Violul (art.197 cod penal). Decizia 457/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.457 /
Ședința publică din data de 30.04.2009
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de inculpații, B, împotriva deciziei penale nr.359/A din 22.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă pentru inculpații recurenți B și avocat ales din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar, lipsind și părțile vătămate intimate, SC SRL Sânicolau M, SC SRL S M, partea civilă,
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al inculpaților critică hotărârea pronunțată pentru netemeinicie privind condamnarea inculpaților. Cu privire la inculpatul B arată că deși fost achitat pentru infracțiunea de viol care a dus la schimbarea încadrării juridice a faptei, aceasta nu a fost pusă în discuția părților, iar cu privire la inculpatul arată că acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani în propria cale de atac pentru viol calificat, anterior fiind condamnat la 6 ani închisoare. Un motiv de nelegalitate o constituie încheierea de îndreptare a erorii materiale pronunțată la data de 16 ianuarie 2009 în ședința din camera de consiliu, apreciind că s-au încălcat disp. art. 195 din Codul d e procedură penală, respectiv eroarea neputând fi îndreptată decât pe calea recursului. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea deciziei cu trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Procurorul pune concluzii de admiterea recursurilor numai cu privire la înlăturarea interdicției dreptului prev. de art. 64 lit. a Cod penal în rest concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea deciziei dată de Tribunalul Timiș ca legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.197/02.05.2006, pronunțată de Judecătoria S M în dosar nr.306/2006, a fost respinsă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara având ca obiect înlocuirea măsurii de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive. A fost admisă cererea formulată de inculpatul B având ca obiect restituirea telefonului mobil.
În temeiul prevederilor art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, rap. la art. raportat la art.10 lit.a C.P.P. s-a dispus achitarea inculpatului B, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută și pedepsită de art. 26.Cod Penal, raportat la art. 189 alin. 2.
Cod PenalÎn temeiul art.11 pct. 2 lit. b C.P.P. raportat la art. 10 lit. d C.P.P. s-a dispus achitarea aceluiași inculpat, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de viol, prevăzută și pedepsită de art. 26.Cod Penal, raportat la art. 197 alin. 2 lit. a
Cod PenalÎn temeiul art.11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. h C.P.P. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire și amenințare prevăzute de art. 180 alin. 1 și art. 193.Cod Penal, săvârșite în dauna părții vătămate.
În temeiul art.11 pct. 2 lit. b, Cp.p., raportat la art. 10 lit. h C.P.P. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire, prevăzută și pedepsită de art.180 alin. 2 Cod Penal, săvârșită în dauna părții vătămate.
În temeiul art.11 pct. 2 lit.a, raportat la art.10 lit. a C.P.P. s- dispus achitarea inculpatului, pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută și pedepsită de art. 189 alin. 2.
Cod PenalS-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzute de art.197 lit.a, în infracțiunea de viol prevăzută de art.197 alin. 1.Cod Penal, săvârșită în dauna părții vătămate și în temeiul art. 197 Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă a închisorii de 6 ani.
În temeiul art.321 alin.1.Cod Penal, cu aplicarea art.37 lit. b Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă a închisorii de 2 ani, pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, săvârșită în dauna părții vătămate SC,SRL.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. raportat la art. 10 lit. d C.P.P. s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. 1.Cod Penal, săvârșită în dauna părții vătămate SC,SRL.
În temeiul art.33 lit.a, 34 lit.b Cod Penal, s-au contopit pedepsele aplicate și inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare.
În temeiul art.71.Cod Penal, s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b, e
Cod PenalÎn temeiul art. 350 alin.1.C.P.P. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, pe perioada de 60 de zile.
În temeiul art.88.Cod Penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii preventive de la data de 15.04.2005 și până la zi.
În temeiul art.14, 346.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 12.000 RON, către partea civilă, reprezentând daune morale.
Au fost respinse în rest pretențiile civile formulate formulate de către partea civilă ca neîntemeiate.
S-a constatat că partea vătămată SC,SRL, nu s-a constituit parte civilă.
S-a constatat că partea vătămată SC,SRL, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art.191 alin.1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 500 RON.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare părții civile, 375 RON.
