună ceva.

Martorul, audiat la 9.08.2005, a relatat că în urmă cu circa trei săptămâni, în timp ce se afla pe stradă, în fața porții, cu mai mulți vecini, printre care și martorii și, a auzit-o pe spunând că "ginerele i-a obligat pe, și fiind însoțită doar de acesta din urmă, să întrețină raporturi sexuale orale. Același lucru l-a afirmat cam în aceeași perioadă.și, în sensul că ar fi fost obligată de tatăl ei să întrețină raporturi sexuale orale" In același context, minorul i-a povestit că tatăl lui a vrut să întrețină cu el raport sexual oral și întrucât el a refuzat, l-a tăiat cu cuțitul pe penis, martorul a văzut tăietura și și-a dat seama că tăietura era recentă, deoarece leziunile nu erau cicatrizate. A mai afirmat același martor că, minorul locuiește mai mult la lui, întrucât îi este frică de părinți care îl băteau.

Aceleași aspecte au fost relatate și de martorul, care era împreună cu.

Martorul, a afirmat că a auzit-o pe vecina sa (într-una din zilele lunii iulie 2005), strigând în stradă că "a tăiat-crestat cu un cuțit penisul lui .", moment în care era singură și foarte agitată.

Martorul a declarat la audierea din 8.08.2005, că odată, în timp ce se deplasa cu autoturismul spre, a văzut-o pe care făcea autostopul, a oprit și a luat-o, context în care aceasta i-a spus că inculpatul "l-a pus pe fiul său să-i facă sex oral și întrucât s-a supărat, l-a crestat cu un cuțit în zona penisului".

La stabilirea situației de fapt prezentată în actul de sesizare a instanței, au fost avut în vedere următoarele mijloace de probă: procesul verbal de sesizare din oficiu; planșa foto; declarațiile și procesele verbale de consemnare a declarațiilor părților vătămate și; rapoartele de evaluare psihologică ale celor doi minori; rapoartele de constatare medico-legală întocmite de Serviciul de Medicină Legală C, nr.108/S/9.08.2005, nr.106/S/9.08.2005 și nr. 111/S/11.08.2005, acesta din urmă însoțit de planșa foto; procesele verbale de internare a celor doi minori în Centrul de primire în regim de urgență, a copilului abuzat C; raport asupra anchetei sociale efectuată la 10.08.2005, privind situația inculpatului; certificatele de naștere ale părților vătămate; hotărârea nr.1197/24.06.2004 a Consiliului Județean C - Comisia pentru Protecția Copilului - privind revocarea măsurii de plasament și reintegrarea în familia naturală a minorei; proces verbal încheiat la 8.08.2005 de către organele de poliție, din care rezultă că luându-se legătura cu mai multe persoane, nominalizate în cuprinsul procesului verbal, a rezultat că acestea nu cunosc date despre familia inculpatului; planșe foto; depozițiile martorilor; declarațiile inculpatului.

In ceea ce privește încadrarea juridică din rechizitoriu, s-a reținut că:

Aptele inculpatului de a întreține în mod repetat, din cursul anului 2004 și până în august 2005, acte sexuale orale, prin constrângere și profitând de imposibilitatea de a se apăra, a minorului, în vârstă de 7 ani, acesta aflându-se în îngrijirea sa și fiind membru al familiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prev. de art.197 alin.1, 2 lit.b, b/1 și alin.3 teza I Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal.

Fapta aceluiași inculpat, care în cursul lunii iulie 2005 i-a provocat minorului, o leziune prin tăiere cu un cuțit, în zona penisului, pentru care au fost acordate n vederea vindecării, 8-9 zile de îngrijiri medicale, constituie infracțiunea de lovire, prev. și ped. de art.180 alin.2/1 Cod penal.

Fapta aceluiași inculpat, de a întreține în mod repetat, din cursul anului 2004 și până în august 2005, acte sexuale orale prin constrângere și profitând de imposibilitatea de a se apăra a minorei, în vârstă de 12 ani, aceasta aflându-se în îngrijirea sa și fiind și membru al familiei, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de viol, prev. de art.197 alin.1,2 lit.b, b/1 și alin.3 teza I Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal.

Întrucât pentru nici una dintre infracțiuni nu a intervenit o hotărâre de condamnare definitivă, s-a reținut incidența art.33 lit.a Cod penal, privind concursul real de infracțiuni.

In faza de judecată (în primul ciclu procesual), inculpatul și-a menținut poziția procesuală, iar în fața instanței, după casare cu trimitere spre rejudecarea fondului cauzei s-a prevalat de dreptul a nu face nici o declarație.

Trebuie precizat că inculpatul a susținut că într-una din perioadele de referință, (respectiv august 2005), nu s-a aflat în localitate, întrucât la sfârșitul lunii iulie se deplasase la fratele său din județul

Partea vătămată audiat în mod nemijlocit în primul ciclu procesual a declarat că este adevărat că tatăl său l-a bătut și i-a făcut niște rele, că același lucru l-a făcut și surorii lui, că stătea mai mult la de frica tatălui, că nu mergea prin curțile oamenilor, nu a fost la cu alți copii ori dus de polițiști și nu a primit dulciuri de la aceștia și că altceva nu poate să mai spună pentru că îi este teamă.

La rejudecare, partea vătămată a declarat că tatăl îi bătea atât pe ea cât și pe și își amintește că o dată le-a spus să se dezbrace, era nervos, ei și-au dat jos hainele, pe sora lui inculpatul "a pupat-o și i-a dat organul sexual", în sensul că i l- introdus în cavitatea bucală, s-a urcat peste ea, dar și peste el și i-a "violat". De asemenea, din relatarea minorului mai reiese faptul că inculpatul l-a tăiat în zona penisului, moment în care acesta din urmă era nervos, l-a durut și i-a curs sânge, i-a spus mamei ceea ce i-a făcut tatăl și ea l-a crezut. Minorul a confirmat faptul că el și sora lui au fost duși la o în sat, de către lucrătorii de poliție care le-au dat dulciuri, dar pentru că așa au vrut ei și că toate acestea se întâmplau în perioada în care dispăruse o pe nume.

Potrivit declarației părții vătămate, inculpatul și-a bătut joc și de ea și de fratele ei, a încercat să le introducă penisul în gură, a încercat să o violeze, moment în care a dezbrăcat-o și a întins- în pat. Atunci era în cameră și fratele, căruia inculpatul a încercat să-i bage penisul în gură și i l-a și tăiat. A mai afirmat că fratele ei nu fura de la oamenii din sat, că inculpatul îi închidea în casă și îi bătea fără motiv și îi era frică de el. De asemenea, a declarat că ea și fratele, însoțiți de mama lor, au fost duși la din sat de către niște domni, care le-au oferit dulciuri, precizând că acestea se întâmplau când era căutată fata dispărută, pe nume.

