Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 516/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 516
Ședința publică din 11 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Nimineț
JUDECĂTOR 2: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 3: Valerica Niculina
*
GREFIER - -A
*
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentat de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului formulat de partea responsabilă civilmente MARKETING & B împotriva deciziei penale nr.65/AP din 28.02.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimatul-inculpat, asistat de av. ales, lipsă fiind recurenta-parte responsabilă civilmente MARKETING & B și intimații-părți civile, Spitalul Municipal R, Serviciul Județean de Ambulanță N, Spitalul Treime I, precum și intimata-asigurator BT ASIGURĂRI TRANSILVANIA C
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, care a învederat faptul că, la dosarul cauzei, a fost atașată adresa nr- din 19.06.2008 a Tribunalului Neamț, după care:
Av., pentru intimatul-inculpat, a depus la dosar 2 înscrisuri, respectiv cererea adresată de intimat dirigintelui Oficiului poștal nr.35 B și răspunsul primit. A precizat că astfel înțelege să facă dovada faptului că inculpatul a declarat, în termen legal, recurs împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Neamț.
Nefiind alte cereri de formulat, s-a constatat dosarul în stare de judecată și s-a dat cuvântul părților.
Av., având cuvântul pentru inculpatul-recurent, a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârii Tribunalului Neamț; respingerea ca inadmisibil a recursului părții resp. civilmente. A susținut că dosarul trebuia soluționat, atât în latura civilă cât și în cea penală, printr-o singură hotărâre. A invocat dispozițiile art.38515al.2 Cod pr.penală, care reglementează în mod clar modul de soluționare pentru fiecare situație. A susținut că partea responsabilă civilmente a promovat mai multe căi de atac în cauză, respectiv apelul și contestația în anulare, dovedind nesiguranță. Apărătorul a mai susținut că partea responsabilă civilmente nu a fost citată legal la celelalte instanțe. A precizat că nu solicită cheltuieli de judecată.
Procurorul, având cuvântul, a susținut că hotărârea Tribunalului Neamț este legală și temeinică, astfel că se impune menținerea acesteia.
Inculpatul-intimat, în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu susținerile apărătorului său.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.347 din 06.07.2007, în temeiul art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise de inculpatul prin actul de sesizare al instanței, din două infracțiuni de ucidere din culpă, prevăzute de art. 178 alin. 2 și 5 Cod penal, aflate în concurs ideal, potrivit art. 33 lit. b Cod penal, într-o singură infracțiune de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 și 5 Cod penal.
Pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 și 5 Cod penal, asupra părților vătămate -, decedată la 25 noiembrie 2005, și -, decedat la 17 decembrie 2005, fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2( doi ) ani și 6 ( șase ) luni închisoare.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani și 6 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiile art. 83 Cod penal.
În condițiile art. 346 raportat la art. 14 alin. 3 lit. b și alin. 5 Cod procedură penală și art. 998 și art. 1003 Cod civil, s-au constatat întemeiate pretențiile civile formulate împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente MARKETING & de părțile civile și - reprezentanți legali ai victimei minore -, decedată la 25 noiembrie 2005, și - - reprezentanți legali ai victimei minore -, decedat la 17 decembrie 2005, SPITALUL MUNICIPAL DE URGENȚĂ R și SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ " TREIME " I.
S-a constatat că în temeiul art. 49 și urm. din Legea nr. 136/1995, modificată, obligația de acoperire a prejudiciului cauzat prin fapta inculpatului revine asigurătorului de răspundere civilă al părții responsabile civilmente.