Au fost obligate părțile vătămate și la plata cheltuielilor către stat, în sumă de 50 RON fiecare.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.263/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S M au fost trimiși în judecată inculpații pentru comiterea a două infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice, infracțiuni de lovire și alte violențe, viol și lipsire de libertate în mod ilegal, fapte prevăzute și pedepsite de art. 321 al.1, art. 321alin.1, art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal, art. 189 alin. 2, art. 180 alin. 2, art. 180 alin. 1 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a și art.37 lit.b Cod penal și inculpatul B trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la viol și la lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art.26 rap. la art.197 alin.2 lit.a și art. 26 rap. la art. 189 alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut următoarele:
La data de 12.04.2005, în jurul orelor 18,00, inculpații și B s-au deplasat în zona centrală a orașului S - M, în localul aparținând SC,SRL cunoscut ca bar,23", unde au consumat băuturi alcoolice. Între inculpatul și partea vătămată, recent revenit din străinătate, a izbucnit un conflict care s-a finalizat cu lovirea acestuia de către inculpat cu o sticlă în cap, fiindu- provocate leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 7 zile îngrijiri medicale, așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr. 861/13.04.2005 al IML
aflați în local, indignați de actele și gesturile inculpatului, care au produs scandal public și au tulburat liniștea publică, au părăsit localul. În aceeași seară, în jurul orelor 22,00, inculpații s-au deplasat la barul, ", situat în apropierea primăriei orașului S-M, unde după plecarea martorului și profitând de lipsa altor consumatori, inculpatul B, încuiat de acces în local și a închis luminile, potrivit celor expuse în actul de inculpare, iar inculpatul, a tras-o cu forța în toaletă pe partea vătămată -, barmana de serviciu, unde prin constrângere și amenințare a obligat- să întrețină cu el, raporturi sexuale orale. În continuare, inculpatul a obligat-o să se dezbrace, apoi a scos-o cu forța din toaletă și a dus-o pe un colțar în bar, unde a obligat-o din nou la întreținerea de raporturi sexuale normale, dar aceasta i-a spus că se află în perioada ciclului menstrual, astfel i-a smuls tamponul igienic de unică folosință. În timpul consumării actului sexual oral, în timp ce inculpatul B se pregătea să întrețină la rândul lui relații sexuale cu partea vătămată, a fost apelat telefonic de o persoană neidentificată, așa cum rezultă din declarațiile părții vătămate, fapt ce a determinat întreruperea activității infracționale a celor doi. În M grabă, după ce au amenințat-o pe partea vătămată cu acte de violență, pentru nu anunța organele de poliție cu privire la cele întâmplate, inculpații au părăsit barul, deplasându-se cu un autoturism de culoare închisă cu geamuri fumurii. Conform raportului de constatare medico-legală nr. 862/13.04.2005 a IML T, partea vătămată - a întreținut afirmativ un act sexual oral, reprezentând multiple leziuni pe corp, ce pot data din data de 12.04.2005, pentru a căror vindecare a necesitat 1-2 zile îngrijiri medicale.
În aceeași noapte, inculpații s-au deplasat la barul situat în apropierea pieței agroalimentare S - M, aparținând SC, "SRL, unde a agresat-o pe partea vătămată -, căreia i-a solicitat să întrețină cu el raporturi sexuale orale, a provocat scandal public, iar prin actele și manifestările sale, a produs indignarea clienților și a personalului angajat, care au părăsit barul, fiind sesizate organele de poliție.
Prin actul de inculpare, s-a reținut că inculpatul s-a sustras urmăririi penale, a refuzat să dea declarații cu privire la învinuirea adusă, în fața organelor de cercetare penală ale poliției judiciare și procurorului, ambii inculpați nerecunoscând faptele comise.
Fiind audiat în fața instanței, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor.
În sarcina inculpatului B s-a reținut faptul că acesta l-ar fi ajutat pe inculpatul în săvârșirea infracțiunii de viol și lipsire de libertate în mod ilegal, prin stingerea becurilor de la bar și prin faptul că ar fi încuiat de la intrare. Din probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că aceste fapte nu sunt dovedite decât de declarația părții vătămate și cu declarația martorei, martoră care cunoaște aceste împrejurări de la partea vătămată, constatând că există anumite neconcordanțe în declarațiile părții vătămate. În ceea ce privește participarea inculpatului B la comiterea infracțiunii de viol, în calitate de complice, s-a apreciat relevantă și declarația martorei, aceasta fiind prima persoană care a stat de vorbă cu partea vătămată după incident, această martoră declarând că partea vătămată nu i-a spus nimic despre inculpatul B, ci doar despre, fapt confirmat și prin plângerea inițială depusă. În concluzie, prima instanță a constatat că, în privința conținutului obiectiv al complicității, probele prezentate de către organele de urmărire penală sunt nerelevante și neconcludente, bazându-se pe declarațiile părții vătămate care, așa cum s-a precizat, sunt destul de contradictorii în privința aspectelor esențiale și nu se coroborează cu nicio altă probă din dosarul de urmărire penală sau din cursul cercetării judecătorești. Instanța de fond a apreciat că, pentru a dovedi faptul că inculpatul Bas tins lumina sau a încuiat cu cheia, ar fi fost relevantă prevalarea de amprente, mijloc de probă cu care s-ar fi putut dovedi aceste acțiuni ale inculpatului. Instanța de fond a constatat că, din probele administrate, reiese doar faptul că inculpatul B s-a aflat în acel bar împreună cu inculpatul. În consecință, neputând reține vinovăția inculpatului B, instanța de fond a dispus achitarea acestui inculpat pentru complicitate la infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin.2.Cod Penal, întrucât a considerat că lipsește, atât elementul material, cât și latura subiectivă a infracțiunii.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, instanța de fond a apreciat că, reținerea în sarcina sa a infracțiunii de viol, este deplin justificată. Astfel, a apreciat că este indiscutabil faptul că acesta s-a aflat în bar și, împreună cu partea vătămată, s-a deplasat în toaleta barului, aspecte rezultate din declarația inculpatului B dată în faza de urmărire penală, chiar dacă ulterior acest inculpat și-a schimbat declarația. Această declarație se coroborează cu certificatele medico-legale din care rezultă că, fără nici un dubiu, partea vătămată a fost victima unui raport sexual oral, relevante fiind cele menționate în raportul de constatare medico-legală din dosarul de urmărire penală, fila 32. Instanța de fond nu a putut reține apărarea inculpatului că aceste leziuni s-ar datora eventualelor accidentări din timpul antrenamentelor la handbal. Din întreaga atitudine a inculpatului pe întreaga durată a procesului penal și, având în vedere antecedentele acestuia, instanța de fond a apreciat că, în privința acestui inculpat, a fost răsturnată prezumția de nevinovăție, motiv pentru care a dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunea de viol, dar nu în forma reținută în sarcina sa prin rechizitoriu, art. 197 alin. 2.Cod Penal, forma agravată, ci în forma prev. de art. 197 alin. 1.Cod Penal, întrucât, prin stabilirea faptului că în sarcina inculpatului B nu se poate reține complicitate la această infracțiune, astfel că infracțiunea de viol a fost comisă doar de către inculpatul, cu mențiunea că, în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice a faptei reținută, nu sunt incidente disp. art. 334.C.P.P. întrucât acest text legal se aplică atunci când schimbarea încadrării juridice a faptei s-a făcut în cursul judecății, or, instanța, în urma deliberării, a apreciat că inculpatul B nu a comis fapta reținută în sarcina sa. A proceda în alt fel, s-a apreciat, respectiv a pune în discuția părților o eventuală schimbare de încadrare juridică, ar fi echivalat cu o exprimare anterioară pronunțării soluției ce ar putea fi dată. Pentru aceste motive, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. 1.Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit. b.
