Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 413/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație în anulare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 413
Ședința publică de la 21 Aprilie 2009
PREȘEDINTE: George Ciobanu JUDECĂTOR 2: Doru Filimon
- - - JUDECĂTOR 3: Valentina Trifănescu
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea - parte civilă - domiciliată în C,-, județul O - împotriva deciziei penale nr. 844 de la 28 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția Penală și Pentru Cauze cu Minori în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatoarea asistată de avocat ales.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pentru contestatoare, a solicitat admiterea contestației în anulare, arătând că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului de către instanța de recurs și că inculpatul nu a depus motivele de recurs în termenul de 5 zile prevăzut de lege.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă, arătând că aspectele prezentate de contestatoare nu se regăsesc în nici unul dintre cazurile în care se poate formula contestație în anulare prev. de 386 Cod procedură penală.
Avocat pentru contestatoare a arătat că este admisibilă contestația în anulare și a solicitat admiterea contestației și desființarea deciziei.
Contestatoarea având cuvântul, a solicitat admiterea contestației.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față;
Din analiza actelor și lucrărilor existente la dosar, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 5 pronunțată la data de 21 ian. 2008 de Judecătoria Corabia, în dosarul nr-, în baza art. 11 pct. 2lit. raportat la art. 10 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 alin.1 și 2 Cod procedură penală și a ost lăsată nesoluționată latura civilă a procesului.
A fost obligată partea vătămată la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către inculpat și,totodată,au fost obligate părțile vătămate la plata a câte 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia cu nr. 306/P/2006 din 4.07.2007 înregistrat pe rolul Judecătoriei Corabia la nr-, a fost trimis în judecată inculpatul pentru comiterea faptei prevăzută de art. 220 alin. 1și 2 cp.
Pe baza probelor administrate în cauză s-a reținut situația de fapt descrisă în actul de sesizare a instanței, în sensul că inculpatul are calitatea de moștenitor al autorului, alături de numita, pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor conform titlului de proprietate cu nr. 13083/75 din 4 nov. 1996 pentru suprafața de 6,81 ha din care 6,7017 ha teren extravilan și 0,1083 ha teren intravilan,act juridic civil care nu a fost atacat prin vreuna din căile legale de titularii dreptului și nici de terțele persoane până la eliberarea titlului.Se mai reține că în data de 4 oct.2005 se reține că Primăria orașului Cas olicitat anularea parțială a acestui titlu în baza legii nr. 169/1997 și reducerea suprafeței din nr. 338,parcela 6 de la 6,4227 ha la 6,3725 ha iar în partea de vest să fie trecut și De 267 cu emiterea unui nou titlu de proprietate,acțiune care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1062/ 16.12.2005 pronunțată de judecătoria Corabia,hotărârea rămânând definitivă prin decizia nr. 376/1.03.2006 prin care s-a menținut soluția dată de prima instanță.
În aceste condiții, prima instanță a reținut că Primăria Cao bservat, la data de 4 oct. 2005, că o parte din terenul menționat în titlul de proprietate al familiei, în suprafață de 6,4227 ha. cuprinsă în 38 parcela 6, cu indicarea vecinătăților se suprapune cu terenul cuprins în titlul de proprietate al familiei, în condițiile în care aceasta are emis titlul de proprietate cu nr. 7996/87/15.08.2000 în care sânt menționate în acesta două suprafețe de teren - de 1500 mp situați în 38 parcela 6 și respectiv de 1.000 mp în 38 parcela 2 cu indicare vecinătăților din titlurile de proprietate.Se mai arată că separat familia mai deține un titlu de proprietate cu nr. 7996/45/15.08.2000 pentru suprafața de 4,52 ha situat în 35 parcela 24 ce nu a fost contestat.
S-a reținut apoi de prima instanță că, până în prezent, nu s-au întreprins demersuri pentru a se clarifica această situație și că, în aceste condiții, fiecare din părți se consideră proprietar pe porțiunea de teren cuprinsă în ambele titluri, fiecare din aceștia fiind vecin cu De 267 pe aceiași latură, anume în partea de vest.
