Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 139/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art.211 cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR.139
Ședința publică din 8 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 3: Sandu Geta
Grefier - -
Ministerul public reprezentat de procuror -
La ordine, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui G și -, născut la data de 16 august 1971 în comuna, județul B, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva deciziei penale nr.35 din 24 februarie 2009 Tribunalului Botoșani - secția penală 8dosar nr-).
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat din oficiu de avocat, lipsă fiind părțile vătămate intimate, și.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța face cunoscut inculpatului că are posibilitatea de a da sau nu declarație în fața instanței de recurs, aducându-i totodată la cunoștință că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Inculpatul precizează că dorește să dea o nouă declarație, susținerile acestuia fiind consemnate în proces verbal separat atașat la dosar.
Curtea, constatând recursul în stare de judecată, dă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și pe fond achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.211 alin.2 lit.c cod penal, întrucât nu s-a dovedit că acesta a săvârșit infracțiunea. Soția acestuia, a luat căruța părții vătămate în contul unei datorii pe care aceasta o avea la ei. Mai arată că, inculpatul este în dușmănie cu familia părții vătămate iar martorii audiați sunt rude cu părțile vătămate.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea deciziei ca legală și temeinică, apreciind că în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului, întrucât recurentul a lua căruța din posesia proprietarului și a proferat amenințări când acesta a încercat să-și recupereze bunul.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, arată că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, deoarece a luat căruța în contul unei datorii pe care partea vătămată o avea la el. De asemenea, în mod greșit au fost contopite pedepse la instanța de apel. Solicită a se ține cont că are 6 copii minori în întreținere.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri înregistrate în sistem audio conform art.304 cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.461 din 24 noiembrie 2008 Judecătoria Săvenia dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.g și i cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a și b cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.g și i cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare (faptă comisă la data de 28/29 august 2004, parte vătămată ).
A fost înlăturat sporul de pedeapsă și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele contopite prin sentința penală nr.151 din 19 ianuarie 2006 Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin neapelare la 21 februarie 2006.
A fost menținută liberarea condiționată privind restul de pedeapsă de 269 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1878/2002 a Judecătoriei Botoșani.
În temeiul art.36 alin.1 cod penal, a fost contopită pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedepsele de: 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.253 din 24 iunie 2004 Tribunalului Botoșani, definitivă la 19 mai 2005, 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.237 din 27 iunie 2005 Judecătoriei Săveni, definitivă prin neapelare, 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1878 din 25 iulie 2002 Judecătoriei Botoșani, 1 an și 6 luni închisoare și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr.2003 din 5 septembrie 2003 Judecătoriei Botoșani și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită la 5 ani și 4 luni închisoare.
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata detenției de la 23 august 2005 la 12 iunie 2007.
S-a făcut în cauză aplicarea art.71, 64 lit.a teza II și lit.b cod penal.
Totodată, s-a dispus condamnarea inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de:
- art.211 alin.2 lit.c cod penal cu aplicarea art.37 lit.a și b cod penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare (faptă comisă la 01 iulie 2008, parte vătămată -);
- art.180 alin.1 cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a și b cod penal, la pedeapsa de 1 lună închisoare (faptă comisă la data de 26 martie 2008, parte vătămată );
- art.180 alin.2 cod penal cu aplicarea art.37 lit.a și b cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare (faptă comisă la 20 aprilie 2008, parte vătămată );
- art.192 alin.1 cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a și b cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare (faptă comisă la 26 martie 2008, parte vătămată );
- art.20 rap.la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g,i cod penal cu aplicarea art.37 lit.a și b cod penal, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare (faptă comisă la 26 martie 2008, parte vătămată );
- art.1/1 pct.1 din Legea nr.61/1991 republicată, cu aplicarea art.37 lit.a și b cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare (faptă comisă la 20 aprilie 2008).
A fost revocat beneficiul liberării condiționate privind pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.151/2006 a Judecătoriei Botoșani și a fost contopit restul rămas de executat din pedeapsa anterioară, de 644 zile închisoare, cu fiecare din pedepsele aplicate în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedepsele de 5 ani închisoare și respectiv 5 pedepse a câte 644 zile închisoare (644 zile închisoare, 644 zile închisoare, 644 zile închisoare, 644 zile închisoare, 644 zile închisoare).
În temeiul art.33 lit.a și 34 cod penal au fost contopite pedepsele stabilite în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
Pe durata prevăzută de art.71 alin.2 cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza II și lit.b cod penal.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 02 iulie 2008 la zi.
S-a constatat recuperat prejudiciul în valoare de 1.500 lei cauzat părții vătămate.
S-a constatat că părțile vătămate și nu au formulat pretenții civile în cauză.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1.150 lei cu titlu de despăgubiri civile.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 200 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Totodată, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.390 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în al cărei cuantum s-au inclus și onorariile avocaților din oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în noaptea de 28/29 august 2004, inculpatul folosindu-se de o bară metalică a forțat ușa de la intrarea în chioșcul proprietatea părții vătămate, de unde a sustras două casetofoane, un aparat video, o casă de marcat, patru cartușe de țigări și un cartuș de țigări și o geantă în care a pus aceste bunuri.
