Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 628/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 628/
Ședința publică din 15 iunie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.76/A din 13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpații recurenți, ambii personal, în stare de arest și asistați de avocat din oficiu din cadrul Baroului T, lipsind partea vătămată intimată.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Inculpații recurenți arată că sunt de acord să se judece cauza fiind asistați de apărător din oficiu, iar inculpatul depune un memoriu la dosar.
Avocatul din oficiu solicită admiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate și în rejudecare să se dispună redozarea sancțiunilor aplicate inculpaților, ținându-se cont și de memoriul depus la dosar de inculpatul.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor formulate de inculpați, hotărârea de fond, menținută de instanța de apel, fiind temeinică și legală. Inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunii de tâlhărie, fapta acestora fiind gravă, iar pedepsele aplicate au fost corect individualizate. Susținerea inculpaților că nu ar fi săvârșit fapta reținută în sarcina lor, este infirmată de probele de la dosar și nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire.
Inculpatul arată că este nevinovat, că nu a comis infracțiunea de complicitate la tâlhărie, ci eventual de tăinuire întrucât a primit bani. Solicită admiterea recursului conform motivelor de la dosar.
Inculpatul arată că a fost speriat și ca să scape, l-a învinovățit pe inculpatul, care este nevinovat, și solicită reducerea pedepsei.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3001 din 27.11.2008 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosar nr-, în baza art. 211 alin. 2 lit. b, c și alin. 2 indice 1 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, născut la data de 09.07.1989, fără antecedente penale, judecat în stare de arest preventiv, la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată cu executare în regim de detenție, conform art. 57.
Cod PenalÎn baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei aplicate.
În baza art. 357 alin. 2 lit. a C.P.P. rap. la art. 88.Cod Penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii de 24 ore din data de 30 aprilie 2008 și a arestării preventive din data de 10 iunie 2008 la zi.
În baza art. 350.C.P.P. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. e Cod Penal, s-a dispus confiscarea sumei de 700 lei de la inculpatul.
În baza art. 211 alin. 2 lit. b, c și alin. 2 indice 1 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, născut la data de 29.07.1982, fără antecedente penale, judecat în stare de arest preventiv, la o pedeapsă de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată, cu executare în regim de detenție, conform art. 57.
Cod PenalÎn baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei aplicate.
În baza art. 357 alin. 2 lit. a C.P.P. rap. la art. 88.Cod Penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii de 24 ore din data de 30 aprilie 2008 și a arestării preventive din data de 15 octombrie 2008 la zi.
În baza art. 350.C.P.P. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. e Cod Penal, s-a dispus confiscarea sumei de 2.300 lei de la inculpatul.
În baza art. 191 alin. 2. proc. pen. fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în noaptea de 27/28.04.2008, la intrarea în comuna, jud. T, inculpații și au deposedat prin violență pe partea vătămată de suma de 3000 lei și un telefon mobil, aceasta suferind, în urma agresiunii, vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 7 zile îngrijiri medicale. În săvârșirea faptei, inculpatul a exercitat actele de violență, iar inculpatul a luat suma de bani și telefonul mobil; inculpații au abandonat-o pe partea vătămată în câmp și au fugit, după care au împărțit banii sustrași, primind suma de 700 lei, pe care a cheltuit-o în interes personal, restul revenindu-i inculpatului.
Această situație de fapt a rezultat din declarația părții vătămate (filele 23-24 dosar ), precum și din declarația inculpatului (filele 68-69 dosar pen. fila 49 dosar instanță), care se coroborează cu: declarația martorului (fila 29 dosar, fila 117 dosar instanță) - care a arătat că i-a dat parții vătămate suma de 3000 lei chiar în ziua săvârșirii faptei de către cei doi inculpați, ca remunerație pentru serviciile prestate (cioban la oi); declarația martorului (fila 28 dosar ) - care a arătat că în noaptea de 27/28.04.2008, în timp ce se deplasa cu autoturismul dinspre spre T, a văzut-o pe partea vătămată lângă podul de la intrarea în comuna., a oprit și a văzut că aceasta prezenta urme de agresiune, după care a transportat-o până la postul de poliție din; cu cele constatate prin procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșa fotografică (filele 16-22 dosar ) - urme de încălțăminte și . aparținând parții vătămate la locul comiterii faptei; precum și cu raportul de constatare medico-legală efectuat în urma examinării părții vătămate (fila 27 dosar ) - potrivit căruia "leziunile de violență pot data din 27/28.04.2008 și pot fi rezultatul lovirii cu și de corpuri dure; necesită 7 zile de îngrijiri medicale socotite de la data lovirii, dacă nu survin complicații".
