Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 543/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.543/R/2009
Ședința publică din 15 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
- - - JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
- - - judecător
- grefier
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de recurenta - - S M, cu sediul în S M,-,.31-33, județul S M, împotriva deciziei penale nr.165/A din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul penal nr-, decizie care menține în totul sentința penală nr.494/P din 27 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. și ped. de art.178 alin.2, 3 și 5 Cod penal și vătămare corporală gravă din culpă, prev. și ped. de art.184 alin.2 și 4 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenta - - SMa vocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.184 emisă la 14.12.2009 de Baroul Sibiu și partea civilă intimată, lipsă fiind inculpatul intimat G, părțile civile intimate Spitalul Județean de Urgență S M - Serviciul de Ambulanță și.
MINISTERUL PUBLIC a fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei avocat susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea deciziei atacate și rejudecând cauza solicită desființarea hotărârii sub aspectul laturii civile.
Consideră că, hotărârea judecătorească atacată este nelegală și netemeinică având în vedere faptul că instanța de apel a respins ca nefondat apelul promovat de recurentă, iar pe de altă parte, a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel în cuantum de 300 lei.
Un aspect pe care dorește să-l învedereze este faptul că obligarea societății la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 300 lei contravine dispozițiilor art.15 alin.1 pct.6 din Ordinul CSA nr.-/2006 potrivit cărora asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru cheltuielile penale.
Cu privire la cuantumul daunelor morale acordate, reiterează că, în practica judiciară, cu tot specificul daunei morale, se pretinde motivarea și dovedirea despăgubirilor bănești reclamate cu titlu de daune, astfel încât să se justifice acordarea unei indemnizații de reparare, ori, raportat la probatoriul administrat în cauză apreciază că suma de 50.000 lei este nejustificată.
Mai arată că, potrivit Deciziei nr.101/1999 a Curții de Apel Oradea, referitor la cuantumul despăgubirilor, instanțele de judecată trebuie să observe că sumele pe care le acordă cu titlu de daune morale să aibă efecte compensatorii. Astfel de sume nu trebuie să constituie amenzi excesive pentru autorii daunelor.
Ori, în conformitate cu prevederile art.58 din Legea nr.136/1995 societatea recurentă, în calitate de asigurător, este nevoită să recupereze daunele morale la care a fost obligată în prezentul dosar de la autorul daunei, inculpatul
Procurorul a apreciat că decizia atacată este legală și temeinică, considerente față de care a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Partea civilă intimată solicită să fie menținută decizia Tribunalului Satu Mare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.494/27.04.2009 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Satu Mare, n baza art.178 alin.2,3 și 5 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a și c Cod penal coroborat cu art.76 lit.d Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul G, CNP -, fiul lui și, născut la data de 18.08.1967 în localitatea, jud.S M,.în loc.-, nr.149, jud.S M, cetățean român, studii liceale, căsătorit, trei copii minori, fără ocupație, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.184 alin.2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și Cod penal, coroborat cu art.76 lit.e Cod penal, l-a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a Cod penal și a art.34 lit.b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea și anume 2 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal, a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, drepturile prev.de art.64 lit.a teza a doua și b Cod penal.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata prevăzută de art. 82 Cod penal, respectiv 4 ani, termen de încercare.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-au învederat inculpatului prevederile art.83 și 84 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.346 Cod procedură penală raportat la art.14 Cod procedură penală, coroborat cu art.998 și 999 Cod civil, inculpatul a fost obligat alături de asigurătorul - S M la plata sumei de 1857,01 lei către partea civilă SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ S-M, reprezentând cheltuieli de spitalizare, a sumei de 50.000 lei, daune morale către partea civilă, respingând restul pretențiilor formulate de aceasta ca fiind nefondate.
Au fost respinse pretențiile formulate de partea civilă SERVICIUL DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN S-
S-a luat act de renunțarea la constituirea de parte civilă formulată de - - și de către partea civilă.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în după masa zilei de 1 octombrie 2007, în jurul orelor 18.00, autoturismul marca cu nr. de înmatriculare - condus de inculpatul G s-a deplasat pe DN 19 în direcția -, avându-i ca pasageri pe partea vătămată și victimele și fiul acesteia.
