Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 157/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 157
Ședința publică de la 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
Judecător G -
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr.299/A/9.12.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă inculpatul intimat, reprezentat de avocat oficiu.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei recurate și pe fond, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice. Se critică sentința instanței de fond și cea a instanței de apel sub aspect de nelegalitate și apreciază că, dată fiind schimbarea încadrării juridice dispusă de prima instanță, era obligată să se facă mențiunea necesară și în dispozitivul sentinței și nu doar în practicaua acesteia. La termenul de judecată din 30.09.2009 instanța de fond a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului, în sensul înlăturării stării de recidivă postexecutorie și a schimbat această încadrare, făcând mențiune despre acest demers juridic doar în parte expozitivă a hotărârii, apreciind că aceasta trebuia să se regăsească și în considerente, mai ales în minuta și dispozitivul acesteia.
Apărătorul din oficiu pentru inculpatul intimat a solicitat admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1904/30.09.2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în temeiul art.86 al.1 din nr.OUG195/2002 republicată, s-a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de1 an închisoarepentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
În temeiul art.87 al.1 din nr.OUG195/2002 republicată, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de1 an închisoarepentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În temeiul art.33 lit.a și art.34 lit.b pen. a contopit cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare pe care o sporește cu 3 luni închisoare, în final aplicând inculpatului pedeapsa ce mai grea de 1 an și 3 luni închisoare.
În temeiul art.71 pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit.a teza a II a și b pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În temeiul art.81 și art.82 pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 și 3 luni.
În temeiul art.71 al.5 pen. a suspendat pedeapsa accesorie pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art.359 al.1 pr.pen. a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 pen. respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.
În temeiul art.191 al.1 pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, cheltuieli judiciare către stat și în temeiul art.189 al.2 pr.pen. a dispus plata sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul Timiș.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 26.08.2007, în jurul orei 06,00, în timp ce inculpatul conducea sub influența băuturilor alcoolice și fără a poseda permis de conducere de vreo categorie autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare KA-NW-55, proprietatea numiților și, pe DN 59 B, în direcția satului, ajungând la km 39+300, acesta a pierdut controlul asupra volanului și a părăsit carosabilul, răsturnându-se în marginea dreaptă a drumului.
Cu ocazia controlului efectuat de organele de poliție sosite la fața locului s-a constatat faptul că inculpatul se află sub influența băuturilor alcoolice, motiv pentru care acesta a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind de 0,24 mg/l alcool pur în aerul expirat. Rezultatul fiind pozitiv inculpatului i s-au recoltat probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei.
Conform buletinului de analiză toxicologică nr.798/A/28.08.2007, emisă de T, la ora 09,30, inculpatul a avut în sânge o îmbibație alcoolică de 0,45, iar la ora 10,30, valoarea alcoolemiei a fost de 0,25.
Faptul că inculpatul nu posedă permis de conducere a fost confirmat de către Serviciul Public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor din cadrul Instituției Prefectului Județului A prin adresa nr.26719/2007.
În drept, faptele reținute în sarcina inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere prevăzute și pedepsite de art.86 al.1 din nr.OUG195/2002 și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art.87 al.1 din nr.OUG195/2002 republicată, faptele săvârșite de către inculpat prezentând în concret pericolul social al respectivei infracțiuni.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunilor expuse, s-a reținut că inculpatul a realizat acte ce intră în conținutul elementului material al acestora, respectiv conducerea ilicită a unui autovehicul pe drumurile publice, caracter ilicit ce constă în încălcarea obligației legale de a poseda permis de conducere și în hotărârea de a onduce autoturismul pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice, acceptând posibilitatea creării unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind circulația în siguranță pe drumurile publice. Conducerea autoturismului pe drumurile publice în aceste condiții, cu o valoare a alcoolemiei peste limita legală, este de natură a produce efecte și a conduce la diminuarea reflexelor conducătorului auto, aspecte avute în vedere de legiuitor la incriminarea acestor acte.
