Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 154/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 154
Ședința publică de la 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Laura Ani Bogdan
JUDECĂTOR 3: Gheorghe G
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și părțile civile și împotriva deciziei penale nr.255/A/16.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă partea civilă asistat de avocat care reprezintă și partea civilă, reprezentantul asigurătorului - cons. juridic, lipsă inculpatul recurent -reprezentat de avocat oficiu, lipsă Spitalul Clinic Municipal
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul părților civile a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând, admiterea în totalitate a pretențiilor civile în sumă de 23.000 euro daune morale. În motivare a arătat că instanța de apel a acordat suma de 16.000 euro cu acest titlu și a pronunțat o hotărâre nelegală sub aspectul faptului că nu a respectat dispozițiile deciziei de casare a Curții de Apel Timișoara, fiind încălcate dispozițiile art. 385 ind. 9 pct. 9.C.P.P. În ce privește recursul declarat de inculpat a solicitat respingerea acestuia.
Apărătorul din oficiu pentru inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și în rejudecare, achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit.d p Cod Penal, motivat de faptul că acesta nu se face vinovat de comiterea faptei. A solicitat respingerea recursului părților civile.
Reprezentantul societății de asigurare - Asigurări Transilvania SA C solicitat respingerea recursului declarat de părțile civile, iar cel al inculpatului l-a lăsat la aprecierea instanței.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului inculpatului, având în vedere că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul se face vinovat de producerea accidentului, precum și respingerea recursului părților civile.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2028/03.09.2008, pronuntata de Judecatoria Timișoara in dosar nr-, în baza art 178 alin.2 Cod Penal, s-a dispus condamnarea inculpatului, la 2(doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
S-au interzis inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit.- a,b, pe durata si in conditiile art. 71.
In baza art.81 s Cod Penal-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, iar in baza art.82 a Cod Penal stabilit termen de incercare de 4(patru) ani, iar in baza art.359 s C.P.P.-a atras atentia inculpatului asupra prev.art.83
Cod PenalIn baza art. 71 al. final C.P.P. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendarii pedepsei principale.
In baza art. 14, 346.C.P.P. 998.Civ. a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume de bani: 1716,15 RON către Spitalul Clinic Municipal de Urgență T, cu titlu de despăgubiri civile; 1090,50 RON daune materiale către părțile civile și; 5000 Euro daune morale către părțile civile și, fiind respinse în rest pretențiile părților civile și.
S-a constatat că repararea prejudiciului este garantată de asigurătorul SC - Asigurări Transilvania SA și a obligat acest asigurător alături de inculpat la plata sumelor mai sus arătate către părțile civile și și Spitalul Clinic Municipal de Urgență T în limitele legale și contractuale.
S-a respins cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului de prelungire a dreptului de circulație cu autovehiculul pe drumurile publice.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt, că la data de 15.12.2006 în jurul orelor 12,30, inculpatul a condus autovehiculul marca Opel cu nr. de înmatriculare -, pe Bv. - - din T, din direcția Punctele spre și ajungând la trecerea de pietoni marcată și semnalizată, situată la intersecția cu str. - inculpatul a acroșat pe partea vătămată, care se afla angajată în traversarea străzii de la dreapta spre stânga pe direcția sa de deplasare, doborând-o la pământ. Ca urmare a evenimentului rutier partea vătămată a fost internată la Spitalul Clinic Municipal T, unde a decedat la data de 21.12.2006, moartea acesteia fiind violentă, datorându-se (conform raportului medico legal nr. 717/A/22.12.2006) hemoragiei meningo - cerebrale survenite în evoluția unui poli- traumatism cranio cerebral cu fractură de boltă iradiantă la bază și traumatism toracic cu fracturi de claviculă, stern și coaste, complicate în final cu bronhopneumonie.