În zona km. 143+500, inculpatul G s-a angajat în depășirea autoturismului cu nr.de înmatriculare -, condus de martorul, care circula în aceeași direcție de mers, pătrunzând astfel pe contrasens. În același timp din direcție opusă, se deplasa autospeciala marca cu nr.de înmatriculare - condusă de martorul, având în funcțiune sistemul de avertizare luminoasă.
Sesizând starea de pericol inculpatul a încercat evitarea impactului cu ambulanța printr-o manevră de revenire pe sensul său de deplasare, acroșând superficial autoturismul, după care a intrat în coliziune cu partea frontală a ambulanței. Urmare a impactului autoturismul condus de către inculpat s-a rupt în două bucăți distincte în zona mediană a caroseriei, iar autospeciala s-a răsturnat pe carosabil pe partea dreaptă, după cum rezultă și din procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică de la filele 6-24.
Din raportul de expertiză criminalistică de la filele 99, 105, rezultă faptul că, accidentul s-a produs din cauza depășirii neregulamentare efectuate de inculpatul G, care fără să se asigure că nu pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, a efectuat manevra de depășire, încălcând astfel prevederile art.120 lit.j din Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
În urma evenimentul rutier a survenit decesul victimelor, precum și a fiului său, în vârstă de 3 luni, iar potrivit rapoartelor medico-legale de autopsie nr.- și nr.-,"moartea acestora a fost violentă și leziunile traumatice constatate s-au putut produce în cadrul unui accident rutier prin lovire de corpuri dure din interiorul caroseriei, expulzarea din mașină, comprimarea între corpuri dure și târâre".
În urma acestui accident de circulație a suferit leziuni traumatice și partea vătămată, care potrivit raportului constatator medico-legal nr.1847/11. i/475/2006 a necesitat pentru vindecare peste 60 de zile îngrijiri medicale, singurul care nu a suferit leziuni traumatice care să necesite îngrijiri medicale fiind martorul, șoferul ambulanței.
După producerea accidentului, conducătorilor auto implicați în evenimentul rutier, le-au fost recoltate probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei și din buletinul de analiză toxicologică nr.1110 din 3.10.2007 a Serviciului Medico-Legal SMr ezultă faptul că în momentul producerii accidentului, inculpatul Gac ondus autoturismul având o îmbibație alcoolică în sânge de 0,85 gr./ alcool pur în sânge.
Având în vedere starea de fapt reținută, instanța de fond a apreciat că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art.178 alin.2, 3 și 5 Cod penal și ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, inculpatul, aflându-se la volanul autoturismului personal s-a angajat în depășire, fără a se asigura că nu pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, a pătruns pe contrasens, unde s-a izbit de ambulanța condusă regulamentar martorul, având în funcțiune sistemul de avertizare luminoasă. În prealabil a încercat să evite impactul cu ambulanța printr-o manevră de revenire pe sensul său de deplasare, acroșând superficial autoturismul, care circula în fața sa. Ca urmare a impactului a survenit decesul victimelor, precum și a fiului său, în vârstă de 3 luni, precum și vătămarea corporală a părții civile.
Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a apreciat că inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși putea și trebuia să-l prevadă.
Prima instanță a considerat că moartea celor două victime și vătămarea corporală a părții civile au fost cauzate de pătrunderea pe contrasens a autoturismului angajat într-o depășire neregulamentară condus de inculpat, care a încălcat astfel art.120 lit.j din Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
La individualizarea pedepsei ce i-a foat aplicată inculpatului s-au avut în vedere criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 Cod penal, dispozițiile Codului penal - partea generală, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Analizând modalitatea în care a fost săvârșită fapta, instanța de fond a reținut că aceasta prezintă pericol social.
Cu privire la persoana inculpatului, conform fișei de cazier, rezultă că acesta se află la primul contact cu legea penală.
Conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, precum și comportarea sinceră a acestuia în cursul procesului penal sunt împrejurări pe care instanța de fond le-a reținut ca și circumstanțe atenuante în favoarea sa, conform art.74 lit.a și c Cod penal.
Prin urmare, dând efectul cuvenit circumstanțelor atenuante, conform art.76 lit.d și e Cod penal, s-a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată sub minumul special prevăzut de lege, apreciindu-se că 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă și 5 luni închisoare pentru vătămare corporală din culpă, sunt suficiente pentru reeducarea sa.
Întrucât cele două infracțiuni au fost săvârșite de inculpat înainte de a fi fost condamnată pentru vreuna din ele, s-a făcut aplicarea art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea și anume 2 ani închisoare.
Ca modalitate de executare, instanta de fond a considerat că, raportat la persoana inculpatului, scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionată a executarii pedepsei, întrunite fiind dealtfel toate condițiile prevăzute de acest articol, iar potrivit dispozitiilor art. 82 Cod penal a stabilit 4 ani, termen de incercare.
Văzând dispozițiile art.71 Cod penal, considerând că în raport cu gravitatea faptelor comise, interzicerea dreptului de a fi ales și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei de către inculpat, respectă principiul proporționalității, instanța de fond a aplicat acestuia pedeapsa accesorie conform dispozitivului sentinței atacate
Văzând dispozițiile art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.359 Cod procedură penală, s-au invederat inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal, respectiv împrejurarea că, dacă în cursul termenului de încercare săvârșește din nou o infracțiune, se va revoca suspendarea condiționată și se va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Potrivit art.14 Cod procedură penală, acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, iar potrivit art.998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat prejudiciul a-l repara. Omul este responsabil atât de prejudiciul pe care l-a cauzat prin fapta sa, cât și de acela pe care l-a cauzat prin neglijența sau imprudența sa, prevede art.999 Cod civil.
În cazul de față, inculpatul, prin nerespectarea prevederilor legale privind circulația pe drumurile publice, a cauzat părții civile o vătămare a integrității corporale și decesul a două persoane.
Prin urmare, stabilită fiind vinovăția acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, instanța de fond a considerat că se impune tragerea acestuia la răspundere civilă, fiind întrunite condițiile cerute de lege pentru antrenarea răspunderii civile.
Astfel, văzând notele de plată depuse la dosar, prima instanță a obligat inculpatul, alături de asigurător, la plata sumei de 1857,01 lei către partea civilă Spitalul Județean de Urgență, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale părții civile.
În ceea ce privește pretențiile părții civile, instanța de fond a constatat că daunele materiale solicitate, constând în cheltuieli de înmormântare și cheltuieli de transport, nu au fost probate cu nici un mijloc de probă cu toate că i s-au adus la cunoștință obligațiile pe care le are în acest sens.
În ceea ce privește daunele morale, întrucât prin acordarea acestora se încearcă o reparație oarecum echitabilă a suferințelor cauzate membrilor familiei prin decesul celor două victime, s-a apreciat că partea civilă, în calitate de mamă și bunică a celor decedați, este îndreptățită să primească de la inculpat o compensare bănească. Astfel, decesul fiicei părții civile la vârsta de 19 ani și a nepoțelului său în vârstă de doar 3 luni, cu siguranță a cauzat părții civile o suferință ce nu poate fi cuantificată material. De aceea, pentru traumele psihice cauzate părții civile de aceste decese, instanța de fond a apreciat că se impune acordarea unor daune morale în cuantum de 50.000 lei, ținând seama și de circumstanțele producerii faptei, considerând restul pretențiilor nefondate.
În ceea ce privește pretențiile formulate de partea civilă Serviciul de Ambulanță, instanța de fond a constatat că la data de 11.01.2007 această parte civilă a fost despăgubită de către societatea de asigurare. Pretențiile formulate, dovedite cu facturile fiscale depuse în probațiune sunt anterioare acestei date.