Având în vedere disp. art. 63 alin. 2.pr.pen. - "Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului", instanța de fond a apreciat ca nesincere susținerile inculpatului potrivit cărora a existat o altă situație de fapt decât cea reținută mai sus, acestea necoroborându-se cu nici o altă probă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 25.02.2009, sub număr dosar -.
Inculpatul a criticat hotărârea atacată sub aspectul netemeiniciei și nelegalității pedepsei aplicate, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii și rejudecând prin aplicarea circumstanței atenuante a sincerității, reducerea pedepsei sub minimul special.
Inculpatul, prin avocat ales, a criticat hotărârea atacată sub aspectul netemeiniciei și nelegalității, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și rejudecând, în principal achitarea inculpatului, întrucât nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat de prima instanță, iar în subsidiar condamnarea inculpatului cel mult pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 221.pen. întrucât raportat la starea de fapt care rezultă din probatoriu numai o asemenea infracțiune ar putea fi reținută în sarcina inculpatului.
În motivare, s-a arătat că, prima instanță, prin coroborarea probelor de la dosar, a reținut o stare de fapt greșită, întrucât din declarațiile părții vătămate rezultă că persoanele care l-au agresat erau cei doi bărbați de etnie romă, pasageri pe bancheta din spate a autoturismului condus de inculpatul și nu acesta din urmă.
Totodată, declarația inculpatului cu privire la săvârșirea faptei, nu se coroborează cu declarația părții vătămate, care nu a susținut nici un moment că inculpatul, a fost cel care l-a lovit.
Prin urmare, declarația inculpatului este în contradicție totală cu cea a părții vătămate și în afară de aceste declarații, la dosarul cauzei nu mai există nici un fel de probe care ar putea stabili starea de fapt și vinovăția inculpatului, care a fost condamnat exclusiv pe baza declarației inculpatului.
Prin decizia penală nr. 76/A din 13.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Timișoara, împotriva sentinței penale nr.3001 din 27.11.2008 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosar nr-.
A fost admis apelul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Timișoara, împotriva aceleași sentințe care a fost desființată cu privire la acest inculpat și rejudecând:
În baza art. 334.C.P.P. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului, din infracțiunea de tâlhărie, prev.de art. 211 al. 2 lit. b și c și al. 21lit. a pen. în complicitate la aceeași infracțiune.
În baza art. 26.pen. raportat la art. 211 al. 2 lit. b și c și al. 21lit. a pen. inculpatul a fost condamnat la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie.
În baza art. 381.C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus în continuare arestul preventiv executat din 27.11.2008 la zi.
S-au menținut în rest dispozițiile hotărârii atacate.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. inculpatul a fost obligat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat și s-a dispus plata din fondurile Jas umei de 200 lei, onorariul avocatului din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prima instanță, din probatoriul cauzei, a reținut în mod greșit starea de fapt dedusă judecății, așa cum și avocatul ales al inculpatului, a arătat în motivarea apelului.
Astfel, din coroborarea probatoriului, și în special din declarația părții vătămate (fila 23 dosar p), instanța de apel a reținut că, cei care au lovit victima și au deposedat-o de suma de bani și telefonul mobil, au fost cei doi bărbați de pe bancheta din spate, respectiv inculpatul și fratele său, numitul, și nu inculpatul, care în acel moment se afla în autoturism.
Este evident că declarația inculpatului este numai parțial sinceră, declarând că el a lovit pe victimă, iar inculpatul, care era împreună cu el i-a luat punga cu bani și telefonul mobil.
Declarația inculpatului a fost dată în acest sens, pentru a-l proteja de o eventuală condamnare pe fratele său, minorul.