Cod PenalCu privire la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal reținută în sarcina inculpatului C-tin, potrivit art. 189 alin. 2.Cod Penal, iar în sarcina inculpatului B, potrivit art. 26 raportat la art. 189 alin. 2.Cod Penal, instanța de fond a apreciat că această infracțiune a fost absorbită în conținutul infracțiunii de viol care nu poate fi concepută fără lipsirea de libertate în mod ilegal a părții vătămate, ceea ce implică realizarea actului sexual prin constrângere. Pe de altă parte, infracțiunea de viol absoarbe în conținutul său numai lipsirea de libertate care este necesară înfăptuirii actului sexual, instanța stabilind că lipsirea de libertate a părții vătămate nu a depășit această limită, întrucât, după încetarea raportului sexual la care a fost supusă prin constrângere partea vătămată, cei doi inculpați au plecat imediat. Pentru aceste motive, instanța de fond a dispus achitarea celor doi inculpați pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, respectiv complicitate la această infracțiune.
În ceea ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 321 alin. 1.Cod Penal, instanța de fond a apreciat că, în prezenta speță, sunt întrunite elementele acestei infracțiuni, raportat la starea de fapt reținută, respectiv acțiunea de lovire de către inculpatul C-tin a numitului, cu o sticlă de bere în cap, în loc public, și, prin aceasta tulburându-se liniștea publică și aducându-se atingere bunelor moravuri prin comportamentul total neadecvat al inculpatului, având ca rezultat crearea unei stări de pericol pentru conviețuirea socială, manifestată de părăsirea localului de către ceilalți consumatori. Pentru aceste considerente, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului C-tin pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. 1.Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit. b.
Cod PenalÎn ceea ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice reținută în sarcina inculpatului C-tin, ca fiind săvârșită în dauna părții vătămate SC SRL, instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, motivat de faptul că nu se poate presupune că inculpatul a avut aceeași atitudine ca și cea de la SC SRL, cu atât mai mult cu cât s-a reținut declarația martorei, care infirmă aceste aspecte. Pentru aceste considerente, inculpatul a fost achitat pentru această infracțiune săvârșită în dauna părții vătămate SC SRL.
În cursul urmăririi penale, partea vătămată a formulat plângere penală împotriva inculpatului C-tin pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2.Cod Penal, depunând la dosarul cauzei raportul de constatare medico-legală nr. 861/13.04.2005 din care rezultă că, în urma loviturilor primite, a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale 7 zile. Având în vedere disp. art. 284 ind. 1.C.P.P. lipsa nejustificată a părții vătămate la două termene consecutive, este considerată drept retragere a plângerii prealabile, constatând că partea vătămată nu s-a prezentat și nici nu a depus vreo dovadă din care să rezulte motivul absenței sale, raportat la principiul disponibilității părților în procesele penale având ca obiect infracțiuni la care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate, a dispus încetarea procesului penal.
În ceea ce privește sesizarea instanței cu plângerea părții vătămate, formulată împotriva inculpatului C-tin sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.193 și 180 alin.1.Cod Penal, constatând că la termenul de judecată din data de 15.07.2005, partea vătămată a declarat că înțelege să-și retragă plângerea formulată, instanța de fond a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul C-tin pentru săvârșirea infracțiunilor respective.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că părțile vătămate SC SRL, SC SRL, și nu s-au constituit părți civile în cauză.
În ceea ce o privește pe partea vătămată, instanța de fond a constatat că aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 euro, din care 10000 euro daune morale și 10 000 euro reprezentând pretenții. Analizând cererea de constituire de parte civilă, instanța de fond a apreciat că nu există probe care să justifice daunele materiale, acestea nefiind dovedite, potrivit legii. Cu privire la prejudiciul moral produs părții civile prin săvârșirea infracțiunii, s-a apreciat că acesta a suferit o traumă psihică, producându-i-se un prejudiciu de ordin moral și, având în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, modalitatea de comitere, raportul de constatare medico-legală, instanța de fond a apreciat că suma de 12 000 RON este de natură să compenseze suferința psihică suferită de partea vătămată.