Susținerea reprezentanților Primăriei în cauză potrivit căreia familiei inculpatului i s-a lăsat cu titlu de servitute un teren din domeniul public spre terenul din 38 parcela 6 - a fost înlăturată de către prima instanța ca nedovedită. S-a reținut din declarația martorului - ca vecin în partea de sud cu terenul inculpatului - că nu cunoaște existența nici unei astfel de înțelegeri, dar și că a lucrat terenul familiei de la grajd până la șoseaua Celei -, inclusiv în spatele grajdului spre, iar în acea zonă se află trei grajduri, cel din este înglobat în proprietatea vecinilor părților și cel din mijloc fiind achiziționat de familia, inițial fiind vorba de o casă, apoi de o magazie și în final s-a ajuns la acel grajd. S-a mai arătat că punerea în posesie pe terenul aferent grajdului s-a făcut eșalonat pentru părțile vătămate, în limitele arătate mai sus.
Pe de altă parte, s-a constatat că Primăria C nu a trecut la remăsurarea cu precizie a terenurilor evidențiate în titlurile de proprietate, iar în notele de constatare la fața locului nu s- făcut în mod riguros acest lucru, ci s-a plecat de la situații preexistente, fără a se rezolva conflictul dintre părți.
Prima instanță a mai invocat și faptul că, prin sentința civilă nr. 919/26.09.2007 s-a admis acțiunea formulată de inculpat și s-a anulat în parte titlul de proprietate cu nr. 7996/87 din 15.08.200 privind suprafața totală de 2.500 mp. din care 1.500 mp în 38 parcela 6 și 1.000 mp în 38 parcela 2, cu vecinii înscriși în acest act juridic civil. S-a făcut apoi trimitere la motivația din această sentință, în sensul că titlul de proprietate al inculpatului este preexistent celui al părții vătămate, că în acest titlu a fost înscrisă o altă suprafață de teren decât cea din adeverința inițială, referindu-se la proprietate asupra grajdului de animale amplasat pe terenul pe care îl revendică ambele părți, arătându-se că hotărârea face obiectul căilor de atac
Față de cele arătate, prima instanță a stabilit că litigiul de față este de natură civilă, întrucât se urmărește doar recunoașterea dreptului de proprietate sub toate dezmembrămintele, deci inclusiv posesia.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât Parchetul, cât și partea vătămată, iar prin decizia penală nr. 178 de la 24 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr-, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia și partea vătămată, desființându-se sentința instanței de fond în sensul că, în baza art. 220 al. 1 și 2, l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a raportat la art. 76 alin. 1 lit. d
Cod PenalÎn baza art. 81, 82, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata de 2 ani și 6 luni și i s-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 și 84
În baza art. 71 al. 1 - 3, s-a aplicat pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza II și lit. b Cod Penal, iar în baza art. 71 al. 5, suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a admis cererea părții civile și a fost obligat inculpatul să lase acesteia în deplină posesie terenul în suprafață de 520,20. situat în parcela de 1000 mp. din 38, parcela 2 din extravilanul orașului C, aceasta având vecinătățile: la Nord și - și, la Sud - CC 41, la Vest - DC 267.
A fost obligat inculpatul la plata a 800 lei cheltuieli judiciare către stat, incluzând onorarii de avocați din oficiu la prima instanță și în apel.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a constatat în esență că prima instanță nu a reținut situația de fapt în conformitate cu probele concludente ale cauzei. În acest sens, constatarea primei instanțe cu privire la natura juridică civilă a litigiului părților, dată de natura drepturilor ce se urmăresc de părți, este lipsită de fundament în cauza penală de față. Argumentele se referă la faptul că dobândind posesia terenului în litigiu în suprafață de 520,20 mp. pentru care i s-a emis titlu de proprietate parții vătămate, nu i se poate refuza accesul la protecția juridică prevăzută de art. 220 alin. 1 și 2 ce incriminează tulburarea de posesie. Chiar dacă, la rândul său, inculpatul are menționată în titlul de proprietate suprafața de teren în chestiune, acest lucru nu îi permitea să fie în drept cu privire la actele materiale de ocupare progresivă a porțiunii de teren în cauză. Doar în cazul în care la rândul său partea vătămată ca posesoare a terenului nu deținea titlu de proprietate asupra acestuia actele de ocupare comise de inculpat făceau ca acțiunea sa să nu întrunească elementele constitutive ale infracțiunii menționate sub aspectul modalităților pretinse pentru elementul material (de a fi fără drept).
