Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 513/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 513
Ședința publică din 11 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Nimineț
JUDECĂTOR 2: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 3: Valerica Niculina
*
GREFIER - -A
*
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentat de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.246/A din 13.05.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile, respectiv recurentul-inculpat, intimata-parte vătămată, intimații-părți civile Spitalul Municipal M, Spitalul Județean B, Spitalul " " B, Serviciul de Ambulanță B, intimatul-parte responsabilă civilmente Parlamentul României și intimata-asigurator asigurare REASIGURARE - SUCURSALA
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Nefiind alte cereri de formulat, s-a constatat dosarul în stare de judecată și s-a dat cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea recurată este legală și temeinică. A susținut că în mod corect au fost apreciate probele iar pedeapsa fost corect evidențiată. A solicitat de asemenea obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.608/31.10.2007 a Judecătoriei Moinești pronunțată în dosarul nr-, n baza art. 184 al.2,4 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 13.07.1967 în B, CNP -, domiciliat în B,-,. B,.65, cetățean român, studii 12 clase, stagiul militar satisfăcut, șofer căsătorit, fără antecedente penale, la 6 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei inculpatului pe o perioadă a termenului de încercare de 2 ani și 6 luni conform art.82 Cod penal.
În baza art.359 al.1 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal în sensul că dacă în perioada termenului de încercare va săvârși alte infracțiuni se va dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a luat act că partea vătămată nu a mai avut pretenții civile în procesul penal.
S-a luat act că Spitalul M și Serviciul de Ambulanță B nu au avut pretenții civile.
În baza art.49 și 55 din Legea 136/1995 modificată și completată și art.10 alin.1 lit.b din Ordinul 9/2002 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, a fost obligată SC SA Sucursala B către Spitalul Județean B la plata sumei de 174,85 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale părții vătămate (Fostea) și către Spitalul Clinic de Urgență -, B la plata sumei de 261 lei, la care se adaugă dobânda de referință a, până la achitarea prejudiciului.
S-a dispus scoaterea din cauză a Senatului României în calitate de parte civilă împotriva inculpatului urmând să fie soluționate pe cale civilă.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
În ziua de 11.10.2003 inculpatul se deplasa la volanul autoturismului cu numărul - în direcția B-M, având ca pasager în spate stânga pe partea vătămată -.
În localitatea, inculpatul s-a angajat în depășirea unei căruțe conduse de către, ce se deplasa în aceeași direcție.
Deoarece în timpul depășirii atelajul s-a apropiat de axul drumului, inculpatul a frânat, autoturismul a derapat, a părăsit carosabilul, a intrat în șanțul din stânga șoselei unde a lovit un podeț și a fost aruncat din nou pe partea carosabilă, răsturnându-se pe cupolă.
Datorită puterii impactului ușile autovehiculului s-au deschis și ocupanții au fost aruncați afară.
Partea vătămată - a suferit un politraumatism obiectivat prin plagă epicraniană și anterolistezic C6 care a necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile îngrijiri medicale.
Datorită unor complicații, partea vătămată a suferit o nouă intervenție chirurgicală, numărul îngrijirilor medicale majorându-se la un total de 95-100 zile.
La urmărirea penală s-au efectuat două expertize auto care au concluzionat că în momentul anterior accidentului autoturismul se deplasa cu o viteză cuprinsă între 66,9- 86 km/ iar influențarea traiectoriei autoturismului s-a datorat defecțiunii la sistemul de frânare.
Expertiza tehnică, a concluzionat că viteza de deplasare a autoturismului la momentul premergător accidentului, a fost de aproximativ 86 km/ iar capacitatea de frânare îndeplinește condițiile tehnice de admitere pe drumurile publice, respectiv de 50%.
Expertul precizează că accidentul putea fi evitat, dacă autoturismul s-ar fi deplasat în limitele vitezei legale și dacă autoturismul nu era pus în circulație cu defecțiuni la sistemul de frânare.
A mai fost efectuată o expertiză tehnică auto și de către expert I, care precizează că tamburul uzat determină pierderea din eficacitate a frânei, blocarea tamburului, încălzirea puternică a roții, dereglarea saboților de frână, iar în cazul rulării cu un tambur uzat, ovalizat, la acționarea fermă a frânei, se blochează și autovehiculul își schimbă direcția de mers.
În această expertiză viteza cu care autoturismul circula înainte de accident a fost stabilită de 66,90 km/.