Acțiunea care constituie elementul material al infracțiunilor analizate are ca rezultat crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite prin norma penală. Starea de pericol intervine ca urmare directă a săvârșirii faptelor și, ca atare, nu trebuie dovedită.
Sub aspectul laturii subiective, faptele au fost săvârșite de inculpat cu vinovăție sub forma intenției directe, întrucât el a prevăzut rezultatul faptelor sale și l-a urmărit, prin săvârșirea acțiunilor. Inculpatul a știut că nu posedă permis de conducere și că se afla sub influența băuturilor alcoolice, în timp ce conducea autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare KA-NW-55, pe DN 59 B, în direcția satului.
La individualizarea judiciară a pedepselor, prima instanță a avut în vedere faptul că inculpatul a recunoscut și a regretat săvârșirea infracțiunilor, s-a prezentat în fața instanței la termenele stabilite și că nu are antecedente penale odată ce reabilitarea judecătorească face să înceteze decăderile și interdicțiile precum și incapacitățile care rezultă din condamnare conform art.133 al.1 pen. dar în același timp a avut în vedere că a condus pe drumurile publice un autovehicul fără a poseda permis și aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, cunoscut fiind faptul că la ora respectivă în oraș există trafic, comportament care generează un pericol concret pentru ceilalți participanți la trafic, considerent pentru care instanța nu a reținut nici circumstanțe atenuante în cauză.
În aceste condiții, nu pot fi reținute circumstanțe atenuante inculpatului, dar instanța a apreciat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientată spre minimul prevăzut de lege pentru fiecare infracțiune săvârșită, de 1 an închisoare, poate asigura îndeplinirea scopului prevăzut de art.52.pen.; făcut aplicarea art.33 lit.a și art.34 lit.b pen, contopind cele trei pedepse și aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare pe care a sporit-o cu 3 luni închisoare, în raport de modalitatea de săvârșirea a faptelor și de gravitatea lor, în final aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 3 luni închisoare.
În privința pedepsei accesorii, instanța a reținut că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii, 06.10.2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura și gravitatea infracțiunii pe care a comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu art.3 din protocolul 1 la convenție și prin urmare, nu a interzis inculpatului decât dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prev. de art.64 lit.a teza a II a și b pen. reținând că față de natura infracțiunii nu se impune și interzicerea dreptului de a alege, prev. de art.64 lit.a teza I pen.
În același sens, interzicerea dreptului prev. de art.64 lit.b pen. trebuie analizat în contextul faptei săvârșite de inculpat, constatând că față de natura acesteia, nu se impune interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, având în vedere că acesta nu s-a folosit la săvârșirea faptelor nici de o funcție, nici de o profesie și nici de activitate organizată conform legii, aspecte ce nu au legătură cu cauza.
Prin urmare, în temeiul art.71.pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit.a teza a II a și b pen.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului, a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.81 al.1 pen. respectiv pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni și scopul pedepsei poate ti atins și fără executarea acesteia astfel că instanța a suspendat condiționat executarea ei, pe un termen de încercare stabilit potrivit art.82 pen. de 3 și 3 luni.
Suspendând executarea pedepsei principale, instanța a dispus în temeiul art.71 al.5 pen. suspendarea și pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În conformitate cu prevederile art.359 al.1.pr.pen. a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83.pen. care prevăd că dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara criticând soluția ca netemeinică și nelegală, deoarece nu există concordanță între considerente și minută, în sensul că în minută s-a omis menționarea schimbării încadrării juridice prin înlăturarea stării de recidivă postcondamnatorie reținută în actul de inculpare, precum și raportat la cuantumul mic al pedepsei și modalitatea de executare.
Prin decizia penală nr.299/A/9.12.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. s-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara .
Instanța de apel, a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță pe baza probelor aflate la dosar a stabilit starea de fapt, a făcut încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul și reținând vinovăția acestuia l-a condamnat pentru fapta prevăzută de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. la o pedeapsă de 1 an închisoare și pentru fapta prev. de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. la 1 an închisoare; pedepsele au fost individualizate conform art. 72.pen.
