Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 107/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - OUG nr. 195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Decizia nr. 107
Ședința publică din 22 februarie 2010
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Hetriuc Laurențiu Marius
JUDECĂTOR 3: Androhovici
Grefier
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava este reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în com., sat - -, jud. S, împotriva deciziei penale nr. 265 din 16 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal se prezintă avocat ales pentru inculpatul recurent și inculpatul intimat, lipsă fiind aceștia și inculpatul intimat .
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constatând recursul în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru inculpatul recurent solicită, în temeiul disp. art. 3859pct. 18 Cod pr. penală, admiterea recursului, casarea deciziei și achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod pr. penală, având în vedere că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția. În opinia apărării, printr-o apreciere eronată a probatoriului administrat s-a ajuns la condamnarea inculpatului, în cauză, organele de urmărire penală nefăcând dovada că inculpatul ar fi cunoscut faptul că seria caroseriei nu este identică cu seria caroseriei de pe certificatul de înmatriculare, astfel încât prezumția de vinovăție sub forma intenției nu a fost dovedită. Având în vedere și concluziile scrise depuse cu ocazia dezbaterii apelului, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei ca legală și temeinică, apreciind că din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatului, astfel încât nu se impune achitarea acestuia.
Declarând închise dezbaterile, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 265/16.11.2009 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr- în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală au fost admise apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 278 din 16.09.2008 a Judecătoriei Gura Humorului și în baza art. 373 Cod de procedură penală au fost extinse efectele apelului și cu privire la inculpatul; a fost desființată în parte sentința apelată, iar în rejudecare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod de procedură penală a fost achitat inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în declarații și port ilegal de armă, prevăzute și pedepsite de art. 292 Cod penal și, respectiv art. 11alin. 1 din legea 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. a și art. 33 lit. a Cod penal, a fost înlăturată dispoziția de aplicare a art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal și de contopire a pedepselor aplicate cu privire la inculpatul; în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod de procedură penală a fost achitat inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații prevăzută și pedepsită de art. 292 Cod penal, a fost înlăturată dispoziția de aplicare a pedepsei accesorii și de menținere a liberării condiționate cu privire la inculpatul, a fost înlăturată dispoziția de obligare a acestui inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat; în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod de procedură penală a fost achitat inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de port ilegal de armă, prevăzută și pedepsită de art. 11alin. 1 din legea 61/1991, au fost înlăturate dispozițiile de contopire, în baza art. 34 lit. b și 85 Cod penal a pedepsei aplicate de prima instanță cu privire la infracțiunea de port ilegal de armă prevăzută și pedepsită de art. 11alin. 1 din legea 61/1991, cu celelalte pedepse aplicate inculpatului; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței ce nu contraveneau deciziei iar în baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
În motivarea acestei soluții Tribunalul Suceavaa reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 278 din 16.09.2008 a Judecătoriei Gura Humorului a fost condamnat inculpatul -, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a deține permis de conducere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 86 alin.1 din OUG195/2002, modificată, la pedeapsa de 1 an închisoare.
Inculpatul - a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, faptă prevăzută și pedepsită de art. 85 alin.1 din OUG195/2002, modificată, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 1an închisoare.
Același inculpat a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de armă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 1 ind.1 alin.1 din Lg. nr. 61/ 1991, modificată, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută la art. 64 lit. a teza a II a și Cod penal.
S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul - a fost condamnat prin prezenta sentința penală sunt concurente cu infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a deține permis de conducere - faptă prevăzută și pedepsită de art.78 alin.1 din nr.OUG195/2002, rep.(actualmente art.86 alin.1) mod. cu aplicarea art.74, 76 lit. Cod penal, la care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr.110 din 27 aprilie 2007 Judecătoriei Gura Humorului, definitivă prin neapelare, la o pedeapsă de 3 luni închisoare, suspendată condiționat, în temeiul art. 81 Cod penal, pe o durată de 2 ani și 3 luni, conform art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 85 Cod penal, a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare, la care inculpatul - a fost condamnat prin sentința penală nr.110 din 27 aprilie 2007 Judecătoriei Gura Humorului, definitivă prin neapelare.
În temeiul art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul - să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
În temeiul art. 85 alin. 3 Cod penal și art. 81 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 Cod penal.
Conform art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
În temeiul art.71 alin.4 Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, faptă prevăzută și pedepsită de art. 85 alin.1 din OUG195/2002, modificată, cu aplicarea art. 37 lit. Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare.
Același inculpat a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, faptă prevăzută și pedepsită de art. 292 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare.
De asemenea, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de armă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 1 ind. 1 alin.1 din Lg. nr. 61/ 1991, modificată, cu aplicarea art. 37 lit. a și art. 33 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută la art. 64 lit. a teza a II a și b Cod penal.
S-a menținut beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă rămas neexecutat de 448 zile închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 384 din 8 iulie 2004 Judecătoriei Gura Humorului.
Judecătoria Gura Humorului, prin aceeași sentință l-a condamnat și pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, faptă prevăzută și pedepsită de art. 292 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.71 alin.1 Cod penal i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută la art. 64 lit. a teza a II a și b Cod penal.
