Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 65/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 65
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatele, fiica lui și, născută la data de 26 septembrie 1929, domiciliată în comuna, sat Olteni nr. 122, județul P și, fiica lui și, născută la data de 07 septembrie 1948, domiciliată în comuna, sat Olteni nr. 147, județul P împotriva deciziei penale nr. 345 din 12.11.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii d Munte împotriva sentinței penale nr. 57 din 08.02.2007 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte, a fost desființată în parte sentința atacată în sensul că s-a dispus condamnarea inculpatelor și pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prev. și ped. de art. 220 alin. 1 cod penal la câte 1 an închisoare fiecare.
S-au aplicat disp. art. 71 și 64 lit. a și b cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
Prin aceeași decizie s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pentru fiecare inculpată pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 359 Cod proc. penală s-a atras atenția fiecărei inculpate asupra disp. art. 83 și art. 84 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate.
Cu aplic. art. 71 alin. 5 cod penal.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentele inculpate personal și asistate de avocat ales din cadrul Baroului B conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 12 dosar, precum și intimatul parte civilă personal și asistat de avocat ales din cadrul Baroului P conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 11 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile având pe rând cuvântul arată că nu au alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursurilor.
Apărător ales având cuvântul pentru cele două inculpate solicită instanței admiterea recursului, desființarea deciziei nr. 345 din 12.11.2007 a Tribunalului Prahova și menținerea sentinței penale nr. 57 din 08.02.2007 a Judecătoriei Vălenii d e Fără cheltuieli de judecată.
Decizia Tribunalului Prahova este neîntemeiată, recurentele nu au săvârșit infracțiunea de tulburare de posesie, terenul de la punctul din satul Olteni, fiind însușit ilegal de intimatul, fără titlu de proprietate, cu concursul primarului comunei.
Avocat ales având cuvântul pentru partea civilă solicită respingerea recursurilor formulate de cele două inculpate ca nefondate, arătând că hotărârea Tribunalului Prahova este legală și temeinică.
Partea civilă posedă titlu de proprietate asupra terenului. Inculpatele din prezenta cauză au mai avut un dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că inculpatele au cunoscut faptul că partea civilă avea titlu de proprietate asupra terenului dar au continuat să lucreze terenul.
Acestea nu au proces verbal de punere în posesie pentru terenul din prezenta cauză.
Concluzii de admitere a recursurilor formulate cu reținerea disp. art. 74 și 76 Cod penal cu coborârea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege având în vedere vârsta înaintată a inculpatelor.
Recurenta inculpată având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și susține că terenul este al său dar nu a primit titlu de proprietate pe acesta deși a solicitat la Primăria com..
Titlul de proprietate al intimatului nu este legal obținut.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt învederează instanței faptul că a solicitat titlu de proprietate pe teren dar nu i s-a acordat. Solicită admiterea recursului declarat.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin rechizitoriul nr.1270/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii d Muntes -a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor, fiica lui și, născută la 26.09.1929, în comuan, județul P și, fiica lui și, născută la 07.06.1948, în Olteni, județul P, fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 31 alin. 2 Cod penal rap. la art. 108 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, republicată.
Ca situație de fapt, s-a reținut că cele două inculpate au împiedicat pe partea vătămată să folosească o suprafață de teren ce îi aparține.
Prin sentința penală nr. 524 din 02.11.2005 Judecătoria Vălenii d Muntea dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii d Munte în vederea efectuării de cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunilor de distrugere și tulburare de posesie prev. și ped. de art. 217 Cod penal și art. 220 Cod penal.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii d Muntea fost admis de Tribunalul Prahova care, prin decizia penală nr. 97 din 30.10.2006, a casat sentința și a trimis cauza la prima instanță pentru continuarea judecății.
După reluarea judecății și administrarea probatoriilor, Judecătoria Vălenii d Munte, prin sentința penală nr.57 din 08.02.2007, în baza disp. art. 334.C.P.P. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prev. de art. 31 alin.2 Cod penal rap. la art. 108 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, republicată, și art. 108 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, republicată, în infracțiunea prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal pentru fiecare dintre inculpate și în baza art. 11 pct. 11 lit.a rap. la art. 10 lit.d C.P.P. s-a dispus achitarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal.
