Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 455/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.455/
Ședința publică din data de 30.04.2009
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.18 din 5.03.2009, pronunțată de Tribunalul C S, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și în rejudecare reducerea cuantumului pedepsei având în vedere că inculpatul a recunoscut fapta, iar prejudiciul cauzat părții vătămate a fost recuperat.
Procurorul pune concluzii de admiterea recursului numai cu privire la înlăturarea interdicției dreptului de a alege prev. de art 64 lit.c Cod procedură penală în rest concluzii de respingere a recursului.
Inculpatul recurent, luând cuvântul, lasă soluționarea recursului la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 17/20.01.2009, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosar nr-, fost respinsă cererea inculpatului pentru schimbarea încadrării juridice din art. 211 (1) lit. c Cod penal, în art. 20 raportat la art. 211 alin.1 lit. c Cod penal; a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 211 alin. 2 lit. c Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal; în temeiul art. 88 Cod penal, a fost dedusă din durata pedepsei reținerea și arestul preventiv al inculpatului, începând cu data de 15 octombrie 2008 și a fost menținută starea de arest a inculpatului; în baza disp. art. 71(2) Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să fie lipsit de exercitarea dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a alege prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal; s-a constatat că prejudiciul a fost recuperat integral.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș, din 26 noiembrie 2008, fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, pentru infracțiunea de tâlhărie în stare de recidivă, prev. de art. 211 al.2 lit.c, cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal; s-a reținut că la data de 15 octombrie 2008, inculpatul a lovit pe numitele și, după care a smuls poșeta numitei și a încercat să fugă, dar nu a reușit fiind prins de către.
Instanța a reținut că în data de 15 octombrie 2008, în jurul orei 19,25, numitele și, se întorceau de la magazinul "Plus" din zona cartierului din C, fiind însoțite de soțul lui și tatăl lui; cei trei se deplasau pe str. -, cele două femei au rămas discutând, iar s-a îndepărtat; când femeile au ajuns în zona pârâului, au fost depășite de către un tânăr, care s-a întors, a ajuns în spatele celor două femei și a lovit în cap pe, care a căzut și pentru câteva momente și-a pierdut cunoștința, după care a lovit pe cu pumnul în zona urechii și a început să tragă de poșeta pe care femeia o avea pe umărul stâng; a opus rezistență ținând strâns poșeta, dar inculpatul a reușit să i-o smulgă, încercând să fugă; în acel moment, care își revenise din leșin, l-a prins de picior pe inculpat și acesta a căzut, scăpând poșeta din mâini, iar recuperat poșeta de pe jos; inculpatul a lovit-o pe cu piciorul în umăr, încercând din nou să sustragă poșeta, dar văzând că de pe trotuarul opus se îndreaptă spre el un cetățean cu o bicicletă, îmbrăcat cu o vestă reflectorizantă, precum și, a reușit să fugă spre cartierul din
Cele două femei au fost ajutate să se ridice de către biciclist - martorul - și de către martorul și au anunțat poliția.
În scurt timp un echipaj de poliție s-a deplasat la locul faptei și, în timp ce relata polițiștilor cele petrecute, descriind pe tânărul care le-a tâlhărit, un tânăr s-a apropiat de acel loc și l-a recunoscut imediat ca fiind cel care le-a atacat; inculpatul a fost imobilizat și condus la sediul poliției, fiind identificat cu numele.
În momentul săvârșirii infracțiunii, avea în poșetă două telefoane marca " Samsung", permisul de conducere, cartea de identitate, o legătură de chei, un portofel din piele, suma de 165 Euro și 207 lei.
La termenul de judecată când cauza s-a dezbătut pe fond, inculpatul a solicitat instanței schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de tentativă de tâlhărie, întrucât hotărârea sa de a sustrage poșeta a fost întreruptă.
Prima instanță a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 al.1 lit.c Cod penal și nu elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.20 cod penal raportat la art. 211 al.1 lit.c Cod penal, întrucât inculpatul, prin violență, a pus pe cele două victime în neputința de a se apăra și a intrat în posesia poșetei; numai în momentul în care inculpatul a fost prins de picior când încercase să fugă, acesta a scăpat poșeta.