Întrucât faptele au fost comise în condițiile art. 33 lit. a pen. s-a făcut aplicarea acestor dispoziții legale și a dispoz. art. 33 lit. b pen. dispunându-se a se executa pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, sporită cu 3 luni închisoare; s-a aplicat pedeapsa finală de 1 an și 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării în condițiile art. 81, 82.pen. apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă și privarea de libertate.
La stabilirea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72.pen. respectiv împrejurările comiterii faptelor, gradul concret de pericol social al faptelor, precum și persoana inculpatului care este la prima încălcare a legii penale și a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.
De asemenea, la stabilirea modalității de executare a pedepselor s-a apreciat justificat că reeducarea inculpatului poate fi realizată în speță și fără privarea de libertate, astfel că întemeiat s-au aplicat dispoz. art. 81, 82.pen.
Așa fiind, s-a constatat ca nefondat motivul de apel referitor la cuantumul pedepsei și modalitatea de executare în condițiile în care prima instanță a făcut corect și legal aplicarea dispoz. art. 72.pen. privitoare la individualizarea pedepsei, precum și a dispoz. art. 81, 82.pen. referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante.
În ce privește motivul de apel referitor la neconcordanța între partea expozitivă, considerente și minută, s-a reținut că din verificarea hotărârii instanței nu rezultă o asemenea neconcordanță ci dimpotrivă între considerentele și dispozitivul sentinței există concordanță.
Termenul de încercare de 3 și 2 luni a început să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, conform art. 82 al. 3.pen. respectiv de la 02.10.2002 și s-a sfârșit la 02.12.2005, dată la care inculpatul s-a reabilitat de drept conform art. 86.pen.
Cum în speță, cele două fapte penale pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt săvârșite în 26.08.2007, la aproape doi de la data reabilitării de drept, nu se poate vorbi de stare de recidivă postexecutorie.
S-a reținut că în ședința publică din 30.09.2009 înainte de dezbaterea în fond a cauzei ( conform consemnărilor din practicaua hotărârii), a fost pusă în discuție schimbarea încadrării juridice și apoi s-a dispus în baza art. 334.C.P.P. schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracțiunea prev. de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002, ambele cu aplic. art. 37 lit. b pen. în infracțiunea prev. de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002, cu înlăturarea stării de recidivă; s-a reținut că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare în condițiile art. 81, 82.pen. prin sentința penală 339/04.02.2002 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr. 483/A/20.09.2002 a Tribunalului Timiș, la 02.10.2002 conform referatului serviciului executări penale. Termenul de încercare de 3 și 2 luni a început să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, conform art. 82 al. 3.pen. respectiv de la 02.10.2002 și s-a sfârșit la 02.12.2005, dată la care inculpatul s-a reabilitat de drept conform art. 86.pen.; în speță, cele două fapte penale pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt săvârșite în 26.08.2007, la aproape doi de la data reabilitării de drept, nu se poate vorbi de stare de recidivă postexecutorie.
Așa fiind, în mod corect și legal prima instanță nu a mai înserat în minuta și dispozitivul hotărârii, prevederile legale referitoare la schimbarea încadrării juridice și înlăturarea stării de recidivă, în condițiile în care despre schimbarea încadrării juridice s-a făcut mențiunea în practicaua hotărârii, întrucât instanța s-a pronunțat cu privire la această schimbare de încadrare înainte de dezbaterea în fond a cauzei.
Împotriva deciziei penale nr. 299/A/09.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TIMIȘ susținând că este nelegală întrucât instanța de apel a menținut soluția dispusă de prima instanță, respingând apelul procurorului.
În motivarea recursului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa criticat soluția instanței de fond, respectiv a instanței de apel, sub aspect de nelegalitate întrucât dată fiind schimbarea de încadrare juridică pe care aceasta a efectuat-o era obligată să facă mențiunea necesară și în dispozitivul sentinței recurate, nu doar în practicaua acesteia. În acest sens, s-a arătat că la termenul din 30.09.2009, instanța de fond a pus în discuția părților cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de avocatul inculpatului, în sensul înlăturării stării de recidivă postexecutorie reținută de procurorul care a întocmit rechizitoriul și a schimbat încadrarea juridică potrivit art. 334.C.P.P. făcând însă mențiune despre acest demers juridic doar în partea expozitivă a sentinței criticate. Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa invocat dispozițiile art. 305, 356 și 357.C.P.P. apreciind că cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărare și însușită de instanță trebuia în mod firesc să se regăsească și în considerentele hotărârii și mai ales în minuta și dispozitivul acesteia, fiind o chestiune asupra căreia s-a deliberat.
Analizând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș prin prisma motivelor invocate de recurent și din oficiu, conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 355 alin. 1.C.P.P. partea introductivă a hotărârii judecătorești cuprinde mențiunile prevăzute de art. 305.C.P.P.; iar alineatul 1 lit. iaa cestui text legal se impune ca încheierea de ședință să cuprindă între altele și "măsurile luate în cursul ședinței". Prin urmare, dacă în cursul ședinței de judecată de la termenul la care au avut loc dezbaterile în fond, instanța de judecată a luat diferite măsuri acestea sunt consemnate în partea introductivă a sentinței judecătorești.
Din analiza dispozițiilor art. 334.C.P.P. coroborate cu art. 309.C.P.P. precum și din modul în care s-au derulat dezbaterile, nu rezultă obligativitatea instanței de a întocmi minută în cazul în care dispune schimbarea încadrării juridice a faptei în cursul judecății și, prin urmare, nici când aceasta a avut loc la ultimul termen de judecată, înainte de a acorda cuvântul pe fondul cauzei.
În speță, se constată că în partea introductivă a sentinței penale nr. 1904/30.09.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoaras -a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, ambele cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, în infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu înlăturarea stării de recidivă. În continuare, prima instanță a constatat că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare în condițiile art. 81 - 82.Cod Penal prin sentința penală nr. 339/04.02.2002 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr. 483/A/20.09.2002 a Tribunalului Timiș. Totodată, s-a reținut că termenul de încercare de 3 și 2 luni a început să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, conform art. 82 alin. 3.Cod Penal, respectiv de la data de 02.10.2002 și s-a sfârșit la 02.12.2005, dată la care inculpatul s-a reabilitat de drept conform art. 86.Cod Penal Prin urmare, în mod corect s-a concluzionat că raportat la data comiterii faptelor ce formează obiectul acestui dosar, respectiv 26.08.2007, nu se mai poate reține starea de recidivă postexecutorie.
Având în vedere cele anterior expuse, instanța de recurs constată că susținerile Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș sunt nefondate, prima instanță s-a pronunțat în mod legal asupra cererii de schimbare a încadrării juridice și a expus considerentele acestei măsuri în partea introductivă a sentinței.
Pe de altă parte, instanța constată că potrivit limitelor caracterului devolutiv al recursului reglementate de dispozițiilor art. 3856.C.P.P. instanța nu poate analiza hotărârile pronunțate în cauză cu privire la alte aspecte decât cele contestate de recurent. Totodată, din actele și lucrările dosarelor se reține că nu este incident nici unul dintre cazurile de casare ce pot fi analizate din oficiu conform art. 38515alin. 3.
C.P.P.Prin urmare, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. b va C.P.P. respinge ca nefundat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TIMIȘ împotriva deciziei penale nr. 299/A/09.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.3 p Cod Penal,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr.299/A/9.12.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
În baza art.192 al.3 p Cod Penal cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției și Libertăților a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, către Baroul Timiș.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședința publică din 11 Februarie 2010.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
Grefier,
- -
Red.LB/12.02.2010
Tehnored AJ/2 ex/22.02.2010
Prima instantă: Jud.TM-
Apel: Trib. T: ,
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Laura Bogdan, Gheorghe Bugarsky