Audiată și la rejudecare, minora a precizat că-și menține declarațiile anterioare, arătând că inculpatul și-a bătut joc de ea și de fratele ei, că i-a chemat în casă și le-a cerut să se dezbrace complet, a încercat să-i violeze, pe ea a întins-o pe pat, s-a așezat peste ea, a mângâiat-o pe tot corpul și a pupat- După ce l-a obligat pe să se dezbrace, i-a băgat penisul în gură, apoi i l-a tăiat cu cuțitul. Și ei i-a introdus organul sexual în gură, moment în care i s-a făcut rău și a vomat.

In faza de judecată au fost audiați inculpatul, părțile vătămate, readministrată proba testimonială, fiind audiați martorii din rechizitoriu în acuzare, au fost audiați și martori solicitați în apărare, probe pe care instanța le-a verificat și după casarea cu trimitere în vederea rejudecării.

In cursul cercetării judecătorești, mama părților vătămate, audiată ca martor, a revenit asupra declarațiilor din faza de urmărire penală, sub motivul că acestea sunt consecința presiunilor exercitate de către organele de poliție, care au forțat-o și i-au oferit bani, precizând că inculpatul era plecat din localitate și nu are cunoștință ca acesta să fi întreținut relații sexuale cu cele două părți vătămate minore. Totodată, despre copiii săi, martora a afirmat că aceștia prezintă handicap iar în ceea ce privește leziunea produsă minorului, aceasta a susținut că este posibil ca partea vătămată să se fi lovit atunci când escalada curțile unor consăteni, unde mergea la furat. Referitor la împrejurarea dacă inculpatul exercita asupra ei violențe fizice, martora a recunoscut, menționând că o bătea din cauza mamei sale care dorea să-i despartă.

Această poziție procesuală a adoptat-o și cu ocazia audierii, la rejudecare în fond.

a declarat că nu a auzit de la frații săi că inculpatul ar fi întreținut relații sexuale cu ei, nu-și amintește să fi dat o declarație la procuror, semnătura arătată nu-i aparține, iar poliția i-a forțat în sensul solicitării de a spune adevărul, altfel îi închide.

La rejudecare, în fața instanței nu a dat declarație, după ce i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art.80 Cod pr.penală.

maternă, martora a declarat că a venit "singur" și i-a "arătat ce i-a făcut tatăl săude față se mai aflau persoane, respectiv și mama acesteia.ul plângea. că tatăl său l-a tăiat.", referindu-se la tăietura de pe organul sexual, despre care aflase mai înainte de la fiica sa. că inculpatul a agresat-o fizic pe, că se purta urât cu copiii săi, pe care îi trimitea la muncă, iar pe îl trimitea să și fure de la vecini. Martora a mai relatat că fiica sa "a povestit la toată lumea că inculpatul întreținea raporturi sexuale anale.că a lăsat-o și pe ea și pe fiica lui dezbrăcate.a spus ceva la lume", dar nu știe ce anume. Spre finalul depoziției martora a afirmat că nu a mai discutat cu fiica sa după ce a aflat de ceea ce i-a făcut inculpatul minorului, că nu i-au povestit copiii dacă tatăl a întreținut cu ei relații sexuale. In același context, aceasta a învederat că nu se înțelege bine cu inculpatul, care o amenință cu moartea, motiv pentru care stă cu ușile închise.

In declarația dată la rejudecare, martora a arătat că inculpatul i-a agresat fizic pe minori, i-a introdus penisul în cavitatea bucală și a dezbrăcat-o pentru a întreține cu ea raport sexual, că inculpatul l-a tăiat cu cuțitul în zona penisului pe, totodată lăsând să se înțeleagă că nu este străină de abuzul sexual la care a fost supus și acest minor, fapte despre care fiica sa ar fi relatat mai multor persoane din sat. Ea a aflat de cele întâmplate părților vătămate, de la acestea, de la fiica sa dar și din zvonul satului. Și de această dată, martora a subliniat că fiica sa și-a retractat declarațiile incriminatoare, de frica inculpatului, de care și ei îi este teamă întrucât acesta consumă frecvent băuturi alcoolice și pe acest fond se manifestă violent și amenință cu moartea, precizând totodată că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale și în faza de judecată în primul ciclu procesual.

, a fost audiată cu ocazia rejudecării, când însă a susținut că nu cunoaște nimic în legătură cu faptele deduse judecății.

Martora, a susținut că declarația de la fila 64 din dosarul de urmărire penală, nu este scrisă de ea și nu a citit-o, dar recunoaște că semnătura îi aparține precum și afirmațiile potrivit cărora copiii, trei dintre ei, două fetițe și un băiat (amintindu-și și numele ), îi spuneau de câte ori o întâlneau, că taăl lor își joc de ei, însă ea nu a luat în seamă spusele lor, pe motivul că "sunt handicapați".

Martora, mama susnumitei, a arătat că știe de la fiica sa faptul că venea la ea și îi spunea că inculpatul își joc de ea, însă nu a dat importanță pentru că "aceasta este handicapată". stătea la lui, mai venea și la părinți, dar acesta nu i-ar fi arătat niciodată că ar fi fost tăiat pe penis, iar mama minorilor nu i-ar fi povestit niciodată că l-a surprins pe inculpat întreținând relații sexuale cu vreunul dintre copii. Deși este vecină cu familia inculpatului, nu se vizitează și nu știe cum se poartă acesta cu copiii și cu soția.

Referitor la declarația din cursul urmăririi penale, a susținut că nu i-a fost citită, dar a semnat-o pentru că nu a fost pusă niciodată într-o astfel de situație.

Martorul a relatat că știe că una dintre fetele inculpatului i-a spus fiicei sale (martora ) că tatăl său o și își joc de ea. A susținut că nu a citit declarația pe care a scris-o polițistul înainte de a semna.

Toți cei trei martori (, și ), au mai precizat că mai intră prin grădinile oamenilor și face stricăciuni și că în perioada în care se făceau cercetări pentru fetița dispărută, copiii inculpatului veneau murdari de ciocolată, fiind aduși de polițiști și le spuneau că vor mai merge cu polițiștii la, pentru că aceștia le dau ciocolată.