În declarațiile date de către inculpat de-a lungul timpului acesta inițial a recunoscut faptul că a accidentat pe partea vătămată în timp ce aceasta se afla angrenată în traversarea străzii pe trecerea de pietoni (fila 71 dosar ), după care acesta a recunoscut faptul că a accidentat pe partea vătămată, însă nu pe trecerea de pietoni ci după ce a trecut de marcajul pietonal. (fila 74 dosar; fila 37 dosar instanță). De asemenea în procesul verbal de cercetare la fața locului aflat la filele 5-7 dosar rezultă faptul că inculpatul a declarat organelor de poliție în prezența martorului, atunci când s-au efectuat măsurătorile la locul accidentului faptul că a accidentat pe partea vătămată care traversa strada regulamentar. De-a lungul timpului în urma nuanțării declarațiilor date atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței inculpatul a încercat să demonstreze faptul că accidentul nu s-a produs din vina sa, ci ca urmare a traversării neregulamentare a străzii de către partea vătămată, precum și a faptului că aceasta din urmă i-a apărut în fața mașinii fără ca el să poată să vadă sau să prevadă acest lucru, astfel că accidentul a fost inevitabil.
Într-o primă fază respectiv în faza de urmărire penală inculpatul a propus ca și martori pe numiții, și. Fiind audiat în faza de urmărire penală martorul a declarat faptul că nu a văzut cum s-a întâmplat accidentul, însă în fața instanței același martor a arătat că nu își menține declarația dată în faza de urmărire penală deoarece nu a fost scrisă de el ci doar semnată, însă nici în această fază a procesului nu a putut da detalii despre modalitatea săvârșirii faptei, afirmând doar că circulând cu autobuzul pe celălalt sens de mers a observat pe inculpat și mașina acestuia care era oprită la aproximativ 3-4 de trecerea de pietoni, în timp ce inculpatul discuta cu o bătrână.
În declarațiile date în faza de urmărire penală martorul a relatat faptul că la data și momentul producerii accidentului se afla în apropierea intersecției unde a avut loc accidentul și a văzut că pe celălalt sens de mers era mai multă lume având loc un accident de circulație. De asemenea a relatat faptul că îl cunoaște pe inculpat de mai mult timp, și deși a văzut că acesta a fost implicat în respectivul accident de circulație nu s-a oprit la locul accidentului deoarece se afla împreună cu fiul său, iar afară era destul de frig. Acest martor a arătat în faza de urmărire penală faptul că accidentul s-a produs după trecerea de pietoni la aproximativ 3-4, iar partea vătămată a traversat strada prin loc nepermis.
În fața primei instanțe a propus alți martori decât cei audiați în faza de urmărire penală ( și ) martori care au susținut varianta inculpatului, respectiv faptul că accidentul a avut loc după trecerea de pietoni și s-a datorat părți vătămate care a apărut dintr-o dată în fața autoturismului inculpatului iar acesta din urmă deși a frânat nu a putut evita impactul. Mai mult decât atât acești martori au relatat că deși au văzut că inculpatul a fost implicat în respectivul accident, nu s-au oprit să discute cu acesta, fie că se grăbeau la serviciu, fie nu au putut să dea o explicație acestui fapt.
Prima instanță nu a reținut aceste declarații, și nici cea dată de inculpat în faza de judecată, dat fiind faptul că în faza de urmărire penală în primele declarații inculpatul a arătat că accidentul s-a produs pe trecerea de pietoni, fără a arăta faptul că pe 1 de mers s-ar fi aflat vreun microbuz care să-i fi obturat vederea. Prima instanță a observat că aceste declarații se coroborează și cu raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, raport în care la punctul 3 se stabilește că impactul dintre autovehiculul implicat în accident și victimă a avut loc în mijlocul benzii a 3-a a sensului de deplasare dinspre Punctele spre str. - pe trecerea de pietoni care traversează Bv. - - dinspre str. -, iar vinovat de producerea accidentului se face inculpatul care putea evita accidentul, victima neîncălcând nici o prevedere legală. Acest raport de expertiză tehnică judiciară a fost întocmit pe baza declarațiilor existente la dosarul de urmărire penală date până la momentul respectiv, precum și pe baza procesului verbal de cercetare la fața locului și a schiței accidentului. În declarația dată în fața instanței inculpatul a arătat că în urma impactului nu a rămas nici un semn pe mașină, și crede că a atins victima cu din față a mașinii, iar victima s-a dezechilibrat și a căzut. Aceste afirmații nu au putut fi reținute de către instanță atâta timp cât din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă faptul că autoturismul inculpatului prezenta avarii la masca din față precum și la numărul de înmatriculare. Atunci când s-a efectuat expertiza, adică la aproximativ 3 luni de la data producerii accidentului inculpatul a prezentat autoturismul, însă pe acesta nu se mai găseau avariile de la data producerii accidentului, deoarece fuseseră înlocuite piesele deteriorate.
