Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 3113/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Dosar nr-
DECIZIA NR.135
Ședința publică de la 18 februarie 2009
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA și inculpatul, fiul lui și, născut la 03 septembrie 1969, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni împotriva deciziei penale nr. 279/10.11.2008 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA, prin care a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, împotriva sentinței penale nr. 139/2008 a Judecătoriei Mizil.
A fost desființată în parte, în latură penală, sentința apelată, în sensul că s-a înlăturat aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, prev.de art. 64 lit.a teza cod penal, fiind menținute în rest dispozițiile hotărârii de fond.
De asemenea, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus prevenția, cu începere de la 24.06.2008 la zi.
Prin sentința penală nr.139/2008 pronunțată de Judecătoria Mizil, a fost condamnat inculpatul la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182, alin.2 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, faptă din 22.06.2008, parte vătămată.
În baza disp.art.61, s-a revocat măsura liberării condiționate a inculpatului, pentru restul de pedeapsă neexecutat de 1998 zile închisoare, care a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1998 zile închisoare, cu aplicarea disp.art.71 și 64 lit. "a" și "b" Cod penal.
În baza disp.350 pr.pen. s-a menținut arestarea inculpatului, iar în baza disp.art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate, perioada reținerii și arestării preventive, începând cu 24.06.2008, la zi.
S-a constat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Potrivit disp. art.191 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, onorariu apărător din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției, către Baroul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul asistat de avocat din Baroul Prahova în substituirea pentru avocat din cadrul aceluiași barou, conform delegației nr. 2558/2008, depusă la fila 22 dosar.
Procedura de citare estelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, cu acordul instanței, a luat legătura cu acesta, precizând că nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea arată că nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că recursul declarat în cauză vizează atât sentința instanței de fond cât și decizia pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA, sub aspectul greșitei individualizării a pedepsei aplicate inculpatului și al cuantumul acesteia.
Precizează că acesta a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 alin.2 cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a din același cod, reținându-se că la data de 22 iunie 2008 inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu un cuțit, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 15-17 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie.
Pentru această faptă, s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare, urmând ca acesta să execute însă 1998 zile, ca urmare a revocării liberării condiționate și contopirii pedepsei din cauză cu restul de pedeapsă rămas neexecutat. Apelul declarat de parchet împotriva sentinței arătate a fost respins de TRIBUNALUL PRAHOVA.
Se solicită ca, având în vedere natura infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și modalitatea de comitere, raportat la criteriile de individualizare prev. de art.72 cod penal, să se constate că pedeapsa aplicată acestuia a fost greșit individualizată.
Mai mult, solicită a se avea în vedere că din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat anterior la 17 ani închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de furt, ceea ce denotă un caracter extrem de violent și cu certitudine impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum ridicat.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea sentinței de fond și a deciziei pronunțată de prima instanță de control, în parte, sub aspectul individualizării pedepsei, și pe fond, aplicarea în sarcina inculpatului a unei pedepse majorate.
Avocat, apărător desemnat din oficiu al recurentului inculpat, cu privire la recursul declarat de parchet, solicită a se constata că nu se are în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptei și anume că inculpatul a fost provocat atât de partea vătămată cât și de o terță persoană, care l-au lovit primii pe acesta cu pumnii.
De asemenea, nu s-a reținut că inculpatul a recunoscut și regretat sincer comiterea faptei, urmând a se avea în vedere și că pedeapsa nu poate fi coborâtă sub nivelul restului de 198 zile, motive față de care solicită respingerea recursului declarat de Ministerul Public.
În ceea ce privește recursul său, precizează că acesta se referă cuantumul pedepsei, însă în opinia sa instanța de fond a procedat la o corectă individualizare a pedepsei. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la recursul declarat de inculpat, formulează concluzii de respingere ca inadmisibil, deoarece acesta nu a înțeles să declare apel în cauză iar instanța de control judiciar s-a pronunțat în această cale de atac doar sub aspectul pedepselor accesorii.
Mai solicită computarea din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 24 iunie 2008, la zi.
Recurentul inculpat, având cuvântul personal, solicită a se avea în vedere că anterior lovirii părții vătămate a fost provocat de aceasta, partea vătămată fiind cea care l-a lovit prima.