A menținut beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă rămas neexecutat de 564 zile închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 256 din 9 aprilie 2004 Tribunalului Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 327 din 1 noiembrie 2004 Curții de Apel Suceava.
Fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din 4 iulie 2007 - Dosar nr. 363/P/2007 - al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humoruluia fost trimis în judecată inculpatul -, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere - prev. și ped. de art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002, rep. de punere în circulație și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare - prev. și ped. de art.85 alin.1 din aceeași ordonanță, precum și de port ilegal de armă - prev. și ped. de art.1 1 ind.1 alin.1 din Lg. Nr.61/1991, cu aplicarea prevederilor art.33 lit.a Cod penal.
S-a mai dispus trimiterea în judecată și a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de punere în circulație și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare - prev. și ped. de art.85 alin.1 din aceeași ordonanță, precum și de fals în declarații - prev. și ped. de art. 292 Cod penal și de port ilegal de armă - prev. și ped. de art.1 1 ind.1 alin.1 din Lg. Nr.61/1991, cu aplicarea prevederilor art.33 lit.a Cod penal.
De asemenea, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații - prev. și ped. de art. 292 Cod penal.
În sarcina inculpaților, s-au reținut următoarele:
La data de 7 aprilie 2007, în jurul orelor 23,00, un echipaj al Poliției orașului, aflat în executarea unei patrulări potrivit planului de măsuri pentru sărbătorile de paște, se afla în patrulare pe raza satului -, în apropierea bisericii.
Acest echipaj a observat rulând pe strada -, dinspre biserică spre barul aparținând Societății Comerciale, un autoturism marca 1310 de culoare roșie, cu numărul de înmatriculare -, despre care se știa că aparține lui, din orașul, satul -, județul S, condus uneori de către inculpatul -, cunoscut că nu deține permis de conducere.
Sesizând prezența autoturismului în trafic, patrula de poliție a observat că, la volan, se afla inculpatul -, iar în mașină se mai aflau încă patru persoane.
La vederea patrulei de poliție, inculpatul - s-a speriat și, pentru a nu fi oprit de către aceasta, a accelerat, îndreptându-se în viteză spre podul de pe râul, în direcția barului aparținând Societății Comerciale, L, circulând cu viteză pe strada -, motiv pentru care patrula de poliție a trecut la urmărirea acestuia.
După traversarea podului de pe râul, autoturismul, condus în continuare de către același inculpat, a intrat pe Drumul Județean 177, a mărit viteza de circulație, deși era urmărit de către echipajul de poliție.
Sesizând că nu poate scăpa de urmărire, inculpatul a ajuns pe strada -, a virat spre dreapta pe o uliță ce duce în prundul râului, continuând să ruleze cu viteză pe acest drum înfundat, pe o distanță de aproximativ un kilometru, după care drumul s-a înfundat.
Ajungând în acest punct, inculpatul - a deschis portiera autoturismului, a coborât de la volan, fugind și de la mașină, lucru pe care l-au făcut și alte trei persoane aflate în mașină, în timp ce a cincea persoană a rămas în autoturism, ascunzându-se între bancheta din spate și scaunele din față, loc în care a fost identificat de către echipajul de poliție.
S-a procedat la identificarea acestei persoane, constatându-se că se numește, cu domiciliul în orașul, acesta confirmând și faptul că autoturismul era condus de către inculpatul -.
De asemenea, s-a procedat la verificarea interiorului autoturismului, în prezența martorilor asistenți, identificându-se o din lemn, tip baseball, aflată lângă scaunul conducătorului auto.
S-a constatat că autoturismul are nr. de înmatriculare -, cu seria de caroserie nr. UU-H-, ce a fost identificată pe locul dreapta a autoturismului, ocazie cu care s-au ridicat mai multe urme papilare de pe portiera conducătorului auto, în vederea examinării criminalistice, iar după terminarea acestor activități, fiind încheiat un proces verbal de constatare, semnat de toate persoanele prezente.
S-a procedat la audierea martorului ocular, care a declarat că, la data de 7 aprilie 2007, în jurul orelor 22,00, aflându-se pe strada - se îndrepta spre din această localitate, pentru a participa la slujba de . moment în care, lângă el, a oprit autoturismul marca 1310, cu numărul de înmatriculare -, condus de către inculpatul -, însoțit de către, și, toți din aceeași localitate, primul propunându-i să se deplaseze împreună cu ei.
După ce s-a urcat pe bancheta din spate a autoturismului, acesta a circulat pe strada -, până la Stația unde a alimentat, după care s-a îndreptat spre localitatea, circulând pe 177 A, după care a revenit apoi în localitatea -, pe același traseu, în tot acest timp autoturismul fiind condus de către inculpatul .
A mai arătat că, la întoarcerea din localitatea -, autoturismul în care se afla s-a intersectat cu cel al echipajului de poliție, care a sesizat prezența la volan a inculpatului - și a trecut la urmărirea acestuia, că acesta a încercat să scape de urmărire, accelerând, după care, la un moment dat, i-a cerut lui să treacă la volan, că acesta a refuzat, astfel că el a continuat să circule pe 177 A, ajungând cu autoturismul în prundul râului, unde le-a strigat și celorlalți ocupanți ai mașinii să fugă, pentru a nu fi reținuți de către organele de poliție, lucru pe care nu l-a făcut și martorul.
