Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 156/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 156
Ședința publică de la 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Laura Ani Bogdan
JUDECĂTOR 3: Gheorghe G
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.297/A/9.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul asistat de avocat ales.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și în rejudecare, achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit.d C.P.P., motivat de faptul că instanțele, în mod greșit au interpretat materialul probator cu privire la prelevarea normelor biologice, care au fost efectuate cu încălcarea normelor legale, nefiind respectat ordinul ministrului sănătății. Al doilea temei în baza căruia solicită să fie achitat inculpatul este art. 10 lit.b p Cod Penal, pe motiv că în actele de urmărire penală nu se face vorbire că inculpatul ar fi condus autoturismul în municipiul T la ora 23,15, prelevarea probelor s-a efectuat după o oră cu încălcarea dispozițiilor legale, iar valoarea alcoolemiei nu a depășit 0,80 gr % În final, a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 10 lit.1p Cod Penal, și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrat, pe motiv că valoarea alcoolemiei a depășit cu puțin limita legală, ținându-se seama și de celelalte circumstanțe reale și personale ale inculpatului. Depune practică judiciară.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, hotărârile atacate de inculpat sunt temeinice și legale, stabilirea alcoolemiei s-a efectuat fără încălcarea prevederilor legale, valoarea alcoolemiei a depășit limita legală, iar fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1358/12.06.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în baza art.87 al.1 din nr.OUG195/2002 republicată, s-a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de: 1 (unu) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
În temeiul art.71.Cod Penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a, lit.b, lit.
Cod PenalÎn baza art. 81.Cod Penal, art. 82.Cod Penal și art. 71 al. 5.Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, precum și suspendarea executării pedepsei accesorii, pe un termen de încercare de 3 (trei) ani.
În baza art.359 C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.
Cod PenalÎn baza art.191 al.1 C.P.P. a obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare, către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 13.02.2008, în jurul orei 20,00 inculpatul a condus autoturismul marca cu nr. de înmatriculare -, proprietate personală, hotărând să se deplaseze până în Complexul, la cafe-barul "Retro". Atât în declarația olografă consemnată imediat după eveniment cât și în cea consemnată în fața organelor de cercetare penală, inculpatul a declarat faptul că a ingerat o shaorma de 400 în jurul orelor 20,oo, după care în intervalul dintre orele 20,3o - 22,4o a consumat o sticlă de vin roșu de 750 ml. La plecare, astfel cum declară cei doi martori cu care se întâlnise în bar, și însuși inculpatul, nu s-a simțit afectat de consumul alcoolului, ci pentru a conduce autoturismul până la domiciliu. Cu toate acestea, în timp ce se deplasa pe str. - - din T, în dreptul imobilului nr. 89, pierdut controlul volanului intrând în coliziune cu trei autovehicule parcate pe marginea carosabilului producându-le multiple avarii: respectiv cu un autoturism marca " 1310" cu nr. de înmatriculare -, aparținând numitului, un autoturism marca "BMW 525" cu nr. de înmatriculare 1558-ZT-67 și cu o autoutilitară marca "Peugeot" cu nr. de înmatriculare 9861-VV-73, ambele aparținând numitului. de poliție a procedat la testarea inculpatului cu aparatul care evidenția o valoare de 0,55 mg/l alcool pur în aerul expirat, la orele 23,15, acesta fiind condus la Spitalul Clinic Județean T unde i-au fost recoltate două probe de sânge.
La întocmirea procesului-verbal de constatare inculpatul a declarat că a consumat o sticlă de vin de 750 ml în jurul orelor 22,oo, după care nu a mai consumat alcool. La completarea buletinului de examinare clinică -însoțitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică, în aceeași dată 13.02.2008, inculpatul a declarat același consum de 750 ml de vin ingerat între orele 21,3o și 22,oo.
Raportat la declarațiile inculpatului, valoarea stabilită după testarea cu aparatul cu etilotest și recoltarea celor două probe biologice, s-a concluzionat prin buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 115/A/2008 că alcoolemia inculpatului la orele 0,15 fost de 1,25 %o și la ora 1,15 fost de 1,10 %
Ulterior inculpării și trimiterii în judecată, inculpatul și-a schimbat depoziția cu privire la orele la care a consumat băuturi alcoolice, arătând, contrar celor susținute inițial, că vinul în cantitate de 750 ml a fost consumat în intervalul dintre orele 22,3o-23,oo. Raportat la nou depoziție a inculpatului, prin raportul de expertiză medico-legală nr.800/i/09 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei întocmit de către INML Minovici s-a concluzionat că, în data de 13.02.2008, la ora 23,15, ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de 0,55 g% Prin același raport se subliniază însă, la punctul "corelarea datelor și interpretare", că "rezultatele obținute au caracter strict teoretic și nu pot fi considerate ca având valoare certă din punct de vedere medico-legal. Valoarea indubitabilă de probă științifică obiectivă și care exprimă îmbibația reală este numai cea determinată prin analiza sângelui din momentul prelevării."
