Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 20/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.20
Ședința publică de la 18 februarie 2009
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de revizuentul, fiul lui și, născut la 26 iulie 1977, în prezent deținut la Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.204 din 17 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de acesta, cu privire la sentința penală nr. 222 din 07.11.2002, a Tribunalului Buzău, pronunțată în dosarul penal nr. 773/2002.
Totodată, a fost obligat revizuentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la 200 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-revizuent - personal, în stare de deținere și asistat de apărător desemnat din oficiu, din cadrul Baroului P, cu împuternicire avocațială nr.600/2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent, cu acordul instanței, a luat legătura cu acesta, precizând că nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată de asemenea, că nu are cereri de formulat.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului declarat de revizuent.
Avocat, pentru apelantul, precizează că prin prezenta cale de atac este criticată sentința instanței de fond, deoarece în mod nelegal a fost respinsă cererea de revizuire a sentinței penale nr.222/2002 a Tribunalului Buzău, prin care a fost condamnat pentru infracțiuni de comiterea cărora nu se face vinovat.
Astfel, solicită instanței reanalizarea probelor aflate la dosarul cauzei și în raport de acestea să se dispună admiterea cererii de revizuire, iar pe fond, achitarea inculpatului, întrucât nu este el autorul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de Tribunalul Buzău.
La solicitarea instanței, precizează că nu se invocă elemente noi, care să fi fost descoperite ulterior condamnării și rămânerii definitive a hotărârii a cărei revizuire se cere, însă solicită a se proceda la reanalizarea probelor aflate deja la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că prin cererea adresată Tribunalului Buzău, apelantul condamnat a solicitat revizuirea unei sentințe de condamnare, arătând că nu este autorul infracțiunilor pentru care s-a dispus sancționarea sa, fără însă a indica acele fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, astfel cum prevăd disp. art.394 cod proc. penală. Prin urmare, instanța de fond a respins cererea acestuia în mod legal.
Mai mult, arată că în cauză urmează a se constata că atât în faza urmăririi penale cât și în fața instanței de fond, inculpatul, audiat fiind, a recunoscut comiterea faptelor pentru care era cercetat.
Pentru aceste motive, solicită respingerea apelului ca nefondat.
Apelantul revizuent, având cuvântul personal, precizează că faptele pentru care a fost condamnat prin sentința ce face obiectul cererii de revizuire sunt infracțiuni de furt care se aflau în evidențele organelor de poliție cu autor necunoscut, că într-adevăr a recunoscut că ar fi cel care le-a comis, însă această situație nu corespunde realității, deoarece celelalte probe administrate în dosar nu susțin vinovăția sa. Pentru aceste motive, solicită admiterea cererii de revizuire și pe fond, achitarea sa.
La solicitarea instanței, arată că în prezent nu se află în executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința nr.222/2002 a Tribunalului Buzău, ci în executarea unei pedepse de 25 ani închisoare, stabilită pentru comiterea unei infracțiuni de omor.
CURTEA,
Asupra apelului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.204 din 17 decembrie 2008, Tribunalul Buzăua respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul, fiul lui și, născut la 26 iulie 1977, în prezent deținut la Penitenciarul Mărgineni, cu privire la sentința penală nr.222 din 07.11.2002 pronunțată de Tribunalul Buzău.
A fost obligat revizuentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la 200 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, pe baza probelor administrate în cauză, următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr.222/2002 pronunțată de Tribunalul Buzău, susținând că nu este autorul faptelor ce au făcut obiectul acestui dosar, urmând a produce dovezi în acest sens.
În raport de probele administrate în dosarul cauzei, motivele invocate de condamnat și concluziile cuprinse în referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, precum și față de dispozițiile cuprinse în art.394 și art.403 alin.3 cod proc.penală, tribunalul a apreciat cererea condamnatului ca fiind neîntemeiată.
S-a reținut în acest sens că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce poate fi admisă pentru cazurile limitativ prevăzute de art.394 cod proc.penală, constatându-se că aspectele invocate de către condamnat referitoare la faptul că nu a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat, nu se regăsesc printre cazurile limitativ prevăzute de art. 394 alin.1 cod proc.penală.
De asemenea, s-a mai reținut și faptul că audiat la prima instanță, revizuentul a recunoscut și regretat fapta comisă, iar apelul acestuia a vizat reducerea cuantumului pedepsei și nicidecum nevinovăția sa.
Față de aceste considerente, tribunalul a respins cererea de revizuire ca nefondată.