Cu ocazia rejudecării în fond, nu a putut fi ascultat din nou, întrucât din motive de sănătate, dovedite cu actele medicale depuse la dosar nu s-a putut prezenta.

Martora, după ce a precizat că își menține depoziția dată în cursul urmăririi penale, a arătat că o dată, prin mai-iunie 2005, în timp ce mergea la muncă la grădină, a găsit-o pe soția inculpatului care plângea, fiind și fetița acesteia. -o ce s-a întâmplat, i-a povestit că l-a surprins pe inculpat în timp ce întreținea relații sexuale orale cu fetița și în aceste condiții, o va da în plasament. La un moment dat, chiar a vrut să-și lovească fetița, ea însă a împiedicat-o spunându-i că vinovat este inculpatul. De mai multe ori mama copiilor îi povestea astfel de lucruri, copiii de multe ori îi spuneau același lucru însă, martora nu a luat în seamă și nu a spus nimănui până când a aflat că în legătură cu aceste fapte au povestit și familiei și a aflat chiar din relatările acestora din urmă. A mai afirmat martora că, într-o zi, nu-și amintește perioada, l-a văzut pe alegând pe stradă, și suspinând, îndreptându-se dinspre locuința părinților spre cea a bunicii materne - la care locuia mai mult - iar ulterior a aflat de la aceasta că inculpatul l-ar fi tăiat pe pe penis și l-a violat. Ceea ce a aflat de la minorului, nu a relatat inițial vreunei persoane, nu pentru că îi era teamă de inculpat, ci a vrut să se "ferească" de "gura lumii". De la soția inculpatului, martora a aflat că aceasta și-a schimbat declarația, deși în perioada în care inculpatul era arestat, primind o scrisoare în care acesta îi cerea să-și schimbe declarația, altfel o să facă 17 ani închisoare - scrisoare pe care i-a arătat-o - ea a afirmat că nu își va modifica declarația, motiv pentru care, după ce inculpatul a fost liberat a fost surprinsă să afle că și-a schimbat depoziția. In acest context - susține martora - susnumita i-a arătat scrisoarea amintită mai sus, însă nu a citit-o dar i-a spus că nu va schimba declarația ci va spune același lucru. De asemenea, ar mai fi fost o împrejurare în care unul dintre copii le-a vorbit urât ei și soțului, le-au mai provocat stricăciuni în grădină, situație în care i-a pus în vedere inculpatului să-și găsească o casă și să plece de la ei, dar a ținut martora să menționeze că afirmațiile sale, acuzatoare, nu au legătură cu acest ultim aspect. Martora a relatat totodată că atât inculpatul cât și soția lui își băteau copiii, iar aceasta se plângea că inculpatul întreține relații și cu alte femei, la un moment dat acuzând-o chiar și pe martoră de același lucru, pentru ca ulterior să-și ceară iertare. Dintre copiii inculpatului, doar pe a auzit-o povestind despre comportamentul tatălui față de ea.

În cursul rejudecării, a relatat aceleași aspecte, în plus că și minora i-ar fi spus că a "profitat" de ea, referindu-se la relațiile sexuale de care este acuzat inculpatul.

In același timp, și-a exprimat neîncrederea în ceea ce privește afirmațiile soției, soacrei și copiilor, motivând că toți suferă de afecțiuni psihice.

Martorul a relatat că se afla pe stradă, într-o zi de vară, împreună cu mai multe persoane, printre care și martorul când, la un moment dat, a apărut ("") pe care l-a întrebat ce i-a făcut tatăl său, pentru că lumea vorbea că i-a tăiat penisul. Atunci acesta s-a dezbrăcat și s-a văzut ceva precum o zgârietură, era vindecată și atât, nu l-a auzit pe minor spunând ceva, nici nu l-a întrebat dar că este posibil să-l fi întrebat ceva martorul menționat mai sus. A mai declarat că sunt în sat zvonuri, respectiv lumea vorbește precum că inculpatul își joc de copii și că îi. Cu privire la depozițiile date în primă fază procesuală, acesta a susținut că toate au fost consemnate de către lucrătorii de poliție și nu le-a citit.

Această poziție procesuală a adoptat-o martorul și după casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei. Pe de altă parte a ținut să precizeze că-și menține doar depoziția dată în fața instanței în primul ciclu procesual.

Din declarația martorului, rezultă că era cu mai multe persoane și întrucât auzise prin sat că inculpatul l-ar fi tăiat pe penis pe, văzându-l, i-a cerut să-i arate, ceea ce s-a și întâmplat, a văzut "o urmă" pentru că rana era vindecată, nu i-a pus întrebări și nici minorul nu i-a spus nimic. Referitor la declarațiile din cursul urmăririi penale, martorul a precizat că nu a fost scrisă de el, dar i-a fost citită de lucrătorul de poliție.

Aceeași poziție procesuală a avut-o martorul fiind audiat în cursul judecății, după casare cu trimitere.

Martorul a arătat că numita a venit de mai multe ori la magazinul pe care acesta îl administrează, odată era în stare de ebrietate și a afirmat că soțul său și-a bătut joc de una din fete, dar nu-și amintește dacă a și spus numele acesteia. Referitor la ar fi auzit prin sat că inculpatul i-a tăiat penisul însă nu a auzit-o pe făcând această afirmație și nici pe, dar spre finalul depoziției revine și precizează că este posibil ca cea din urmă să-i fi spus despre faptul că inculpatul l-a tăiat în zona penisului pe minor și să fi uitat întrucât a trecut mult timp de atunci. Fiind întrebat, a răapuns că nu știe de existența unor conflicte în familia inculpatului, de presupusele relații extraconjugale ale inculpatului și nici pe făcând afirmații sub acest aspect, iar pe copiii celor doi, cu excepția lui "", nu îi cunoaște. A mai precizat că deși nu-și mai amintește conținutul declarației dată la poliție, o menține.

La rejudecare, fiind audiat, același martor a arătat că se afla la cârciuma din sat când a venit soția inculpatului și a spus, de față fiind mai multe persoane, că, inculpatul "și-a bătut joc de o fată", fără a spune pe care dintre ele și că băiatului ar fi vrut să-i taie "organul sexual". Martorul a precizat că nu-și amintește cu exactitate spusele susnumitei, datorită timpului care s-a scurs de atunci.