Același martor a declarat că, în autoturism se mai aflau - pe scaunul din dreapta -, și - pe bancheta din spate.
La audiere, martorul a indicat, dintr-un grup de fotografii, pe conducătorul autoturismului în persoana inculpatului.
Martorul - a declarat că, la data de 7 aprilie 2007, în jurul orelor 21,00, a plecat de la domiciliu în direcția bisericii din localitatea, județul S, cu intenția de a participa la slujba de . iar în apropierea bisericii s-a întâlnit cu inculpații -, și, care se aflau lângă autoturismul în cauză.
A arătat că i-a întrebat pe aceștia dacă nu merg spre casă întrucât nu începuse slujba, la care inculpatul - i-a spus că îl va duce acasă, dacă va alimenta autoturismul, lucru cu care martorul a fost de acord, că el știa că acesta îi aparține lui.
Potrivit martorului, inculpatul - s-a urcat la volan, în dreapta șoferului și pe bancheta din spate, după care - a pornit autoturismul, circulând pe strada -, unde l-a găsit pe, pe care l-a invitat în autoturism, iar acesta s-a urcat în spate, după care s-au deplasat în direcția Stației unde a alimentat, după care și-a continuat drumul pe 177 A, în direcția localității, parcurgând aproximativ 8 km, circulând pe același traseu în satul -, loc în care s-a intersectat cu echipajul de poliție aflat în patrulare.
de poliție a sesizat cine se află la volan, aspect despre care și-a dat seama și inculpatul -, iar în momentul în care echipajul de poliție a trecut la urmărire, inculpatul - a încercat să fugă, îndreptându-se spre, iar după aceea i-a cerut martorului să treacă el la volan, lucru pe care l-a refuzat, motiv pentru care cel aflat la volan a continuat să accelereze, în timp ce circula pe 177 a, în direcția, iar când a ajuns pe strada - a virat la dreapta, pe un drum lăturalnic, în direcția prundului râului, continuând să ruleze aproximativ un km, pe un drum lăturalnic, în direcția prundului, iar în momentul în care drumul s-a înfundat, le-a cerut însoțitorilor să fugă din autoturism, pentru a nu fi identificați de echipajul poliției și doar a rămas la autovehicul.
Martorul - a arătat că, după fuga de la locul abandonării autoturismului, s-a deplasat la domiciliul său, s-a schimbat de hainele ude, după care a mers la biserică, că, la data de 8 aprilie 2007, în jurul orelor 2,00 fost sunat pe telefonul mobil de către inculpatul -, care i-a spus că a luat autoturismul din locul unde a fost abandonată, solicitându-i să declare la poliție că el ar fi condus autoturismul în acea seară, lucru pe care l-a refuzat, știind că autoturismul are nr. de înmatriculare false.
A menționat și faptul că, pe data de 9 aprilie 2007, fost sunat din nou de către același inculpat și care i-a adus la cunoștință că el a declarat la poliție că martorul acesta a condus mașina în seara de 7 aprilie 2007, că el trebuie să confirme acest lucru, discuție în care, din nou, martorul i-a spus inculpatului - că nu va face ceea ce i-a cerut, știind că autoturismul are numere false de înmatriculare.
Martorul - a declarat că, în cursul lunii ianuarie 2007, vândut un autoturism marca, 1310, cu numărul de înmatriculare - și seria de caroserie - inculpatului, din orașul, strada - -, că nu mai știe nimic de acest autoturism de la data vânzării.
Inculpatul a recunoscut că îi aparține autoturismul, că l-a cumpărat de la și întrucât nu deține permis de conducere, autoturismul este condus de persoane care dețin acest permis.
S-a reținut că, la audiere, inculpatul - rudă cu inculpatul -, a încercat să ascundă organelor de poliție situația reală, declarând că, la acea dată, autoturismul ar fi fost condus de către -, iar la verificarea certificatului de înmatriculare, s-a constatat că autoturismului îi corespunde o altă serie decât cea menționată pe caroserie.
La data de 12 iunie 2007, s-a procedat la o nouă audiere a inculpatului, căruia i s-au prezentat învinuirile aduse, probele aflate la dosar, dar inculpatul a refuzat să dea declarație, solicitând documentarea faptelor comise.
Cu ocazia audierii, inculpatul - nu a recunoscut faptele comise, deși i s-au prezentat probe care dovedeau vinovăția, susținând, în continuare, conducerea autovehiculului de către - și solicitând probarea învinuirilor aduse, refuzând să mai dea declarații.
Inculpatul, frate cu inculpatul, la audiere, a declarat fals că autoturismul ar fi fost condus de către, că acesta nu a oprit la semnalele poliției, fiindu-i frică, iar, în momentul prezentării de probe contrare susținerilor sale, a refuzat să mai dea alte declarații, solicitând, la rândul său, probarea vinovăției și menținându-și declarația dată.
