Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 624/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 624/R/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 04.12.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Țarcă Gabriela
JUDECĂTOR 3: Soane Laura
GREFIER: - -
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursurile penale formulate de părțile civile apelante, toți cu domiciliul în loc. nr. 555 județul B partea responsabil civilmente SC SRL O, cu sediul în O- jud. B, Asigurări O cu sediul în B sector 3- - 3. 1. 2. 10 și inculpatul fiul lui și ns. la 5.01.1982, domiciliat în O- jud. B, împotriva deciziei penale nr. 233 din 08.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă (art.178 Cod Penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 8 din 3.12.2008 emisă de Baroul Bihor, Cabinet de avocat, recurenta parte civilă asistată de avocat în baza împuternicirii avocațiale din 4.12.2008 emisă de Baroul Bihor, Cabinet de avocat, avocat care se prezintă și în reprezentarea părților civile recurente și lipsă, intimat parte civilă asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 4.12.2008 emisă de Baroul Bihor, Cabinet de avocat, avocat care se prezintă și în reprezentarea părții civile recurente lipsă, lipsă fiind de asemenea și autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei și recurenta Asigurări SA.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradeaa fost reprezentat de procuror.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței faptul că la dosarul cauzei au fost depuse prin serviciul registratură la data de 4.12.2008 motivele de recurs formulate de către Asigurări SA, după care:
Procurorul, avocatul inculpatului recurent, inculpatul recurent, părțile civile recurente, avocații părților civile recurente, nu mai au alte probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța, consideră cauza lămurită, iar în baza art. 385 ind. 13 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocat părților civile recurente, susține recursul formulat, solicită casarea hotărârilor recurate în sensul majorării cuantumului daunelor morale stabilite. Prin constituirea de parte civilă a solicitat ca instanța, să oblige inculpatul împreună cu asigurătorul de răspundere civilă obligatorie la plata sumelor de 2 miliarde lei, cu titlu de despăgubiri civile acoperitoare a daunelor morale. Prima instanță a acordat pentru partea civilă - soția victimei, suma de 800 milioane lei cu titlu de daune morale. Pentru cele două părți civile minore, copii victimei și frații a acordat câte 400 milioane cu titlu de daune morale. Consideră ca netemeinică această hotărâre și hotărârea Tribunalului Bihor care menține această situație. Apreciază că instanța trebuia să acorde aceste despăgubiri în cuantumul solicitat prin cererea de constituire de parte civilă. Este adevărat că în practică este o chestiune destul de dificilă stabilirea cuantumului despăgubirilor ce urmează să acopere acel prejudiciu moral dar teza posibilității acoperirii acestui prejudiciu prin acordarea unor compensații bănești este acceptată în întregime de practica judiciară. Nu ar vrea ca demersurile pe care le face să pară mercantile, totuși cert este că prejudiciul moral există iar cuantificarea făcută de instanțele anterioare nu este suficientă pentru a acorda acele reparații. Ar porni de la niște criterii obiective pe care le sesizează în hotărârea primei instanțe. Solicită a se observa că se acordă 80.000 lei pentru mamă respectiv și 40.000 lei pentru fiu respectiv frate. Întrebarea care se pune este; care este etalonul pe care l-a folosit instanța în stabilirea acestor cantități, pentru că durerea sufletească nu poate fi măsurată. Nu se explică cum a gândit când a procedat astfel. De altfel într-o singură frază fiind cuantificate și despăgubirile și necesitatea afirmativă a acordării lor. C puțin acele despăgubiri acordate ca daune morale ar trebui să fie acordate la nivelul celor acordate mamei și soției care și-a pierdut soțul și copilul. Nu există nici o justificare pentru a diminua acele despăgubiri. Dimpotrivă trebuie să ne gândim la un copil care a pierdut un tată, copil de 13 ani și un copil de 7 ani cu handicap care are nevoie de însoțitor și cu atât mai mult de suportul afectiv pe care putea să-l ofere acest tată. Această familie nu mai este completă. Nu mai au tată, fiu, frate, soț și făcând acea referire la acest criteriu solicită a se observa că în