Cu privire la solicitarea formulată la termenul de judecată din data de 28.04.2006 de către Ministerul Public, de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpatul B și luarea unei măsuri privative de libertate, depunând la dosar înscrisuri din care rezultă faptul că inculpatul a încălcat această obligație, instanța de fond a apreciat oportun să se pronunțe cu privire la această cerere odată cu fondul cauzei, neexistând nici un motiv care să impună soluționarea acestei cereri cu prioritate, nefiind vătămate drepturile procesuale ale niciuneia dintre părți. Instanța de fond, analizând cererea formulată, a apreciat că aceasta nu este întemeiată, motiv pentru care a respins-o, motivat de faptul că nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea opiniei instanței.
La termenul de judecată din data de 28.04.2006, inculpatul Baf ormulat o cerere de restituire a telefonului mobil confiscat de către Poliția S M, cerere pe care instanța de fond a considerat-o întemeiată, apreciind că nu există nici un motiv care să justifice reținerea acestui bun care aparține inculpatului, dispunând restituirea acestuia.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria S-M și inculpatul.
În motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Judecatoria S M, hotărârea primei instanțe a fost criticată pentru nelegalitate, deoarece nu s-a pronunțat cu privire la înlocuirea măsurii de a nu părăsi localitatea cu luarea măsurii arestării preventive față de intimatul B, cât și pentru achitarea acestuia.
Hotărârea prime instanțe a fost criticată pentru netemeinicie și nelegalitate privind achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.189 al.2.Cod Penal și art 321 al 1.Cod Penal, săvârșită în dauna părții vătămate SC SRL, precum și pentru schimbarea încadrării juridice a faptei din art.197 al.2.Cod Penal, în art.197 al.1.Cod Penal, față de același inculpat, fără a fi pusă în discuția părților.
Hotărârea primei instanțe a mai fost criticată și pentru faptul ca Judecătoria SMa reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 180 al 1 si 2.Cod Penal și art. 193.Cod Penal, deși nu a fost sesizată prin rechizitoriu.
Totodată hotărârea primei instanțe a fost criticată pentru nelegalitate, întrucât Judecătoria SMa respins solicitarea acuzării pentru reaudierea martorului.
În ceea ce privește apelul inculpatului împotriva aceleiași sentințe penale s-a constatat că nu a fost motivat în scris sau oral.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 29.06.2006 sub dosar nr-.
Prin decizia penală nr.32/A/09.02.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 1lit. b C.P.P. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria S M și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 197 din 02.05.2006, pronunțată în dosar nr. 306/2006.
În baza art. 350.C.P.P. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
În temeiul art. 385.C.P.P. s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la 15.04.2005 și până la zi.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. a fost obligat inculpatul la 200 lei RON, cheltuieli judiciare față de stat în apel.
Prin decizia penală nr. 447/R/02.05.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, au fost admise recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria S M și inculpatul C-tin, a fost casată decizia penală nr.32/09.02.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la ribunalul Timiș, motivat de faptul că minuta deciziei penale menționată nu a fost semnată de cel de-al doilea judecător din completul care a pronunțat hotărârea, respectiv pagina 10, verso, situație în care instanța de recurs nu poate stabili dacă la deliberarea consemnată în minută a participat și cel de-al doilea judecător, întrucât acesta nu a semnat minuta de pe pagina 10 verso care conține marea parte a conținutului minutei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub dosar nr-, la data de 23.05.2007.
A fost audiat inculpatul care și-a menținut în întregime declarațiile anterioare, susținând că nu este vinovat pentru săvârșirea faptei de viol deoarece nu a comis această infracțiune, la fel ca și pe aceea de ultraj contra bunelor moravuri reținută în sarcina sa.
Prin decizia penală nr. 347/A din 31.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b din p Cod Penal, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria S M și inculpatul apelant (fiul lui și, născut la data de 14.01.1968, CNP - -), împotriva sentinței penale nr. 197/02.05.2006, pronunțată de Judecătoria S în dosarul nr. 306/2006.
În baza art. 381.p Cod Penal s-a dedus în continuare arestul preventiv al inculpatului de la data pronunțării sentinței apelate 02.05.2006 - la zi și în baza art. 383.C.P.P. s-a menținut în continuare starea de arest a acestuia.
În baza art. 192 alin. 2 C.P.P. a obligat pe inculpatul apelant să plătească statului suma de câte 200 lei cheltuielile judiciare în apel, restul cheltuielilor judiciare în apel, rămânând în sarcina statului conform art. 192 alin 3.
C.P.P.Împotriva deciziei Tribunalului Timișa declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa criticat decizia pentru netemeinicie și nelegalitate pentru următoarele motive:
În apelul declarat împotriva SP nr.179/2006, cu judecarea căruia Tribunalul a fost reinvestit după casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânicolau Mai nvocat 8 motive de apel. Asupra ultimului motiv care viza un aspect de nelegalitate al hotărârii în sensul că în cauză au fost introduse și au avut calitatea de părți vătămate SC SRL și SC SRL deși infracțiunea de ultraj este o infracțiune de pericol, instanța nu s-a pronunțat.
Prin sentința pronunțată, judecătoria a dispus în mod nelegal încetarea procesului pentru infracțiunea de lovire și amenințare a cărei victimă a fost partea vătămată deși instanța nu a fost sesizată cu judecarea acestei fapte.
Prin hotărârea pronunțată, judecătoria a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art.197 lit.a cp în art.197 al.1 cp fără a pune în discuția părților deși art. 334 cp prevede în mod expres obligația instanței de a pune în discuția părților noua încadrare.