Prin adresa nr.90234 din 19 aprilie 2007 ASs -a constatat că seria de caroserie cu nr. -, ce a fost identificată la data de 7 aprilie 2007, ca fiind a autoturismului 1310, de culoare roșie și cu numărul de înmatriculare -, iar seria de caroserie aparține nr. de înmatriculare - este -, astfel că nr. de înmatriculare Sv-02- este fals.
Cu adresa nr.90233, s-a comunicat că inculpatul - nu figurează ca deținând permis de conducere.
Audiat în instanță, la termenul din 28 septembrie 2007, inculpatul - a arătat că își menține declarațiile date anterior, că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, că nu se afla la volanul autoturismului în cauză, că acest lucru a fost pus în sarcina sa de către un lucrător de poliție, care îi poartă, că se afla la volan, dar a fugit întrucât consumase bere, că mașina aparține lui, dar numerele de înmatriculare nu erau false, iar numerele puse ca false ar fi fost fotografiate de pe o mașină care i-a aparținut și pe care a vândut-o la fier vechi, că el ocupa în mașină locul din spatele șoferului, în dreapta șoferului, și, în partea din spate, că - a plecat cu cheile mașinii.
Audiat, la același termen de judecată, inculpatul a arătat că își menține declarațiile date anterior, că nu se consideră vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, motivele fiind cele susținute și de către inculpatul -, că autoturismul a fost condus de către -, dar nu poate preciza motivele pentru care el a fost trimis în judecată, că a fugit de la mașină, întrucât șoferul acesteia le-a spus să facă acest lucru, pentru ca lucrătorii de poliție să nu aibă probe împotriva sa.
Inculpatul a fost audiat la termenul din 19 octombrie 2007, prilej cu care a arătat că își menține declarațiile date anterior, că nu mai reține exact derularea evenimentelor, dar că era în seara de . când a plecat împreună cu, - și, spre din satul -, autoturismul fiind condus de către, după aceea spre, revenind în -, că, la reîntoarcerea din -, s-au întâlnit cu o mașină de poliție, care urca, autoturismul în care se afla el, lovind cu oglinda mașina poliției, ușor, motiv pentru care au fugit spre, au luat-o spre, unde au abandonat mașina, fugind, așa cum le-a spus cel aflat la volan, că nu-și poate explica de ce a fost trimis în judecată - și nu -.
Martorul din lucrări a arătat în instanță că își menține declarația dată la organele de urmărire penală, precizând că era în seara de . după orele 12,00, având în vedere că se afla în trafic, a fost rugat de lucrători ai Poliției să se deplaseze, pe prundul orașului, lângă Stația de sortare, pe motiv că au urmărit niște tineri din, care circulau cu o mașină roșie, că a mers în acel loc, unde a văzut că era vorba de un autoturism marca că se făceau fotografii de către lucrătorii de poliție, probabil la caroserie și motor, după care el a plecat.
A menționat că, din cele relatate de lucrătorii de poliție, acei tineri nu au vrut să oprească mașina la semnalul lor, astfel că s-a procedat la urmărirea lor, că acei tineri au abandonat autoturismul în momentul în care și-au dat seama că nu mai pot continua drumul, că nu i s-a indicat numele acelor persoane.
Audiat, la termenul din 14 decembrie 2007, martorul din lucrări - a arătat că își menține declarația dată la organele de urmărire penală, susținând că autoturismul a fost condus de către inculpatul -, la data respectivă fiind seara de înviere, că a mers pe drumul de la -, spre biserică, că organele de poliție se aflau la biserică și i-au cerut conducătorului auto să tragă pe dreapta, că acesta nu a dat curs cererii și s-au deplasat înspre, oprind mașina doar după ce au ajuns pe malul apei, cerându-le să părăsească mașina, lucru pe care l-a făcut și el.
A mai menționat că avea cunoștință despre faptul că inculpatul - a urmat cursuri pentru obținerea permisului de conducere, dar nu știe dacă acesta a trecut examenul și a obținut acest permis, că nu avea cunoștință despre numerele false de înmatriculare ale mașinii, că în mașină a fost găsită o din lemn, că inculpații ar fi declarat că el se afla la volanul autoturismului în cauză, precizând că el are permis de conducere, că acesta nu i-a fost reținut de către lucrătorii de poliție, că, nici la data accidentului, nu i s-a reținut permisul.
Martorul din lucrări a fost audiat la termenul din 8 februarie 2008, arătând că nu își menține declarația dată la organele de urmărire penală, întrucât la acea dată se afla în stare de ebrietate, iar poliția din l-a forțat să dea acea declarație, că în seara respectivă - seara de . el era în stare de ebrietate și, întrucât dorea să ajungă acasă - s-a urcat într-o mașină de culoare roșie, la volanul căreia se afla, lângă el, inculpatul, iar în spate și, că era cald în mașină și, din cauza stării în care se afla, a adormit și s-a trezit doar în momentul în care se afla pe pârâul, iar poliția în spatele lor.