prezent plafonul maxim stabilit de lege pentru acordarea despăgubirilor prin polița de răspundere civilă auto obligatorie este de 700.000 Euro, plafonul maxim până la care asigurătorul este obligat să le plătească unei victime despăgubirile indiferent dacă sunt daune morale sau materiale. Dacă pentru două decese în familie se acordă 12.000 Euro pentru niște copii care au rămas în această situație, adică a 10-a parte din limita maximă atunci câți morți trebuie să aibă o familie pentru ca instanța să poată considera că se poate acorda acel plafon maxim. Pe de altă parte avem recursul asigurătorului care nu consideră justificată nici măcar suma de 12.000 Euro acordată unui copil care nu-și va mai vedea tatăl și fratele niciodată, astfel că aceștia îndrăznesc să ceară diminuarea acestui cuantum. Consideră că există la doar suficiente dovezi care să ateste suferința acestora. A făcut referire la jurisprudență unde s-au acordat despăgubiri mult mai mari în situații mult mai puțin delicate. Nu poate face comparații stricte dar jurisprudența a început să se orienteze în sensul acordării unor daune din ce în ce mai mari. Nici un nu-i va mai aduce în sânul familiei, dar măcar acea compensație care ar trebui să ușureze acel prejudiciu moral să fie îndestulătoare. Pe de altă parte face referire la declarația inculpatului în primă instanță care arată că este de acord cu despăgubirile acordate în măsura dovedirii lor. A depus practică care face referire la principiul disponibilității, care ar trebui să acționeze în latura civilă în aceste cazuri. Și atunci persoana împotriva căreia se îndreaptă acțiunea civilă în procesul penal a acceptat despăgubirile civile solicitate. Dorește să sublinieze că ne aflăm în prezența unui prejudiciu moral care nu trebuie dovedit. Instanța trebuie să acorde daunele morale și să le cuantifice în despăgubiri civile, așa cum s-au constituit în cererea de constituire de parte civilă. Aceste argumente solicită să fie folosite în sprijinul dispoziției de respingere a recursului formulat de asigurător și inculpat în măsura în care privesc latura civilă.
Avocatul inculpatului recurent solicită admiterea recursului declarat împotriva deciziei Tribunalului Bihor cu privire la latura penală a cauzei, casarea hotărârii instanței de fond, reaprecierea întregii stări de fapt, poziția inculpatului pe toată perioada urmăririi penale și cercetării judecătorești, faptul că acesta a avansat o anumită sumă de bani după posibilitatea acestuia, faptul că nu a mai avut până în prezent condamnări sau abateri legate de încălcarea legii penale. Consideră că pedeapsa este prea mare față de limitele prevăzute de lege, în consecință solicită reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii spre minimul prevăzut de lege cu aplicarea art. 81 Cod penal. Cu privire la latura civilă a cauzei, inculpatul a avut o poziție când i s-a luat declarația aceea de recunoaștere a faptei penale cât și a faptului că a fost de acord cu plata despăgubirilor civile în măsura în care acestea au fost dovedite, lucru de care instanța trebuie să țină seama la individualizarea pedepsei, dar cel care are o pretenție de natură civilă sau morală trebuie să-și dovedească cuantumul acesteia. În ceea pe privește despăgubirile civile consideră că instanța de fond le-a acordat ținând seama de anumite criterii. La instanța de fond s-au audiat 10 martori care au arătat veniturile pe care victima le-a avut în gospodărie, sume imense din munci, oi, cultura pomilor, toate veniturile pe care acesta le realiza trebuie stabilite. Instanța de fond nu a stabilit că orice venit se realizează cu cheltuială, instanța trebuia să retragă cheltuielile, să aprecieze în ce măsură un venit se realizează cu o cheltuială care în aceste domenii nu se presupun că se fac, ci chiar se fac. Nu există câștig fără cheltuială. Sub acest aspect trebuie analizate aceste cheltuielile care trebuiau efectuate de victimă,deduse din aceste venituri și stabilit un cuantum care să fie cât mai real. În ceea ce privește daunele morale s-au acordat și instanța și-a motivat hotărârea. Practica este că cel care solicită daunele morale trebuie să aducă ca și argumente diferite criterii de care instanța este ținută să le analizeze și să se pronunțe. Hotărârea instanței de fond nu este întemeiată deși sub aspectul daunelor morale solicită respingerea ca nefondată. Solicită reducerea acesteia în cuantumul pe care instanța consideră că se impune.