A fost obligată BT ASIGURĂRI TRANSILVANIA A, în calitate de asigurător de răspundere civilă al părții responsabile civilmente, la plata despăgubirilor civile către părțile civile, după cum urmează:
- către și, în calitate de reprezentanți legali ai victimei minore - - suma de 2.000 RON cu titlu de daune materiale ( cheltuieli ocazionate de înmormântare și organizarea praznicelor tradiționale ) și echivalentul în monedă națională la cursul oficial de schimb comunicat de Banca Națională a României la data plății al sumei de 50.000 euro, cu titlu de daune morale;
- către și -, în calitate de reprezentanți legali ai victimei minore - - suma de 5.000 RON cu titlu de daune materiale (cheltuieli ocazionate de înmormântare și organizarea praznicelor tradiționale ) și suma de 50.000 RON cu titlu de daune morale;
- către Spitalul Municipal de Urgență R - suma de 67,71 RON, actualizată la data plății în raport cu rata inflației, reprezentând cheltuieli ocazionate de internarea victimei -;
- către Spitalul Clinic de Urgență " Treime " I - suma de 4.308,90 RON, reprezentând cheltuieli ocazionate de internarea victimei -.
S-a luat act că Serviciul de Ambulanță Județean N nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 193 Cod procedură penală a fost obligată BT ASIGURĂRI TRANSILVANIA, în calitate de asigurător de răspundere civilă al părții responsabile civilmente, la plata către părțile civile și a sumei de 1.100 RON, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în cauză.
S-a constatat că partea civilă - a fost asistată de apărător din oficiu în conformitate cu prevederile Legii nr. 211/2004. În temeiul art. 189 alin. 1 Cod procedură penal, onorariul apărătorului desemnat din oficiu ( av. ), în sumă de 70 RON, s-a dispus a fi achitat din fondurile Ministerului Justiției.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 600 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în dimineața zilei de 25 noiembrie 2005, în jurul orei 8,00, pe raza satului Secuienii Noi, com. Secuieni, jud. N, pe șoseaua la km 320 + 500 s-a produs un eveniment rutier soldat cu decesul minorilor -
, născută la 1 martie 1999, și -, născut la 28 noiembrie 1996. În calitate de conducător auto al părții responsabile civilmente MARKETING & S inculpatul conducea autoutilitara marca PEUGEOT de culoare albă înmatriculată sub nr. B 57 pe direcția de mers I - B, efectuând deplasarea în interes de serviciu. La intrarea în localitatea Secuienii Noi inculpatul a redus viteza de deplasare la circa 50 - 55 km/, în condițiile în care partea carosabilă era acoperită cu apă și lapoviță. Înainte de a ajunge la trecerea de pietoni amenajată în fața școlii, inculpatul a observat în fața sa, dincolo de trecere, pe acostamentul de pe sensul său de mers, un grup de 6 copii care se deplasau pe marginea drumului, în afara acestuia, apropiindu-se de trecere din direcția opusă. La un moment dat doi dintre copii s-au angajat în fugă în traversare înainte de a ajunge la trecerea de pietoni, unul după celălalt. Primul a pătruns pe carosabil minorul -, moment în care inculpatul a acționat pentru câteva sistemul de frânare, dar și-a continuat deplasarea, apreciind că victima ar fi avut timp să traverseze. În momentul când a ajuns, însă, în imediata apropiere a trecerii s-a angajat în traversare și cealaltă victimă, dar, deși a fost avertizată sonor, nu s-a retras pe acostament. În aceste condiții inculpatul a frânat violent și a tras de volan spre stânga, încercând să evite impactul. Datorită faptului că drumul era acoperit cu zăpadă și apă autovehiculul a intrat în derapaj și i-a acroșat pe cei doi copii cu partea frontală, proiectându-i apoi în afara părții carosabile. În cele din urmă autovehiculul s-a oprit pe contrasens, la o distanță de circa 25 de trecerea de pietoni. Victima - a fost proiectată în șanțul de pe partea dreaptă a drumului și a decedat pe loc, în timp ce victima - a ajuns în șanțul de pe contrasens și a fost transportat la Spitalul mun. R, după care la Spitalul Clinic de Urgențe " Treime " I, unde a decedat la 17 decembrie 2005. Ambele decese au avut o etiologie violentă, datorându-se politraumatismelor suferite în accident.