A precizat că locuiește pe strada -, că mașina se deplasa în acea direcție, că i s-a dictat de către lucrătorii de poliție ce să scrie, fiind chiar amenințat că va fi pălmuit, deși le-a adus acestora la cunoștință despre cine se afla la volan, că a scris ce i s-a dictat, fiindu-i frică de către lucrătorii de poliție.
Referitor la martorul a susținut că acesta a negat că se afla la volan, fiindu-i teamă de tatăl său și că va rămâne fără permis, având în vedere că nu a oprit la solicitarea lucrătorilor de poliție, dar nu știe motivul pentru care acesta nu a oprit și nici dacă acest martor ar fi consumat băuturi alcoolice în acea seară.
Privitor la martorul, s-a depus la dosar, la termenul din 20 februarie 2008, procesul verbal de sesizare din oficiu din 15 februarie 2008, întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, cu privire la săvârșirea de către acest martor a infracțiunii de mărturie mincinoasă - prev. de art.260 Cod penal, cauza fiind trimisă Poliției Orașului, în vederea efectuării cercetărilor.
Martorul Cosar, audiat la 20 februarie 2008, precizat că își menține declarația dată la organele de urmărire penală, arătând că, prin luna martie 2007, nu mai reține exact, a cumpărat de la inculpatul - un telefon mobil, plătind parțial prețul, că i l-a restituit, neavând bani pentru diferență, în ajunul . că nu are cunoștință despre împrejurările cauzei, inculpatul venind la domiciliul său cu, zis, într-un autovehicul condus de, că nu l-a văzut niciodată conducând pe.
La același termen de judecată, a fost audiat și martorul în circumstanțiere al inculpaților, care a arătat că îi cunoaște pe inculpați de mai mult timp, fiind consăteni, că inculpații au mai avut probleme, că inculpații nu sunt agresivi.
Raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică întocmit în cauză și aflat la dosar relevă că fragmentul de urmă papilară, ilustrat în foto nr.1, ridicat cu ocazia cercetării locului faptei, de pe rama portierei stânga, deasupra geamului, a fost creat de impresiunea degetului inelar de la mâna dreaptă a persoanei ce figurează în evidențele Serviciului Criminalistic din cadrul Inspectoratului Județean S, cu datele de stare civilă privind pe inculpatul din prezenta cauză, -.
La termenul din 23 mai 2008, după punerea în discuția părților, s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul, în sensul aplicării prevederilor art.37 lit.a Cod penal, față de mențiunile din cazierul acestuia.
Examinând probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut aceeași situație de fapt cu cea descrisă în actul de sesizare a instanței și a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea acelorași infracțiuni cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată.
Față de actele aflate la dosar, instanța de fond a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul - a fost condamnat prin prezenta sentință penală sunt concurente cu infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere - faptă prevăzută și ped. de art.78 alin.1 din OUG nr.195/2002, rep. - actualmente art.86 alin.1 - mod. cu aplicarea prev. art.74, 76 lit.d Cod penal, la care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr.110 din 27 aprilie 2007 Judecătoriei Gura Humorului, definitivă prin neapelare, la o pedeapsă de 3 luni închisoare, suspendată condiționat, în temeiul art.81 Cod penal, pe o durată de 2 ani și 3 luni, conform art.82 Cod penal, împrejurare față de care a făcut aplicarea art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, inculpatul - urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, pedeapsă de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal.
La individualizarea pedepsei prima instanță a avut în vedere prevederile art. 72 Cod penal și anume: circumstanțele reale, gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, împrejurările săvârșirii acesteia, urmările produse, persoana inculpatului, existența antecedentelor penale, poziția avută în cursul urmăririi penale și în fața instanței, vârsta acestuia, că dovedește perseverență infracțională, limitele pedepselor pentru fiecare infracțiune, scopul pedepsei, conștientizarea de către inculpat asupra faptelor săvârșite și, nu în ultimul rând, reeducarea inculpatului.
Apreciind că scopul pedepsei aplicate poate fi realizat chiar fără executarea acesteia, instanța de fond, în temeiul art. 85 alin. 3 Cod penal și art. 81Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 Cod penal, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal.
De asemenea s-a dispus condamnarea inculpatului și față de infracțiunile săvârșite, prima instanță a menținut beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă rămas neexecutat de 448 zile închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.384 din 8 iulie 2004 Judecătoriei Gura Humorului, apreciind că se poate dispune acest lucru în raport de situația existentă.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 72 Cod penal și anume: circumstanțele reale, gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, împrejurările săvârșirii acesteia, urmările produse, persoana inculpatului, existența antecedentelor penale, poziția avută în cursul urmăririi penale și în fața instanței, vârsta acestuia, că dovedește perseverență infracțională, limitele pedepselor, scopul pedepsei, conștientizarea de către inculpat asupra faptelor săvârșite și, nu în ultimul rând, reeducarea inculpatului.