Martorul a declarat că știe din zvonul satului că soacra inculpatului afirma că acesta și-a violat copiii, personal a auzit-o că inculpatul i-ar fi tăiat penisul lui și l-a și văzut pe minor plângând pe stradă în timp ce mergea spre casa bunicii lui. u-l ce s-a întâmplat, minorul i-a arătat dar nu a văzut decât un semn, nu l-a întrebat care a fost motivul și ce se întâmplase de fapt. Când a spus că inculpatul și-a violat copiii, aceasta se afla în colțul străzii și discuta cu niște vecini, el a auzit-o dar susnumita nu a precizat în concret pe care dintre copii, inculpatul i-a violat. Referitor la afirmațiile numitei, martorul a arătat că aceasta "nu este prea sănătoasă" și "vorbește aiurea", pe de altă parte a confirmat că minorul stătea mai mult la lui.

In ceea ce privește depozițiile din primă fază procesuală, a precizat că le menține întrucât corespund adevărului.

La rejudecare, martorul a afirmat că a auzit-o pe care era în stradă și spunea persoanelor de față că inculpatul și-a violat fata sau băiatul - nu își amintește cu exactitate - și că pe l-a tăiat în zona penisului, iar acest ultim aspect i l-a confirmat și minorul dar nu i-a arătat lui ci copiilor martorului.

Din depoziția martorei, reiese că perioada la care se referă, coincide cu cea în care era căutată fetița din sat dispărută, când "tot satul vorbea că își joc de fete"."că ar trăi cu ele", personal nu a văzut nimic pentru că nu a fost în casa inculpatului. Nu știe câți copii are inculpatul, nu îl știe pe "" și referitor la acesta, soțul ei nu i-a povestit nimic, nici pe fetele inculpatului nu le-a auzit spunând că tatăl ar fi abuzat de ele și nici pe că vrea să îl reclame la poliție pe ginerele său. Tot din zvonul satului ar fi auzit că inculpatul i-a crestat penisul ului său, aspect care i-ar fi fost relatat și de fiul ei, elev în clasele primare, în sensul că minorul și-ar fi dat jos pantalonii și ar fi arătat, dar nu cunoaște motivul pentru care inculpatul ar fi procedat astfel. Despre, martora a menționat că aceasta vorbește multe "și nu este sănătoasă", ca o completare la răspunsul la întrebarea dacă a auzit-o spunând că va merge la poliție să-l reclame pe inculpat, pe de altă parte, deși susține că nu îi cunoaște pe copiii soților, aceasta afirmă că nu le-a auzit pe fetele inculpatului că tatăl ar fi abuzat de ele.

Martora a precizat că declarația dată la poliție nu a citit-o dar a semnat-o și nu înțelege de ce polițistul a consemnat altceva decât a declarat, dar fără a explica în concret la ce anume se referă.

Cu ocazia rejudecării, martora a relatat în esență aceleași aspecte, cu precizarea că a auzit de faptele deduse judecății, din ceea ce discutau oamenii în sat.

Martorul a relatat că într-o zi soția inculpatului a venit la locuința lui pentru a-i împrumuta butelia sau o sumă de bani - nu-și amintește exact - spunând că se grăbește deoarece este beat acasă și îi este frică să nu se întâmple ceva cu copiii. Nu i-a cerut lămuriri privind această afirmație și când a văzut-o că începe să dea din mâini nu a lăsat-o să mai vorbească și a gonit-o, pentru că "nu este sănătoasă și vorbește multe lucruri". Aceasta nu i-a spus că ar fi întreținut relații sexuale cu copiii lui, a aflat după ce a fost la poliție, cât despre "", susține că nu a auzit și nu știe nimic.

A mai afirmat martorul că deși este rudă cu inculpatul, familiile nu se vizitează, nu cunoaște problemele din familia inculpatului, câți băieți și câte fete are, că inculpatul a lucrat la el, la un moment dat s-au certat deoarece nu mai venea la lucru și i-a cerut banii pe care îi dăduse, ceea ce îl determină să presupună că de frica lui a plecat din localitate. Când a fost chemat la poliție, se efectuau cercetări în legătură cu fetița dispărută, inculpatul era plecat din localitate, la un frate, de 8-9 zile, le-a adus la cunoștință anchetatorilor inclusiv acest aspect, moment în care lucrătorul de poliție îi dicta și îi spunea să consemneze ceea ce a susținut soția inculpatului, pentru că nu se va întâmpla nimic. Inainte să vină la instanță, l-a întrebat pe inculpat pentru ce este chemat, acesta i-a confirmat că este vorba de ceea ce a declarat că a auzit de la soția sa.

La rejudecare, martorul s-a prevalat de prevederile art.80 cod procedură penală și nu dorit să depună mărturie în fața Tribunalului.

Martorul a declarat că soacra inculpatului i-a spus că acesta și-a agresat sexual ul, că i-a făcut ceva la penis și că va merge la poliție să depună mărturie. Nu știe când a avut loc această relatare, însă nu a dat importanță celor spuse pentru că susnumita are un comportament mai ciudat, martorul a precizat că nu cunoaște alte aspecte și își menține declarația dată în faza de urmărire penală.

La rejudecare a confirmat că prin vara anului 2005, soacra inculpatului i-a spus că acesta și-ar fi bătut joc de copii, în sensul că a întreținut cu ei raporturi sexuale și că va depune plângere la poliție împotriva inculpatului.

Martorul - a declarat că de la sa - care la rândul ei știe de la soacra inculpatului - a aflat că acesta și-ar fi agresat fetița. Nu cunoaște alte aspecte în legătură cu faptele deduse judecății, pe "" îl consideră un copil normal care face și "drăcii" uneori, totodată precizând că își menține poziția procesuală din cursul cercetărilor penale. Aceeași poziție procesuală a avut-o martorul și la rejudecare.

Din depoziția martorului, rezultă că, într-o zi, aflându-se în grădină, a auzit-o pe soacra inculpatului ieșind în stradă și strigând, dar nu a auzit ce spunea. Cu aceeași ocazie, susnumita ar fi afirmat că inculpatul i-ar fi tăiat penisul lui ""; a mai susținut martorul că are un comportament mai ciudat în sensul că înjură, iar despre "" știe că locuia împreună cu maternă și că mai sărea prin curțile oamenilor și fura.

Aceleași aspecte le-a relatat la rejudecare, precizând că-și menține toate declarațiile anterioare, în plus,a fost extrem de vehement în privința minorului, despre care afirmă că vorbea urât, înjura și fura.

Un alt martor, tot din lucrări, ca și cei menționați până acum, respectiv, nu a putut fi audiat de instanță în primul ciclu procesual, constatându-se în baza actelor procedurale efectuate, că nu a fost identificat la adresă, motiv pentru care s-a dat citire declarațiilor din prima fază procesuală, făcându-se aplicarea art.327 al.3 cod procedură penală.