Cu privire la culpa în producerea evenimentului rutier inculpatul a formulat apărări ce au tins să răstoarne concluziile raportului de expertiză judiciară auto. Inculpatul a susținut că a efectuat toate manevrele care i-au stat la îndemână ( frânare, avertizare sonoră, schimbarea direcției de mers ) și că, efectiv, nu a avut nici o posibilitate de a evita acroșarea minorilor. Făcând aceste apărări inculpatul a lăsat să transpară susținerea că accidentul s-ar fi datorat unui caz fortuit, o împrejurare obiectivă mai presus de voința sa și pe care nu ar fi putut să o evite, respectiv culpa exclusivă a victimelor în producerea accidentului. Aceste apărări s-au bazat și pe împrejurarea că la data respectivă nu exista amplasat indicatorul cu semnificația " Atenție copii ", că minorii s-au angajat în traversare în fugă, fără a se asigura și la o distanță de câțiva metri de trecerea de pietoni. Într-adevăr, după cum rezultă din planșele foto executate de organele de cercetare penală cu ocazia efectuării cercetării locale în dimineața accidentului ( filele 11 - 18 ), trecerea de pietoni era semnalizată doar cu indicatorul specific ( fig. 105a din Anexa la OUG nr. 195/2002 ), nu și cu indicatorul suplimentar " Atenție copii " ( fig. 23 din aceeași Anexă ), contrazicând susținerile Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Minorii s-au angajat în traversare în fugă și fără a se asigura, aceștia pătrunzând pe carosabil la câțiva metri distanță de trecerea de pietoni. Aceasta nu exclude, însă, obligația generală de prudență a conducătorului auto de a-și adapta viteza nu doar în raport de condițiile de trafic și de starea drumului, dar și în funcție de marcajele și indicatoarele rutiere. O dată în plus îi revenea inculpatului obligația de a reduce viteza de deplasare și de a-și spori atenția în momentul în care a observat grupul de copii deplasându-se pe marginea drumului, cunoscându-se că aceștia pot avea un comportament imprevizibil. De asemenea, inculpatul era dator să reducă viteza de deplasare în raport cu starea părții carosabile, având în vedere că până cu puțin timp înainte de accident căzuseră precipitații sub formă de lapoviță. Dovadă că viteza cu care circula inculpatul, chiar dacă se plasa sub viteza maximă de deplasare în localitate, era inadecvată condițiilor de trafic, rezultă din distanța mare parcursă din momentul acționării frânei și până la imobilizarea vehiculului. Aceasta a făcut ca și impactul să fie deosebit de violent, corpul victimei - fiind proiectat la nu mai puțin de 45 de trecerea de pietoni, respectiv la 35 de locul unde a fost găsit fesul minorului. Aceasta nu dovedește decât că, deși a avut o conduită în general preventivă, inculpatul nu a luat toate măsurile de prevedere care ar fi putut evita accidentul. În atare condiții nu s-a reținut în favoarea inculpatului cazul fortuit ori lipsa de vinovăție, atât timp cât neputința evitării accidentului s-a datorat însăși ușurinței cu care acesta s-a achitat de obligațiile ce îi reveneau în calitate de conducător auto.
Față de toate considerentele expuse, instanța de fond a apreciat că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită de întreg materialul probator administrat în cauză
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul care nu a invocat în scris motivele de apel.
Prezent în instanță, inculpatul a susținut personal și prin apărător că nu există culpă în sarcina sa specifică laturii subiective a infracțiunii prev. de art. 178 al. 2 și 5. penal, deoarece din probele de ordin obiectiv administrate în cauză rezultă că accidentul de circulație nu a avut loc pe trecerea de pietoni, iar apariția victimelor în traversarea șoselei a fost absolut imprevizibilă, fiind astfel imposibilă evitarea acroșării celor doi minori.
În același sens, inculpatul a invocat că probele cu valoare științifică sunt în contradicție cu declarațiile martorilor pe care se întemeiază considerentele sentinței, iar aceste declarații nu pot fi decât subiective având în vedere trauma psihică indusă celor care asistă la un astfel de eveniment rutier.