În opinia instanței de apel, aceasta este singura împrejurare pe care prima instanță a reținut-o greșit, însă celelalte împrejurări, respectiv că inculpatul, constatând pe parcursul drumului spre T că partea vătămată are asupra sa o sumă mare de bani, a hotărât împreună cu celelalte persoane, frații, să intre în posesia acestei sume, este de necontestat.
Chiar partea vătămată a arătat în declarația dată în faza de urmărire penală, că inculpatul, ajungând cu autoturismul la stația de carburant din localitatea, i-a mai cerut bani, spunându-i că până în T costă 200 lei, deși s-au înțeles când s-a urcat în mașină la 50 lei, atunci când a observat că partea vătămată are o sumă de bani mare la el.
Întrucât partea vătămată a refuzat, inculpatul a oprit în stația de carburant din, cerându-i acesteia să mai ia o sticlă de vin, pentru aod uce până în T, deși partea vătămată era în stare de ebrietate.
Este evident că în acest moment inculpații au avut o înțelegere de aod eposeda pe partea vătămată de sumele de bani ce le avea asupra sa, pentru că, așa cum partea vătămată a arătat în continuarea declarației, la intrarea în comuna, înainte de pod, inculpatul a tras mașina de la drumul principal, coborând jos lângă apă unde cei trei i-au propus să bea vinul.
Întrucât partea vătămată, așa cum a arătat, și-a dat seama că ceva nu este în regulă, a vrut să plece, însă a fost prinsă din urmă de inculpatul și fratele său, care l-au lovit, i-au luat banii și telefonul mobil, au revenit la mașina inculpatului, care îi aștepta în mașină și au plecat înapoi înspre.
Deși inculpatul în declarația dată în fața instanței de apel a pretins că partea vătămată i-a cerut să oprească înainte de podul de la să bea sticla de vin, această susținere a sa a fost infirmată nu numai de declarația părții vătămate, ci și de declarația inculpatului, ambii arătând că inculpatul a fost cel care a oprit mașina și a cerut părții vătămate să coboare, fiind de altfel neverosimil ca partea vătămată să dorească să fie lăsată într-un asemenea loc, pe timp de noapte, după orele 24,00, cât timp aceasta dorea să ajungă în
Așa cum și prima instanță a arătat, probatoriul cauzei se coroborează în sensul vinovăției ambilor inculpați la săvârșirea faptei, vinovăție pe care oaf ost reținută și de instanța de apel, cu mențiunea că din probatoriu, așa cum s-a arătat mai sus, rezultând că nu inculpatul a lovit partea vătămată și l-a deposedat de sumele de bani și telefonul mobil, ci inculpatul cu fratele său minor, care au revenit la autoturismul inculpatului, așa cum și acesta a arătat în declarația sa dată în apel, după care au împărțit banii.
Chiar inculpatul a arătat că atunci când cei doi au venit în mașină, i-au spus că partea vătămată nu mai vine, și au plecat înapoi spre unde inculaptul i-a dat 700 lei, că avea o datorie la el și că a bănuit că banii erau de la partea vătămată.
Vinovăția inculpatului, în sensul că a avut o înțelegere cu cei doi și i-a ajutat la săvârșirea faptei, rezultă fără dubiu din probatoriu.
Acțiunea infracțională a inculpatului constă în aceea că acesta a oprit mașina înainte de podul din comuna, în afara carosabilului, tocmai pentru ca cei doi, și, să poată sustrage banii de la partea vătămată, fără ca aceasta să aibă posibilitatea de a obține vreun ajutor, în urma unei înțelegeri prealabile între cei trei, cu cea mai mare probabilitate în stația din, când partea vătămată a coborât.
Chiar modalitatea în care cei trei au acționat, denotă că aceștia au avut o înțelegere de al deposeda pe partea vătămată.
Față de starea de fapt, așa cum a fost reținută de instanța de apel, a fost admis apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței apelate, care a fost desființată cu privire la acest inculpat și rejudecând, în baza art. 334.C.P.P. a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de acesta, în infracțiunea de complicitate la tâlhărie.