La rejudecare, instanța a dispus citarea aceluiași martor în vederea audierii, aceasta nu a fost posibilă, întrucât, între timp, a decedat, conform extrasului din registrul de deces, aflat la dosarul cauzei, din care rezultă că decesul a intervenit la data de 06 aprilie 2008, motiv pentru care va avea în vedere declarația dată în faza urmăririi penale.

În primul ciclu procesual, instanța a încuviințat, la cererea inculpatului în apărare, audierea martorilor și.

este sora inculpatului și a declarat că în perioada în care era căutată fetița dispărută, a auzit de la organele de cercetare penală că acesta ar fi abuzat sexual părțile vătămate, că a fost bătută de polițiști atunci când a spus că inculpatul este plecat din localitate, că așa au procedat și cu soția și copiii inculpatului, mai mult, ar fi aflat că li s-au dat de către poliție, dulciuri copiilor și bani, în mai multe rânduri, mamei lor, pentru a da declarații împotriva inculpatului. A afirmat martora că nu cunoaște nimic în legătură cu faptele, pe de altă parte însă, știe că soția, soacra și copiii inculpatului prezintă un handicap psihic.

Aceleași aspecte au fost relatate de către martorul, depozițiile fiind aproape identice, în plus, acesta a afirmat că, deși nu cunoaște nimic privind faptele, a auzit despre acestea, le-a povestit unor persoane.

În cursul rejudecării, inculpatul a solicitat, în apărare, audierea fratelui său, a concubinei și fiului acesteia - si respectiv - în calitate de martori, iar instanța, ținând seamă de teza probatorie invocată, a încuviințat administrarea probei, exceptând pe martora.

S-au acordat mai multe termene, însă sus-numiții nu s-au prezentat, iar la termenul de judecată din 02 martie 2009, inculpatul a solicitat instanței să ia act că renunță la audierea celor doi martori, precizând că din lipsa mijloacelor financiare, aceștia nu se pot prezenta.

Având în vedere depoziția martorei, în cuprinsul căreia a afirmat că odată, atunci când minorul i-a spus plângând că a fost abuzat sexual de tatăl său și că acesta i-a tăiat penisul, au fost de față mai multe persoane, nominalizându-le pe si, instanța a apreciat că este în interesul aflării adevărului audierea celor două, aspect pe care l-a pus în discuția părților si reprezentantului Ministerului Public și a dispus în consecință.

Martora () a afirmat că nu cunoaște nimic în legătură cu faptele deduse judecății, totodată a negat cele spuse de minorilor, în același timp a susținut că nu știe dacă mama sa cunoaște despre aceste fapte ori dacă a fost de față și a auzit-o pe spunând ceva.

Numita nu putut fi audiată, întrucât, datorită vârstei înaintate si stării precare a sănătății, aceasta nu s-a putut prezenta în fața instanței.

Art.287 cod procedură penală, statuează că instanța de judecată își exercită în mod activ atribuțiile în vederea aflării adevărului și își formează convingerea pe baza probelor administrate în cauză.

Potrivit art.62 cod procedură penală, instanța este obligată a lămuri cauza sub toate aspectele pe bază de probe, care trebuie apreciate conform art.63 cod procedură penală.

Art.63 al.2 cod procedură penală, prevede că probele nu au valoare dinainte stabilită iar fiecare probă este apreciată în scopul aflării adevărului, în urma examinării ansamblului probator.

În contextul evaluării materialului probator, instanța este obligată să rețină pe cale care reflectă adevărul, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate.

În consecință, declarațiile date de părți sau de un martor, în fața unei instanțe de judecată, în condiții de publicitate, oralitate si nemijlocire, au aceeași valoare probantă si aceeași credibilitate cu cele date în fața organului de cercetare penală sau a procurorului, în condiții de nepublicitate, cu respectarea tuturor normelor procedurale.

Luarea în considerare doar a declarațiilor date în faza de judecată sau examinarea lor prioritară pentru că ar fi mai apropiate de adevăr, ar contraveni prevederilor legale antemenționate, nu ar asigura aflarea adevărului conform art.3 si art.287 cod procedură penală și ar lipsi de relevanță juridică faza urmăririi penale sub aspectul administrării probelor.

În condițiile existenței unor contradicții și elemente care nu se conciliază, în privința declarațiilor părților ori ale martorilor, instanța analizează si apreciază care dintre ele este sinceră, veridică, adică constituie o reflectare exactă a faptului perceput.

Examinând și apreciind materialul probator administrat în cursul urmăririi, al judecății (în primul ciclu procesual), cât și cu ocazia rejudecării, instanța constată că faptele există, constituie infracțiune și au fost comise de către inculpatul.

Potrivit art.69 cod procedură penală, declarațiile inculpatului în procesul penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Instanța, analizând probele dosarului, nu poate reține ca apte a satisface exigențele acestui text de lege declarațiile inculpatului în care nu recunoaște faptele, întrucât pe de o parte declarațiile unei persoane reprezintă poziția sa în procesul penal, iar pe de altă parte, într-o asemenea situație, nu se mai poate aprecia că declarațiile se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Declarațiile inculpatului nu servesc la aflarea adevărului, deoarece simpla negare urmată de apărări potrivit cărora într-o anumită perioadă acesta era plecat din localitate, că soția și copiii suferă de afecțiuni psihice, că totul este o înscenare, că organele de cercetare penală au făcut presiuni asupra lui și familiei sale, nu ajută la aflarea adevărului neavând corespondent în probe și nici o argumentare temeinică, prin explicații plauzibile, credibile, astfel că vor fi înlăturate.

Analizând în concret și comparativ mijloacele de probă existente la dosarul cauzei, instanța a ajuns la concluzia că declarațiile părților vătămate minore - consemnate conform proceselor verbale - sub aspectele ce vizează fondul cauzei îndeplinesc exigențele art.75 cod procedură penală, întrucât sunt constante, se coroborează între ele dar și cu depozițiile martorilor, precum și cu cele ale martorilor, cu actele medico-legale, cu rapoartele de evaluare psihologică asupra minorilor, cu planșele foto și cu celelalte înscrisuri aflate la dosar.

Declarațiile martorilor - membrii ai familiei inculpatului ori rude apropiate, care și-au retractat afirmațiile incriminatoare ori le-au nuanțat adăugând ulterior si alte aspecte, nu pot fi luate în considerare, ele evidențiind mai degrabă dorința de a-i crea o situație favorabilă inculpatului, nicidecum ceea ce statuează art.78 cod procedură penală, respectiv ca ar fi persoane care au cunoștință despre împrejurări de natură să servească la aflarea adevărului, astfel că nu vor fi luate în considerare, nefiind sincere si obiective.