În soluționarea laturii civile, prima instanță a dispus obligarea inculpatelor în solidar la plata sumei de 1244,69 lei către partea civilă cu titlu de despăgubiri.
, fiecare inculpată a fost obligată la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța acestă sentință prima instanță a reținut că partea civilă este succesorul defunctei, așa cum rezultă din testamentul autentificat sub nr. 4806/12.03.1993 de notariatul de Stat al Județului P.
Prin titlu de proprietate nr.115/01.04 2003 eliberat de Comisia Județeană P pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, numitei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unor terenuri în suprafață de 2 ha. din care face parte și suprafața de 2.112. situat în intravilanul comunei, compusă din două parcele de 792. și respectiv 1230.
Invocând un drept de proprietate dobândit prin moștenire legală, inculpatele și au împiedicat-o pe partea civilă să folosească aceste terenuri în sensul că le-au cultivat și și-au însușit recolta.
Astfel, s-a reținut că potrivit declarațiilor date în fața instanței, deși în anul 2004 partea civilă a cultivat cartofi, inculpatele i-au distrus recolta, iar în anii următori au folosit terenul, pe care l-au împrejmuit, nepermițând părții civile să intre în posesia imobilului.
A mai reținut instanța fond că deși în cadrul acestui litigiu inculpatele nu au dovedit existența unui drept de proprietate asupra terenului, din probele administrate rezultă că prin actele materiale săvârșite au înțeles să exercite atribute specifice dreptului de proprietate. Astfel, martorii și au declarat că inculpatele au stăpânit terenul, fiind cunoscute ca proprietari, iar partea civilă ar fi încercat să îl cumpere de la acestea.
Prin urmare, s-a concluzionat că atât din comportarea în raporturile cu partea civilă și terții cât și din atitudinea manifestată în fața organelor judiciare rezultă că poziția psihică a inculpatelor nu echivalează cu intenția de a tulbura posesia părții civile.
Prima instanță a mai reținut că faptele expuse în rechizitoriu nu întrunesc elementele contitutive ale infracțiunii prev. de art. 108 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, republicată, că actele reținute în sarcina lor nu au fost săvârșite nici împreună, nici prin determinarea uneia de către cealaltă (fiecare stăpânind o porțiune determinată din terenul părții civile) așa încât în temeiul disp. art. 334.C.P.P. a schimbat temeiul juridic al faptelor în infracțiunea de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal iar apoi, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art.10 lit.d a C.P.P. dispus achitarea fiecărei inculpate pentru această din urmă infracțiune.
Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii d Munte susținând că în mod greșit prima instanță a dispus achitarea inculpatelor pentru infracțiunea prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal, întrucât deși notificate în numeroase rânduri de partea vătămată cu privire la dreptul de proprietate al acesteia, inculpatele au ocupat fără drept terenul în litigiu, faptă ce întrunește elementele contitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie.
S-a mai motivat că fapta a fost săvârșit cu intenție iar nu din culpă cum a reținut instanța de fond, întrucât inculpatele cunoașteau situația juridică a terenului, nefiind la primul contact cu legea penală pentru fapte de ocupare fără drept a terenului.
Prin decizia penală nr. 345 din 12.11.2007 Tribunalul Prahovaa admis apelul declarat de parchet, a desființat în parte sentința atacată, în sensul că în baza art. 220 alin. 1 Cod penal a dispus condamnarea inculpatelor și la câte 1 an închisoare fiecare, în condițiile prev. de art. 71 și 64 lit. a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind pentru fiecare inculpată un termen de încercare de 3 ani.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a dispune astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Din probele administrate în timpul urmăririi penale și a cercetării judecătoresti, rezultă că inculpatele și au cunoscut că partea civilă deține titlul de proprietate nr. 115/01.04.2003 asupra a două parcele de teren în suprafață totală de 2112 mp, situate pe raza comunei, moștenite de la numita și cu toate acestea, ambele au continuat să folosească terenul în suprafață de 792. cultivându-l cu porumb și însușindu-și recolta.