La solicitarea instanței, precizează că într-adevăr nu a declarat apel în cauză, astfel că în ceea ce privește recursul formulat la rândul său lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 139 din 12 septembrie 2008 Judecătoriei Mizils -a dispus condamnarea inculpatului (fiul lui și, născut la 03 septembrie 1969 în, județul P, cetățean român, absolvent 10 clase, necăsătorit, recidivist, domiciliat în comuna, sat nr. 20, județul P) în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art. 182 alin. 2 cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 2150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 61 Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată pentru 1998 zile închisoare neexecutată, aplicată prin sentința penală nr. 96/1995 a Tribunalului Prahova, urmând ca în final acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1998 zile închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-a interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.
S-a menținut starea de arest iar potrivit art. 88 Cod penal s-a computat din durata pedepsei deținerea începând cu 24 iunie 2008, la zi.
Totodată, s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut în fapt că în seara zilei de 22 iunie 2008, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la barul SC SRL din localitatea, împreună cu mai mulți consăteni, împrejurare în care a avut o altercație verbală cu martorul.
Enervat că nu reușește să-și impună punctul de vedere și profitând că locuia în imediata vecinătate a societății respective, acesta a mers acasă, s-a înarmat cu un cuțit și revenind la locul conflictului, a aplicat trei lovituri părții vătămate, care intervenise pentru aplanarea neînțelegerii create.
Față de raportul medico-legal efectuat în cauză, s-a stabilit că în condițiile descrise, victima a suferit leziuni corporale în brațul stâng, din care una a intersectat vena axilară iar alta în abdomen de intensitate redusă, necesitând pentru vindecare 15 - 17 zile îngrijiri medicale și fiindu-i pusă viața în primejdie.
Starea de recidivă s-a constatat în raport de pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată pentru omor prev. de art. 174-175 lit. c și art. 37 lit. a, art. 83 Cod penal, prin sentința penală nr. 96/12 iulie 1995 Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 2077 din 26 septembrie 1996 Curții Supreme de Justiție, în a cărei executare s-a aflat în perioada 26 ianuarie 1995 - 07 august 2007, liberându-se condiționat cu un rest de 1998 zile.
La individualizarea pedepsei și revocarea beneficiului s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 și 61 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, gradul de pericol social concret al faptei, persoana inculpatului și împrejurările concrete în care a acționat asupra părții vătămate.
Sentința primei instanțe a fost desființată în parte, în latură penală, prin decizia nr. 279 din 10 noiembrie 2008 Tribunalului Prahova, care admițând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, a dispus modificarea pedepsei accesorii, înlăturându-se interzicerea exercițiului dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. a teza I Cod penal.
Critica vizând majorarea cuantumului pedepsei principale s-a apreciat ca neîntemeiată, menținându-se în rest hotărârea atacată.
Împotriva acestei decizii, în termenul legal au formulat recurs atât Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA, cât și inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei închisorii.
Astfel, invocându-se antecedentele penale ale inculpatului, frecvența infracțiunilor de acest gen și impactul negativ produs în comunitate datorită circumstanțelor reale în care a săvârșit fapta, unitatea de parchet a solicitat majorarea cuantumului acesteia, apreciat ca nepreventiv, general și special.
La rândul său recurentul a susținut că s-ar impune atenuarea răspunderii penale și respectiv reducerea pedepsei sub nivelul restului de 1198 zile închisoare, deoarece s-ar fi dovedit că a comis fapta provocat fiind, atât de partea vătămată cât și de o terță persoană prin lovirea cu pumnii.
S-a solicitat admiterea căilor de atac exercitate, casarea deciziei și pe fond, înlăturarea aspectelor de nelegalitate și netemeinicie expuse.
Motivele de reformare invocate în recursul inculpatului, nu pot fi luate în examinare la al treilea grad de jurisdicție.
Astfel cum s-a expus în precedente, sentința primei instanțe a fost apelată exclusiv de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, solicitându-se reindividualizarea pedepselor, în sensul majorării cuantumului închisorii și înlăturării interdicției dreptului electoral prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza I Cod penal.
Cu ocazia controlului jurisidcțional, tribunalul a primit ca întemeiată numai critica referitoare la legalitatea pedepsei accesorii, apreciindu-se că dispozițiile art. 72 Cod penal s-au aplicat corect la stabilirea întinderii sancțiunii principale.
Or, potrivit art. 3851alin. 4 Cod proc. penală, persoanele prevăzute la art. 362 din același cod, inclusiv inculpatul pot ataca cu recurs sentințele neapelate numai în situația în care acestea au fost modificate urmare căilor de atac declarate de alți participanți la procesul penal și în limita verificării legalității și temeiniciei reformărilor aduse prin decizia adoptată.
În atare situație, cum prin recursul promovat inculpatul pune în discuție reducerea pedepsei principale în condițiile reținerii stării de provocare prev. de art. 73 lit. b și art. 76 alin. 2 Cod penal, - aspect de fapt și de drept ce nu a făcut obiectul apelului exercitat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil -, în lipsa vreunei modificări a cuantumului acesteia la al doilea grad de jurisidicție, rezultă că acesta este inadmisibil, urmând a fi respins conform art. 38515pct. 1 lit. a Cod proc. penală.
Verificând hotărârile atacate, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivul invocat în recursul Parchetulului de pe lângă TRIBUNALUL PRAHOVA, ce constituie cazul de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod proc. penală, precum și din oficiu în limitele aliniatului 2 și 3 rezultă că fapta, împrejurările spvârșirii acesteia și vinovăția inculpatului s-au stabilit corect, găsindu-și corespondent în probele administrate ce au fost complet analizate și just apreciate.
Acesta a recunoscut și s-a dovedit prin declarațiile martorilor prezenți la locul faptei, că pe fondul consumului excesiv de alcool și altercației verbale purtate cu unul dintre membrii grupului, nemulțumit că nu reușește să-și impună punctul de vedere, la data de 22 iunie 2008 în jurul orelor 21.30 lovit repetat partea vătămată, care intervenise în aplanarea conflictului.
s-a comis cu un cuțit de bucătărie, având drept urmare producerea a trei leziuni corporale în zona brațului stâng, ce au necesitat pentru vindecare 15 - 17 zile îngrijiri medicale, iar una intersectând vena axilară i-a pus în primejdie viața.
Încadrarea juridică a activității desfășurate în dispozițiile art. 182 alin. 2 Cod penal și condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, este legală.
Și pedeapsa rezultantă aplicată respectiv 1998 zile închisoare închisoare este justă, criteriile de individualizare înscrise sub art. 72 Cod penal respectându-se întocmai.
Este real că acesta a comis fapta la cca un an după punerea în libertate condiționată din executarea pedepsei de 17 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. c Cod penal, iar starea de recidivă postcondamnatorie denotă perseverență în încălcarea legii penale ce asigură ocrotirea vieții și integrității corporale a persoanei.
Intervenția părții vătămate în contextul perceperii stării de beție avansată a inculpatului și conflictului purtat cu o terță persoană, grefat pe imputarea antecedentelor penale și injuriile adresate reciproc, parte vizând familia acestuia, conduita sinceră și de regret manifestată în cursul procesului, justifică concluzia instanțelor anterioare că atât prezervarea ordinii publice cât și reeducarea instituționalizată pot fi realizate în limita duratei de 1998 zile închisoare, nefiind cazul majorării duratei de 3 ani stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății, chiar dacă aceasta este sancționată cu închisoarea de până la 10 ani.
Prin urmare, hotărârile atacate fiind juste și conforme legii și sub acest aspect, recursul declarat de parchet se privește ca nefondat și va fi respins în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod proc. penală.
Întrucât inculpatul a fost judecat în stare de arest preventiv conform art. 88 Cod penal se va computa din durata pedepsei reținerea și arestarea în baza mandatului nr. 1/U/25 iunie 2008 emis de Judecătoria Mizil începând cu data de 24 iunie 2008, la zi.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA, împotriva deciziei penale nr. 279/10.11.2008 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA și sentinței penale nr. 139 din 12.09.2008 a Judecătoriei Mizil, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 03 septembrie 1969) deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva acelorași hotărâri, ca inadmisibil.
din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive în baza mandatului nr. 1/U/25 iunie 2008 emis de Judecătoria Mizil de la 24 iunie 2008, la zi.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 februarie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.GM
4 ex./03.03.2009
. fond - Jud.
Jud. fond
. apel - Trib.
Jud. apel,
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