Pentru aceste motive, prima instanță a considerat ca reflectând adevărul depozițiile inculpatului date și consemnate imediat după comiterea faptei și în momentul prelevării probelor biologice, precum valoarea alcoolemiei stabilită potrivit consumului și perioadei de ingerare declarate inițial.
Inculpatul a solicitat, prin avocat, a se constata nelegalitatea probelor obținute prin prelevarea sângelui, având în vedere că nu s-a utilizat trusa standard prevăzută și a cărei componență este descrisă prin Ordinul nr.376/2006 al Ministrului sănătății, aspect, de asemenea, nereal, câtă vreme s-a comunicat de către unitatea spitalicească unde s-a efectuat recoltarea - Spitalul Clinic Județean de Urgență T --SMURD, iar medicul care a efectuat recoltarea a depus în calitate de martor arătând modalitatea în care s-a realizat recoltarea probelor biologice. Și, nu în ultimul rând, instanța a constatat existența la dosar a procesului verbal de prelevare și a buletinului de examinare clinică purtând sigiliul -, aceste cereri tipizate și purtând un număr de sigiliu făcând parte din conținutul trusei standard utilizate cu același număr de sigiliu.
Având a se pronunța asupra încadrării juridice a faptei anterior expuse, instanța a reținut că, în drept, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 al.1 din OUG nr. 195/2002, fapta săvârșită de către inculpat prezentând "in concreto" pericolul social al respectivei infracțiuni. Astfel, a constatat că, după ce consumase băuturi alcoolice - astfel cum declară însuși inculpatul, acesta a condus autovehiculul pe drumurile publice, valoarea alcoolemiei a fost peste limita legală, fiind de natură a produce efecte și a conduce la diminuarea reflexelor conducătorului auto, chiar astfel de aspecte fiind avute în vedere la incriminarea de către legiuitor a acestor acte.
S-a solicitat, de asemenea, de către inculpat, prin avocat, a constata că fapta dedusă judecății nu atinge gradul de pericol social ce caracterizează infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita prevăzută de legiuitor. Nici această apărare nu poate fi primită de către instanță, deoarece, infracțiunea dedusă judecății este o infracțiune de pericol, starea de pericol creându-se necondiționat de producerea altor urmări, din momentul în care autovehiculul a fost condus pe drumurile publice de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, pericolul social rezultând ex lege.
Procedând la stabilirea răspunderii penale, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare stabilite de art. 72.Cod Penal, precum și faptul că din analiza fișei de cazier judiciar a rezultat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a adoptat o atitudine interesată fiind prezent la toate termenele de judecată.
Instanța nu a putut reține însă circumstanțe atenuante, deoarece împrejurările enumerate de către articolul 74.Cod Penal ce pot constitui circumstanțe atenuante nu sunt incidente în cauza de față. Astfel, infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este una de pericol, a cărei urmare imediată s-a produs în momentul conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, nefiind posibil de a "înlătura rezultatul produs sau a repara paguba pricinuită", astfel cum prevede al.1 lit.b a articolului 74.Cod Penal Totodată nu sunt incidente nici condițiile prev. de art. 74 lit.c relativ Cod Penal la prezentarea în fața autorităților ori înlesnirea descoperirii sau arestării participanților. Relativ la dispoziția cuprinsă în art. 74 lit.a Cod Penal, și anume conduita bună a inculpatului înainte de comiterea faptei, a fost avută în vedere de instanță pentru a se raporta la minimul special al pedepsei și nu sub acest minim față de nivelul ridicat al alcoolemiei la momentul surprinderii în trafic.
Astfel, în temeiul art. 87 al.1 din OUG nr. 195/2002 a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 1 (unu) an, și apreciindu-se că scopul acestei pedepse, așa cum este prevăzut de art. 52.Cod Penal, poate fi atins chiar și fără executare efectivă, iar în cauză sunt îndeplinite și celelalte cerințe legale privitoare la cuantumul pedepsei ce urmează a fi aplicată și inexistența unor condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, instanța a dispus, în temeiul art.81 Cod Penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei ce va fi aplicată inculpatului.