Analiza concluziilor expertizei judiciare auto și a constatărilor efectuate prin procesul verbal de cercetare la fața locului, au condus la concluzia că vinovăția, respectiv, culpa în producerea accidentului de circulație revine în mod exclusiv celor două victime, și, care s-au angajat în traversarea drumului prin loc nepermis și fără să se asigure în prealabil, în condițiile în care legislația rutieră stabilește reguli și interdicții în sarcina conducătorilor auto înainte de trecerea de pietoni și nu după aceasta.
Pentru aceste motive, inculpatul a solicitat achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. d Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr.304 din 01.11.2007 a Tribunalului Neamț, în temeiul art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul, constatându-se ca fiind legală și temeinică sentința atacată.
Instanța de apel a reținut că inculpatului îi revenea obligația de a reduce viteza de deplasare și de a-și spori atenția, în momentul în care a observat grupul de copii care se deplasa pe marginea drumului în momentele imediat anterioare angajării în traversare a celor doi copii. De asemenea, chiar dacă viteza de deplasare era în limitele legale prescrise pentru localități, este evident că aceasta nu a fost adaptată stării carosabilului și condițiilor atmosferice de vizibilitate, în condițiile în care partea carosabilă era acoperită cu apă și lapoviță.
De altfel, tocmai mecanismul de acroșare a victimelor, în momentul intrării în derapaj a autovehiculului cu nr. de înmatriculare B 57, condus de inculpat, după manevra de frânare violentă, demonstrează cauza efectivă și directă a accidentului constând în neadaptarea vitezei condițiilor atmosferice particulare de la data respectivă, astfel că nu este exclusă culpa inculpatului în nerespectarea acestor reguli de conduită rutieră preventivă nici dacă se reține culpa minorilor în a se angaja în traversarea șoselei prin loc nepermis.
În consecință, s-a constatat ca fiind neîntemeiate susținerile inculpatului că există contradicții între declarațiile martorilor și concluziile expertizei auto cu valoare științifică, situația de fapt fiind corect stabilită în raport cu probele care s-au administrat în această cauză, prima instanță făcând o analiză completă a probelor și împrejurărilor în care s-a produs accidentul de circulație.
În același timp, instanța a mai reținut că încadrarea juridică corectă a faptei inculpatului este infracțiunea de ucidere din culpă prev. de dispozițiile art. 178 al. 2 și 5. penal, asupra părților vătămate și iar la individualizarea judiciară a pedepselor s-a făcut o judicioasă aplicare a criteriilor prev. de art. 72. penal, privind gradul de pericol social al faptei și împrejurările în care a avut loc accidentul, precum și persoana inculpatului cu o atitudine procesuală de bună credință și regret, căsătorit și cu 2 copii minori în întreținerea sa și manifestând diligență în achitarea unei părți din prejudiciul suferit de părțile vătămate.
În aceeași măsură, sub aspectul modalității de executare, instanța a apreciat în mod justificat că scopul pedepsei poate fi realizat și fără executare efectivă și fiind îndeplinite și celelalte condiții prev. de art. 81. penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În raport cu situația de fapt reținută, instanța de apel a constatat că a fost soluționată în mod temeinic și legal și latura civilă a cauzei, fiind obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata daunelor civile materiale și morale astfel cum au fost dovedite în cauză.
Împotriva sentinței penale nr.347 din 06.07.2007 a Judecătoriei Roman, a declarat apel peste termen, asigurătorul BT Asigurări Transilvania, care a solicitat repunerea în termen a apelului, suspendarea executării hotărârii atacate și desființarea hotărârii penale sub aspectul laturii civile.
Apelanta a invocat nelegala citare la instanțele de fond și apel, întrucât citarea societății de asigurare s-a efectuat la adresa din B, sector 2, șoseaua Pipera nr.59, adresă unde se află sediul asiguratului România Marketing & Distribution, punct de lucru.
Conform art.54 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările, citarea în proces a asiguratorului este obligatorie, prevedere care nu a fost respectată.
Pe dovezile de comunicare pentru societatea de asigurări, nu există nici o ștampilă a Asigurări Transilvania, pentru că nu s-a primit nici o comunicare.
Nici procedura citării prin afișare nu a fost îndeplinită legal. Dispozițiile art.177 alin.9 Cod procedură penală prevăd că, persoanele juridice se citează la sediul acestora, iar în cazul neidentificării sediului, citația se afișează. În speță, societatea de asigurări nu a fost citată la sediul central din C N,- și nici la vreunul din cele 400 Agenții BT Asigurări din toată țara.
La fel ca și în prima situație, procedura de citare prin afișare s-a făcut nelegal, la adresa asiguratului România M & D și nu la sediul BT Asigurări Transilvania
Încălcarea dispozițiilor privind conținutul citației, respectiv necitarea la sediul societății, precum și acelora referitoare la înmânarea citației și întocmirea dovezii de citare, constituie vicii de procedură care sunt motive de admitere a apelului.
Prin incorecta citare, societatea a fost vătămată sub aspectul dreptului de a declara apel.
În urma acestui lanț defectuos de împrejurări nefavorabile, societății de asigurări nu i-a fost comunicat nici dispozitivul hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Conform art.364 Cod procedură penală, "apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege, este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile".
BT Asigurări Transilvania SA nu a fost prezentă nici la termenul când au avut loc dezbaterile și nici la pronunțare, astfel că prima condiție prevăzută de art.364 Cod procedură penală pentru repunerea în termen este îndeplinită.
Prezenta cerere de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării despăgubirilor civile, conform somației emisă de Biroul executorului judecătoresc din R, care a fost primită la data de 18.12.2007 și cu această ocazie, societatea a luat cunoștință de sentința pronunțată în cauză și de implicațiile ca asigurator în dosarul penal.
Pentru aceste motive, BT Asigurări Transilvania SA a solicitat repunerea în termenul de declarare a apelului, pentru a-și putea formula apărările necesare, în calitate de asigurator de răspundere civilă obligatorie, precum și suspendarea executării hotărârii atacate, până la soluționarea repunerii în termen.
Pe fondul cauzei, apelanta a susținut că în mod nelegal a fost obligată la plata sumelor de 50.000 euro daune morale, 2.000 lei daune materiale și 1.100 lei cheltuieli judiciare, către părțile civile și, întrucât aceste sume depășesc limita maximă a despăgubirilor ce pot fi acordate de asiguratorii RCA, pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de autovehicul.
Ordinul nr.3108/2004, pentru punerea în aplicare a normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în Anexa 3 lit. b, reglementează limitele răspunderii asiguratului RCA în cazul accidentelor produse în anul 2005, până la 1.000.000.000 lei/vechi pentru fiecare persoană. Depășirea limitei legale maxime de despăgubire reglementată de legea specială, a condus la încălcarea prevederilor legale.
Nici cu privire la celelalte sume privind daunele materiale și morale societatea de asigurări nu a avut posibilitatea să-și formuleze apărările și să verifice dacă au fost respectate prevederile Ordinului RCA nr.3108/2004.
Prin decizia penală nr.65 din 28.02.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr-, s-a admis apelul declarat de asiguratorul BT Asigurări Transilvania, s-a desființat în parte sentința apelată cu privire la latura civilă a cauzei și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru a pronunța această decizie Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Apelul de față a fost declarat în termen, întrucât întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare - nelegala citare, urmată de necomunicarea copiei după dispozitivul sentinței pronunțată de instanța de fond, iar cererea de apel a fost făcută în termen de 10 zile de la începerea executării despăgubirilor civile. Motivul susținut de apelantă că nu a fost legal citată la instanța de fond, iar în această situație s-a aflat în imposibilitatea de a-și formula apărările pe fondul cauzei, este întemeiat.
Pe tot parcursul cercetării judecătorești, Judecătoria Romana citat asigurătorul - BT Asigurări Transilvania, cu sediul în C - N,-, la adresa din B,-, sector 2, fără să observe că pe conceptul acelorași încheieri a figurat citată la aceeași adresă o perioadă de timp și partea responsabilă civilmente - România Marketing & Distribution.
În aceste condiții, procedura de citare cu apelanta nu a fost legal îndeplinită. Conform art.177 alin.9 Cod procedură penală, persoanele juridice se citează la sediul acestora, iar în cazul neidentificării sediului, citația se afișează la sediul Consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea.
Conform art.178 alin.4 Cod procedură penală, citația destinată unei persoane juridice se predă la registratură sau funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței.
În speță, citarea asigurătorului s-a efectuat la adresa unui punct de lucru al părții responsabile civilmente din B, prin afișare, încălcându-se dispozițiile textelor de lege menționate mai sus, la aceeași adresă fiind efectuată și dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a sentinței penale nr.347/2007, pronunțată de Judecătoria Roman.
Prin urmare, societatea de asigurări s-a găsit în imposibilitatea de a-și face apărările necesare pe fondul cauzei și de a declara apelul în termenul prevăzut de art.363 Cod procedură penală.
La instanța de apel, s-a repetat greșita citare a societății de asigurări.
Cu ocazia primirii somației nr.2401, emisă la data de 18.12.2007 de Biroul Executorului Judecătoresc în dosarul de executare nr.524/2007, apelanta a aflat de despăgubirile civile care i-au fost stabilite în sarcină prin sentința penală nr.347/2007 a Judecătoriei Roman.
A doua zi, pe data de 19.12.2007, BT Asigurări Transilvania SA cu sediul în C N, a declarat prezentul apel.
Încălcările dispozițiilor privind citarea persoanei juridice, și comunicarea actelor procedurale, a determinat vătămarea intereselor societății de asigurări, care nu și-a putut face apărările la care era îndreptățită, aspect care atrage nulitatea hotărârii pronunțate de instanța de fond, în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, nulitate care nu poate fi acoperită în nici un mod, astfel că se va dispune admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței apelate doar cu privire la latura civilă a cauzei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Desființarea sentinței impune și anularea formelor de executare emise în latura civilă a cauzei și prin urmare cererea apelantei privind suspendarea hotărârii atacate, bineînțeles în latura care o privește, apare ca rămasă fără obiect.
Verificarea celorlalte motive de apel invocate de apelantă apare inutilă din moment ce urmează a fi trimisă cauza spre rejudecare și, vor fi avute în vedere toate motivele de apel cu ocazia rejudecării fondului.
Împotriva deciziei penale mai sus menționată au declarat în termen legal recurs partea responsabilă civilmente Marketing & Distribution și inculpatul.
Recursurile sunt nefondate.
Instanța de apel corect a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că procedura de citare cu apelanta-parte responsabilă civilmente Marketing & Distribution nu a fost legal îndeplinită în fața primei instanțe, potrivit dispozițiilor prev.de art.177 al.9 și art.178 al.4 Cod pr.penală.
În cauză citarea asiguratorului s-a făcut la adresa unui punct de lucru și nu potrivit textelor legale anterior precizate.
Așa fiind, prin încălcarea dispozițiilor privind procedura de citare a persoanei juridice, s-a produs o vătămare a intereselor acesteia, care a fost în imposibilitate de a-și face apărările la care este îndreptățită, situație care atrage nulitatea hotărârii pronunțate de prima instanță privind soluționarea laturii civile a cauzei, nulitate ce nu poate fi acoperită sau confirmată (art.197 Cod pr.penală). Față de cele mai sus reținute, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, Curtea va respinge recursul potrivit dispozitivului prezentei.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții: inculpat, parte responsabilă civilmente MARKETING & împotriva deciziei penale nr.65 din 28.07.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Constată că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 al.2 Cod pr.penală obligă fiecare recurent la plata sumei a câte 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
a
Red.sent.
Red.dec.apel - /
Red.eec.recurs -
Tehnored. - - 2 ex.
19/22.09.2008
Președinte:Ștefan NiminețJudecători:Ștefan Nimineț, Bogdan Adrian, Valerica Niculina