Ori, în speță, partea vătămată opune inculpatului un titlu de proprietate de care acesta a luat cunoștință, atâta timp cât a solicitat în justiție anularea acestuia, astfel că singura cale a inculpatului era aceea de a se adresa justiției și nu dea nu respecta posesia părții vătămate.
Argumentul că printr-o sentință nedefinitivă s-a dispus anularea titlului de proprietate al părții vătămate, este nerelevant, întrucât infracțiunea de față este continuă, în unitate naturală aflându-se atât momentul consumării sale, cât și cel al epuizării, momentul consumării fiind depășit prin întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii cu primele acte de ocupare, prin strămutarea semnelor de hotar constatate în anul 2005, fiind urmat de actele ulterioare de continuare a activității infracționale, până la cel al epuizării acesteia deodată cu ultimul act. Se mai reține aici că, de fapt, în căile de atac, titlul de proprietate al părții vătămate a fost menținut.
Cu privire la faptul posesiei terenului de către apelanta - parte vătămată, instanța de apel a reținut că acesta este anterior actelor de tulburare ale inculpatului și rezultă din declarația părții vătămate, în coroborare cu constatările organelor Primăriei C cuprinse în notele de constatare, dar și cu declarațiile martorilor și, precum și cu restul probelor menționate mai sus, iar cu privire la actele de tulburare de posesie ale inculpatului - prin ocuparea fără drept a terenului - au caracter de probe concludente, ce rezultă din declarația inculpatului în coroborare cu aceleași mijloace de probă.
S-a apreciat astfel de instanța de prim control judiciar că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 220 alin. 1 și 2 Cod penal, iar sub aspectul laturii obiective, s-a reținut acțiunea de ocupare a terenului fără drept de către inculpat, prin strămutarea semnelor de hotar, ce realizează elementul material al infracțiunii și a produs urmarea materială pretinsă de legea. Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut vinovăția inculpatului sub forma intenției directe, în raport de conduita sa, în condițiile în care operează prezumția de discernământ al acestuia.
La individualizarea pedepsei s-au în vedere criteriile prev. de art. 72, atât cu caracter real cât și personal, între acestea din urmă fiind conduita procesuală cooperantă a inculpatului și lipsa antecedentelor penale, situație în care s-a constatat că acesta are vocație la circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Acestei vocații i se va da valoare juridică de circumstanță atenuantă întrucât, în raport de criteriile de individualizare de mai sus, scopul și funcțiile pedepsei pot fi realizate printr-un nivel de pedeapsă coborât sub miniul special, în condițiile art. 76 alin. 1 lit. d
Operațiunea de individualizare a pedepsei se continuă prin dispoziția de suspendare a executării pedepsei închisorii, întrucât sunt dovedite condițiile prev. de art. 81 alin. 1, între acestea și constatarea că scopul acestei sancțiuni poate fi realizat fără executare efectivă. În baza art. 82 alin. 1, s-a stabilit un termen de încercare și s-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 și 84
Privitor la latura civilă a cauzei, instanța de apel a constatat incidența dispozițiilor art. 998,999 Cod civil, acțiunea părții civile fiind rezolvată prin obligarea inculpatului la a lăsa posesia terenului către partea civilă, întrucât sunt dovedite condițiile răspunderii delictuale. Astfel, s-a reținut ca dovedite condițiile răspunderii delictuale întrucât, prin fapta ilicită de ocupare fără drept a terenului părții vătămate aflat în posesia acesteia, s-a produs un prejudiciu acestei părți, iar repararea acestui prejudiciu poate avea loc în forma cerută de partea civilă, printr-o obligație de "a face" în sarcina inculpatului și în favoarea părții civile.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termen, atât inculpatul, cât și părțile civile, și -ta, inculpatul invocând în drept dispozițiile art. 3854alin. 1 Cod procedură penală, însă nu a dezvoltat în scris motivele recursului. Oral, prin apărătorul ales, a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c cod pr.penală, deoarece nu el este autorul infracțiunii.