Procurorul solicită respingerea recursului inculpatului ca nefondat. Apreciază că instanța a fost deosebit de clementă cu el. Acesta a ucis două persoane pentru care a primit o pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare și a vătămată din culpă două persoane pentru care a primit două pedepse de câte un an închisoare, iar în urma contopii s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, astfel că, acesta are de executat o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere. Pedeapsa este deosebit de clementă față de faptele pe care acesta le-a săvârșit. În ceea ce privește cererea de a diminua daunele morale acordate victimei solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată. De asemenea solicită și respingerea recursului formulat de. Cu privire la recursul formulat de părțile civile solicită majorarea daunelor morale ale copiilor până la plafonul care s-a acordat pentru mamă.
Avocatul părții civile recurente și solicită respingerea recursului declarat de inculpat și asigurător, nu se opune la admiterea recursurilor celorlalte părți vătămate. Arată că a trecut prin aceeași dramă prin care au trecut părțile vătămate. A constatat pe propria piele ce înseamnă să treci printr-o asemenea tragedie, nu există suficienți bani care să poată să-ți asigure vreun fel de reparație față de tragedia prin care treci. Indiferent câți bani i s-ar da nu se poate anula suferința creată familiei în care au avut loc două decese, chiar și pedeapsa este mai mult decât blândă. Obligația fiecăruia este ca dacă se urcă la volan să fie conștient de responsabilitatea pe care o are.
Avocat în replică ar ruga inculpatul să observe că nu a criticat latura penală a cauzei. A fost un act de dispoziție pe care l-a făcut D-na, dar să ajungi să soliciți reducerea daunelor morale oricum acordate în plafon redus pe care de altfel asiguratorul le plătește i se pare neverosimil. Iar legat de acele prestații lunare pe care trebuie să le plătească în favoarea minorilor a dovedit că a câștigat sume de 20.000.000 lei /lună. Inculpatul deținea sute de ori, pomi fructiferi, hectare de teren și i se pare mult 20.000.000 lei pe care oricum instanța le-a redus la 12 milioane, respectiv 7 milioane lei. În cazul minorului acesta a fost internat în spital, a beneficiat de consult Psihiatric și Psihologic pentru pierderea părintelui.
Avocat în replică arată că, în astfel de cazuri sub aspectul civil al cauzei, inculpatul nu poate avea altă poziție decât aceea cu asigurătorul. El trebuie să se apere sub acest aspect. Pentru că în situația pasivă a neexercitării căilor de atac și sub acest aspect nu se plătesc daunele civile, le plătește inculpatul.
Partea civilă arată că apărătorul său a spus totul. A rămas de doi ani singură cu doi copii din care un copil cu handicap sever, cu incontinență de urină, Care trebuie ținut cu pampers.
Instanța în baza art. 385 ind. 13 al. 3 cod procedură penală acordă ultimul cuvânt inculpatului recurent care arată că îi pare foarte rău de ceea ce s-a întâmplat, aceasta i-a distrus și lui cariera.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față pe baza actelor de la dosar instanța constată că:
Prin sentința penală nr. 311 din 12 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a hotărât în temeiul art. 178 alin. 2 și 5 Cod penal, condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la două pedepse de câte 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. b Cod penal și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 Cod penal și art. 64 alin. 1 lit. a Teza II și b Cod penal.