Mai mult, alibiul creat de inculpat, precum că în perioada de referință era plecat din localitate, astfel încercând să inducă o altă pistă în desfășurarea faptelor, a fost susținut de si abia în cursul cercetării judecătorești, afirmație neprobată în vreun fel și care indică intenția de a-l pune la adăpost pe inculpat de o eventuală răspundere penală, fiind făcută evident pro causa.

de subiectivism în favoarea inculpatului este clară în ce privește pretinsele abuzuri din partea organelor de poliție invocate, nu au fost probate.

Dimpotrivă, declarațiile membrilor familiei inculpatului audiați în cauză, și actele medico-legale existente la dosar conduc la concluzia că, datorită caracterului violent, pervers si amenințărilor inculpatului, și-au retractat afirmațiile sau nu au mai vrut să depună, din considerente de teamă de eventuale consecințe.

În aceeași ordine de idei, trebuie precizat ca martorele si au fost cercetate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev.de art.260 al.1 cod penal si art.261 al.1 cod penal cu aplic.art.33 lit.a cod penal - prima - si prev.de art.260 al.1 cod penal - al doilea -, după ce la data de 15.06.2006 s-a început urmărirea penală. S-a reținut că, cu ocazia audierii ca martor în cauza ce face obiectul prezentului dosar, a făcut declarații neadevărate si totodată a determinat-o pe să ascundă adevărul, aceasta din urmă nerelevând adevărul, prezentând o altă situație de fapt privind faptele comise de inculpat. Prin ordonanța nr.1949/P/2006 din 08.01.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitelor și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 700 RON - pentru - și în cuantum de 300 RON - pentru - ordonanță depusă la dosar în cursul rejudecării cauzei.

Nici depozițiile celorlalți martori care, potrivit susținerilor în fața instanței, fie nu-si mai amintesc toate împrejurările cauzei, invocând perioada scursă, fie nu cunosc aspecte doar în legătură cu situația de fapt, ori au auzit ceva din zvonul satului dar, voit sau nu, nu redau clar ceea ce inițial știau cu privire la împrejurările faptice, chiar dacă aceste relatări nu sunt probe directe, iar unele conțin inadvertențe chiar în cuprinsul aceleiași declarații, atunci când îl acuză pe inculpat, nu pot fi ignorate în totalitate. martorului este divizibilă, iar în cazul de față, afirmațiile chiar parțial incriminatoare, nu sunt puține.

Chiar lipsa unor martori oculari care să fi perceputex propriis sensibuscomiterea faptelor, nu constituie o împrejurare care să ducă la stabilirea unei alte concluzii decât cea care rezultă din interpretarea coroborată a probelor administrate în cauză. În această ordine de idei, trebuie să subliniem că, de regulă, asemenea fapte, cum este violul, se consumă de regulă în clandestinitate, ceea ce nu înseamnă că ele nu pot fi dovedite prin toate celelalte mijloace de probă permise de lege (dacă martorii oculari nu sunt).

Depozițiile martorilor în apărare, si nu pot fi luate în considerare întrucât din examinarea conținutului acestora, rezultă că sunt exagerări de ordin subiectiv (datorită si relației speciale cu inculpatul), nu sunt serioase si, prin urmare, nici credibile, necoroborându-se cu celelalte probe.

De asemenea, lecturând declarațiile martorilor din lucrări, nu putem să nu observăm că, deși unii dintre ei nu-și mai amintesc anumite împrejurări în legătură cu faptele deduse judecății, pe de altă parte nu se dau la o parte să afirme că toți membrii familiei inculpatului sunt "handicapați psihic" - afirmație de natură a induce ideea că ceea ce spun aceste persoane nu ar prezenta credibilitate - iar în ceea ce privește părțile vătămate minore, din păcate, chiar au insistat în aprecieri cu caracter negativ la adresa lor, încercând parcă să compromită imaginea unor copii lipsiți oricum, se pare, de suportul afectiv al propriilor părinți si traumatizați ca urmare a faptelor reținute în sarcina inculpatului.

Oricum, starea de handicap psihic, în orice caz moderat, a minorei, conform certificatului emis la data de 19.12.2004 (aflat în copie la dosarul instanței) și a minorului, conform certificatului emis la 31.07.2008 (aflat în copie în dosarul instanței de fond), nu schimbă datele cauzei, întrucât probele administrate, analizate coroborat, au lămurit împrejurările cauzei, declarațiile celor doi, acuzatoare la adresa inculpatului coroborându-se cu o parte importantă a ansamblului probator, așa cum am prezentat deja.

Instanța a putut stabili o comunicare cu părțile vătămate, în prezența curatorului, avocatului si a unui psiholog, această relaționare nu a fost mai dificilă prin comparație cu alte cauze in care sunt audiați minori în calitate de inculpați, victime ori martori, categorie de persoane care trebuie să beneficieze de protecție specială.

În condițiile în care s-au administrat toate probele în acuzare și în apărare, cu precizările făcute mai sus sub acest aspect, respectându-se principiile care guvernează desfășurarea procesului penal, inclusiv egalitatea de arme pentru părțile din proces, dreptul la un proces echitabil, în sensul dispozițiilor procedural penale si din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a fost respectat.

În drept, faptele inculpatului, care de mai multe ori, în cursul anului 2004 si până în luna august 2005, întreținut relații sexuale orale cu minorii si, profitând de imposibilitatea acestora de a se apăra, minorii fiind membrii ai familiei si aflați în îngrijirea sa, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de viol (2 infracțiuni), prev.si ped. de art.197 al.1, 2 lit.b,¹si al.3 teza I cod penal, fiecare cu aplicarea art.41 al.2 cod penal si ambele infracțiuni în concurs real.

Fapta aceluiași inculpat care, în cursul lunii iulie 2005, i-a provocat minorului o leziune în zona penisului, prin tăiere cu un cuțit, pentru care s-au acordat 8-9 zile de îngrijiri medicale, constituie infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev.de art.180 al.2¹cod penal.

Toate cele trei infracțiuni au fost comise în condițiile concursului real prevăzut de art.33 lit.a cod penal.