Anterior producerii accidentului, autoturismul a fost prezentat de către inculpat la revizia tehnică la SRL În urma reviziei s-a constatat că la sistemul de frânare era o piesă uzată, însă ulterior s-a eliberat certificatul din care rezultă că autoturismul corespunde din punct de vedere tehnic și deci poate circula pe drumurile publice.
Fiind audiat în calitate de martor Gaa rătat că a efectuat inspecția tehnică a autoturismului antrenat în accident prin iunie - iulie 2003 și nu s-au constatat deficiențe. Când a fost chemat să dea declarație la Poliție, după accident, uitându-se prin documentele la dosar a văzut că a fost depistată o defecțiune la tamburul de frânare, mașina a fost trimisă în service pentru remediere însă nu s-a mai reîntors așa cum era normal pentru reverificare, punându-se ștampila care atestă revizia de la 90.000 km. În factura de achitare a serviciilor din cadrul reviziei, nu apare că s-a remediat defecțiunea la tambur.
Inculpatul a susținut că nu este vinovat deoarece accidentul s-a produs ca urmare a acestei defecțiuni la sistemul de frânare și a manevrei efectuate de către un căruțaș, respectiv martorul, ce circula în fața autoturismului și a efectuat o manevră de traversare a șoselei fără să se asigure, ceea ce l-a determinat pe inculpat să frâneze brusc iar din cauza defecțiunii autoturismul și-a schimbat direcția de mers spre stânga intrând în șanț și lovind parapetul podului.
care se află pe scaunul din dreapta față a precizat că în fața autoturismului, pe același sens de mers circula o căruță încărcată cu coceni, șoferul s-a angajat în depășirea acesteia, căruța a cotit stânga depășind axul șoselei iar șoferul care s-a angajat în depășire a încercat să se deplaseze cât mai mult spre partea a șoselei, a frânat, frânarea însă nu a fost normală, traiectoria mașinii nefiind firească.
A fost audiat căruțașul. Acesta a expus o altă variantă, respectiv că staționa cu căruța pe carosabil pe partea pe care circula autoturismul și nu se afla în mișcare, deoarece o aștepta pe soția sa.
Aceeași mențiune a făcut-o și martora care se afla pe șosea. Martora a precizat că atelajul hipo staționa, moment în care pe același sens dinspre B, s-a apropiat mașina inculpatului în viteză, care la un moment a luat-o spre stânga.
Analizând cauzele care au dus la producerea accidentului, inculpatul, chiar dacă ar exista și alte împrejurări care l-au generat, nu poate fi absolvit de vină, susținând că accidentul s-a produs exclusiv din cauza defecțiunii la sistemul de frânare sau din culpa căruțașului.
Aceste împrejurări pot fi avute de către instanță în vedere la stabilirea vinovăției inculpatului, care nu poate fi absolvit de culpa sa, respectiv că a depășit viteza legală neadaptând-o la condițiile de trafic.
Legal citat inculpatul nu a înțeles să se prezinte în instanță dar a trimis mai multe memorii în care își susținea nevinovăția.
Situația de fapt fiind dovedită, în drept fapta inculpatului de a conduce autoturismul cu nerespectarea dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii, pricinuind prin aceasta părții vătămate, - cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 95-100 zile îngrijiri medicale, cu spitalizare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.l84, alin.2,4 Cod penal, pentru care s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii.
La individualizarea pedepsei conf. art.72 pen. s-a ținut seama de gradul de pericol social al infracțiunii, de modalitatea de săvârșire dar și de persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale.
Conform art.52 Cod penal rolul educativ al pedepsei se poate realiza și fără privare de libertate.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei inculpatului pe o perioadă a termenului de încercare prevăzut de art.82 Cod penal.
În baza art.359 al.1 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal în sensul că dacă în perioada termenului de încercare va săvârși alte infracțiuni se va dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Autoturismul implicat în accident era asigurat RCA la Sc Sa Sucursala B și în baza art.49 și 55 din Legea 136/1995 modificată și completată și art.10 alin.1 lit.b din Ordinul 9/2002 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, a fost obligat asiguratorul către Spitalul Județean B la plata sumei de 174,85lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale părții vătămate (Fostea) și către Spitalul Clinic de Urgență -, B la plata sumei de 261 lei, la care se adaugă dobânda de referință a, până la achitarea prejudiciului.
S-a luat act că partea vătămată nu a mai avut pretenții civile în procesul penal.
S-a luat act că Spitalul M și Serviciul de Ambulanță B nu au avut pretenții civile.
S-a dispus scoaterea din cauză Senatului României în calitate de parte civilă împotriva inculpatului deoarece chiar dacă autoturismul proprietatea sa a fost distrus în prezenta cauză are calitatea de parte responsabilă civilmente și doar pe calea unei acțiuni civile în regres se poate analiza raportul juridic și răspunderea aferentă între comitent și prepus iar Decizia nr.1/23.02.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu are aplicabilitate în prezenta cauză referindu-se la faptul căîn aplicarea art. 14 din Codul d e procedură penală și a art. 998 din Codul civil, instanța penală învestită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpă și de vătămare corporală din culpă săvârșite de un conducător auto, este învestită să judece acțiunea civilă, alăturată celei penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretențiile formulate în legătură cu decesul victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât și cu privire la pretențiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiași fapt.
In cauză a formulat apel în termen legal inculpatul, în care arată că nașterea și judecarea obiectului cauzei în care s-a pronunțat sentința penală apelată s-a făcut de către procurorii și judecătorii implicați doar prin încălcarea legii, fapte de abuz în serviciu, fals intelectual și represiune nedreaptă și mai mult și prin implicarea unui avocat din oficiu care l-a reprezentat fără știința sa fără ca el să-i comunice vreodată că a fost numit să îl reprezinte și fără să întreprindă nimic pentru a-și respecta obligațiile de avocat deși a luat la cunoștință de actele procedurale depuse la dosar și din probele existente care, interpretate legal duc la concluzia legală că infracțiunea cercetată nu a fost săvârșită de el și că este nevinovat, a construit apărarea fără inițieze vreodată vreo legătură cu el și ca și cum ar fi fost vinovat de fapta dedusă judecății îndreptând în mod intenționat și abuziv cursul judecății spre sentința apelată și asumându-și chiar în lipsa vreunei declarații de a sa dată în cursul cercetării penale, în cursul urmăririi penale sau în cursul cercetării judecătorești sau a ultimului cuvânt înainte de a se încheia dezbaterile, rolul de regizor în reprezentarea falsă a legalității și imparțialității care ar fi guvernat procesul penal.
Din toate aceste considerente care dovedesc că atât reprezentanții acuzării cât și cei ai apărării au încălcat legea în efortul comun de a fi sancționat cu orice preț pentru fapte care în realitate nu le-a săvârșit (protestul scris depus la dosarul cauzei de la începutul soluționării lui prin care a declarat starea de protest în care se află prezentând instanței faptele penale la care se pregătesc reprezentanții acuzării să le săvârșească pentru a fi condamnat, indiferent de probele existente care să-i dovedească nevinovăția fiind dovedit întemeiat).
A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, urmând ca în rejudecarea în fond a cauzei să se dispună achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a pentru cazul prevăzut de art.l0 lit.c din iar C.P.P. în ceea ce privește latura civilă să se dispună înlăturarea răspunderii civile ca nelegală și netemeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința penală atacată, motivele invocate de inculpat și din oficiu, tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a apreciat în mod corect probele administrate legal în cauză, în baza cărora s-a reținut situația de fapt redată în considerentele sentinței penale apelate și vinovăția inculpatului.
De asemenea, instanța a făcut o justă individualizare a pedepsei, aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei și consecințele produse dar și cu datele ce caracterizează persoana inculpatului care nu are antecedente penale.
Culpa acestuia constă în viteza pe care autoturismul o avea la momentul apariției pericolului și cel al accidentului, viteză care, în ambele expertize efectuate în cauză este peste limita legală admisă pe raza localităților.
Indiferent de defecțiunea de la care sistemul de frânare și cu atât mai mult cu cât inculpatul, șofer cu experiență, a cunoscut-o, avea obligația legală de a respecta limita de viteză pe acel tronson de drum.
Pentru aceste considerente prin p nr. 246/A din 13.05.2008 pronunțata de Tribunalul Bacăus -a dispus:
In baza art.379 pct.1 lit.b din Cod pr.penală, s-a respins apelul declarat de apelantul-inculpat, împotriva sentinței penale nr.608/31.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Moinești, ca nefondat.
In baza art.192 al.2 Cod pr.penală, a fost obligat apelantul la plata a 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs în termen legal inculpatul.
Prin motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei, recurentul-inculpat a reiterat criticile arătate în fața instanței de apel, considerând în esență că hotărârile de condamnare pronunțate împotriva sa sunt nelegale, întrucât situația faptică ce rezultă din ansamblul probator nu confirmă vinovăția sa pentru fapta supusă judecății.
De asemenea recurentul, reproșează instanței de apel faptul că aceasta nu s-a pronunțat în ceea ce privește vinovăția magistraților procurori și judecători care au efectuat urmărirea penală respectiv cercetarea judecătorească în prezenta cauză, pentru infracțiunile de abuz în serviciu, fals și represiune nedreaptă, reclamate de acesta.
Un ultim motiv de recurs vizează, neregularitate ivită în cursul urmăririi penale, ce constă în nerespectarea procedurii de prezentare a materialului de urmărire penală.
În raport de aceste critici, recurentul solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanțele anterioare și achitarea acestuia în temeiul art.10 lit.
Analizând decizia penală recurată, din oficiu în limitele cazurilor de casare prev. de art.385/9 Cpp, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
În baza unui probatoriu amplu administrat, instanța de fond a reținut corect situația de fapt, a stabilit o corectă încadrare juridică a faptei pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului și a individualizat juridic corect pedeapsa aplicată în cauză.
În mod corect instanțele anterioare nu au primit susținerile inculpatului care invocă nevinovăția cu privire la infracțiunea de vătămare corporală din culpă pentru care a fost condamnat.
Susținerile invocate de inculpatul cu privire la nevinovăția sa, sunt lipsite de temei. Probele în acuzare administrate în cursul procesului penal, răstoarnă pe deplin prezumția de nevinovăție ce operează în beneficiul acestuia.
În mod just instanța de apel a înlăturat apărările inculpatului, constatând că vinovăția acestuia este relevată de elementele de fapt ce rezultă din conținutul declarațiilor părții vătămate coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor,certificatul medico-legal, procesul verbal de cercetare la fața locului, rapoartele de expertiză tehnică efectuate în cauză, precum și declarațiile inconsecvente ale inculpatului date în cursul urmăririi penale.
În cauză, inculpatul nu a respectat regulile rutiere de deplasare cu autoturismul, în sensul că nu a dat dovadă de diligență prin luarea tuturor măsurilor în vederea deplasării în siguranță pe drumurile publice.
Așa cum rezultă din probele administrate în cauză, fapta inculpatului care nu a luat toate măsurile necesare pentru o deplasare în siguranță pe drumurile publice în scopul evitării oricărui producerii oricărui accident, încălcând prevederile legale reținute și a accidentat victima, producându-i leziuni ce au necesitat 90-100 zile de îngrijiri medicale, constituie infracțiunea de vătămare corporală din culpă.
În speță, nu sunt incidente prevederile art. 47. pen. referitoare la cazul fortuit, întrucât inculpatul, având pregătirea și experiența necesară, putea și trebuia să prevadă rezultatul socialmente periculos, și anume producerea unui accident de circulație, atunci când nu a luat toate măsurile de siguranță în trafic, circulând cu o viteză peste limita legală și cu o defecțiune la sistemul de frânare pe care a cunoscut-
În ceea ce privește celelalte motive de recurs invocate de recurentul inculpat, Curtea nu le va analiza, întrucât acesta a nesocotit dispozițiile art.385/10 al. 2 Cpp, referitoare la termenul de motivare a recursului. Având în vedere că motivele de recurs nu au fost formulate cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, fiind depuse la dosarul cauzei la data de 28.08.2008, Curtea, în baza dispozițiilor art. 385/10 al.2/1 Cpp, are obligația de a verifica decizia recurată numai în raport cu cazurile de casare care potrivit legii se iau în considerare din oficiu.
Pentru aceste considerente constatând că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, nefiind incident nici unul din cazurile de casare prev. de art.385/9 Cpp, Curtea în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b pr. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 pr. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr.246/A din 13.05.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
În baza art.192 al.2 Cod pr.penală obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
a
Red.sent. -
Red.dec. apel - /
Red.dec. recurs -
Tehnored. - 2 ex.
19/22.09.2008
Președinte:Ștefan NiminețJudecători:Ștefan Nimineț, Bogdan Adrian, Valerica Niculina