În baza art. 861Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatului, sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 862Cod penal, iar în baza art. 359. pr. pen. atrăgându-i-se atenția acestuia asupra consecințelor prev. de art. 864Cod penal, cu referire la art. 83 Cod penal.
În baza art. 863Cod penal inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de încercare, să se supună măsurilor de supraveghere, prev. de art. 863lit. b - d Cod penal și să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor - O, Parcul, nr. 10, cam. 36, parter, pentru verificarea respectării măsurilor de supraveghere stabilite în sarcina acestuia.
În baza art. 71 alin. ultim Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-au suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 14. pr. pen. și art. 999 Cod civil, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL O și alături de terțul asigurător SC Asigurări SA B - Sucursala B în limita contractului de asigurare - la despăgubiri civile, după cum urmează: 11.634,56 lei, despăgubiri civile materiale în favoarea părții civile; 700 lei rentă lunară, pe seama minorei, ns. la 8 decembrie 1984 și 500 lei rentă lunară pe seama minorului, ns. la 11 februarie 2000, începând cu data de 29 octombrie 2006, până la majoratul minorilor sau până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de 25 de ani; 80.000 lei daune morale, în favoarea părții civile și câte 40.000 lei daune morale în favoarea părților civile minore și; 1.193,77 lei, despăgubiri civile materiale în favoarea părții civile; 879,40 lei, despăgubiri civile materiale în favoarea părții civile;1.500 lei daune morale, în favoarea părții civile și 1.200 lei daune morale, în favoarea părții civile.
În baza art. 15. pr. pen. și art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin OUG nr. 72/2006, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL O și alături de terțul asigurător SC Asigurări SA B - Sucursala B - O, la plata sumei de 1541,98 lei, cheltuieli de spitalizare în favoarea părții civile Spitalul Clinic Jud. B - O, cu dobânzi legale, calculate conform adresei nr. 11288/19 iulie 2007, până la data plății efective.
În baza art. 193. pr. pen. inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL O și alături de terțul asigurător SC Asigurări SA B - Sucursala B - O, la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocațial, în favoarea părții civile și câte 250 lei, cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial, în favoarea părților civile și.
În baza art. 191 alin. 1 și 3. pr. pen. inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL O, la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 29 octombrie 2006, în jurul orei 11,20, inculpatul a condus autoturismul, cu nr. de înmatriculare -, proprietatea SC SRL O, pe DN 76, dinspre O spre În ziua respectivă ploua, iar șoseaua era umedă. La Km. 157, la ieșirea din localitatea, inculpatul s-a angajat în depășirea unei coloane de autovehicule, dar a observat imediat că din sens opus venea un autoturism și nu poate efectua manevra de depășire. Ca urmare, inculpatul a frânat, dar a derapat și a intrat în coliziune stânga față cu autoturismul Renault, cu nr. de înmatriculare -, condus de numitul, care venea dinspre
În urma impactului, numitul a decedat pe loc, iar fiul acestuia, în vârstă de 10 ani, a decedat a doua zi la spital.
De asemenea, numiții și - care se aflau în autoturismul condus de numitul - au suferit leziuni corporale, fiind internați în spital. Leziunile corporale cauzate acestora, au necesitat pentru vindecare un număr de 12 zile, respectiv 15 zile îngrijiri medicale, conform certificatelor medico - legale depuse la dosar - 32 - 35.
Spitalul Clinic Jud. B - O s-a constituit parte civilă în cauză, pentru recuperarea cheltuielilor de spitalizare ale victimelor accidentului de circulație.
În autoturismul condus de inculpat se afla și martorul G, care a suferit leziuni corporale, pentru a căror vindecare au fost necesare 5 zile de îngrijiri medicale.
Prin rechizitoriu, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpat, pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă a numitului G, întrucât acesta a suferit leziuni corporale vindecabile în 5 zile de îngrijiri medicale, deci, sub limita legală, de 10 zile îngrijiri medicale.