Sub aspectul pedepsei accesorii, conform art.71 alin. 2.pen. condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua, lit.b) și lit.c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă, și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Însă, potrivit art.20 al Constituției, dispozițiile legislative interne trebuie interpretate în lumina tratatelor internaționale privitoare la drepturile omului, la care România este parte.
Ca atare, normele cuprinse în Convenție și în Protocoalele adiționale, împreună cu jurisprudența dezvoltată de C, alcătuiesc un bloc de convenționalitate, iar jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este direct aplicabilă, având forță constituțională si supralegislativă. Interpretarea instanței de contencios European, în virtutea principiului subsidiarității, se impune deci și față de instanțele interne, astfel încât, la examinarea conținutului pedepsei accesorii, trebuie avută în vedere hotărârea Hirst împotriva Marii Britanii (Cererea nr. 74025-2001, Hotărârea din 06.10.2005), prin care Curtea a constatat încălcarea art.3 din Protocolul 1 ca urmare a interzicerii ope legis a dreptului de a alege persoanei condamnate la pedeapsa închisorii. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că o restrângere generală, automată și nediferențiată, a unui drept fundamental consacrat de Convenție și care are o importanță crucială, trece peste o marjă de apreciere acceptabilă oricât de largă ar fi ea și este incompatibilă cu art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției.
Interzicerea unui drept nu poate avea loc indiferent de durata sancțiunii, gravitatea faptei sau circumstanțele cauzei, ci doar în urma unei aprecieri a îndeplinirii cerinței proporționalității restrângerii exercițiului acestuia.
De aceea, cu privire la drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) pen. instanța a motivat interzicerea acestora, reținând că natura faptei săvârșite și atitudinea inculpatului, duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b din pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.
Exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 lit.c) pen. respectiv acela de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, a fost interzisă de către instanță, deoarece se constată că inculpatul relevă periculozitate în exercitarea acestei activități, câtă vreme nu înțelege să se supună regulilor care guvernează desfășurarea acesteia în condiții de siguranță.
Cu privire la drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) și e), respectiv drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator, ca urmare a modificărilor intervenite prin Legea nr.278 din 04.07.2006, interzicerea acestora se aplică ținându-se seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului și de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.
Având în vedere că infracțiunea săvârșită este independentă de autoritatea părintească, instanța nu a interzis inculpatului și drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) și e), ținând seama și de natura și gravitatea infracțiunii, precum și de persoana infractorului.
În consecință, instanța a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit.c) pen. pe durata și în condițiile art. 71.pen.; în baza art. 82.Cod Penal a stabilit un termen de încercare cu o durată de trei ani și i-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.Cod Penal,în baza art. 359.C.P.P.; în baza art.71 al.5 a Cod Penal dispus suspendarea condiționată și pedepsei accesorii aplicate pe durata aceluiași termen de încercare de trei ani.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând soluția primei instanțe ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea apelului, în rejudecare achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d C.P.P. arătând că infracțiunii reținute în sarcina inculpatului îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii - pe latură obiectivă, lipsa elementului material în ceea ce privește valoarea alcoolemiei vizavi de inculpat; se invocă art. 88 al. 1, 2 din OG nr. 195/2002, care prevede că prelevarea probelor biologice se face respectând ordinul ministrului sănătății, articol care a fost încălcat; se invocă ca și temei de achitare și art. 10 lit. b C.P.P. - fapta nu este prevăzută de legea penală, precum și art. 10 lit.1C.P.P. solicitând aplicarea inculpatului o sancțiune cu caracter administrativ ținând cont de circumstanțele personale și reale ale inculpatului.
Prin decizia penală nr. 297/A/09.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s- respins ca nefundat apelul declarat de inculpatul .
Instanța de apel, pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele:
Prima instanță pe baza probelor aflate la dosar, a stabilit starea de fapt în raport de care a făcut încadrarea juridică a faptei în dispoz. art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. și reținând justificat vinovăția inculpatului, pentru această faptă l-a condamnat la pedeapsa de 1(un) an închisoare, cu suspendare condiționată, în condițiile art. 81, 82.pen. întrucât s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare efectivă a pedepsei.
În ce privește motivele invocate în apelul inculpatului, s-a constatat că acestea sunt nefondate, întrucât în cauză nu sunt incidente dispoz. art. 10 lit. lit. d, b,1C.P.P. astfel că nu se justifică achitarea inculpatului pentru vreunul din temeiurile invocate în apărare.