Din raportul de autopsie existent la filele 17-20 dosar, s-a reținut că moartea numitei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo - cerebrale survenite în evoluția unui poli - traumatism cranio cerebral cu fractură de boltă iradiantă la bază și traumatism toracic cu fracturi de claviculă, stern și coaste, complicate în final cu bronhopneumonie, leziunile putându-se produce prin lovire cu și de corpuri/planuri dure posibil în cadrul unui accident rutier. Din același raport de autopsie rezultă care au fost leziunile victimei, precum și locul unde acestea erau dispuse pe corpul victimei, cea ce a dus la concluzia că respectivele leziuni puteau proveni în urma unui accident de circulație. Aceste leziuni astfel cum au fost ele descrise în raportul de autopsie (fractură claviculă 1/3 internă cu deplasare; dublă fractură de stern corespunzător arc costal 2-3 și 4-5; fracturi costale C2, C3, C4, C 5,C6, C7, C8, C9, C,10 pe linia axilară anterioară stânga; fracturi costale C2,C3,C4,C5,C6,C7 pe linia medio claviculară dreapta; fracturi costale C2, C3, C4, C 5,C6, C7, C8, C9, C,10 pe linia axilară anterioară dreaptă; fracturi costale C2,C3,C4,C5,C6,C7 pe linia paravertebrală dreapta; escoriați comisura bucală stânga, peri bucal superior dreapta, stâng, drept; echimoze stâng, drept parieto temporal subclavicular drept supra clavicular drept; plagă contuză - tepmoral drept; dilacerale și contuzii cerebrale; infiltrant sanguin epicranian), au fost produse prin impact direct cu autoturismul (leziunile de pe partea a corpului) având în vedere sensul de deplasare atât al autoturismului cât și al victimei; prin proiectare datorită contactului corpului victimei cu solul (leziunile situate pe partea dreaptă a corpului) și prin impact indirect (dilacerarea și contuziile cerebrale, precum și infiltratul sanguin epicranian), și deși autoturismul nu a avut viteză mare victima a suferit multiple fracturi datorită stării sale fragile a sistemului osos, având în vedere vârsta înaintată a victimei.
Cu privire la locul producerii accidentului prima instanță a observat faptul că deși inculpatul încearcă să afirme că accidentul s-a produs din culpa victimei acesta traversând strada prin loc nepermis, precum și din cauză că victima i-a apărut dintr-o dată în fața mașinii acest lucru nu a putut fi reținut de către instanță, fiind contrazis de probatoriul administrat în cauză. Astfel, în raportul de expertiză tehnică judiciară este analizată situația în care cele declarate de către inculpat în faza de urmărire penală, atunci când afirmă faptul că vederea de pe partea dreaptă i-a fost obturată de existența unui microbuz, precum și de faptul că victima s-a angajat în traversarea străzii după trecerea de pietoni prin fața microbuzului, iar în urma calculelor matematice s-a stabilit că varianta corectă este cea în care inculpatul a declarat în data de 15.12.2006, faptul că accidentul a avut loc pe trecerea de pietoni, și nu varianta inculpatului din data de 29.03.2007, stabilindu-se cu certitudine faptul că accidentul s-a produs în mijlocul benzii a 3-a a sensului de deplasare dinspre Punctele spre str. - pe trecerea de pietoni care traversează Bv. - - dinspre str. -.
În urma stabilirii locului în care s-a produs accidentul, precum și a dinamicii acestuia s-a concluzionat faptul că vinovat de producerea accidentului se face inculpatul care a încălcat prev. art. 35, 48, 100 lit.3 lit.b din OUG 195/2002 republicată, precum și cele ale art. 135 lit.h din Regulamentul de aplicare OUG 195/2002 republicată.