În aceste condiții, hotărârea de a comite prin violență furtul, a fost pusă în executare și s-a consumat, producându-și efectul, fiind întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 al.1 lit.c Cod penal, furtul fiind comis într-un loc public; instanța a respins cererea inculpatului pentru schimbarea încadrării juridice și a dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunea prev. de art. 211 al. 1 lit.c Cod penal, la pedeapsa mai sus menționată, individualizată conform art. 72 Cod penal.
Împotriva hotărârii judecătoriei a declarat apel, în termen legal, inculpatul, criticând hotărârea ca fiind netemeinică și nelegală; s-a solicitat reducerea pedepsei.
Tribunalul CSp rin decizia penală nr.18 din 5 martie 2009, pronunțată în dosar nr-, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat, împotriva sentinței penale nr. 17/20.01.2009, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-.
În baza art. 383 al. 11Cod procedură penală, art. 350 alin.1 Cod procedură penală, art. 160 al. 1 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a inculpatului începând cu 5 martie 2009, pe o durată de 60 de zile.
În baza art. 383 al.2 Cod procedură penală, art. 88 Cod penal, a dedus în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive începând cu 15.10.2008 până la zi.
Verificând sentința primei instanțe în raport de motivele invocate în apel, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, conform art. 371, art. 378 Cod procedură penală, tribunalul a apreciat că apelul este nefondat.
Prima instanță, pe baza ansamblului probelor aflate la dosar, a stabilit corect starea de fapt, în raport de care a făcut o justă încadrare juridică a faptei săvârșite de inculpat în disp. art. 211 alin.1 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și, reținând justificat vinovăția inculpatului pentru această faptă, l-a condamnat la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare.
La individualizarea acestei pedepse aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art.72 Cod penal, respectiv împrejurările concrete în care inculpatul a comis fapta, gradul ridicat de pericol social al faptei dar și persoana inculpatului, care a avut o poziție sinceră pe parcursul procesului penal, însă a săvârșit fapta în condițiile recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 lit. b Cod penal, fiind condamnat anterior pentru mai multe infracțiuni de furt calificat.
Așa fiind, s-a apreciat că nu se justifică reducerea pedepsei aplicate inculpatului, întrucât la stabilirea pedepsei s-au avut în vedere criteriile de individualizare mai sus menționate și starea de recidivă, astfel că nu se justifică aplicarea unei pedepse mai reduse în cuantum.
Totodată, s-a constatat că sunt nefondate motivele invocate în apelul inculpatului, întrucât poziția sinceră a inculpatului și faptul că prejudiciul a fost recuperat nu sunt de natură să ducă la aplicarea unei pedepse mai reduse, în condițiile în care gravitatea faptei este sporită, în raport de modalitatea în care a fost comisă și de persoana inculpatului care este recidivist, astfel că o pedeapsă mai redusă nu asigură realizarea scopului pedepsei.
Având în vedere motivele arătate, s-a apreciat că sentința primei instanțe este temeinică și legală, apelul fiind nefondat.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat, împotriva sentinței primei instanțe.
În baza art. 383 al. 11Cod procedură penală, art. 350 alin.1 Cod procedură penală, art. 160 al. 1 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a inculpatului începând cu 5 martie 2009, pe o durată de 60 de zile.
Totodată, în baza art. 383 al. 2 Cod procedură penală, art. 88 Cod penal, dedus în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive începând cu 15.10.2008 până la zi.
Împotriva deciziei penale nr.18/A/5.03.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr- a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 6.04.2009.
Recursul nu a fost motivat în scris.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că decizia atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale și în faza de judecată în ceea ce privește pedeapsa principală, fiind în schimb netemeinică în privința pedepsei accesorii aplicate.
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă fiind rezultatul evaluării probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv procesele verbale de cercetare la fața locului, depozițiile inculpatului, ale martorilor, planșe foto care se coroborează cu plângerea părții vătămate din care reiese că inculpatul recurent a comis un act material de tâlhărie constând în agresarea numitelor și, la data de 15.10.2008, lovituri urmate de smulgerea poșetei aparținând părții vătămate. Raportat la starea de fapt reținută, instanța de fond a făcut o corectă încadrare juridică a faptei comise de inculpat, respectiv infracțiunea de tâlhărie în varianta reglementată de art.211 al.2 lit.c pen. forma de vinovăție fiind intenția directă în sensul reprezentării că bunurile sustrase, aparțin altuia, bunuri pe care și le însușește fără consimțământul proprietarului, dorind să comită fapta știind că astfel îl pune pe proprietarul bunurilor în imposibilitatea de a-și exercita drepturile asupra acelor bunuri, cauzându-le astfel o pagubă precum și a reprezentării faptului că prin conduita sa anterioară acțiunii de sustragere încalcă dreptul la sănătate și integritate corporală a persoanei, urmare pe care o dorește.