Soluția de achitare a inculpatului Baf ost nelegală întrucât s-a făcut o greșită apreciere a probelor. Astfel instanța nu a coroborat într-un mod corespunzător declarațiile părții vătămate cu declarațiile martorilor audiați în cauză. De asemenea instanțele nu s-au preocupat de contradicțiile existente între declarațiile inc. B și celelalte probe administrate, contradicții care denotă fără echivoc lipsa de sinceritate a acestuia.
Pentru a dispune achitarea inc. pentru infracțiunea de lipsire de libertate și a inc. B pentru complicitate la această infracțiune, instanțele au reținut că infracțiunea a fost absorbită în conținutul infracțiunii de viol. În practica judiciară au fost pronunțate soluții diferite în ceea ce privește această problemă de drept. În cazul de față este de necontestat că victimei i s-a adus o restrângere a libertății fizice, a cărei durată în timp s-a desfășurat înainte și după comiterea primului act sexual, situație în care această infracțiune își păstrează autonomia, nefiind absorbită în conținutul acțiunii de viol.
Achitarea inc., pentru infracțiunea de ultraj în incinta SC SRL este greșită. Din probatoriul administrat rezultă că inculpatul, pe fondul consumului de alcool a provocat scandal public. Astfel el a adresat expresii indecente și vulgare consumatorilor și barmanei de serviciu a amenințat-o pe numita căreia i-a spus în prezența celorlalte aflate în bar că o va pune să facă sex oral atât lui cât și lui B.
Inculpatul a criticat decizia pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că nu este vinovat pentru infracțiunile reținute în sarcina sa și solicită achitarea.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu conform prev. art.38510al.21cpp Curtea a constatat că recursul parchetului și inculpatului sunt fondate pentru următoarele considerente:
Din dosarul nr- înregistrat la ribunalul Timișs -a reținut că Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânicolau Mad eclarat apel împotriva SP nr.197/2006 pronunțată de Judecătoria Sânicolau Prin cererea formulată parchetul a invocat 8 motive de apel. Decizia Tribunalului Timiș prin care a fost soluționat apelul a fost casată de Curtea de APEL TIMIȘOARA prin DP nr.447/R/2007și s-a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Timiș. Din conținutul deciziei recurate s-a reținut însă că rejudecând cauza această instanță nu s-a pronunțat și cu privire la motivul de apel al parchetului menționat la punctul 8 din motivele de apel prin care se critică sentința instanței de fond pentru nelegalitate pe motiv că infracțiunea prev. de art. 321 cp este de pericol și în mod nelegal au fost conceptate ca părți vătămate SC SRL SC SRL.
S-a constatat că au fost încălcate astfel prev. art. 378 al.3 cpp potrivit cărora instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate.
Prin urmare fiind incident motivul de recurs prev. la pct.10 art.3859cpp a admis recursurile parchetului și a inculpatului s-a casat decizia recurată și s-a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalului Timiș.
Inculpatul a fost arestat în această cauză însă din data de 31.10.2007 instanța nu s-a mai pronunțat asupra menținerii arestării preventive astfel că în conformitate cu prev. art.160 lit.b și art.140 al.1 lit. a cpp s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive dispusă potrivit Mandatului de arestare preventivă nr. 3/2000 emis de Judecătoria S
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 06.02.2008 sub același număr de dosar, respectiv -.
Tribunalul Timiș prin decizia penală nr. 359/A din 22.12.2008 pronunțată în dosar nr-, în temeiul art. 379 aliniat 1 pct. 2, lit. a din Codul d e procedură penală a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria SMî mpotriva sentinței penale nr. 197/02.05.2006, pronunțată de Judecătoria Sănnicolau M în dosarul nr. 306/2006, pe care a desființat-o și rejudecând:
În temeiul art. 197 aliniat 2 lit. a cod penal, cu aplicarea art. 74 aliniat 1 lit. a și a art. 76 cod penal a condamnat pe inculpatul B, fiul lui și, născut la data de 30.08.1983, cu domiciliul în localitatea, nr. 161, jud. T, CNP --, la 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la viol.
În temeiul art. 65 cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 aliniat 1 lit. a și b cod penal pentru o perioadă de 3 ani, pedeapsă complementară ce urmează a fi executată în condițiile art. 66 cod penal.
În temeiul art. 71 cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b pe tot parcursul executării pedepsei principale.
Potrivit art. 88 cod penal a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 13.04. 2005 până la 29.03.2006
În temeiul art. 197 aliniat 2 lit. a cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14.01.1968, cu domiciliul în localitatea, nr. 684, jud. T, CNP --, la 8 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de viol.
În temeiul art. 65 cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 aliniat 1 lit. a și b cod penal pentru o perioadă de 3 ani, pedeapsă complementară ce urmează a fi executată în condițiile art. 66 cod penal.
În temeiul art. 321 aliniat 1 cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal, a condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj în incinta localului aparținând.
În temeiul art. 321 aliniat 1 cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal, a condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj în incinta localului aparținând.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b cod penal a contopit cele trei pedepse și a apliat inculpatului pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b cod penal pentru o perioadă de 3 ani.
În temeiul art. 71 cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b pe tot parcursul executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88 cod penal a dedus din pedeapsa aplicată durat reținerii și a arestării preventive de la 15.04.2005 la 21.07.2005.
A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
A respins apelul formulat de inculpatul.