Împotriva sentinței penale nr.204 din 17 decembrie 2008 a Tribunalului Buzăua declarat apel, în termen, revizuentul, care a criticat hotărârea de nelegalitate și netemeinicie, fără a motiva calea de atac formulată.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent a criticat sentința, susținând că prin hotărârea a cărei revizuire o solicită, acesta a fost condamnat pentru infracțiuni de comiterea cărora nu se face vinovat, astfel încât în mod greșit cererea i-a fost respinsă.
Mai susține că, solicită reanalizarea probelor aflate la dosarul cauzei și pronunțarea soluției de achitare, precizând că după condamnarea acestuia și rămânerea definitivă a hotărârii vizate, nu au fost descoperite elemente noi.
Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art.371 alin.2 și art.378 cod proc. penală, apreciază că apelul declarat de revizuent este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Condamnatul, aflat în excutarea unei pedepse cu închisoarea de 25 de ani, a solicitat revizuirea sentinței penale nr.222/2002 a Tribunalului Buzău, susținând că nu este autorul infracțiunilor pentru care a fost condamnat.
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, rezultă că prin sentința penală nr.222 din 7 noiembrie 2002 Tribunalului Buzău, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, în condițiile prev. de art.71 și art.64 cod penal, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor prev. de art.208-209 lit.g și i Cod penal, art.208-209 lit.g Cod penal, art.192 alin.2 Cod penal și art.208-209 lit.i și alin.3 lit.c Cod penal, cu aplic. 41 alin.2 și art.37 lit.a Cod penal, în cazul fiecăreia dintre infracțiuni, iar potrivit disp. art.864cod penal, cu referire la art.83 cod penal, s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr.294/1997 a Judecătoriei Buzău, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție.
Sentința penală nr.222 din 7 noiembrie 2002 a fost modificată de Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia penală nr.149 din 26 martie 2002, în sensul deducerii din pedeapsa rezulatntă de 5 ani și 6 luni închisoare a duratei arestării preventive, soluția fiind definitivă prin nerecurare, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 37 dosar apel.
Prin cererea de revizuire formulată, condamnatul a solicitat reanalizarea probelor administrate în cauză și pronunțarea soluției de achitare, susținând că nu este autorul faptelor.
Potrivit disp. art.393 alin.1 cod proc. penală, hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă, pentru motivele arătate expres și limitativ în art.394 alin.1 lit.a-e din același cod.
Sub un prim aspect, se constată că în fața instanței de apel, condamnatul, prin apărător desemnat din oficiu, a învederat instanței că după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și a cărei revizuire se solicită, nu au fost descoperite fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei pentru a fi incident cazul de revizuire prev. de art.394 alin.1 lit.a cod proc. penală, așa încât, sub acest aspect, soluția instanței de fond este justă.
Pe de altă parte, solicitarea revizuentului de reanalizare a probelor administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești și stabilirea, pe baza acestora, că soluția de condamnare nu se justifică, nu poate fi primită, întrucât, așa cum a reținut și instanța de fond, pe calea extraordinară a revizuirii nu se poate reaprecia probatoriul ce a stat la baza condamnării inițiale și nici nu se poate dispune completarea acestuia, întrucât altfel, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat de care se bucură orice hotărâre penală definitivă.
În cauză, însă, cererea de revizuire este neîntemeiată și față de împrejurarea că la judecarea în fond a cauzei, inculpatul nu a contestat vinovăția sa cu privire la vreuna dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată, iar în calea ordinară de atac a apelului a solicitat numai reindividualizarea pedepselor aplicate.
În plus, în chiar cererea de față condamnatul susține că nu este autorul faptei, fără a face referiri speciale la o anume infracțiune, precizare esențială față de împrejurarea că acesta a fost condamnat pentru comiterea în concurs real a mai multor fapte penale și oricum, pentru a fi incident cazul de revizuire prev. de art.394 alin.1 lit.a Cod proc. penală, se impunea a fi dovedită netemeinicia hotărârii de condamnare pentru toate faptele și nu numai a uneia dintre ele, așa cum pare să rezulte din susținerea revizuentului.
Pentru considerentele expuse, Curtea, apreciind că soluția primei instanțe este legală și temeinică sub toate aspectele, iar criticile revizuentului sunt neîntemeiate, în baza disp. art.379 pct.1 lit.b cod proc. penală, va respinge apelul ca nefondat, cu obligarea revizuentului la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, conform disp. art.192 alin.2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de revizientul, fiul lui și, născut la 26 iulie 1977, în prezent deținut la Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.204 din 17 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, ca nefundat.
Obligă apelantul la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul din oficiu ce se va avnsa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare, iar pentru apelantul arestat de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red./Tehnored.
4 ex./ 2 martie 2009
. fond - Trib.
Jud. fond G
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea
