Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 428/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
355/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 428
Ședința publică din data de 25 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Dumitrașcu Sofica
JUDECĂTOR 3: Ciobanu Corina
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-inculpat împotriva Decizie penale nr. 21/A din data de 29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, în stare de libertate, asistat de apărător din oficiu cu delegația nr. -/26.02.2009, lipsind intimatul-parte-vătămată, intimatele-părți-civile și intimata parte responsabilă-civilmente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta Ministerului Public invocă excepția inadmisibilității recursului, față de faptul că Tribunalul în mod corect a constat că apelul este tardiv declarat, recursul fiind inadmisibil.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat arată că inculpatul a luat cunoștință de sentința penală a Judecătoriei Călărași la data de 30.10.2008, iar apelul a fost declarat la data de 03.12.2008, termenul legal de apel fiind depășit, motiv pentru care lasă la aprecierea instanței cu privire la admisibilitatea recursului formulat în cauză.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prinsentința penală nr.335 din 30 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Călărași,în baza art. 178 alin 2 Cod penal, cu aplicarea art.74-76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.184 alin.2 și alin.4 Cod penal, cu aplicarea art.74-76 Cod penal, a mai fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a Cod penal și art. 34 Cod penal, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 1 an închisoare.
În baza art.71 Cod penal, a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a, b Cod penal.
În baza art.81-82 Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii, pe o durată de 3 ani, calculată cu începere de la data rămânerii definitive a sentinței.
În baza art.83 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.
A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă.
S-a constatat recuperat prejudiciul produs părților vătămate și.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit în cauză parte civilă.
A fost admisă cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente B și cu Generali Asigurări, la plata sumei de 613,04 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență
În baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente B și cu Generali Asigurări, la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut, în sarcina inculpatului, următoarea situație de fapt:
În dimineața zilei de 10 ianuarie 2008, în jurul orei 8,00, inculpatul, în calitate de angajat la, se afla într-o cursă în interes de serviciu, la volanul autoturismului marca, înmatriculat sub numărul B-63- și se deplasa pe DN 3, din direcția L Gară către. Pe scaunul din dreapta față, se afla victima, pe bancheta spate-stânga se afla, iar pe bancheta spate-dreapta martorul.
Ajungând la Km 30 +200 de metri, în afara localității, pe fondul neadaptării vitezei la condițiile de drum - drum acoperit cu polei și în, inculpatul a pierdut controlul volanului autoturismului și a intrat în derapaj. În aceste împrejurări, inculpatul a încercat să redreseze autoturismul, acționând frâna de serviciu, situație în care autoturismul s-a rotit și a intrat în coliziune cu un pilon de beton, situat pe marginea părții carosabile, pe partea a direcției de mers. Accidentul a avut ca urmare decesul numitului, precum și vătămarea corporală a celorlalți doi pasageri - și.
Din raportul medico legal de necropsie nr.26 din 11 ianuarie 2008, întocmit de C, a rezultat că decesul numitului s-a datorat hemoragiei interne consecutivă unui politraumatism cranio toraco abdominal cu multiple rupturi de organe interne și fracturi; că leziunile s-au produs prin lovire de corpuri dure, urmate de comprimare între două planuri dure, astfel că între leziunile constatate și decesul acestuia există legătură de cauzalitate directă.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost reținută de inatanța de fond, pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: proces verbal de cercetare la fața locului, schița accidentului, planșa foto, raport medico-Iegal de necropsie, raport de constatare medico-legală, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, toate acestea coroborate cu declarațiile inculpatului.
A concluzionat instanța de fond că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pprev. De art.178 alin.2 Cod penal și art.184 alin.2 și 4 Cod penal, cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere persoana inculpatului, în vârstă de 59 de ani, lipsit de antecedente penale, încadrat în muncă, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, natura și consecințele infracțiunii, faptul că inculpatul a achitat în totalitate pretențiile civile ale părților vătămate, poziția sinceră, de recunoaștere și regret, manifestată de inculpat pe tot parcursul procesului penal, apreciind că în favoarea acestuia pot fi reținute circumstanțe atenuante conform art.74-76 Cod penal și că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, respectiv prin acordarea beneficiului suspendării condiționate în condițiile prev.de art.81-82 Cod penal.
Împotriva acestei sentințeau declarat apel partea civilă și inculpatul.
Partea civilă, deși a fost legal citată, nu s-a prezentat în fața instanței de apel și nu a depus la dosar motivele de apel.
Prin apelul declarat la data 03 decembrie 2008, inculpatul a solicitat prelungirea dreptului de a conduce autoturismul până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, susținând că profesia pe care o exercită este strâns legată de dreptul de a conduce un autoturism.
Prindecizia penală nr.21/A din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, a fost respins ca nefundat apelul declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr.335/2008 a Judecătoriei Călărași.