De asemenea s-a dispus condamnarea inculpatului și față de infracțiunile săvârșite de către acest inculpat, prima instanță a menținut beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă rămas neexecutat de 564 zile închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.256 din 9 aprilie 2004 Tribunalului Suceava, definitivă prin Decizia penală nr.327 din 1 noiembrie 2004 Curții de Apel Suceava, apreciind că se poate dispune acest lucru în raport de situația existentă.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 72 Cod penal și anume: circumstanțele reale, gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, împrejurările săvârșirii acesteia, urmările produse, persoana inculpatului, existența antecedentelor penale, poziția avută în cursul urmăririi penale și în fața instanței, vârsta acestuia, că dovedește perseverență infracțională, limitele pedepselor, scopul pedepsei, conștientizarea de către inculpat asupra faptelor săvârșite și, nu în ultimul rând, reeducarea inculpatului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat apel inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că în mod greșit au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Astfel, pentru infracțiunea de fals în declarații au solicitat achitarea lor în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. "a" Cod procedură penală, întrucât elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații în modalitatea în care a fost săvârșită de către ei nu poate exista.
Referitor la săvârșirea infracțiunii de punere în circulație a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare este de observat că numerele de înmatriculare de pe mașina inculpatului sunt identice cu numerele de înmatriculare specificate în certificatul de înmatriculare existent la dosarul cauzei, mașină care a fost achiziționată de inculpat de la martorul. În mod evident, inculpatul nu avea de unde să cunoască faptul că numerele de pe caroseria autoturismului nu sunt identice cu cele de pe certificatul de înmatriculare pentru că această obligație de a verifica identitatea numărului de caroserie cu actele de fabricație sau cu certificatul de înmatriculare, revine -ului cu prilejul înmatriculării și altor structuri speciale cu prilejul efectuării inspecției tehnice anuale a autoturismului. În speță autoturismul era înscris în circulație, avea asigurarea plătită, avea numerele aplicate, astfel încât inculpatul nu avea cum să observe și să verifice aceste aspecte care țineau cu totul și cu totul de alte organe.
În această situație apreciază că infracțiunii îi lipsește unul dintre elementele constitutive sub aspectul laturii subiective, respectiv intenția, motiv pentru care se impune achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de Legea nr. 61/1991 au solicitat achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală întrucât, din punctul său de vedere, autoturismul nu este un loc public astfel încât latura obiectivă a infracțiunii nu poate exista. De altfel, bâta, în sensul prevăzut de Legea 61 nu reprezintă o armă. Este o de baseball, folosită într-un sport, având cu totul și cu totul o altă destinație. Ca atare, latura obiectivă a infracțiunii prev. de art.1/1 din Legea 61 cere cu necesitate ca în locul public să fie folosite sau purtate arme albe, respectiv cuțit, pumnal, șiș, box, ori alte asemenea arme albe fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire iar aceste activități să se realizeze în locuri și împrejurări care ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a unor persoane ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică. Ori, din punctul său de vedere, așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, aceste elemente constitutive ale infracțiunii prevăzute de Legea 61 nu au fost îndeplinite.
În subsidiar au solicitat reținerea de circumstanțe atenuante facultative și aplicarea unei pedepse orientate spre minimul general prevăzut de codul penal, iar pentru aplicarea pedepsei amenzii.
Verificând sentința apelată în raport de criticile formulate și prevederile art. 371, art. 373 și art. 378 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că apelurile formulate sunt întemeiate.
În primul rând sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 11alin. 1 din legea 61/1991, Tribunalul a constatat că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. În autoturismul în care se aflau inculpații a fost descoperită de către organele de poliție o de baseball, obiect ce nu se încadrează în enumerarea limitativă de la textul de lege indicat și nici în categoria de obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire. Deși este notorie împrejurarea că obiecte de natura celui identificat sunt în posesia conducătorilor de autovehicule în scopul de se apăra sau de a agresa, bâta de baseball nu este fabricat sau confecționat în acest scop, este echipament accesoriu în desfășurarea unui sport și posesia sau circulația sa nu sunt supuse vreunui regim legal special de al altor obiecte.
De asemenea, în scopul apărării sau comiterii unei agresiuni poate fi folosit orice obiect confecționat dintr-un material mai dur, indiferent de utilizarea sa obișnuită, iar a considera că posesia unor astfel de obiecte întră sub incidența legii penale (evident și cu respectarea celorlalte condiții prevăzute de art. 11alin. 1) excede voinței legiuitorului. Acesta a înțeles să interzică, în mod neechivoc, doar portul fără drept al obiectelor fabricate sau confecționat în mod special (de exemplu, inserarea unor obiecte metalice - cuie, șuruburi - în masa lemnoasă a unei bâte de baseball) pentru lovire tăiere sau împungere.
De asemenea, deși în autoturism a fost descoperită o singură de baseball, s-a dispus trimiterea în judecată a trei inculpați, nu doar conducătorul auto, sau proprietarul autoturismului, sau proprietarul bâtei sau chiar toți ocupanții autoturismului. Motivele pentru care această infracțiune a fost reținută în sarcina celor trei inculpați (și nu și în sarcina celorlalți doi ocupanți ai mașinii) nu au fost indicate și nici nu s-a dispus o soluție de netrimitere față de ceilalți doi.