Ulterior, inculpatul s-a deplasat în municipiul I, unde a comercializat o parte din bunuri iar altele le-a lăsat la cumnatul său junior.
Fapta descrisă mai sus a fost dovedită cu procesul verbal de consemnare a denunțului, procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe fotografice, declarația părții vătămate, declarația martorilor și, coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut fapta comisă.
În ce privește această infracțiune, s-a constatat că a fost comisă atât în stare de recidivă postcondamnatorie cât și în stare de recidivă postexecutorie, motiv pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice din art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.g și i cod penal cu aplicarea art.37 lit.b cod penal, în art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.g și i cod penal cu aplicarea art.37 lit.a și b cod penal.
S-a mai reținut în sarcina aceluiași inculpat că, în ziua de 01 iulie 2008, în jurul amiezii, a sustras căruța cu un lăsat de partea vătămată pe drumul din fața casei părinților săi. În momentul în care partea vătămată a încercat să-l oprească pe inculpat, acesta a amenințat-o cu o furcă aflată în căruță și i-a strigat că va reține atelajul până când cumnatul părții vătămate, numitul îi va plăti datoria pe care o are față de el.
Rudele părții vătămate au telefonat la Poliția, ulterior lucrătorii de poliție ridicând căruța din curtea inculpatului și predând-o părții vătămate.
Această situație de fapt a fost dovedită cu plângerea și declarația părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe fotografice, dovezile de predare primire a căruței și cabalinei, declarațiile martorilor, și.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea acestei fapte, susținând că, de fapt, soția sa, a luat căruța și a dus-o în curtea lor, în contul datoriei pe care o avea la ei, declarație care însă nu a fost însușită de instanță.
S-a mai reținut că, la data de 26 martie 2008, inculpatul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate, căreia i-a aplicat mai multe lovituri, cauzându-i leziuni fizice.
Situația de fapt a fost dovedită cu plângerea părții vătămate și declarațiile martorilor ița și, inculpatul nerecunoscând această faptă.
De asemenea, s-a reținut că, în noaptea zilei de 26 martie 2008, inculpatul împreună cu o altă persoană a pătruns în curtea părții vătămate G pentru a sustrage păsări, însă a fost surprins de acesta, astfel că a sărit gardul fără să-și ducă intenția până la capăt.
Fapta a fost dovedită cu declarația părții vătămate și a martorului, dată la urmărirea penală.
Inculpatul nu a recunoscut fapta, susținând că în ziua respectivă era la I, ori atare împrejurare a fost contrazisă de declarațiile martorilor audiați.
S-a mai reținut în sarcina acestuia că, în ziua de 20 aprilie 2008, inculpatul a aruncat cu un cuțit spre partea vătămată, în timp ce acesta se afla pe drumul din sat și stătea de vorbă cu martorii și. În urma loviturii partea vătămată a suferit leziuni, pentru vindecarea lor fiind necesare un număr de 14-15 zile îngrijiri medicale.
Fapta descrisă a fost dovedită cu plângerea și declarația părții vătămate, certificatul medico-legal nr.396/2008 eliberat de Serviciul de Medicină Legală B, coroborată cu declarația martorei.
Inculpatul nu a recunoscut fapta susținând că partea vătămată s-a tăiat într-un geam în momentul în care el încerca să o dea afară din casa fratelui său, care tocmai decedase și că reacția lui a fost provocată de faptul că aceasta, profitând de acest deces încerca să cumpere ieftin 3 purcei.
Instanța nu și-a însușit susținerea inculpatului, întrucât nu a fost dovedită cu nici un fel de probă.
Reținând în sarcina inculpatului starea de recidivă postcondamnatorie, în temeiul art.61 cod penal, a dispus revocarea liberării condiționate cu privire la restul pedepsei de 644 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani și 4 luni aplicată prin sentința penală nr.151/2006 a Judecătoriei Botoșani, contopind acest rest cu pedepsele aplicate în prezenta cauză.
În ce privește latura civilă, instanța a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 1.150 lei reprezentând c/valoarea prejudiciului nerecuperat.
În cauză s-a mai constituit parte civilă cu suma de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli cu deplasările făcute la spital și contravaloarea zilelor de muncă pierdute.
Întrucât acesta nu a dovedit în totalitate pretențiile, instanța le-a admis doar în cuantum de 200 lei.
De asemenea, s-a mai constatat că prejudiciul produs părții vătămate FE. a fost recuperat și că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că, în mod greșit, a fost condamnat pentru faptele ce nu le-a recunoscut întrucât se consideră nevinovat.
A solicitat ca instanța să aibă în vedere faptul că se află în relații de dușmănie cu familia și că, în ce privește infracțiunea de tâlhărie să se constate că, situația de fapt nu este cea reținută prin actul de sesizare, respectiv că nu a avut intenția să o tâlhărească pe partea vătămată ci doar să-l determine pe cumnatul acesteia să-i achite o datorie pentru această faptă dorind să fie achitat în temeiul art.10 lit.d cod procedură penală.