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Analizând și fișa de cazier judiciar a inculpatului recurent din care se desprinde multitudinea faptelor comise de acesta ceea ce denotă perseverența infracțională și aplecarea acestuia spre o conduită neconformă cu apărarea valorilor sociale și în disprețul acestora, pedeapsa aplicată în condițiile art.72 pen este bine dozată și individualizată în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art.52 pen. Ca măsură de constrângere și mijloc de reeducarea pedeapsa aplicată de prima instanța și confirmată de instanța de apel este just stabilită față de modul de săvârșire al faptei, personalitatea inculpatului și întreaga modalitate de organizare a activității ilicite recunoscute de altfel de acesta.
Analizând dispozițiile instanțelor de fond în ce privește pedeapsa accesorie, se constată că inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II a pe Cod Penal durata executării pedepsei principale. În ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, instanța constată că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii/06.10.2005, Curtea Europeană a drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, dacă este aplicabilă de drept tuturor deținuților condamnați ce se află în executarea pedepsei, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura sau gravitatea infracțiunii pe care au comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu articolul 3 din protocolul 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În același sens, se rețin și dispozițiile deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, care a statuat că dispozițiile art. 71.Cod Penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c nu Cod Penal se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3.Cod Penal Prin urmare, instanța de recurs apreciază că în raport cu infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, natura acesteia și ceea ce denotă ea despre personalitatea inculpatului, se impune a se interzice numai exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a - de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și lit. b ca Cod Penal pedepse accesorii.
Față de cele de mai sus, soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești în cele două grade de jurisdicție, fond și apel, fiind legale și temeinice, în temeiul art. 38515pct.2 lit.d Cod procedură penală va admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.18 din 05.03.2009, pronunțată de Tribunalul C-
Va casa decizia penală recurată și sentința penală nr. 17 din 20.01.2009, pronunțată de Judecătoria Caransebeș, și rejudecând:
Va înlătura interdicția exercitării dreptului de a alege, prev. de art. 64 lit. c
Cod PenalVa menține în rest dispozițiile hotărârilor penale atacate.
În temeiul art. 350.C.P.P. va menține starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 38516alin. 2.C.P.P. rap. la art. 381.C.P.P. și art. 88.Cod Penal va deduce în continuare starea de arest a inculpatului de la data de 5.03.3009 la zi.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul Timiș, onorar avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art. 38515pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.18 din 05.03.2009, pronunțată de Tribunalul C-
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr. 17 din 20.01.2009, pronunțată de Judecătoria Caransebeș, și rejudecând:
Înlătură interdicția exercitării dreptului de a alege, prev. de art. 64 lit. c
Cod PenalMenține în rest dispozițiile hotărârilor penale atacate.
În temeiul art. 350.C.P.P. menține starea de arest a inculpatului, iar în. art. 38516alin. 2.C.P.P. rap. la art. 381.C.P.P. și art. 88.Cod Penal deduce în continuare starea de arest a inculpatului de la data de 5.03.3009 la zi.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul Timiș, onorar avocat oficiu.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică din 30.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. 05.05.2009
Tehnored.
2ex/06.05.2009
Prima inst. - Jud.
Inst. apel., - Trib. CS
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.455/
Ședința publică din data de 30.04.2009
În temeiul art. 38515pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.18 din 05.03.2009, pronunțată de Tribunalul C-
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr. 17 din 20.01.2009, pronunțată de Judecătoria Caransebeș, și rejudecând:
Înlătură interdicția exercitării dreptului de a alege, prev. de art. 64 lit. c
Cod PenalMenține în rest dispozițiile hotărârilor penale atacate.
În temeiul art. 350.C.P.P. menține starea de arest a inculpatului, iar în. art. 38516alin. 2.C.P.P. rap. la art. 381.C.P.P. și art. 88.Cod Penal deduce în continuare starea de arest a inculpatului de la data de 5.03.3009 la zi.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul Timiș, onorar avocat oficiu.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică din 30.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Anca Nacu, Codrina Iosana