Tribunalul Timiș analizând hotărârea primei instanțe, prin prisma motivelor de apel cât si sub toate aspectele, potrivita art. 371 alin. 2 din Codul d e Procedură Penală, a constatat că aceasta este neîntemeiată sub aspectele și în limitele ce vor fi prezentate în continuare:
În ceea ce privește infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri și tulburare a liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 cod penal, tribunalul a considerat, contrar celor reținute de prima instanță ( cum că acuzația parchetului este întemeiată numai cu privire la fapte din incinta localului aparținând ), că acestea sunt pe deplin dovedite de probele administrate în cauză.
Astfel, fapta din incinta localului aparținând părții vătămate este probată dincolo de orice dubiu, raportat la starea de fapt reținută, respectiv acțiunea de lovire de către inculpatul a numitului, cu o sticlă de bere în cap, în loc public, și, prin aceasta, tulburându-se liniștea publică și aducându-se atingere bunelor moravuri prin comportamentul total neadecvat al inculpatului, având ca rezultat crearea unei stări de pericol pentru conviețuirea socială, manifestată de părăsirea localului de către ceilalți consumatori.
Referitor la fapta din incinta localului aparținând hotărârea primei instanțe, de achitare, pentru motivul că persoanele aflate în acel loc ar fi plecat nu pentru că inculpatul ar fi provocat scandal, este neîntemeiată. După cum s-a putut constata, în declarația martorei, de la filele 119-121 din dosarul de urmărire penală, s-a arătat că în momentul în care inculpatul a intrat în interiorul barului acesta a început să strige " sunt femei", s-a îndreptat spre o masă la care stăteau un băiat și o fată, a prins-o pe aceasta din urmă din mână și a tras-o într-un separeu. Aceeași martoră a arătat că mai multe persoane aflate în acel moment în bar au părăsit localul. Din această declarație rezultă, fără nici un fel de dubiu, că atitudinea violentă a inculpatului, atât verbală cât și fizică, a avut o influență negativă asupra persoanelor prezente la fața locului, ele părăsind localul tocmai pentru că atmosfera liniștită din interior a fost tulburată de inculpat. Afirmațiile acestei martore sunt confirmate de, care, în declarația de la fila 113 din dosarul parchetului, a arătat că i-a spus, la predarea turei, că în noaptea trecută inculpatul ar fi scos clienții afară din local. Prin urmare, critica parchetului cu privire la achitarea inculpatului pentru această infracțiune este întemeiată.
Așa fiind, tribunalul a considerat că ambele infracțiuni au fost pe deplin probate, și a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru fiecare dintre ele. La individualizarea judiciară a pedepsei tribunalul, plecând de la prevederile art. 72 cod penal, a avut în vedere atitudine nesinceră a inculpatului, starea de recidivă în care acesta se află, precum și gravitatea faptei.
În ceea ce privește infracțiunea de viol, instanța de fond a apreciat corect că reținerea acesteia în sarcina inculpatul este deplin justificată. Astfel, în mod just a apreciat că este indiscutabil faptul că acesta s-a aflat în bar și, împreună cu partea vătămată, s-a deplasat în toaleta barului, aspecte rezultate din declarația inculpatului B dată în faza de urmărire penală, chiar dacă ulterior acest inculpat și-a schimbat declarația. Această declarație se coroborează cu certificatele medico-legale din care rezultă că, fără nici un dubiu, partea vătămată a fost victima unui raport sexual oral, relevante fiind cele menționate în raportul de constatare medico-legală din dosarul de urmărire penală, fila 32, respectiv cele de la punctele 2 și 3 situate pe ambii temporali, fiind provocate prin apăsare în timpul derulării actului sexual și cele de la punctul 2 respectiv pe ambii genunchi, care se coroborează la rândul lor cu declarațiile părții vătămate care descrie în declarațiile sale pozițiile în care inculpatul a obligat-o să întrețină raporturi sexuale orale repetate. Relevante sunt și declarațiile părții vătămate coroborate cu cele ale martorei, aceasta fiind persoana care a găsit tamponul ob a doua zi în timp ce își îndeplinea atribuțiile de serviciu, fără a avea cunoștință despre acesta înainte de a-l găsi, deoarece partea vătămată nu i-a povestit nimic despre el, și planșa foto în care este indicat locul unde a fost găsit. Instanța de fond a înlăturat corect apărarea inculpatului că aceste leziuni s-ar datora eventualelor accidentări din timpul antrenamentelor la handbal, deoarece este greu de presupus că este posibilă producerea leziunilor de la genunchi în mod simetric prin cădere spontană, dar cu atât mai puțin cele două leziuni temporale. Din întreaga atitudine a inculpatului pe întreaga durată a procesului penal și, având în vedere antecedentele acestuia, instanța de fond a apreciat că, în privința acestui inculpat, a fost răsturnată prezumția de nevinovăție.
Referitor la infracțiunea de complicitate la viol reținută de procuror în sarcina inculpatului B hotărârea primei instanțe este neîntemeiată.
Astfel, este adevărat că declarațiile părții vătămate prezintă anumite diferențieri, în funcție de momentul în care au fost luate. De aceea, la stabilirea stării de fapt, atât declarațiile părții vătămate cât și cele ale inculpaților trebuie coroborate între ele precum și cu celelalte probe, chiar indirecte, administrate în cauză. Prin urmare, în ceea ce-l privește pe inculpatul B și comportamentul acestuia înainte și în timpul comiterii infracțiunii de viol de către celălalt inculpat, tribunalul a analizat atât declarațiile acestuia cât și cele ale părții vătămate și ale martorului.