Prima instanță a considerat, în drept, fapta inculpatului care prin încălcarea prev. art. 135 lit.h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 republicată nu a acordat prioritate de trecere victimei în traversarea străzii pe marcajul pietonal și care a avut ca urmare accidentarea acesteia, care în urma multiplelor leziuni suferite a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.2 Cod Penal, iar instanța a reținut vinovăția inculpatului sub forma culpei mai sus arătate și a aplicat acestuia pedeapsa de 2 ani închisoare.
La stabilirea cuantumului pedepsei aplicate instanța a pornit de la limitele pedepsei prev. în partea specială a codului penal și a ținut cont de gradul de pericol social al faptei săvârșite (în speță fiind vorba de producerea unui accident de circulație pe marcajul pietonal, fapt ce are un puternic impact asupra opiniei publice), precum și de persoana inculpatului, care se află la primul contact cu legea penală.
Având în vedere lipsa antecedentelor penale rezultate din fișa de cazier judiciar aflată la fila 69 dosar, precum și a faptului că inculpatul este o persoană bine integrată în societate și constatând că în speță sunt întrunite cumulativ prev. art. 81.Cod Penal referitoare la pedeapsa aplicată și persoana inculpatului, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare efectivă a acesteia, astfel că a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza art. 82.Cod Penal a stabilit un termen de încercare de 4 ani, iar în baza art. 359.C.P.P. a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83.Cod Penal În baza art. 71 alin. final a C.P.P. suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
La soluționarea laturii civile instanța a avut în vedere pe lângă prev.art. 14, 346.C.P.P. și 998.civ. și constituirile de părți civile formulate în cauză, precum și faptul că la data producerii accidentului pentru autoturismul condus de către inculpat exista încheiată poliță de asigurare de răspundere civilă auto. Astfel, părțile civile și au formulat cerere de constutire de parte civilă atât în faza de urmărire penală (fila 65 dosar ) cât și în ședința publică din 12.12.2007, fila 23 dosar, depunând în acest sens un set de copii facturi fiscale, și copii chitanțe, însoțit de opisul documentelor ( fila 14 - 21 dosar), Spitalul Clinic Municipal de Urgență Taf ormulat cerere la fila 76 dosar, depunând în acest sens decontul de cheltuieli însoțit de copia foii de observație 33758/15-.21.12.2006 (filele 76-98 dosar ).
Avand in vedere modalitatea de solutionare a laturii penale prima instanta a constatat ca in speta sunt îndeplinite condițiile raspunderii civile delictuale, singura discutie prezentand elementul referitor la prejudiciu. Pentru a fi antrenata aceasta raspundere prima instanță a apreciat că este necesar ca prejudiciul cauzat prin fapta ilicita sa fie determinat sau determinabil, astfel incat instanta prin probatoriul administrat in cauza sa poata stabili cu certitudine intinderea exacta a prejudiciului. In speta, prima instanță a considerat că se poate vorbi despre un prejudiciu determinat atunci cand ne referim la suferințele psihice cauzate părților civile și ca urmare a decesului mamei lor in urma producerii accidentului, suferinte care pot fi stabilite ca urmare a declarațiilor martorilor și care au relatat că victima și cei doi fii ai săi erau foarte apropiați fiind o familie foarte unită.
De asemenea prima instanță a ținut seama și de cheltuielile efectuate în urma decesului, cheltuieli care erau necesare și care au fost făcute conform copiilor chitanțelor și facturilor existente la dosar și care reprezintă cheltuielile cu radiografiile, taxă la medicină legală, servicii funerare și taxă de înhumare și care adunate conform chitanțelor depuse sunt în sumă totală de 1090,50 RON.
Prima instanță a apreciat că nu se poate acorda în întregime despăgubirile materiale solicitate de către părțile civile și, respectiv pretențiile formulate pentru taxă de succesiune, având în vedere faptul că aceste părți civile chiar și în cazul unei morți naturale a numitei ar fi trebuit să dezbată succesiunea pentru a-și intabula dreptul lor de proprietate.
Referitor la daunele morale solicitate de către părțile civile și, prima instanță le-a găsit întemeiate numai în parte și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 5000 Euro către părțile civile. La aprecierea cuantumului despăgubirilor morale acordate instanța a avut în vedere pe lângă suferințele fizice și psihice cauzate victimei în urma producerii accidentului și suferințele psihice cauzate fiilor victimei ca urmare a decesului acesteia.