În consecință, reținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 11alin. 1 din legea 61/1991, și având în vedere dispozițiile art. 373.C.P.P. - raportat la identitatea de situație a celor trei inculpați și întrucât apelul a fost exercitat doar de doi dintre aceștia, Tribunalul a dispus extinderea efectelor apelului și cu privire la inculpatul (în ceea ce privește această infracțiune) și a dispus achitarea tuturor celor trei inculpați.
Sub aspectul infracțiunii de fals în declarații reținută în sarcina inculpaților și, Tribunalul a constatat că nici cu privire la aceasta nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. Art. 292 Cod penal are în vederea declararea necorespunzătoare adevărului făcută în vederea producerii unei consecințe juridice atunci când potrivit legii sau împrejurărilor declarația făcută servește pentru producerea acelei consecințe. Cu alte cuvinte, făptuitorul aduce la cunoștința unui organ, instituții sau unități o anumită împrejurare (cunoscută de el și afirmată pe riscul său) în baza căreia se produc în mod automat anumite efecte juridice, fără ca organul, instituția sau unitatea să fie obligate a efectua verificări cu privire la conținutul declarației făptuitorului.
În speță inculpații au făcut declarația incriminată în cursul urmăririi penale (susținând că nu inculpatul ar fi condus mașina, ci martorul ) și au reiterat-o în fața primei instanțe. Este evident că nu sunt incidente dispozițiile art. 292 Cod penal întrucât organele judiciare au obligația de a verifica susținerile inculpatului (care are și dreptul de a nu da declarație) și de a le corobora cu alte mijloace de probă. Nu numai că această declarație nu poate produce, potrivit legii sau împrejurărilor, vreo consecință juridică, dar chiar legea interzice în mod expres soluționarea unei cauze penale doar în temeiul declarației inculpatului (art. 69.C.P.P.). În măsura în care cei doi inculpați ar fi fost audiați în calitate de martor, cu respectarea procedurii prevăzute de lege, s-ar fi putut pune în discuție incidența art. 260.Cod Penal cu privire la faptele lor - însă declarațiile au fost consemnate doar olograf sau pe formulat de învinuit.
În consecință, și sub aspectul acestei infracțiuni s-a impus achitarea inculpaților, tot în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În ceea ce privește infracțiunea de punere în circulație și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare prevăzută de art. 85 alin. 1.Cod Penal, trebuie reținut că denumirea acesteia este improprie în sensul că acțiunea ilicită reținută în sarcina inculpatului, prin actul de sesizare și considerentele hotărârii de condamnare în primă instanță, se referă la punerea în circulație și nu la conducere. De altfel, aceste două modalități sunt prevăzute alternativ de art. 85 alin. 1, realizarea oricăruia dintre acestea fiind suficientă pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii.
Prima instanță a dispus în mod legal și temeinic condamnarea inculpatului sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni, având în vedere că acesta este proprietarul mașinii, că seria de șasiu nu corespunde numărului de înmatriculare, toate coroborate cu declarațiile martorului (date în cursul urmăririi penale).
Martorul a susținut inițial că a refuzat să treacă la volan (așa cum i-a solicitat inculpatul ) întrucât cunoștea că numerele de înmatriculare sunt false - revenind asupra acestei afirmații în fața instanței. Tribunalul nu și-a însușit punctul de vedere al apărătorului inculpatului în sensul inexistenței unei obligații a proprietarului autoturismului de a verifica seria de șasiu, mai ales în situațiile în care mașina este cumpărată "la mâna a doua", fără întocmirea formalităților administrative și are o vechime de peste 20 de ani. Mai mult, din planșele foto atașate la dosar ( 12 ds.) rezultă în mod clar că citirea seriei caroseriei era o operațiune extrem de simplă, chiar și pentru un ignorant în materie.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate pentru această infracțiune, Tribunalul a constatat că s-a reținut starea de recidivă a inculpatului, criteriile de la art. 72 Cod penal, instanța de fond aplicând pedeapsa în cuantumul minimului special. Reținerea de circumstanțe atenuante nu este justificată în speță atât din perspectiva antecedentelor penale ale inculpatului, cât și din perspectiva împrejurărilor concrete în care fapta a fost săvârșită și față de conduita inculpatului ulterior comiterii (fugind de organele de poliție, nerecunoscând săvârșirea faptei și îngreunând tragerea la răspundere penală a tuturor participanților).
Împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Suceavaa declarat recurs, în termen legal, inculpatul, solicitând casarea acesteia, cât și a sentinței pronunțate de prima instanță și achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d Cod de procedură penală, motivat de faptul că faptei reținute în sarcina sa îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv intenția (a arătat inculpatul recurent că el nu a știut că mașina sa are atașate alte plăcuțe de înmatriculare decât cele din evidențele poliției deoarece așa a cumpărat-o).
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate - care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859alin.1 pct.18 Cod procedură penală și în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 2 raportat la art. 38514Cod procedură penală - și în baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanța de apel a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a mijloacelor de probă administrate în cauză.