Astfel, din adresa nr. 1087/29.05.2009 a - SMURD, a rezultat că la recoltarea probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei inculpatului, s-a utilizat trusă medicală standard, împrejurare față de care nu se justifică anularea ori înlăturarea acestei probe, în condițiile în care a fost audiat în cauză și medicul care a efectuat recoltarea probelor biologice și s-a constatat existența și a celorlalte componente ale trusei standard prevăzută de lege.
De asemenea, s-a reținut că în cauză s-au efectuat două expertize medico-legale de specialitate pentru interpretarea retroactivă a alcoolemiei de către IML T( raportul nr. 1486/3 iunie 2008, raportul nr. 109/15 ianuarie 2009) care au stabilit teoretic alcoolemia ca fiind de 0,90-1,00 gr%o la ora producerii accidentului; deși prin raportul medico-legal nr. A - întocmit de IML T, s-a concluzionat că la ora 23,15, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de 0,55%o, se constată că în acest raport medico legal se precizează că rezultatele obținute au caracter stric teoretic și nu pot fi considerate ca având valoare certă din punct de vedere medico-legal. Valoarea indubitabilă de probă științifică obiectivă și care exprimă îmbibația reală este numai cea determinată prin analiza sângelui din momentul prelevării.
Or, și în raport de aceste precizări ale expertizelor de specialitate, instanța de apel a reținut că valoarea reală a alcoolemiei este cea stabilită prin analizele sângelui din momentul prelevării, respectiv de1,25 mg/l, la ora 0,15 și 1,10 mg/l la ora 1,15, conform buletinului de analiză nr. 115/A/2008 întocmit de L
Așa fiind, s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii mai sus descrise, pentru care s-a reținut vinovăția inculpatului neputându-se aprecia că fapta nu este prevăzută de legea penală, ori că ar prezenta un pericol social redus, în condițiile în care nivelul alcoolemiei este peste limita legală iar fapta prev. de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. este o infracțiune de pericol; instanța de apel nu a putut reține lipsa pericolului social al faptei întrucât față de împrejurările în care a fost comisă și nivelul concret al alcoolemiei nu se poate aprecia că sunt aplicabile dispoz. art. 181.C.P.P. referitor la fapta inculpatului.
Împotriva deciziei penale nr. 297/A/09.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci numai cu ocazia susținerii orale a acestuia, aspectele invocate de apărătorul inculpatului fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând recursul declarat de inculpat prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța constată că este nefondat, urmând să fie respins. Instanța de recurs își însușește cu totul motivarea instanțelor inferioare cu privire la cpentru următoarele considerente:
Potrivit procesului verbal de constatare a infracțiunii din 13.02.2008, semnat de inculpat și martori asistenți, se menționează că inculpatul în timp ce conducea autoturismul pe strada - - din Tap ierdut controlul autoturismului și a intrat în coliziune cu trei autoturisme ce se aflau staționate în afara părții carosabile. Inculpatul a fost testat cu aparatul seria 0219 la data de 13.02.2008 orele 23,31 conform protocolului 00007 rezultatul fiind de 0,55 mg/l aer pur respirat. Totodată, inculpatul a recunoscut în fața organelor de poliție prezente la fața locului că în jurul orelor 22 consumat 750 ml vin, iar după accident nu a mai consumat băuturi alcoolice.
Pe de altă parte, din procesul verbal de prelevare din 14.02.2008 rezultă că prelevarea s-a făcut cu ac și seringă de unică folosință, proba fiind sigilată cu sigiliul nr. --fila 27 dosar de urmărire penală. Astfel, susținerile apărătorului inculpatului în sensul că nu s-ar fi menționat sigiliul sunt nereale. Prin urmare, recoltarea probelor biologice nu a fost făcută cu trusa de recoltare prevăzută de Ordinul Ministerului Sănătății nr. 376/2006, ci cu metoda clasică impusă de Institutul de Medicină Legală " Minovici" la 01.03.1990. Potrivit procesul verbal de recoltare rezultă că seringa și acul utilizate au fost de unică folosință, flaconul a fost curat și nu a prezentat urme de alcool, iar dezinfectarea pielii nu s-a făcut cu alcool sau alte substanțe derivate. De la bun început, adică din momentul constatării faptei de către organele de poliție, dar și ulterior, în cursul urmăririi penale, inculpatul nu a avut nici o obiecție cu privire la modul în care au fost recoltate probele biologice, a acceptat să se supună probei alcool test, care a evidențiat o cantitate de 0,55 mg/l aer pur respirat, iar ca urmare a probelor de sânge recoltate s-a stabilit o alcoolemie de 1,25 la ora015, respectiv 1,10 la ora 115.