La stabilirea și aplicarea pedepselor, instanța va avea în vedere criteriile generale și obligatorii de individualizare, prevăzute de art.72 cod penal, respectiv dispozițiile părții generale din codul penal, limitele de pedeapsa fixate în partea specială a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, va ține seamă de gradul de pericol social al faptelor, așa cum rezultă din chiar natura lor, împrejurările și modalitatea de comitere - prin constrângere și profitând de imposibilitatea minorilor de a se apăra, datorită vârstei, acțiunilor inculpatului, de intimidare - de repetabilitatea actelor materiale, de vârsta fragedă a părților vătămate, de relația de rudenie în linie dreaptă, de urmările produse - prin atingerea adusă relațiilor sociale care ocrotesc sănătatea, integritatea fizică șiinviolabilitatea sexuală a oricărei persoane, mai ales în perioada minorității când, în cadrul familiei si al societății, minorul trebuie educat în condiții de moralitate si decență, de limitele speciale de pedeapsă, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului. Acesta are vârsta de 42 ani, studii 9 clase, căsătorit, cu opt copii minori, fără ocupație și loc de muncă, iar din fișa de cazier judiciar rezultă că se află în stare de recidivă post-executorie, din cinci condamnări pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu. Cu toate acestea, nu a renunțat la activitatea infracțională și a comis faptele deduse judecății, de o gravitate deosebită, prin care sunt lezate valori sociale importante, iar victimele sunt minore, la o vârstă fragedă când, datorită personalității imature, pot conștientiza târziu gravitatea situației iar sănătatea și dezvoltarea fizică și psihică pot suferi grave tulburări, ireversibile ori de lungă durată, marcându-le întreaga viață.

În cursul procesului penal, inculpatul a avut o conduită procesuală nesinceră, nu a fost cooperant, deși probele din dosar confirmă incontestabil săvârșirea faptelor de viol și lovire.

Din referatul de evaluare întocmit, deloc favorabil inculpatului, s-a constatat că inculpatul provine dintr-o familie numeroasă cu 13 frați, este căsătorit cu si, din relația lor au rezultat trei copii,iar pe perioada detenției inculpatului, soția sa a mai dat naștere la șase copii, rezultați din relații extraconjugale. Veniturile familiei, la data evaluării, erau compuse din alocațiile minorilor, ajutorul social primit de la Primărie si sumele de bani obținute din activitățile desfășurate ocazional de inculpat, acesta își petrece timpul frecventând barurile și discotecile din raza comunei, unde consumă alcool și intră în conflicte cu diverși cetățeni, dovedind agresivitate verbală și fizică. Existența antecedentelor penale, perioada mare de timp petrecută în penitenciar, datorită condamnărilor anterioare, lipsa unei calificări profesionale și a unui loc de muncă, lipsa unor valori morale dezirabile social, mediul promiscuu și relațiile dintre soți, spațiul locativ insuficient și insalubru, situația materială deosebit de precară, consumul de alcool, temperamentul agresiv, comportamentul necorespunzător al inculpatului în familie și în comunitate, precaritatea relațiilor afective, sunt factori de natură să susțină un comportament infracțional și în viitor. Totodată, s-a concluzionat că șansele de reintegrare socială ale inculpatului sunt minime, așa cum a rezultat din analiza factorilor obiectivi și subiectivi a tuturor informațiilor utilizate la întocmirea unui astfel de referat.

În raport de pericolul social al faptelor, de toate circumstanțele reale și personale reținute și prezentate, de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de normele penale de incriminare (de la 10 la 25 ani închisoare pentru viol în condițiile agravante reținute si de la 1 la 2 ani sau amendă în forma agravată reținută), instanța îl va condamna pe inculpatul la pedepse cu închisoarea, în cuantum situat între minimul si media prevăzută de textele legale de incriminare, respectiv câte 12 ani închisoare pentru viol si 1 an închisoare pentru lovire sau alte violențe.

Alăturat pedepsei pentru infracțiunea de viol, în baza art. 65 si art. 66 Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II - a, lit. b, lit.d și lit. e Cod penal, pe o durată de 5 ani, ce se execută după executarea pedepsei principale.

Întrucât faptele au fost comise în concurs real, deci înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna dintre infracțiuni, pedepsele aplicate vor fi contopite conform art. 33 lit.a - art. 34 lit.b Cod penal iar inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, timp de 5 ani, a cărei executare începe după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 Cod penal, va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II- a, lit. b, lit.d, lit.e Cod penal.

În lumina dreptului intern și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța a apreciat că interzicerea drepturilor de mai sus (drepturile de a fi ales, de a ocupa funcții ce implică exercițiul autorității de stat, drepturile părintești, dreptul de a fi tutore sau curator), este legală în raport cu natura cauzei, gravitatea infracțiunii comise, persoana inculpatului, calitatea în care a comis faptele de viol, situație care i-a dat posibilitatea să preseze psihologic victimele, pentru a le determina la un act sexual.

Pe de altă parte, instanța apreciază că indiferent de durata pedepsei închisorii si de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea inculpatului din rândul persoanelor cu drept de vot, neexistând nicio legătură între interdicția votului si scopul pedepsei, acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni si de a asigura reinserția socială a infractorilor. O asemenea interdicție absolută de a vota, ar contraveni art.3 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Instanța consideră că pedepsele aplicate prin cuantum si modalitate de executare, răspund exigențelor legii penale, fiind de natură a asigura realizarea scopului prevăzut de art.52 cod penal, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni si reeducarea inculpatului.

Conform art.88 cod penal, va deduce din pedeapsa aplicată perioada executată prin reținere și arest preventiv, de la data de 10.08.2005 și până la data de 9.12.2005, când inculpatul a fost pus în libertate, în urma respingerii recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța împotriva încheierii de ședință din data de 7.12.2005 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 1759 / P / 2005, prin care măsura arestării preventive a fost înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

În ceea ce privește acțiunea civilă:

Avocatul părților vătămate minore a formulat pretenții civile în cuantum de 3000 lei RON pentru fiecare, reprezentând daune morale, pe care, în fața instanței, la rejudecare, le-a menținut.

În privința acțiunii civile, în cauza de față operează excepția de oficialitate prevăzută de art.17 cod procedură penală, întrucât acțiunea civilă se pornește și se exercită din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă.

Procurorul de ședință nu a formulat pretenții civile în numele minorilor și nu a susținut interesele civile ale acestora, așa cum prevăd dispozițiile art.18 cod procedură penală.