Rezultă din materialul probator administrat în cauză că la data de 7 aprilie 2007, în jurul orelor 23,00, un echipaj al Poliției orașului, jud. S ce se afla în patrulare pe raza satului - a observat rulând pe drumul public, dinspre biserică spre barul aparținând SC SRL, un autoturism marca 1310 de culoare roșie, cu numărul de înmatriculare -, aparținând inculpatului; la volan, se afla inculpatul - care nu avea permis de conducere, iar în mașină se mai aflau încă patru persoane (printre care și inculpatul recurent, acesta fiind cel care a încredințat spre conducere pe drumurile publice autoturismul inculpatului -); la vederea patrulei de poliție, inculpatul - s-a speriat și, pentru a nu fi oprit de către aceasta, a accelerat, îndreptându-se în viteză spre podul de pe râul; la un moment dat autoturismul condus de - s-a oprit, drumul fiind înfundat; persoanele care se aflau în autoturism au fugit pentru a nu fi prinse de poliție, singurul care nu a reușit să fugă fiind martorul; efectuându-se verificări s-a constatat că autoturismul depistat în trafic cu nr. de înmatriculare - avea seria de caroserie nr. UU-H- (deși pentru această serie de caroserie figura în baza de date a poliției numărul de înmatriculare NT - 04 - ); practic autoturismului amintit i-au fost atașate alte plăcuțe cu un alt număr de înmatriculare.
Această situație de fapt a fost dovedită cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii și planșa foto anexă - filele 6-14 ds. up, relațiile din baza de date a înmatriculărilor de autovehicule trimise de S - filele 15-18 ds. up, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică - filele 42-48 ds. up și declarațiile martorilor audiați în cauză.
Curtea nu va reține apărările inculpatului recurent în sensul că el nu a cunoscut discordanța dintre numărul de înmatriculare atașat și seria de șasiu, el cumpărând mașina în acea stare. Era de datoria inculpatului recurent ca atunci când a cumpărat autoturismul să facă minime verificări cu privire la starea înmatriculării acestuia tocmai pentru a nu ajunge în situația de a circula cu un autoturism neînmatriculat ori cu alte numere de înmatriculare (false); de asemenea, în mod corect a reținut instanța de apel că din planșele foto atașate la dosar ( 12 ds. ) rezultă în mod clar că citirea seriei caroseriei era o operațiune extrem de simplă, chiar și pentru un ignorant în materie.
Mai mult, faptul că inculpatul recurent și toți cei care îl însoțeau în mașină în cea seară aveau cunoștință despre faptul că plăcuțele de înmatriculare atașate pe autoturismul său sunt false rezultă, fără nici un dubiu, din declarația martorului dată în cursul urmăririi penale (filele 59-61 ds. up); acesta a declarat că a refuzat să treacă la volan (așa cum i-a solicitat inculpatul -) deși el avea permis de conducere, întrucât cunoștea că numerele de înmatriculare atașate pe autoturism sunt false.
Ulterior, în fața instanței de judecată, acest martor a revenit de la declarațiile date în cursul urmăririi penale, arătând că nu știa că autoturismul inculpatului recurent avea atașate plăcuțe de înmatriculare false.
Curtea, la fel ca și instanța de apel, va considera ca fiind în conformitate cu realitatea declarația martorului dată în cursul urmăririi penale, deoarece aceasta se coroborează perfect cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, iar martorul amintit nu a oferit nici o motivare plauzibilă pentru schimbarea declarațiilor sale asupra unor elemente esențiale.
Prin urmare, nu este dată în speță cauza de împiedicare a exercitării acțiunii penale, prev. de art. 10 lit. d Cod de procedură penală (și implicit nu este dat nici cazul de casare prev. de art. 3859alin.1 pct.18 Cod procedură penală), contrar celor susținute de apărare.
Raportat la situația de fapt reținută s-a stabilit încadrarea juridică legală a infracțiunii comise de inculpat, iar sancțiunea penală stabilită a fost judicios individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal, fiind în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52 Cod penal, astfel că nu se impune redozarea acesteia, în sensul coborârii ei sub minimul special prevăzut de textul de lege incriminator ca urmare a reținerii de circumstanțe atenuante judiciare. Așa cum în mod corect a arătat și instanța de apel reținerea de circumstanțe atenuante nu este justificată în speță atât din perspectiva antecedentelor penale ale inculpatului (acesta este recidivist), cât și din perspectiva împrejurărilor concrete în care fapta a fost săvârșită și față de conduita inculpatului ulterior comiterii (fugind de organele de poliție, nerecunoscând săvârșirea faptei și îngreunând tragerea la răspundere penală a tuturor participanților).
Pentru considerentele ce preced, Curtea concluzionează că recursul inculpatului este nefondat, urmând a fi respins ca atare, potrivit art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală va fi obligat recurentul să plătească statului suma de 300 de lei cu titlu de cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod de procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 265/16.11.2009 a Tribunalului Suceava pronunțată în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală obligă pe recurent să plătească statului suma de 300 de lei cu titlu de cheltuielile judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22.02.2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2 ex./12.03.2010
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Hetriuc Laurențiu Marius, Androhovici