Prin urmare, este indubitabil faptul că inculpatul a condus autoturismul cu alcoolemie ce depășește limita legală, iar faptul că nu s-au respectat procedurile impuse de Ordinul Ministerului Sănătății nr. 376/2006 la recoltarea sângelui, nu conduce automat la constatarea nulității recoltării câtă vreme în practică trusele de recoltare menționate în ordin nu au fost livrate unităților spitalicești, iar inculpatul, așa cum s-a menționat mai sus, nu a invocat vreo lezare a drepturilor sale prin modul în care i s-a făcut recoltarea decât în căile de atac. Este adevărat că potrivit art. 30 din Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule și tramvaie aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 376/10 aprilie 2006, se menționa că utilizarea trusei standard de prelevare, a cărei componență este prevăzută în anexa nr. 5 la normele metodologice, înlocuiește metoda clasică în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a acestora; însă, nu trebuie omise nici dispozițiile tranzitorii din art. 6 alin. 1 lit. c din același ordin, care prevăd că "prelevarea sângelui se face cu seringi de unică folosință, până la înlocuirea acestei metode cu trusa standard de prelevare special destinată acestui scop". Sub acest aspect, instanța constată că termenul de 6 luni este un termen administrativ, de recomandare; iar folosirea metodei de prelevare cu seringi de unică folosire se prelungește până la existența posibilității efective de utilizare a trusei unice; o interpretare diferită conducând la imposibilitatea efectuării probatoriului în cauzele privind comiterea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 din motive neimputabile organelor judiciare, cu atât mai mult cu cât înlocuirea metodei de prelevare nu a fost justificată de nesiguranța vechii metode. Totodată, se constată că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 21 din Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice întrucât metoda utilizată pentru determinarea alcoolemiei este una reglementată de acestea.
Instanța mai are în vedere și faptul că potrivit dispozițiilor art. 63 alin. 2.C.P.P. probele nu au valoare mai dinainte stabilită; aprecierea fiecărei probe făcându-se de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrării, în scopul adevărului. Astfel fiind, se reține că starea de fapt în speță a fost stabilită ca rezultat al tuturor mijloacelor de probă expuse anterior, rezultatul buletinului de analiză coroborându-se cu recunoașterea inculpatului și testarea cu ul.
În ceea ce privește susținerea apărătorului ales al inculpatului cu privire la modalitatea de recoltare a probelor de sânge la un interval de o oră de la data depistării în trafic a inculpatului, instanța de recurs reține că această afirmație nu corespunde adevărului și că nu este imputabilă organelor de urmărire penală o eventuală întârziere în recoltarea probelor de sânge. Astfel, așa cum rezultă din procesul verbal de constatate-fila 6 dosar urmărire penală-organele de poliție au fost anunțate telefonic de accidentul de circulație produs pe strada - - din T la ora 23,15 și s-au deplasat la fața locului, recoltarea probelor de sânge efectuându-se la ora 0,15-fila 29 dosar urmărire penală. Intervalul de timp de o oră dintre data anunțării telefonice a organelor de poliție și data recoltării a fost efectuat derulării unor activități inerente, cum ar fi deplasarea la fața locului, testarea inculpatului cu ul și rularea spre unitatea spitalicească în vederea recoltării.
În ceea ce privește susținerile inculpatului că fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală nu ar prezenta pericolul social al unei infracțiuni și că s-ar impune aplicarea dispozițiilor art. 181.p, acestea sunt nefondate în raport cu modul de comitere, persoana inculpatului, urmarea care s-ar fi putut produce, împrejurările faptei.
În conformitate cu prevederile art. 181din Codul penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. În alin. 2 al aceluiași articol se precizează că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului. Raportat la aceste criterii instanța de recurs apreciază că nu se poate reține că fapta inculpatului nu are gradul de pericol social al unei infracțiuni, prin conduita sa ilicită inculpatul punând în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic față de modul în care a înțeles să ruleze cu autoturismul pe drumurile publice producând un accident de circulație, acroșând trei autoturisme care erau staționate în afara părții carosabile.
Astfel fiind, în temeiul art.38515pct.1 lit.b se C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.297/A/9.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 C.P.P.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.38515pct.1 lit.b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.297/A/9.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședința publică din 11 Februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - G
Grefier,
Red.AN/5.03.2010
Tehnored AJ/2 ex/17.03.2010
Prima instanță: Jud.TM-
Apel: Trib.TM-,
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Laura Ani Bogdan, Gheorghe