Părțile civile, Și -ta, în motivele de recurs formulate în scris, au criticat soluția instanței de apel pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând în esență că nu li s-au acordat în totalitate cheltuielile judiciare efectuate pe parcursul desfășurării procesului penal, respectiv nu l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor efectuate cu expertiza, cu transportul efectuat de numitul și, totodată, nu le-au fost acordate nici cheltuielile efectuate cu onorariile apărătorilor lor, deși au făcut dovada acestor cheltuieli cu chitanțele depuse la dosar.
Prin decizia penală nr.844 de la 28 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția Penală și Pentru Cauze cu Minori a dispus respingerea - ca fiind nefondate - recursurilor declarate de părțile civile, și -ta împotriva sentinței penale nr. 5 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Corabia - județul O și deciziei penale nr. 178 de la 24 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt și admiterea recursului declarat de inculpatul, împotriva acelorași hotărâri penale menționate anterior.
S-a casat sentința penală nr. 5 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Corabia - județul O în dosarul cu nr- și decizia penală nr. 178 de la 24 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr-, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 220 alin. 1 și 2 Cod penal.
Au fost obligate recurentele - părți civile, Și -ta - fiecare - la câte 210 lei cheltuieli judiciare către stat și în solidar, la câte 89,92 lei cheltuieli judiciare către recurentul - inculpat.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a apreciat că instanțele de apel și de fond au reținut o greșită stare de fapt.
Astfel, s-a reținut că familia inculpatului a obținut la data de 4 noiembrie 1996 titlu de proprietate pe o suprafață de teren și că, în baza acestui titlu de proprietate, a fost pus în posesie. Ulterior însă, Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991, cu încălcarea dispozițiilor procedurale a procedat la punerea în posesie a autorului părților vătămate - respectiv a numitului - pe un teren care, în parte, se suprapunea cu terenul familiei inculpatului și abia la data de 15 august 2000 emis un titlu de proprietate pentru numitul.
Aceeași Comisie de Aplicare a Legii Fondului Funciar, în perioada anilor 2004 - 2005, s-a deplasat la imobilul în cauză și a întocmit mai multe acte de constatare, din care rezulta că inculpatul ar ocupa ilegal o suprafață din terenul proprietatea familiei.
Prin sentința civilă nr. 1062 din 10 decembrie 2003 a Judecătoriei Corabia, definitivă prin decizia civilă nr. 376 din 1 martie 2006 Tribunalului O l t, s-a respins acțiunea reclamanților Primăria C și a numitului împotriva pârâților și și a Prefecturii O, ce viza anularea titlului de proprietate emis pe numele. Curtea a mai reținut și faptul că Arhivele Naționale - Direcția județului O, au comunicat împrejurarea că această instituție nu deține acte de proprietate pentru numitului.
În raport de aceste împrejurări, a rezultat faptul că, inițial, în condițiile legii, s-a recunoscut dreptul de proprietate și a fost pusă în posesie familia iar aceasta, în mod legal - deoarece titlul de proprietate nu i-a fost anulat iar ocuparea unei părți din terenul deținut de această familie nu s-a făcut cu respectarea legii - deține și în prezent dreptul de proprietate și posesie asupra terenului, cu atât mai mult cu cât, folosirea terenului s-a făcut în mod continuu din anul 1996 și până în prezent, iar punerea în posesie a autorilor numitului nu s-a făcut, în condițiile în care raporturile juridice privind terenul au intrat în circuitul civil în baza unei hotărâri judecătorești prin folosirea autorităților specializare, respectiv executor judecătoresc.