Potrivit art.55 alin.4 din Legea 136/1995 odată cu încasarea despăgubirii, persoanele păgubite vor declara în scris că au fost despăgubite pentru pagubele suferite și că nu mai au nici o pretenție de la asigurătorul de răspundere civilă și asigurat ( persoana vinovată ) în legătură cu paguba respectivă. Văzând aceste prevederi legale, instanța de fond a apreciat că cererea formulată de Serviciul de Ambulanță nu poate fi primită.
Având în vedere solicitarea părților civile - - și, s-a luat act de renunțarea la constituirea de parte civilă.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, asiguratorul SOCIETATEA DE ASIGURARE-REASIGURARE "" -
Prin motivele de apel depuse în scris, asigurătorul a solicitat desființarea doar în parte a hotărârii atacate și anume pe latura civilă, solicitând diminuarea despăgubirilor civile acordate cu titlu de daune morale.
Se arată că dispoziția primei instanțe, prin care a admis plata daunelor morale în sumă de 50.000 RON către partea vătămată este nelegală și netemeinică, acestea fiind nejustificate.
În practica judiciară se pretinde motivarea și dovedirea despăgubirilor bănești reclamate cu titlu de daune, astfel încât să se justifice acordarea unei indemnizații de reparare, ori, în cauză, raportat la probatoriul administrat se apreciază că suma de 50.000 RON este nejustificată.
În conformitate cu jurisprudența Secției penale a Curții de Apel privind cuantumul despăgubirilor greu de stabilit, instanțele de judecată trebuie să observe că sumele pe care le acordă cu titlu de daune morale să aibă efecte compensatorii; asemenea sume nu trebuie să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor.
În drept, se invocă dispozițiile art.361 și urm. Cod procedură penală.
În probațiune se depun de către apelant înscrisuri privind media daunelor morale acordate de instanțe judecătorești și stabilită pe categorii de persoane la data de 21.01.2009 și centralizator jurisprudență - daune morale acordate pentru vătămări și decese.
Prin decizia penală nr.165/A din 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a fst respins ca nefondat apelul declarat de către asigurătorul-apelant SOCIETATEA DE ASIGURARE-REASIGURARE "" -, având sediul procesual ales în Mun.S M,-,.31-33, jud.S M, împotriva sentinței penale nr.494/27.04.2009 pronunțată de către Judecătoria Satu Mare în dosar cu nr.de mai sus, pe care a menținut-o în întregime.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a obligat apelanta la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Analizând hotărârea atacată pe baza motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, dar numai în limitele apelului promovat, conform dispozițiilor art.371 Cod procedură penală, tribunalul a apreciat că hotărârea atacată pe latură civilă este legală și temeinică, iar apelul asigurătorului este nefondat, astfel că, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, acesta a fost respins ca atare, cu consecința menținerii în întregime a hotărârii atacate, pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță de judecată, după ce a stabilit vinovăția inculpatului G în ce privește comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, ce a avut ca și rezultat decesul victimelor și, a reținut că sunt întrunite și elementele răspunderii civile delictuale a acestuia pentru faptele comise, conform dispozițiilor art.998, 999 cod civil și a dispus obligarea acestuia la plata daunelor morale, conform dispozițiilor art.346 raportat la art.14 Cod procedură penală.
Obligarea asigurătorului - la plata daunelor morale alături de inculpat decurge din împrejurarea că inculpatul Gac omis fapta reținută în sarcina sa în timp ce conducea autoturismul marca 1310 având nr. de înmatriculare -, pentru care avea încheiat un contract de asigurare cu seria - nr.- cu - -Reasigurare -, conform poliței de asigurare obligatorie, aflată în copie la fila 30 din dosarul de urmărire penală.
Analizând pretențiile părții civile, reprezentând daunele morale solicitate, prima instanță a reținut că, prin acordarea acestora se încearcă o reparație echitabilă a suferințelor pricinuite ca urmare a decesului fiicei sale, în vârstă de 19 ani și a nepoțelului, în vârstă de doar 3 luni, deși această suferință nu poate fi cuantificată material. Se mai reține că pentru traumele psihice cauzate părții civile de aceste decese, ținând seama și de circumstanțele producerii faptei, se impune acordarea unor daune morale în cuantum de 50.000 lei.