În subsidiar, a solicitat să i se reducă cuantumul pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr.35A din 24 februarie 2009 Tribunalul Botoșania admis apelul inculpatului și a desființat în parte sentința, în sensul că a dedus din pedeapsa rezultantă a concursului de infracțiuni, de 5 ani și 4 luni închisoare, și detenția inculpatului de la 06 aprilie 2002 la 10 ianuarie 2004.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate.
A înlăturat prevederile art.37 lit.a și b cod penal din încadrarea juridică a infracțiunii prev. și ped. de art.180 alin.1 cod penal și a menținut pedeapsa aplicată inculpatului, de 1 lună închisoare.
În temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a cod procedură penală a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.1/1 pct.1 din legea nr.61/1991, republicată.
În temeiul art.33 lit.a și 34 cod penal a contopit pedepsele de 5 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art.211 alin.2 lit.c cod penal cu aplicarea art.37 lit.a și b cod penal, 1 lună închisoare pentru infracțiunea prev. de art.180 alin.1 cod penal, 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art.180 alin.2 cu aplicarea art.37 lit.a și b cod penal, 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art.192 alin.1 cod penal cu aplicarea art.37 lit.a și b cod penal, 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art.20 rap.la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g, i cod penal cu aplicarea art.37 lit.a și b cod penal, precum și cu restul de 644 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
A menținut starea de arest a inculpatului și a adăugat la arestarea preventivă a acestuia timpul scurs de la pronunțarea sentinței apelate la zi.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul reținerii în încadrarea juridică a faptei prev. și ped. de art.180 alin.1 cod penal a dispozițiilor art.37 lit.a și b cod penal, nefiind îndeplinite condițiile celui de-al doilea termen al recidivei și că în mod greșit a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.1/1 pct.1 din Legea nr.61/1991 întrucât această faptă constituie o infracțiune de sine stătătoare doar în situația în care nu este săvârșită o infracțiune mai gravă, în speță aceasta fiind absorbită de infracțiunea prev. de art.180 alin.2 cod penal.
De asemenea, s-a mai reținut că instanța de fond a omis a deduce din pedeapsa rezultantă detenția inculpatului de la 6 aprilie 2002 la 10 ianuarie 2009.
Cu privire la criticile formulate de către inculpat s-a reținut că sunt nefondate, motivat de faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna părții vătămate iar din probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești a fost dovedită cu certitudine vinovăția acestuia pentru toate faptele reținute în sarcina sa.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, în motivarea căruia a reiterat susținerile referitoare la nevinovăția sa cu privire la infracțiunea de tâlhărie, arătând că a luat calul și căruța părții vătămate ce se afla în fața porții sale în timp ce partea vătămată se afla în locuința părinților acestuia și că le-a adus în curtea sa pentru aod etermina pe partea vătămată să-i plătească o datorie mai veche.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, care se circumscriu dispozițiilor art.385/9 pct.18 cod procedură penală, precum și prin prisma motivelor de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.385/9 alin.3 cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că în data de 1 iulie 2008 inculpatul a sustras căruța cu un lăsată de partea vătămată pe drumul din fața casei părinților săi, aflată în apropierea locuinței inculpatului iar în momentul în care partea vătămată a încercat să-l oprească acesta a amenințat-o cu o furcă aflată în căruță și i-a strigat că va reține atelajul până când cumnatul părții vătămate, numitul nu-i plătește datoria pe care o are.
Această situație de fapt a fost dovedită cu declarațiile martorilor (fila 117 dosar fond), (fila 118 dosar fond), (fila 119 dosar fond). Inculpatul a fost neconsecvent în susținerile sale. Astfel, inițial a arătat că în ziua respectivă a alergat după partea vătămată încercând să o bată (fila 101 dosar fond) iar calul și căruța au fost în curtea sa de o persoană pe care nu o cunoaște. Ulterior, a recunoscut că el personal a luat calul și căruța și le-a dus în curtea sa pentru aod etermina pe partea vătămată să-i plătească o datorie mai veche, recunoscând că doar ulterior a amenințat-o pe aceasta că dacă intră în curtea lui va lua furca și-i va da în cap.
Faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie existând tâlhărie și în cazul în care amenințarea este întrebuințată pentru săvârșirea furtului cât și în cazul în care amenințarea este întrebuințată pentru păstrarea bunului furat, astfel încât criticile inculpatului nu sunt întemeiate.
Cum alte motive de casare nu există, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.35 din 24.02.2009 a Tribunalului Botoșani (sentința penală nr. 461 din 24.11.2008 a Judecătoriei Săveni - dosar nr-).
Deduce, în continuare, durata arestării preventive a inculpatului de la 24.02.2009 la zi.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs, din care suma de 300 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu (av. ) se va avansa din fondurile MJ în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt.judec.-
transferată la altă instanță
sSemnează președintele completului
Red.
Tehnodact.
3 ex. 28 aprilie 2009
Jud.fond.
Jud.apel:
Președinte:Andrieș MariaJudecători:Andrieș Maria, Androhovici Daniela, Sandu Geta