Dat fiind cele mai sus reținute și ținând cont de faptul că inculpatul avea încheiată poliță de asigurare de răspundere civilă auto, precum și prev. art. 42 lit.d din Ordinul 3108/2004, unde se arată că în caz de vătămare corporală se au în vedere eventualele cheltuieli prilejuite de accident (cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, de tratament, de spitlaizare, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripților medicale), probate cu documente justificative și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prev. de reglementăriile în vigoare, instanța a obligat pe inculpat la plata sumelor de 1716,15 RON către Spitalul Clinic Municipal de Urgență T, și a constatat că repararea prejudiciului este garantată de asigurătorul SC - Asigurări Transilvania SA, și a obligat acest asigurător alături de inculpat la plata prejudiciilor mai sus arătate către cele două părți civile în limitele legale și contractuale. Instanța a respins în rest pretențiile părților civile și.
Referitor la cererea apărătorului inculpatului de a prelungi dovada eliberată de către poliție ce dă dreptul inculpatului de a circula cu autovehiculul pe drumurile publice, instanța a respins-o având în vedere atât faptul că art. 111 alin.6 din OUG 195/2002 a fost declarat neconstituțional, cât și motivației dată hotărârii de condamnare, prin care s-a stabilit faptul că accidentul a avut loc pe trecerea de pietoni din culpa exclusivă a inculpatului.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpatul și părțile civile și, apeluri înregistrate pe rolul Tribunalului Timiș la data de 29.10.2008 sub același număr unic de dosar.
Inculpatul a criticat sentința judecătoriei pentru netemeinicie, apreciind că în mod greșit prima instanță a dispus condamnarea sa, solicitând achitarea întrucât nu se face vinovat de infracțiunea de ucidere din culpă reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, însușită de prima instanță.
Părțile civile au criticat sentința judecătoriei tot pentru netemeinicie, însă în ceea ce privește latura civilă a cauzei, apreciind că prima instanță în mod nejustificat nu a admis în întregime constituirea de parte civilă cu privire la daunele morale solicitate în cauză.
Prin decizia penală nr. 45/A/13.02.2009, Tribunalul Timișa admis apelurile declarate în cauză de părțile civile, a desființat sentința apelată și, în rejudecare, în baza art. 14.C.P.P. 346.C.P.P. și 998.civ. a fost obligat inculpatul alături de asigurătorul SC T TRANSILVANIA SA C N în limitele contractuale la plata sumei de câte 7.500 Euro sau echivalentul în lei la data plății pentru fiecare din apelanții părți civile și, cu titlu de daune morale, fiind menținute în rest dispozițiile sentinței apelate.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpatul și părțile civile. Inculpatul nu și-a motivat recursul declarat, însă părțile civile au arătat că hotărârea recurată este nelegal, întrucât nu fost acordate despăgubirile civile solicitate în totalitate și s-a motivat respingerea acestora.
Prin decizia penală nr. 404/R/16.04.2009, Curtea de Apel Timișoaraa admis recursurile declarate în cauză și, casând decizia recurată, a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Timiș pentru rejudecarea apeluri formulate în cauză, reținându-se că instanța de apel nu a motivat soluția pronunțată pe latura civilă a cauzei, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 9 Cod procedură penală.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 06.09.2009 sub număr unic de dosar -.
Prin decizia penală nr. 255/A/16.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 379 pct 1 lit b Cpp, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul inculpat împotriva sentinței penale nr. 2028/03.09.2008 a Judecătoriei Timișoara pronunțata in dosarul nr-.
În baza art. 379 pct 2 lit a Cpp, a fost admis apelul formulat de părțile civile și împotriva aceleiași sentințe penale, care a fost desființată si rejudecand pe fond, în temeiul art. 14 și 346 cod pr penală raportat la art 998 și urm cod civil, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 8 000 EUR daune morale către fiecare parte civilă sau echivalentul in lei la data plătii. Asiguratorul a fost obligat alături in limitele legale și contractuale.
Au fost mentinuta in rest sentința atacată.