În lipsa unor criterii legale de evaluare, instanța apreciază că în raport cu valorile morale lezate prin săvârșirea faptelor, de vârsta părților vătămate, de urmările grave în evoluția acestora, de transformările în procesele psihice și în conduita acestora, determinate de săvârșirea unor asemenea fapte, instanța constată că suma de câte 3000 lei RON, solicitată cu titlu de daune morale este insuficientă si că un mai mare cuantum ar avea putea avea un caracter compensator, motiv pentru care va obliga inculpatul către fiecare parte vătămată, la plata sumei de câte 7.000 lei (șapte mii RON) daune morale.

In baza art. 189 Cod proc. pen. onorariu avocat oficiu către Baroul Constanța, în cuantum de 100 lei - pentru avocat, aferent fazei de urmărire penală - și în cuantum de 160 lei pentru av., aferent fazei de judecată - se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

In baza art. 191 Cod proc. pen, va obliga inculpatul la plata sumei de 1.760 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei pentru faza de urmărire penală, 1200 lei pentru faza de judecată iar 260 lei onorariul avocaților din oficiu, conform precizărilor de mai sus".

Împotriva sentinței penale nr. 297/28.07.2009 a Tribunalului Constanța, a declarat apel, în termen legal inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în legătură cu greșita condamnare.

În esență, inculpatul apelant a susținut că probatoriul administrat în cauză nu este de natură să formeze convingerea indubitabilă că a săvârșit faptele pentru care a fost condamnat de prima instanță, Astfel inculpatul apelant a susținut că, rapoartele medico - legale ale părților vătămate coroborate cu declarațiile contradictorii ale acestora dar și ale martorilor susțin cu evidență nevinovăția sa.

În concluzie, inculpatul apelant a solicitat admiterea apelului său, desființarea sentinței penale nr. 297/2009 a Tribunalului Constanța și, urmare rejudecării să fie achitat în conformitate cu prevederile art. 11 pct. 2 lit.a) cod pr. penală raportat la art. 10 lit. a cod pr. penală, întrucât faptele nu există.

Examinând cauza în raport de probatoriul administrat, de critica din apelul inculpatului, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 cod pr. penală, curtea reține următoarele;

Declarațiile părților vătămate (7 ani) și (12 ani), potrivit cărora inculpatul i-a obligat în mod repetat, în perioada 2004 și până în august 2005 la întreținerea de acte sexuale orale profitând de imposibilitatea lor de a se apăra și în condițiile în care aceștia se aflau în îngrijirea inculpatului, fiind membru al familiei acestuia, sunt susținute de declarațiile martorilor, maternă, ( mama părților vătămate și soția inculpatului), ( fratele părților vătămate) dar și de declarațiile martorilor, și, declarații care au fost examinate și coroborate în detaliu de către instanța de fond.

Examinarea declarațiile părților vătămate, date în ambele faze ale cercetării judecătorești, relevă o atitudine constantă și clară de afirmare a abuzării sexuale la care au fost supuse acestea din partea inculpatului, așa cum în mod temeinic a reținut și prima instanță.

Drept urmare, curtea constată, că nu există contradicții în declarațiile părților vătămate, așa cum eronat susține inculpatul apelant.

Chiar dacă relatările martorilor se referă la percepții indirecte, ele nu pot fi ignorate cu atât mai mult cu cât aceștia au aflat despre cele întâmplate de la părțile vătămate sau de la alți membrii ai familiei înainte de a se fi sesizat organul de urmărire penală.

Atitudinea oscilantă și chiar contradictorie a unor martori s-a dovedit a fi expresia unor resentimente ale acestora față de unii membrii ai familiei, fricii față de răzbunarea inculpatului, cunoscut ca un om violent, sau pur și simplu trecerii timpului, astfel cum în mod temeinic a reținut instanța de fond.

Infracțiunile de viol, reținute în sarcina inculpaților, se referă la întreținerea de raporturi sexuale orale, care nu presupun existența unor leziuni cauzate victimei iar în speță, constatarea lipsei unor astfel de leziuni nu exclude existența faptelor respective.

În legătură cu infracțiunea de lovire sau alte violențe, leziunea produsă părții vătămate este constatată atât prin acte medico - legale cât și prin percepțiile directe ale martorilor, și.

Pentru considerentele expuse curtea reține că, vinovăția inculpatului a fost pe deplin și indubitabil probată față de toate faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță.

Rezultă deci, faptul că este neîntemeiată critica apelantului inculpat referitoare la greșita sa condamnare și, că nu se justifică, înlumina probatoriului administrat achitarea pentru inexistența faptelor.

Raportat la situația de fapt reținută pe baza probelor administrate în cauză, curtea constată că încadrarea juridică a faptelor, pentru care a fost condamnat inculpatul apelant prin hotărârea instanței de fond este corectă.

Individualizarea pedepselor aplicate inculpatului apelant s-a făcut prin temeinica și legala aplicare criteriilor prevăzute de art. 72 cod penal, neimpunându-se nici sub acest aspect o eventuală reformare a hotărârii.

Acțiunea civilă, exercitată din oficiu pentru cele două părți civile minore a fost rezolvată în mod temeinic și legal, daunele morale în sumă de câte 7ooo RON fiind în măsură se repare prejudiciul moral cauzat acestora.

La examinarea din oficiu a cauzei neidentificându-se motive pentru o eventuală reformare a hotărârii de fond se va respinge ca nefondat apelul inculpatului, menținându-se hotărârea atacată.

Văzând și dispozițiile art. 189 cod pr. penală, curtea va dispune ca plata onorariului avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei să se facă din fondul contul Baroului C, pentru avocat.

În temeiul art.192 al.2 cod pr.penală, va fi obligat inculpatul apelant să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 500 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În temeiul art.379 pct.1 lit.b Pr.Penală. Respinge ce nefondat apelul declarat de inculpatul domiciliat în Comuna, sat, județ C, împotriva sentinței penale nr.297/28.07.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.

În temeiul art.189 cod procedură penală.

Dispune plata din fond Jao norariului cuvenit apărătorului din oficiu Av., în sumă de 200 lei.

Obligă apelantul inculpat la plata către stat a cheltuielilor judiciare avansate în procesul penal în sumă de 500 lei.

Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru prezenți și de la comunicare pentru cei lipsă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24.11.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

.

Grefier,

- -

Red apel. Jud LV

2ex/16.12.2009

Jud fond N

Președinte:Viorica Lungu
Judecători:Viorica Lungu, Marius Cristian Epure

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Furtul (art.208 cod penal). Decizia 699/2009. Curtea de Apel Constanta Furtul (art.208 cod penal). Decizia 700/2009. Curtea de Apel Constanta Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 142/2009. Curtea de Apel Constanta Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 111/2009. Curtea de Apel Constanta Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 110/2009. Curtea de Apel Constanta