De asemenea, s-a reținut că inculpatele au mai fost cercetate în dosarul penal nr. 615/P/2004 al Parchetului de pe lăngă Judecătoria Vălenii d Munte, dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală a acestora și sancționarea lor cu amendă administrativă pentru fapte asemănătoare. După aplicarea acestei sancțiuni, cele două inculpate au solicitat numiților și să construiască un gard împrejumuitor la terenul în litigiu asigurăndu-i că terenurile le aparține.
Ambele inculpate au recunoscut în fața instanței de apel că partea civilă are titlul de proprietate asupra terenurilor, însă au susținut că acest titlu este fals deoarece ele stăpănesc terenul dinaintea colectivizării.
Tribunalul a reținut că faptele inculpatelor și de a ocupa fără drept și de a cultiva terenul în suprafață de 792. situat pe raza comunei pentru care partea vătămată are titlu de proprietate valabil întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin.1 Cod penal.
Susținerea inculpatelor în sensul că titlul de proprietate al părții vătămate este fals a fost înlăturată de tribunal cu motivarea că aceasta nu a fost confirmată de nicio probă și prin urmare, până la anularea sa, acest titlu este valabil.
Drept urmare, admițând apelul declarat de Parchet, Tribunalul a desființat în parte sentința și a dispus condamnarea fiecărei inculpate în temeiul disp. art. 220 alin. 1 Cod penal.
Referitor la individualizarea pedepselor, instanța de control judiciar a avut în vedere criteriile cuprinse în art. 72 și persoana inculpatelor, care au o vârstă înaintată și au recunoscut săvărșirea faptelor, negând însă dreptul de proprietate al părtii vătămate, așa încât a aplicat pedepse orientate către minimul special, dispunând totodată suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Împotriva deciziei penale nr. 345/12.11.2007, au declarat recurs inculpatele și, care au criticat hotărărea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului conform art. 38510alin.1 și 2 inculpatele C.P.P. au suținut că în mod greșit instanța de apel a dispus condamanrea fiecăreia la pedeapsa de un an închisoare în condițiile prev. de art. 81, deoarece nu se fac vinovate de săvărșirea infracțiunii de tulburare de posesie pred. și prev. de art. 220 alin. 1 din codul penal.
S-a susținut de către inculpate că terenul în litigiu le-a aparținut acestora și prin urmare au stăpănit acest teren în calitate de proprietare.
Totodată au arătat că au făcut demersurile legale pentru a recupera terenul, însă nu au reușit până in prezent din cauza falsurilor făcute de Primarul comunei.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Curtea, examinând decizia recurată, în raport de criticiile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859pct.18 C.P.P. pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, în limitele prev. de art. 3859alin.3 și 4 C.P.P. constată că recursurile declarate de inculpate sunt fondate, însă pentru alte considerente decât cele invocate, după cum se va arăta în continuare:
Pe baza mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv, plângerea și declarația părții vătămate, testamentul autentificat de fostul Notariat de Stat al județului P sub nr. 4806/12.03.1993, titul de proprietate nr. 115 din 01.04.2003, procesul -verbal din 15.09.2004, declarațiile martorilor și, adeverința nr. 2374 din 06.09.2004 eliberată de primăria comunei și declarațiile inculpatelor, instanța de apel a reținut în mod corect și complet situația de fapt din care rezultă că deși aveau cunoștință de împrejurarea că partea vătămată este proprietarul a două parcele de teren în suprafață totală de 2112. situat pe raza comunei în calitate de succesor al defunctei, au ocupat fără drept pe cel în suprafată de 792. pe care l-au cultivat cu porumb și și-au însușit recolta.
Mijlocele de probă la care s-a făcut referire anterior au fost complet analizate și just apreciate de tribunal care, reținând vinovăția inculpatelor, în forma prevăzută de lege, în mod temeinic și legal a dispus condamnarea fiecăreia pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prev. și ped. de art.220 alin. 1 Cod penal, infirmând soluția primei instanțe care dispusese, în mod greșit, achitarea inculpatelor în temeiul disp.art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit. d
C.P.P.În mod just tribunalul a reținut că inculpatele, cu intenție directă, au ocupat fără drept terenul aflat în proprietatea părții vătămate, dat fiind că au avut cunoștință de împrejurarea că acestuia i-a fost emis titulul de proprietate și cu toate acestea, bazându-se pe faptul că anterior cooperativizării, fiecare a stăpânit, în calitate de moștenitoare respectivul teren, au continuat să-l ocupe pe cel în suprafață de 792. pe care l-au îngrădit, l-au cultivat și și-au însușit recolta, așa cum rezultă atât din probatoriile administrate în cauză cât și din declarațiile inculpatelor, date în fața instanței de apel.