În fața instanței de apel, în rejudecare, inculpatul, prin apărător ales, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și rejudecarea cauzei în sensul achitării inculpatului în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, întrucât inculpatul nu se face vinovat de producerea accidentului, deși expertiza întocmită în cauză îi este potrivnică. În susținerea celor solicitate, arată că accidentul rutier a avut loc pe str. - -, la intersecție, victima fiind o persoană în vârstă de peste 80 de ani, că din procesul-verbal întocmit la fața locului și din fotografiile efectuate, raportat inclusiv la starea autoturismului inculpatului, reiese că nu există nici o urmă de frânare, după cum nu există nici alte semne sau urme asupra autoturismului, că autoturismul este poziționat dincolo de trecerea de pietoni, circumstanțe din care se poate ajunge la următoarele concluzii: accidentul nu s-a produs pe trecerea de pietoni, autoturismul inculpatului nu avea viteză în momentul impactului, altfel ar fi rămas urme fie pe carosabil, fie pe autoturism, fie victima ar fi decedat pe loc, concluzii susținute inclusiv de declarațiile martorilor și.
Părțile civile apelante au reiterat motivul de apel inițial, criticând sentința judecătoriei pentru netemeinicie, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor morale la plata cărora a fost obligat inculpat, pe care îl apreciază ca fiind mult prea mic raportat la relația de familie foarte puternică dintre victimă și părțile civile. Învederează că prima instanță a acordat suma de 5000 de euro, instanța de apel a acordat doar suma de 15000 euro, soluție criticată în recurs întrucât nu a fost motivată respingerea în rest a pretențiilor materiale. Solicită ca instanța de apel, în rejudecare, să se orienteze peste minimul de 7500 de euro pentru fiecare parte civilă acordat de instanța de apel, pentru o justă proporție în circumstanțele cauzei și despăgubirile solicitate.
Instanța de apel a examinat sentința atacata in limita criticilor formulate dar si prin raportare la prevederile art. 371 -372 cod pr penală, apreciind ca aceasta este netemeinica sub aspectul modului de solutionare a actiunii civile.
In ce privește apelul formulat de inculpat instanța opineaza ca aceasta este nefondat si că in mod corect judecătoria a stabilit pe baza unui probatoriu complet, prin coroborarea declaratiilor date atât in cursul urmaririi penale cât si in cursul judecătii, faptul că inculpatul se face vinovat de savarsirea infractiunii ce face obiectul acuzării. Sustinerile inculpatului cu privirea la faptul ca accidentul nu s-a produs pe trecerea de pietoni si nu a existat impact intre victima si autoturismul condus de inculpat nu sunt confirmate de expertiza tehnica efectuata, de depozitiile aceluiasi inculpat date imediat după accident si specificațiile din procesul verbal de cercetare la locului care confirma existenta urmelor pe autoturismul condus de inculpat, urme care ulterior au fost remediate prin reparație. Totodata in mod corect prima instanța a stabilit că starea de fapt expusa de acuzare este confirmata si de leziunile explicitate in raportul de expertiza medico legala a victimei, care confirma ipoteza existenței unui impact intre autoturismul condus de inculpat urmat de proiectarea victimei pe sol.
De asemenea instanta de apel arata ca sustinerile inculpatului cu privire la lipsa urmelor de franare nu modifica situatia de fapt retinuta de prima instanta in conditiile in care intreg materialul probator confirma ipoteza ca accidentul s-a produs in conditiile in care autoturismul rula cu o viteza, context in care este explicabila lipsa urmelor de farnare sau vizibilitatea redusa a acestora. de declarația oscilanta a inculpatului si depozitiile martorilor care nu au văzut in mod direct accidentul produs, instanta de apel stabileste ca probele analizate amanuntit de prima instanta sunt de natura sa inlature prezumtia de nevinovatie ce opereaza in favoarea inculpatului, context in care instanta de apel retine ca in mod corect s-a dispus condamnarea acestuia.
