Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 429/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
599/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 429
Ședința publică din data de 25 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Dumitrașcu Sofica
JUDECĂTOR 3: Ciobanu Corina
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de recurentul-inculpat împotriva Sentinței Penale nr. 93 din data de 29.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu cu delegația nr. -/20.03.2009 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat lasă la aprecierea instanței având în vedere că inculpatul și-a retras cererea la fond.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului având în vedere că la fond, inculpatul și-a retras cererea de contestație la executare.
Recurentul-inculpat, personal arată că își menține recursul formulat în cauză, considerând pedeapsa ca fiind prea mare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, Curtea constată și reține următoarele:
Prin cererea inițială, înregistrată la Judecătoria Blaj, petentul a formulat contestație la executarea sentinței penale prin care s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa închisorii.
Față de actele comunicate, Judecătoria Blaja constatat că se impune declinarea cauzei la Tribunalul București, având în vedere că petentul a fost condamnat la pedeapsa închisorii prin sentința penală nr.1530/2004 a acestui Tribunal, dispunând în consecință.
Prin sentința penală nr.93 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală - investit prin declinare ca instanță competentă să soluționeze prezenta cerere - s-a luat act de manifestarea de voință a petentului contestator, în sensul că își retrage cererea.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs condamnatul, fără aom otiva în scris, iar oral, a arătat că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea aspră.
Curtea, examinând recursul declarat, prin prisma criticilor aduse, cât și din oficiu - în conformitate cu prevederile art.385 alin.3 Cod procedură penală - constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare, potrivit art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, pentru considerentele ce urmează:
Din actele dosarului, rezultă că rin p. sentința penală nr.1530/2004, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr.2090/2003, petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 23 ani închisoare, în a cărei executare se află 1354/2004, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, emițându-se mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.1801/2005.
Deși, în cauză, se constată o serie de neconcordanțe, Curtea apreciază că - în fapt - petentul a formulat contestație la executarea hotărârii prin care a fost condamnat, cu motivarea că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea aspră.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.461 Cod procedură penală, contestația contra executării hotărârii penale, se poate face atunci când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă, când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, ori când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul judecății.
Motivul invocat de petent, respectiv reducerea pedepsei nu se regăsește printre cele prevăzute de art.461 Cod procedură penală, iar individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată condamnatului este un atribut al instanței care soluționează fondul și respectiv al instanțelor de control judiciare, din actele și lucrările dosarului rezultând că, la stabilirea pedepsei - în cuantum și modalitate de executare - acestea au avut în atât circumstanțele reale, cât și pe cele personale.
Constatând că petentul este cel care se află în culpă procesuală, potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul condamnat împotriva sentinței penale nr.93 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G
Red.
Dact.
Ex.2
Red. --II.
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Dumitrașcu Sofica, Ciobanu Corina