Aceasta întrucât fapta inculpatului de a opri autoturismul într-un loc pustiu, de a aștepta în autoturism până când inculpatul și fratele său să-l deposedeze pe partea vătămată de bani și telefonul mobil, întrunește elementele constitutive ale unei complicități prin înlesnire la săvârșirea faptei.
De aceea, în baza art. 26.pen. rap. la art. 211 al. 2 lit. b și c pen. și art. 2/1 lit. a pen. instanța de apel l-a condamnat pe inculpatul la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie.
Pedeapsa de 9 ani închisoare ce a fost aplicată aceluiași inculpat de prima instanță, a fost considerată nelegală de către instanța de apel, în ce privește cuantumul, întrucât inculpatul este infractor primar și nu a avut o contribuție mai ridicată decât a inculpatului la săvârșirea faptei.
Față de inculpatul a fost respins ca nefondat apelul declarat împotriva aceleași sentințe penale, cu mențiunea că pedeapsa pentru acest inculpat a fost în mod corect și legal individualizată de prima instanță.
Împrejurarea că acesta a fost sincer, recunoscându-și vinovăția, nu este de natură a coborî pedeapsa sub minimul special, raportat la gravitatea deosebită a infracțiunii.
Împotriva deciziei penale nr. 76/A din 13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, au declarat recurs inculpații și.
Avocatul desemnat din oficiu a solicitat admiterea recursurilor și în rejudecare să se dispună redozarea pedepselor.
Inculpatul în ultimul cuvânt acordat, a arătat că nu a comis infracțiunea de complicitate la tâlhărie, ci eventual pe cea de tăinuire.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând decizia penală recurată în raport cu solicitările formulate în apărare, precum și din oficiu, în condițiile prev. de art. 3859alin. 3.C.P.P. se constată că instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat și a dat o bună încadrare juridică faptelor reținute.
Pentru inculpatul, instanța a schimbat încadrarea juridică din autorat în complicitate la infracțiunea de tâlhărie, apreciind că acest inculpat nu a agresat-o pe partea vătămată. Acest fapt a rezultat din coroborarea declarațiilor date de partea vătămată, care nu a susținut niciodată că inculpatul l-a lovit, cu declarațiile inculpaților.
Din probele administrate rezultă însă că inculpatul constatând pe parcursul drumului spre T, că partea vătămate are asupra sa o sumă mare de bani, a hotărât împreună cu frații, aflați în mașină, să intre în posesia acestei sume.
Așa se explică faptul că inculpatul, la intrarea în comuna, a tras mașina de la drumul principal, iar când partea vătămată a vrut să plece, a fost prinsă din urmă și lovită de inculpatul și fratele său, luându-i-se banii și telefonul mobil, apoi inculpatul a primit suma de 700 lei.
În maniera în care s-au desfășurat faptele, acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpaților.
Sub aspectul pedepselor aplicate, se constată că instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72.Cod Penal la individualizarea acestora, iar cuantumul stabilit este de natură a conduce la realizarea scopului prevăzut de art. 52.
Cod PenalAșa fiind, Curtea apreciază că nu există temeiuri de fapt sau de drept pentru modificarea hotărârii, urmând ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b recursurile C.P.P. declarate de inculpați să fie respinse ca nefondate.
În baza art. 38516alin. 2.C.P.P. rap. la art. 381.C.P.P. se va deduce la zi arestul preventiv pentru fiecare inculpat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P. inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 76/A din 13.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. -, ca nefondate.
Deduce arestul preventiv pentru fiecare inculpat din 13.03.2009 la zi și menține această măsură.
Dispune plata sumei de 600 lei din fondurile către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat oficiu pentru cei doi inculpați.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. obligă inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400 lei fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /24.06.2009
Tehnored./2 ex./24.06.2009
Prima instanță:
Inst. de apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 628/
Ședința publică din 15 iunie 2009
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 76/A din 13.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. -, ca nefondate.
Deduce arestul preventiv pentru fiecare inculpat din 13.03.2009 la zi și menține această măsură.
Dispune plata sumei de 600 lei din fondurile către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat oficiu pentru cei doi inculpați.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. obligă inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400 lei fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Victor Ionescu