Culpa exclusivă în producerea accidentului de circulație aparține inculpatului, deoarece acesta a efectuat manevra de depășire fără să se asigure că poate depăși coloana de autovehicule, astfel încât să nu pună în pericol circulația din sens opus, încălcând disp. art. 150 lit. a din Regulamentul pentru aplicarea OUG nr. 195/2002 - art. 118 lit. a în actuala reglementare.
Având în vedere faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise și recunoscute de acesta, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului infracțiunea de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 alin. 2 și 5 Cod penal și două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, texte în baza cărora, l-a condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare și, respectiv, două pedepse de câte 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. b Cod penal și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 8 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 4 luni închisoare, urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 Cod penal și art. 64 alin. 1 lit. a Teza II și b Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere persoana inculpatului: tânăr în vârstă de 26 de ani, cu studii superioare, încadrat în muncă și fără antecedente penale; împrejurările comiterii faptelor, gradul de pericol social al acestora, precum și atitudinea inculpatului, de recunoaștere și regret a faptelor săvârșite.
Apreciind că este posibilă reeducarea inculpatului și fără executarea pedepsei, în baza art. 861Cod penal, prima instanță a dispus suspendarea executării pedepsei aplicată acestuia, sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 862Cod penal, iar în baza art. 359. pr. Pen. atrăgându-i-se atenția asupra consecințelor prev. de art. 864Cod penal, cu referire la art. 83 Cod penal.
În baza art. 863Cod penal, prima instanță a obligat inculpatul, ca pe durata termenului de încercare, să se supună măsurilor de supraveghere, prev. de art. 863lit. b - d Cod penal și să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor - O, Parcul, nr. 10, cam. 36, parter, pentru verificarea respectării măsurilor de supraveghere stabilite în sarcina acestuia.
În baza art. 71 alin. ultim Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În cauză a formulat pretenții civile numita, soția supraviețuitoare a victimei și mama victimei - atât în nume propriu, cât și în reprezentarea minorilor, ns. la 8 decembrie 1994 și, ns. la 11 februarie 2000.
Totodată, în cauză s-au constituit părți civile soții și, care au suferit leziuni corporale în accidentul de circulație provocat de inculpat.
La data producerii accidentului, autoturismul condus de inculpat era asigurat la SC Asigurări SA B - Sucursala B, conform poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, seria -/3 iulie 2006 - depusă la fila 32 din dosar.
Ca urmare, societatea de asigurare a fost citată în cauză, ca terț asigurător.
La cererea părților civile, au fost audiați martorii:, și.
Având în vedere actele depuse la dosar de părțile civile și probele administrate pentru latura civilă a cauzei, în baza art. 14. pr. pen. și art. 999 Cod civil, instanța de fond l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL O și alături de terțul asigurător SC Asigurări SA B - Sucursala B - în limita contractului de asigurare - la despăgubiri civile, după cum urmează:
- 11.634,56 lei, despăgubiri civile materiale în favoarea părții civile, reprezentând:
- 6308,4 lei cheltuieli de înmormântare, dovedite cu chitanțele de la dosar și declarația martorului; 4.326,16 lei - contravaloarea autoturismului familiei, avariat în accidentul de circulație ( 96 din dosar) și 2.000 lei cheltuielile suportate de familia, în perioada spitalizării celor 2 copii minori, după decesul tatălui și al fratelui acestora.
Din suma totală a despăgubirilor materiale, de 12.634,56 lei, s-a dedus suma de 1000 lei, plătită de inculpat părții civile, în cursul urmăririi penale.
- 700 lei rentă lunară, pe seama minorei, ns. la 8 decembrie 1984 și 500 lei rentă lunară pe seama minorului, ns. la 11 februarie 2000, începând cu data de 29 octombrie 2006, până la majoratul minorilor sau până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de 25 de ani;
- 80.000 lei daune morale, în favoarea părții civile și câte 40.000 lei daune morale în favoarea părților civile minore și.
- 1.193,77 lei, despăgubiri civile materiale în favoarea părții civile, reprezentând - 500 lei contravaloarea hainelor și a încălțămintei distrusă în accident; 350 lei - valoarea alimentației asigurată părții civile în perioada spitalizării; 217,37 lei - valoarea medicamentelor și a consultațiilor medicale; 97 lei - diferența de venituri în perioada concediului medical, conform adeverinței depusă la dosar și 29,40 lei - taxa pentru certificatul medico - legal obținut de partea civilă.
- 879,40 lei, despăgubiri civile materiale în favoarea părții civile, reprezentând - 500 lei contravaloarea hainelor și a încălțămintei distrusă în accident; 350 lei - valoarea alimentației asigurată părții civile în perioada spitalizării și 29,40 lei - taxa pentru certificatul medico - legal obținut de partea civilă.
- 1.500 lei daune morale, în favoarea părții civile și 1.200 lei daune morale, în favoarea părții civile.
În ce privește renta lunară stabilită în favoarea minorilor (în vârstă de 13 ani) și (în vârstă de 8 ani), instanța de fond a avut în vedere contribuția tatălui pentru creșterea și educarea acestora, precum și vârsta și nevoile minorilor.
Astfel, din declarațiile martorilor, rezultă că tatăl minorilor, a fost un om gospodar, care realiza venituri mari, din munca în agricultură și creșterea animalelor.
Familia deține teren agricol și livadă și avea în gospodărie 170 oi, porci, vaci, 2 cai de rasă (un armăsar valora 60.000.000 lei vechi).
După decesul lui, soția a fost nevoită să vândă oile și celelalte animale din gospodărie.
Din certificatul nr. 930/29 mai 2006, depus la fila 51 din dosar, rezultă că minora are handicap grav, necesitând asistent personal.
Începând cu 1 ianuarie 2008, minora beneficiază de un buget personal complementar, de 84 lei - o sumă modică, în condițiile în care aceasta are nevoie de scutece de unică folosință și șervețele umede în valoare de 270 lei lunar.
La stabilirea daunelor morale ale moștenitorilor defuncților și, instanța de fond a avut în vedere suferința psihică a părților civile, determinată de pierderea soțului și a fiului, în vârstă de numai 10 ani, respectiv a tatălui și a fratelui celor doi minori.
Astfel, după decesul tatălui și al fratelui, în perioada 3 septembrie - 17 septembrie 2007, minorii și au fost internați în Spitalul Clinic de Neurologie și Psihiatrie O - Secția Infantilă, cu afecțiuni determinate sau influențate de trauma psihică prin care au trecut ( 52 - 53).
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, a rezultat că familia a pregătit înmormântarea după obiceiul penticostal.
suferită de părțile civile este greu de evaluat în bani, mai ales pentru membrii familiei, care au primit o educație religioasă, bazată pe un respect deosebit pentru familie.
La stabilirea daunelor morale, prima instanță a avut în vedere și rolul pe care victimele și le-au avut în familia lor. Astfel, tatăl, este cel care prin activitatea sa, a asigurat mijloacele necesare traiului familiei, dar și minorul, în vârstă de 10 ani - băiatul mai mare al familiei de la țară - avea rolul lui în gospodărie sau cel puțin în supravegherea surorii grav bolnave și a fratelui mai mic.
Pentru daunele morale, stabilite în favoarea părților civile și, instanța de fond a avut în vedere leziunile corporale cauzate acestora, care au necesitat pentru vindecare un număr de 15 zile, respectiv 12 zile îngrijiri medicale, fiind necesară internarea lor în spital.
Prima instanță a apreciat că, daunele morale stabilite în favoarea părților civile, reprezintă o reparație materială minimă a suferințelor și traumelor acestora, după accidentul de circulație din 29 octombrie 2006, în care au fost implicate.
În baza art. 15. pr. pen. și art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin OUG nr. 72/2006, instanța de fond a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL O și alături de terțul asigurător SC Asigurări SA B - Sucursala B - O, la plata sumei de 1541,98 lei, cheltuieli de spitalizare în favoarea părții civile Spitalul Clinic Jud. B - O, cu dobânzi legale, calculate conform adresei nr. 11288/19 iulie 2007, până la data plății efective.