Partea vătămată a arătat că inculpatul B ar fi încuiat localului pentru a împiedica alte persoane se intre în timp ce inculpatul a obligat-o la un act sexual oral. Este adevărat că nu s-a putut stabili, în mod direct, pe bază de amprente, că inculpatul Bap us mâna pe cheia de la de la intrare. Însă, având în vedere în bar nu mai erau alte persoane decât părțile în cauză, că înainte de consumarea infracțiunii de viol localului era deschisă, așa cum a arătat martorul ( fila 32 dosar 884/2005 ) și că ulterior, potrivit chiar declarațiilor inculpatului B, aceasta a fost încuiată, în condițiile în care nici unul dintre inculpați nu a arătat că partea vătămată s-ar fi preocupat de acest aspect, este evident că susținerile părții civile sunt demne de crezut. Prin urmare, tribunalul reține că inculpatul B este cel care a încuiat, ajutând, în acest mod, pe celălalt inculpat, activitate ce îmbracă forma unei complicități materiale.
Mai mult, având în vedere că cei doi au mers împreună în incinta localului, în care își desfășura activitatea partea vătămată, că în momentul în care inculpatul a obligat-o pe partea vătămată la acte sexuale în interiorul barului nu se mai aflau alte persoane și că, față de configurația locului, rezultată din planșele foto de la filele 140-148 din dosarul de urmărire penală, inculpatul Baa sistat în mod direct la o parte din acțiunile inculpatului, atitudinea acestuia îmbracă, neîndoielnic, configurația unei complicități morare, sancționată deopotrivă de legea penală. În mod neîndoielnic prezența inculpatului B în camera de la intrarea în bar i-a dat celuilalt inculpat încrederea că poate acționa nestingherit de pericolul de a fi surprins în flagrant.
Așa fiind, tribunalul a dispus condamnarea acestuia pentru comiterea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de viol, prev. de art. 26 raportat la art. 197 alin. 2 lit. a din codul penal.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, plecând de la prevederile art. 72 cod penal și având în vedere atitudinea total nesinceră a inculpatului precum și consecințele faptei acestuia, de încurajarea a celuilalt inculpat la comiterea faptei, tribunalul a stabili la 3 ani închisoare. De asemenea, în temeiul art. 65 cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 aliniat 1 lit. a și b cod penal pentru o perioadă de 3 ani, pedeapsă complementară ce urmează a fi executată în condițiile art. 66 cod penal.
În temeiul art. 71 cod penal tribunalul a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b pe tot parcursul executării pedepsei principale.
Potrivit art. 88 cod penal a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 13.04. 2005 până la 29.03.2006.
Reținând participarea inculpatului B la infracțiunea comisă de inculpatul tribunalul a observat că se impune condamnarea acestuia din urmă pentru infracțiunea prev. art. 197 alin. 2 lit. a cod penal și nu pentru cea reținută de prima instanță, prin schimbarea încadrării juridice, ca urmare a achitării inculpatului
Așa fiind, pentru considerentele deja arătate mai sus, tribunalul a dispus condamnarea inculpatului, pentru comiterea infracțiunii de viol în formă agravată, la 8 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b pe toată executarea pedepsei principale.
Având în vedere că cele două infracțiuni de ultraj și cea de viol, au fost comise în concurs real, adică înainte ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în baza art. 33 lit. a, 34 lit. b cod penal instanța a contopit cele trei pedepse și a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b cod penal pentru o perioadă de 3 ani.
În temeiul art. 71 cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b pe tot parcursul executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88 cod penal a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 15.04.2005 la 21.07.2005.
Restul dispozițiilor din hotărârea instanței de fond au fost menținute.
În ceea ce privește primul motiv de apel, referitor la nepronunțarea instanței asupra cererii parchetului cu privire la înlocuirea măsurii preventive a interdicției de a părăsi localitatea cu cea arestării preventive, acesta nu poate fi primit deoarece chiar procurorul, la fila 06 din declarația de apel, a arătat că instanța s-a pronunțat asupra cererii prin dispozitivul sentinței din data de 05.05.2006. Acest aspect se datorează faptului că instanța de fond a amânat pronunțarea asupra obiectului cauzei.
Cu privire la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal reținută în sarcina inculpatului C-tin, potrivit art. 189 alin. 2.Cod Penal, iar în sarcina inculpatului B, potrivit art. 26 raportat la art. 189 alin. 2.Cod Penal, în mod corect instanța de fond a apreciat că această infracțiune a fost absorbită în conținutul infracțiunii de viol care nu poate fi concepută fără lipsirea de libertate în mod ilegal a părții vătămate, ceea ce implică realizarea actului sexual prin constrângere. Pe de altă parte, infracțiunea de viol absoarbe în conținutul său numai lipsirea de libertate care este necesară înfăptuirii actului sexual, instanța stabilind că lipsirea de libertate a părții vătămate nu a depășit această limită, întrucât, după încetarea raportului sexual la care a fost supusă prin constrângere partea vătămată, inculpatul nu a împiedicat-o să plece, iar inculpatul B nu a avut nicio activitate în acest sens, cei doi inculpați au plecat imediat, astfel că achitarea lor inculpați pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, respectiv complicitate la această infracțiune, este legală și temeinică.
Critica parchetului cu privire la reținerea în sarcina inculpatului C-tin a infracțiunilor de lovire și amenințare, fără ca instanța de fond să fi fost sesizată prin rechizitoriu, este neîntemeiată deoarece, până la modificarea codului d e procedură penală, instanța era legal sesizată prin plângere penală prealabilă adresată direct instanței de judecată.