Se reține că, nu poate fi primită astfel critica apelantei privind lipsa motivării acordării daunelor morale sau a întinderii acestora.
Sub acest aspect, este de observat că în lipsa unor criterii obiective pentru cuantificarea daunelor morale, instanța de judecată trebuie să aibă în vedere în cazul accidentelor de circulație soldate cu decesul unor persoane, consecințele negative suferite de partea civilă sub aspectul vieții de familie. Daunele morale acordate sunt menite să conducă la realizarea unei reparații echitabile în raport de pierderea suferită, chiar dacă acest lucru presupune și o doză de aproximare.
În cauză, partea civilă a pierdut, ca urmare a accidentului de circulație, atât pe fiica sa în vârstă de 19 ani, cât și pe nepoțelul său în vârstă de doar 3 luni, iar daunele morale acordate acesteia, în cuantum de 50.000 lei, au doar efect compensatoriu a pierderii astfel suferite, neputând fi apreciat ca reprezentând un venit nejustificat.
De altfel, este de observat că, deși practica instanțelor de judecată nu reprezintă deocamdată un izvor de drept, dispoziția primei instanțe se apropie de media daunelor morale acordate de alte instanțe judecătorești și stabilită pe categorii de persoane ce rezultă din înscrisul depus de către apelantă, ținând cont de calitatea de părinte a părții civile și de faptul că pe lângă pierderea fiicei a suferit și pierderea unui nepot.
Văzând și dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală, potrivit cărora, cheltuielile judiciare sunt suportate de partea căreia i s-a respins apelul, apelanta - -Reasigurare - a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel, în cuantum de 300 lei.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs penal, Societatea de Reasigurare - S M, arătând în motivele scrise, că obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 300 lei contravine dispozițiilor art.15 alin.1 pct.6 din Ordinul CSA nr.-/2006, potrivit cărora asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru cheltuielile penale.
Mai învederează recurenta că, raportat la probatoriul administrat în cauză, suma de 50.000 lei acordată cu titlu de daune morale este nejustificată.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod de procedură penală și art.385/14 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat este nefondat, și în consecință, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct.1 lit. b Cod de procedură penală va fi respins ca atare.
Ambele instanțe au reținut corect situația de fapt, pe baza unor probe certe, iar încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpat este cea legală.
În baza prevederilor art.346 Cod procedură penală raportat la art.14 Cod procedură penală, coroborat cu art.998-999 Cod civil, în mod temeinic și motivat, ambele instanțe au obligat pe inculpat alături de asigurătorul - S M la plata sumei de 50.000 lei daune morale către partea civilă.
Astfel, s-a impus o reparație echitabilă pentru suferința cauzată membrilor familiei prin decesul celor două victime, fiica părții civile în vârstă de 19 ani și a nepoțelului său în vârstă de doar 3 luni, prin obligarea inculpatului să plătească o compensare bănească.
Recursul declarat de - - SMe ste neîntemeiat întrucât în mod legal a fost obligată alături de inculpat să plătească despăgubiri părții civile și fiind în culpă procesuală, în temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, trebuie obligată și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Susținerile recurentei în sensul că obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 300 lei contravine dispozițiilor art.15 alin.1 pct.6 din Ordinul CSA nr.-/2006, nu poate fi reținută de instanță întrucât nu au temei legal.
Întrucât hotărârile atacate intră în sfera de legalitate și temeinicie, recursul declarat de asigurătorul - - SMu rmează a fi respins ca nefondat, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
În baza art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, va fi obligată recurenta - - să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de - - SMî mpotriva deciziei penale nr.165/A din 22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
aflându-se în zile libere conform OG.329/2009
semnează președintele instanței
judecător
HGdecizie - jud.- -
În concept - 21.12.2009
Judecători apel -;
Judecător fond -
-
2 ex./21.12.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Condrovici Adela, Popovici Corina