În baza art. 193. pr. pen. de fond a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL O și alături de terțul asigurător SC Asigurări SA B - Sucursala B - O, la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocațial, în favoarea părții civile și câte 250 lei, cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial, în favoarea părților civile și.
În baza art. 191 alin. 1 și 3. pr. pen. prima instanță l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL O, la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri, in termen legal, au declarat apel inculpatul, partea responsabilă civilmente SC SRL, terțul asigurator Societatea de Asigurare Asigurări SA, părțile civile, și.
Părțile civile, prin intermediul apărătorului lor, au solicitat admiterea apelului sub aspectul laturii civile in sensul de a dispune majorarea daunelor morale și materiale, arătând că prima instanță, in mod gresit, a redus și cenzurat cuantumul solicitat în constituirea de parte civilă, câtă vreme inculpatul ar fi declarat că nu se opune pretențiilor civile solicitate în măsura dovedirii lor. Pe de altă parte, prima instanță a cenzurat și cuantumul rentei acordate părții civile, ori din actele de la dosar rezultă că, câștigurile obținute de cel decedat ar fi dovedite, astfel că trebuia să se acorde părților civile renta solicitată. De asemenea, solicită a i se acorda și cheltuielile ocazionate de ridicarea monumentului funerar.
Partea responsabil civilmente SC SRL, prin intermediul reprezentantului său și prin motivele scrise, solicită reducerea cuantumului despăgubirilor civile acordate de Judecătoria Oradea, deoarece consideră că acestea sunt total exagerate și nu pot fi probate prin înscrisurile oficiale ale Primăriei care să ateste veridicitatea lor în Registrul Agricol, sau prin declarații de martor, iar pe de altă parte nu este de acord nici cu renta viagera stabilită de instanță deoarece nu s-au putut stabili veniturile familiei.
Asiguratorul Asigurări - Sucursala O prin motivele scrise, solicită admiterea apelului în sensul reducerii despăgubirilor civile materiale și morale ce au fost acordate părților civile, apreciind că cele materiale nu au fost in totalitate dovedite, iar cele morale au fost acordate într-un cuantum mult prea mare.
Inculpatul, prin intermediul apărătorului său, solicită admiterea apelului său și modificarea sentinței atacate în sensul reducerii rentei viagere acordate părților civile și a daunelor morale la care a fost obligat de prima instanță, dar este de acord să se admită apelul părților civile sub aspectul acordării cheltuielilor efectuate de către părți cu ridicarea monumentului funerar, cheltuieli care de altfel au fost justificate cu actele depuse la dosar.
Analizând hotărârea atacată prin prisma apelurilor declarate în cauză, cât și din oficiu, dar în limitele și conform disp.art.371 C.P.P. cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev.de art.378 C.P.P. tribunalul va reține că apelul părților civile este fondat în parte, urmând a-l admite în consecință, iar apelurile declarate de inculpat, partea responsabilă civilmente și asigurator sunt nefondate, urmând a le respinge.
Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, just argumentată, conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptei comise de inculpat fiind legală (aspecte care de altfel nu au fost contestate de nimeni).
In mod corect și judicios, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului, din probele administrate în cauză, coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatului, rezultând fără dubii că în data de 29 octombrie 2006, in jurul orei 11, inculpatul, in timp ce se afla la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare - pre care-l conducerea pe DN 76 dinspre O înspre B, la KM 157 la ieșirea din loc., inculpatul s-a angajat in depășirea unei coloane de autovehicule, dar observând că din sens opus vine un autoturism și nu poate efectua manevra, a frânat, a derapat și a intrat in coliziune ( stânga față) cu autoturismul Renault condus de numitul dinspre B spre Ca urmare a impactului au decedat numiții și ( tatăl și fiul în vârstă de 10 ani) și au suferit vătămări corporale părțile vătămate și, necesitând 12, respectiv 15 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. De menționat că toți aceștia se aflau în autoturismul cu nr. de înmatriculare - condus de către.