Prin aceeași decizie penală, a fost respins catardiv introdusapelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe penale, dispunându-se totodată la cererea apelantului inculpat prelungirea dreptului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, pe o durată de 30 de zile, începând cu 29 ianuarie 2009.
A fost obligat fiecare apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul Călărașia arătat următoarele:
Cu privire la apelul inculpatului, Tribunalul a constatat că acesta este tardiv, întrucât din actele dosarului a rezultat că inculpatul a luat la cunoștință de conținutul sentinței penale nr.335 la data de 30.10.2008, iar apelul a fost declarat la data de 3.12.2008, fiind depășit cu mult termenul de 10 zile prevăzut de lege pentru declararea apelului.
Referitor la apelul declarat de partea civilă, Tribunalul a apreciat că acesta este nefondat, constatând că instanța de fond a rezolvat în mod corect latura civilă a cauzei, în raport de declarația de renunțare, autentificată sub nr.597/ 6.03.2008 de, prin care partea civilă a arătat că renunță la dreptul de a mai pretinde în viitor vreo sumă de bani cu titlu de despăgubiri civile.
Față de cererea formulată de inculpat cu privire la prelungirea dreptului de a conduce un autoturism, Tribunalul a apreciat-o ca întemeiată și a dispus în consecință prelungirea acestui drept pe o perioadă de 30 de zile.
Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, inculpatul a promovat recurs, în termen legal, respectiv la data de 05 februarie 2009, fără a indica în cuprinsul cererii, motivele de recurs pentru care a înțeles să atace hotărârea pronunțată în apel.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 04 martie 2009, această instanță, constatând împrejurarea că prelungirea dreptului inculpatului de a conduce pe drumurile publice, a fost acordată de instanța de apel pe o perioadă de 30 de zile, respectiv până la data de 27 februarie 2009, termen care a expirat, a dispus respingerea cererii inculpatului de prelungire a dreptului de a conduce un autoturism pe drumurile publice.
Analizând actele și lucrările dosarului, conform disp. art. 38510alin. 21din Codul d e procedură penală, doar în limita cazurilor de casare care potrivit art.3859alin. 3 din Codul d e procedură penală se iau în considerare din oficiu, în condițiile în care recurentul inculpat nu a invocat motive de recurs proprii, Curtea constată cărecursul formulat de acesta este nefondat, din următoarele considerentele:
În primul rând se cuvine a fi făcută precizarea că deși reprezentatul Ministerului Public, cu prilejul dezbaterilor în recurs a formulat concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul ca inadmisibil, totuși această opinie nu poate fi împărtășită de C, întrucât, în raport cu soluția dispusă de instanța de apel - respingere a apelului declarat de inculpat ca fiind tardiv introdus - acesta are interesul și totodată posibilitatea recunoscută de lege de a contesta această soluție prin intermediul căii de atac a recursului, eventuala greșită constatare de către instanța de prim control judiciar a depășirii termenului de declarate a apelului, putând fi circumscrisă cazului de casare prev. de art.3859alin.1 pct.10 din Codul d e procedură penală, conform căruia hotărârile sunt supuse casării."când instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului",în sensul că cererea de apel - care indubitabil constituie o astfel de cerere esențială pentru inculpat - nu a fost examinată pe fondul său.
Cum potrivit art.3859alin. 3 din Codul d e procedură penală, cazul de casare prev. de art.3859alin.1 pct.10 din Codul d e procedură penală se înscrie în categoria celor care se iau în considerare întotdeauna din oficiu, Curtea va examina legalitatea soluției dispusă prin decizia penală nr.21/A din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași. prin prisma acestui caz de casare.
Sub aspectul analizat, Curtea constată că potrivit mențiunilor înscrise pe cerea de apel formulată de inculpatul, aceasta a fost depusă și înregistrată la instanță pe data de 03 decembrie 2008, or dat fiind faptul că inculpatul a fost prezent în fața instanței de fond la termenul de judecată din data de 30 octombrie 2008, când au avut loc dezbaterile asupra fondului cauzei, potrivit art.363 alin.3 din Codul d e procedură penală, acesta ar fi trebuit să formuleze apel în termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii, adică cel mai târziu până la data de 10 noiembrie 2008.
Dat fiind faptul că inculpatul a formulat apel împotriva sentinței penale nr.335 din 30 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Călărași abia la data de 03 decembrie 2008, deci cu mult după împlinirea terenului legal de declarare a apelului, în mod corect instanța de apel a dispus respingerea acestuia ca tardiv și ca atare nu i se poate reproșa acesteia, că nu s-ar fi pronunțat asupra unei cereri esențiale a inculpatului, respectiv asupra însuși fondului apelului declarat de acesta.
Față de aceste considerente și, observând că în cauză nu se constată incidența nici a vrunui alt motiv de casare, Curtea în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul inculpatului.
În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.21 A din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
G
Red.
Dact.
Ex.2
Red.-Trib.
Red.-Jud.
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Dumitrașcu Sofica, Ciobanu Corina