De asemenea tribunalul a confirmat si cuantumul pedepsei aplicate apreciind ca in mod judicios s-a facut o aplicare a prevederilor art 72 cod penala cu privire la individualizarea pedepsei, instanta de fond orientandu-se spre o pedeapsa minimă pentru infractiunea prev de art 178 alin 2 cod penal, iar in ce privește modalitatea de executare s-a stabilit corect ca suspendarea conditionata a executarii pedepsei este de natura sa asigure realizarea scopului preventiv educativ al pedepsei in ce privește persoana inculpatului.
Pentru aceste considerente s-a apreciat ca nefondat apelul formulat de inculpat.
In ce priveste modul de solutionare a laturii civile a cauzei, instanta de apel observat faptul ca in mod corect judecatoria a acordat despagubiri civile Spitalului Clinic Municipal de Urgenta potrivit decontului de cheltuieli depus la dosar. Instanta de apel nu a fost de acord cu distribuirea acestor cheltuieli si in sarcina asiguratorului, dar avand in vedere ca principiul disponibilitatii actiunii civile si imprejurarea ca acest aspect nu a fost contestat nu se va putea indrepta acest viciu.
In ce priveste despagubirile civile acordate celor doi descendenti ai victimei instanta de apel a apreciat ca partile civile au facut dovada daunelor materiale in limita sumei acordate de prima instanta, aceasta rezultând din facturile fiscale depuse la dosar.
In ce priveste daunele morale s-a apreciat ca sumele acordate de prima instanta nu sunt de natura sa constituie un echivalent îndestulator de pierderea suferita de cele doua parti civile. Modul cum aceștia si-au pierdut mama, indiferent de vârsta acesteia, faptul ca a au fost nevoiti sa faca unor suferinte psihice imediat după accident au produs un prejudiciu moral pe care instanta de apel il stabileste ca fiind in cuantum de 8000 EUR pentru fiecare parte civila.
La stabilirea acestui cuantum, chiar daca sentimentul de pretuire de o mama nu are valoarea pecuniara, instanta de apel a avut in vedere prejudiciul evaluat de partile civile prin cererea depusa in primei instantei, imprejurarile concrete de savarsirea a infractiunii care au un impact si asupra sentimentului de apropierea dintre părtile civile si victima, precum si posibilitatea existentei unui echilibru intre valoarea morala lezata prin raportare si la practica judiciara in materie astfel incat sa nu se producă o imbogatire fara justa cauza.
In consecinta pentru acest motiv s-a admis apelul formulat de partile civile.
Împotriva deciziei penale nr. 255/A/16.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- au declarat recurs, în termen legal, inculpatul și părțile civile și.
Recursul inculpatului nu a fost motivat în scris și nici oral, acesta neprezentându-se în fața instanței de recurs.
Prin recursul părților civile s-a solicitat casarea hotărârii atacate și admiterea în totalitate a pretențiilor civile în cuantum de 23.000 euro, daune morale. În motivarea cererii, părțile civile au învederat că instanța de apel a acordat suma de 16.000 euro, fără a motiva refuzul de a admite în totalitate pretențiile acestora. Totodată, s-a susținut că hotărârea pronunțată în apel este nelegală sub aspectul faptului că nu s-au respectat dispozițiile deciziei de casare a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în primul ciclu procesul, respectiv că au fost încălcate prevederile art. 3859pct. 9.C.P.P. în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pe latură civilă.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate de părți și din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În prealabil, instanța constată că recursul inculpatului nefiind motivat cu respectarea prevederilor art. 38510.C.P.P. este abilitată să analizeze legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate numai prin raportare la cazurile de casare reglementate de art. 3859alin. 3.C.P.P. care pot fi luate în considerare din oficiu. În acest sens, se reține că potrivit art. 38510alin. 1 - 21.C.P.P. recursul trebuie să fie motivat; motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată; iar în cazul în care nu sunt respectate condițiile prevăzute în alin. 1 și 2, instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859alin. 3, se iau în considerare din oficiu.