Apărarea recurentelor inculpate în sensul că Titlul de proprietate nr. 115/01.04.2003, de care se prevalează partea vătămată, a fost emis cu încălcarea normelor legale în materie, în mod corect a fost înlăturată de tribunal și nu poate fi avută în vedere nici de curte, câtă vreme, până în prezent, acestea nu au făcut dovada că acest act a fost anulat de instanța de judecată, așa încât titlul este valabil și face dovada dreptului de proprietate al părții vătămate, aceasta fiind îndreptățită să exercite toate atributele derivând din acest drept, inclusiv posesia.
Cum inculpatele au ocupat fără drept acest teren, în mod temeinic și legal s-a dispus condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prev. și ped. de art. 220 alin. 1 Cod penal, așa încât toate criticile acestora ce vizează nevinovăția lor se privesc ca nefondate, soluția pronunțată de tribunal fiind justă.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor se constată că instanța de apel a avut în vedere criterile cuprinse în art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, respectiv închisoarea de la 1 la 5 ani, amploarea acestui fenomen infracțional și persoana inculpatelor, necunoscute cu antecedente penale, aplicând fiecăreia, pedeapsa de 1 an închisoare, în condițiile prev. de art. 81 Cod penal.
Cu toate acestea, Curtea apreciază că în raport de vârsta fiecărei inculpate, nivelul de înțelegere și pregătire precum și atitudinea manifestată pe parcursul cercetării judecătorești, inclusiv în fața instanței de recurs în sensul recunoașterii săvârșirii faptei, se impunea reținerea în favoarea fiecăreia, a circumstanțelor judiciare atenuante facultative prev. de art. 74 lit. a și c și alin. 2 din Codul penal, cu consecința aplicării unor pedepse sub limita minimă prevăzută de lege, conform art. 76 lit. d Cod penal.
Prin urmare, în baza disp. art. 38515pct. 2 lit.d Cod procedură penală vor fi admise recursurile declarate de inculpate, se va casa în parte decizia în latură penală și, reținând în favoarea fiecărei inculpate disp. art. 74 alin. 1 lit. a și c și alin. 2 Cod penal se va aplica o pedeapsă aptă să răspundă exigențelor cerute de art. 52 Cod penal privind scopul preventiv educativ și sancționator, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform disp. art. 81 Cod penal și reducerea termenului de încercare în mod corespunzător.
Neexistând alte critici și nefiind constatate nulități de ordine publică care să afecteze legalitatea deciziei recurate, vor fi menținute restul dispozițiilor acesteia.
În baza disp. art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpatele, fiica lui și, născută la data de 26 septembrie 1929, domiciliată în comuna, sat Olteni nr. 122, județul P și, fiica lui și, născută la 07.09.1948, domiciliată în comuna, sat Olteni nr. 147, județul P, împotriva deciziei penale nr. 345 din 12 noiembrie 2007 Tribunalului Prahova.
Casează în parte, în latura penală, decizia penală nr. 345 din 12 noiembrie 2007 Tribunalului Prahova.
Modifică pedepsele aplicate inculpatelor și în sensul că reține circumstanțe atenuante prev. de art. 74 al. 1 lit. a și c, alin. 2 și art. 76 al. 1 lit. d Cod penal, dispunându-se reducerea acestora de la câte 1 (un) an închisoare la câte 3 (trei) luni închisoare, precum și a termenului de încercare prev. de art. 82 Cod penal de la 3 ani, la 2 ani și 3 luni.
Menține restul dispozițiilor deciziei atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
4 ex/30.01.2007
Red.
Tehnored.
341/2006 Judecătoria Vălenii d Munte
a- Tribunalul Prahova
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Elena Negulescu, Ioana Nonea