În cursul urmăririi penale, partea vătămată a formulat plângere penală împotriva inculpatului C-tin pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2.Cod Penal, depunând la dosarul cauzei raportul de constatare medico-legală nr. 861/13.04.2005 din care rezultă că, în urma loviturilor primite, a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale 7 zile, însă au fost avute în vedere disp. art. 284 ind. 1.C.P.P. respectiv că lipsa nejustificată a părții vătămate la două termene consecutive, este considerată drept retragere a plângerii prealabile, raportat la principiul disponibilității părților în procesele penale având ca obiect infracțiuni la care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate, astfel că instanța de fond a dispus încetarea procesului penal, soluția fiind legală și temeinică.
În ceea ce privește sesizarea instanței cu plângerea părții vătămate, formulată împotriva inculpatului C-tin sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 193 și 180 alin. 1.Cod Penal, constatând că la termenul de judecată din data de 15.07.2005, partea vătămată a declarat că înțelege să-și retragă plângerea formulată, pentru ambele infracțiuni, instanța de fond a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul C-tin pentru săvârșirea infracțiunilor respective, soluție legală pronunțată cu respectarea principiului disponibilității părților.
În motivele de apel formulate în scris a fost criticată instanța pentru modul de administrare a probelor, dar critica nu este întemeiată deoarece martorul a fost audiat în primul ciclu procesual și s-a reținut corect concordanța declarațiilor sale cu cele ale inculpaților deoarece chiar partea vătămată și martora și-au completat declarațiile cu cele susținute de acest martor după audierea inculpaților, iar în ce îl privește pe martorul, acesta a fost audiat în timpul urmăririi penale-filele133-135 dosar, și audierea lui nu a fost solicitată prin rechizitoriu, iar declarația acestuia putea fi avută în vedere de instanță, fiind probă la dosar, însă instanța nu a avut posibilitatea audierii părții vătămate care nu s-a prezentat în instanță. În apel era posibilă reiterarea cererii de probațiune, dar nu s-a solicitat completarea probațiunii.
În fine, nu poate fi acceptată nici ultima critică a parchetului, indicată la punctul 8, în sensul că, în speță, în mod greșit au fost conceptate în calitate de părți vătămate societățile comerciale și, deoarece infracțiunea prev. de art. 321 este una de pericol. Astfel, afirmația parchetului, cum că infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice este una de pericol este adevărată însă împrejurarea că în cauză au fost conceptate cele două societăți comerciale, în localurile cărora au fost comise faptele, nu face, în nici un caz, ca hotărârea primei instanțe să fie nelegală, sub acest aspect deoarece nu există nici o dispoziție procesuală în acest sens. Citarea celor două persoane juridice nu a avut nici un fel de influență asupra modului de soluționare a cauzei și nici asupra situației celorlalte părți, după cum nu au influențat în vreun fel nici hotărârea pronunțată. De altfel,chiar instanța de recurs, de fiecare dată ( căci acest dosar a fost judecat, în recurs, de două ori de secția penală a Curții de APEL TIMIȘOARA ), a dispus citarea celor două societăți comerciale, în calitate de părți vătămate, așa cum rezultă din cuprinsul citațiilor și din practicalele celor două decizii de casare cu trimitere, confirmând, în acest fel, indirect, calitatea lor de părți vătămate.
În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul C-tin pentru aceleași considerente arătate mai sus acesta se impune a fi respins.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpații criticând-o pentru netemeinicie privind condamnarea lor și pentru nelegalitate, întrucât prin încheierea de îndreptare a erorii materiale pronunțată la data de 16 ianuarie 2009 în ședința din camera de consiliu, s-au încălcat disp. art. 195 din Codul d e procedură penală, respectiv eroarea neputând fi îndreptată decât pe calea recursului.
Recursurile nu sunt fondate iar criticile privind nelegalitatea deciziei penale recurată vor fi înlăturate pentru motivele care vor fi analizate în continuare.
Cu privire la vinovăția inculpaților, modul de individualizare a pedepselor, decizia penală recurată nu poate fi casată, starea de fapt este dovedită prin probele administrate în cauză, iar la individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, instanța de recurs însușindu-și considerentele deciziei penale recurate.
Cu privire la motivele de nelegalitate invocate de apărător, este de reținut că din considerentele deciziei rezultă că inculpatul Baf ost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de viol, aceasta fiind denumirea participației penale ( complicitate) și infracțiunii viol, numărul articolului infracțiunii ( 197Cod penal) fiind o codificare. infracțiunii poate ființa și fără indicarea numărului articolului, așa cum acesta este prevăzut de codul penal.
Așadar, criticile privind nelegalitatea sub acest aspect nu sunt fondate, eroarea materială fiind în realitate o eroare de tehnoredactare.
Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct.1 lit.b Cod procedură penală ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate, iar în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, fiecare inculpat - recurent va fi obligat la plata sumei de câte 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct.1, lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și B împotriva deciziei penale nr. 359/22.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare inculpat - recurent, la plata sumei de câte 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. 14.05.2009
Tehnored.
2ex/ 15.05.2009
Prima inst. - Jud. - Trib.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALĂ NR.457 /
Ședința publică din data de 30.04.2009
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct.1, lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și B împotriva deciziei penale nr. 359/22.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare inculpat- recurent, la plata sumei de câte 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Anca Nacu, Codrina Iosana