Starea de fapt a fost corect stabilită de prima instanță și menținută de instanța de apel, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv: declarațiile martorilor, și, declarația inculpatului, raportul medico-legal nr. 717/A/22.12.2006 întocmit de IML T și raportul de expertiză tehnică judiciară auto întocmit de expert G. Astfel, în sarcina inculpatului se reține că în data de 15.12.2006, în jurul orei 12,30, a condus autovehiculul marca Opel Vectra, cu număr de înmatriculare -, iar la trecerea de pietoni marcată și semnalizată, situată la intersecția B-dului - - din T cu str. -, nu a acordat prioritate de trecere victimei, a acroșat-o cu partea din față a autoturismului, doborând-o la pământ; iar, urmare a leziunilor produse de accident, aceasta a decedat.
Încadrarea juridică dată faptei este corectă, în speță fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2.Cod Penal
În ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și modalitatea de executare, instanța de recurs constată că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72.Cod Penal și 52.Cod Penal Astfel, potrivit art. 72.Cod Penal "la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală". Potrivit dispozițiilor art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise, urmărind reintegrarea inculpatului în societate.
În procesul individualizării pedepselor se parcurg mai multe etape succesive care au criterii specifice de apreciere (faptă - amploarea prejudiciilor cauzate, metode folosite pentru săvârșire, gradul de premeditare etc.; făptuitor - conduita socială până la faptă, antecedente penale, poziția în procesul penal, încercarea de înlăturare sau chiar înlăturarea ori ameliorarea efectelor infracțiunii; pericol social concret rezultat din pluralitatea de infracțiuni, din perseverența infracțională etc.), criterii indicate ca atare de lege (art. 72 Cod penal); dar, în final, judecătorul trebuie să facă o apreciere globală, în cadrul căreia se impun a fi coroborate toate elementele concrete rezultate din etapele succesive. Această apreciere globală finală care fundamentează opțiunea pentru pedeapsa ce urmează a se aplica și în general pentru un anume regim sancționator, condiționează eficiența deciziei judiciare în atingerea scopului reglementat de legiuitor.
În speță, instanțele de fond au făcut o analiză și evaluare completă a tuturor elementelor relevante în individualizarea pedepsei și a modalității de executare a acesteia, mai sus expuse. Astfel, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 178 alin. 2.Cod Penal, este în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52.Cod Penal, reflectând gradul de periculozitate al faptei inculpatului, consecințele acesteia, dar și lipsa antecedentelor penale.
În ce privește recursul declarat de părțile civile, instanța constată că este nefondată susținerea acestora că hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pe latură civilă. Astfel, instanța de apel a expus considerentele care au condus la stabilirea cuantumului daunelor morale acordate părților civile, respingerea diferenței până la suma solicitată de acestea fiind motivată pe principiul îmbogățirii fără justă cauză.
În ce privește daunele morale acordate părților civile, instanța de recurs apreciază că suma de 8.000 euro pentru fiecare este rezonabilă și la stabilirea ei au fost avute în vedere atât suferințele părții civile, cât și necesitatea de a preîntâmpina o îmbogățire fără just temei. Trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, "creează o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci o daună". Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă. În speță, se rețin ca elemente de fapt că în urma accidentului s-a produs decesul mamei părților vătămate în vârstă de 80 ani și că familia acestora era una unită. Este adevărat că suferința provocată de pierderea unui părinte nu poate fi diminuată prin nici o sumă de bani, însă trebuie avut în vedere că victima era la o vârstă înaintată; că după o anumită vârstă de viață este mai redusă, iar pentru cei apropiați survenirea decesului nu mai constituie un eveniment cu totul neașteptat, de neacceptat. Prin urmare, evaluarea daunelor morale efectuată de Tribunalul Timiș este una corectă, justificată de circumstanțele cauzei.
Față de aspectele anterior expuse, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și părțile civile și împotriva deciziei penale nr. 255/A/16.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. constatând culpa procesuală a inculpatului și părților civile în declararea unor căi de atac nefondate, va obliga pe fiecare la plata a câte 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și părțile civile și împotriva deciziei penale nr.255/A/16.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art.192 al.2 p Cod Penal obligă inculpatul și părțile civile recurente la plata a câte 300 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Timișa sumei de 200 lei, onorariu avocat oficiu.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședința publică din 11 Februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - G
Grefier,
Red.LB/22.02.2010
Tehnored AJ/2 ex/23.02.2010
Prima instantă: Jud.TM-
Apel: Trib. T:,
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Laura Ani Bogdan, Gheorghe