În aceste condiții, în raport de dispozițiile art. 220 alin. 1 cod penal, Curtea a constatat că infracțiunii îi lipsește unul din elementele condiție al laturii obiective respectiv, ocuparea terenului care nu se afla în posesia altei persoane decât cea a inculpatului și familiei sale.
De altfel, inculpatul era în drept să se considere posesorul terenului atât timp cât titlul de proprietate nu a fost anulat, iar Arhivele Statului confirmau susținerea acestuia că autorul nu putea justifica cererea sa de a i se reconstitui dreptul de proprietate, astfel încât, nici în ceea ce privește latura subiectivă nu s-a putut reține existența unei intenții infracționale din partea inculpatului.
În ceea ce privește acuzația adusă inculpatului - în sensul că ocuparea terenului ar fi făcut-o prin desființarea semnelor de hotar și a reperelor de marcare ori prin violență - Curtea a reținut că în speță nu există nici o probă care să ateste că inculpatul ar fi exercitat acte de violență directă, nemijlocită, asupra vreunei persoane cu privire la acest teren și nici probe care să ateste că bornele făcute de familia ar fi fost distruse și ridicate de către inculpat, această acuzație întemeindu-se doar pe supoziția că, doar inculpatul ar fi avut interesul să procedeze în acest mod.
Prin cererea formulată pe rolul instanței la data de 02 februarie 2009, înregistrată sub nr-, a solicitat anularea deciziei penale nr. 844 de la 28 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția Penală și Pentru Cauze cu Minori, în dosarul nr-.
În motivarea contestației formulate, contestatoarea a susținut că nu s-a luat în considerare faptul că inculpatul nu a depus motivele de recurs în termenul de 5 zile așa cum este prevăzut de lege.
A mai arătat că probele administrate în caută au demonstrat în mod clar că inculpatul i-a ocupat, în mod abuziv, o suprafață de teren.
A mai arătat că soluția pronunțată de Cutea de Apel este nejustificată, atâta timp cât, din toate probele de la dosar, rezultă cu certitudine că inculpatul se face vinovat. A precizat că-și întemeiază contestația pe dispozițiile art. 386 și următoarele Cod procedură penală.
În motivarea contestației s-au mai arătat că, inițial, inculpatul a fost achitat de către Judecătoria Corabia în dosarul nr-, cu motivarea că fapta nu este prevăzută de legea penală și că instanța de control, respectiv Tribunalul O l t, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu aplic. art. 81, 82 Cod penal.
Potrivit dispozițiile art. 386 Cod procedură penală, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal prevăzută în art. 10 alin.1 lit. f -1Cod procedură penală, cu privire la acre existau probe în dosar; când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri pentru aceeași faptă și atunci când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514alin.11sau art. 38516alin.1 Cod procedură penală.
Instanța constată că nici una din împrejurările invocate în contestația în anulare nu se regăsește în cazurile prevăzute de art. 386 Cod procedură penală, enumerate mai sus.
Împrejurarea că într-o cauză penală recurentul nu respectă dispozițiile prevăzute de 38510Cod procedură penală, respectiv că motivele de recurs nu au fost depuse cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, nu constituie un caz de formulare a unei contestații în anulare. În acest caz instanța de recurs, potrivit dispozițiile art. 38510alin.21Cod procedură penală, ia în considerare cazurile de casare care, potrivit art. 3859alin.3 Cod procedură penală, se i-au în considerare din oficiu.
Ori, se constată din motivarea deciziei nr. 844 de la 28 noiembrie 2008, că soluția pronunțată de instanța de recurs, s-a întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, ce poate fi luat în considerare din oficiu, potrivit dispozițiile art. 3859alin.3 Cod procedură penală.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul, iar în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligată contestatoare la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea - parte civilă - domiciliată în C,-, județul O - împotriva deciziei penale nr. 844 de la 28 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția Penală și Pentru Cauze cu Minori în dosarul nr-.
Obligă contestatoarea la 5 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Aprilie 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red. jud.: -
/IB
Președinte:George CiobanuJudecători:George Ciobanu, Doru Filimon, Valentina Trifănescu