De reținut că, raportat la pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările comiterii infracțiunii, faptul că inculpatul a depus diligențe și a achitat o parte din prejudiciul cauzat părților civile, tribunalul apreciază că cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și modalitatea de executare a acesteia nu este în deplină concordanță cu prevederile art.72 Cod Penal, precum și în concordanță cu scopul prevăzut de art.52 Cod Penal, prima instanță procedând la valorificarea judicioasă în sistemul pugnitiv a tuturor criteriilor prevăzute de art.72.
Cod PenalÎn ceea ce privește latura civilă a cauzei este de observat că prima instanță în mod corect, judicios și detailat a arătat motivele pentru care a acordat doar acele sume cu titlu de daune materiale părților civile, respectiv a acordat acele daune materiale doar în măsura dovedirii lor, atât prin actele scrise - chitanțe, facturi -( chitanțele de la filele 48 - 56, 80 - 85 dosar primă instanță), cat si prin declarația martorului - fila 77 dosar primă instanță. Este de observat că, în faza de judecată a apelului, partea civilă în nume propriu și in reprezentarea minorilor și, a solicitat majorarea cuantumul daunelor materiale acordate de prima instanță și cu cheltuielile efectuate pentru ridicarea monumentului funerar, sens in care a și depus in fața instanței de apel copii de pe chitanțele și facturile cu care a achitat aceste sume de bani ( fila 55 dosar apel). Ca urmare a dovedirii acestor cheltuieli efectuate, după pronunțarea cauzei pe fond, dar in strânsă legătură cu consecințele faptei inculpatului, instanța de apel urmează să admită apelul acestor părți civile sub aspectul majorării daunelor materiale cu contravaloarea acestor cheltuieli.
De asemenea, apreciem că și cuantumul rentelor viagere stabilite de prima instanță in favoarea părților civile și sunt corect cuantificate, la stabilirea lor instanța de fond ținând seama de contribuția victimei pentru creșterea și educarea acestora, precum și vârsta și nevoile minorilor. Este de observat că la stabilirea veniturilor pe care le realiza victima in mod corect s-au avut in vedere declarațiile martorilor ( fila 78 dosar primă-instanță), ( fila 123 dosar primă-instanță) și adeverința emisă de Primăria comunei nr. 3020 din 10.12.2007 ( fila 86 dosar primă-instanță), câtă vreme victima nu a fost angajată cu carte de muncă la vreo societate, ci realiza venituri din muncă în agricultură și creșterea animalelor.
În ceea ce privește susținerea părților civile că inculpatul ar fi fost de acord să achite integral despăgubirile civile solicitate, este de precizat faptul că inculpatul, în declarația dată în fața primei instanțe ( fila 63), într-adevăr a arătat că este de acord să despăgubească părțile civile,dar în măsura dovedirii pretențiilor solicitate, ori în acest caz nu se poate susține că inculpatul ar fi fost de acord necondiționat cu toate despăgubirile solicitate de părțile civile, motiv pentru care nu poate fi obligat decât la acele daune materiale ce au fost dovedite de părțile civile.
Totodată, apreciem că, criticile părților civile referitoare la cuantumul daunelor morale nu sunt întemeiate. Este adevărat că atât doctrina cât și practica judiciară au opinat cu privire la repararea daunelor morale, că se impune a se acorda victimelor astfel de despăgubiri pentru suferințele psihice încercate ca urmare a decesului soțului - tatălui, respectiv fiului - fratelui lor, victime ale unui accident de circulație. Cu toate acestea, apreciem că, cuantumul daunelor morale acordate părților civile de către instanța de fond este direct proporțional cu prejudiciul afectiv suferit de părțile civile ca urmare a decesului soțului -tatălui, respectiv fiului - fratelui lor, aceasta reprezentând o reparație justă și echitabilă din punct de vedere moral, astfel că nu se impune majorarea acestora.
În ceea ce privește apelurile declarate de inculpat, partea responsabil civilmente și asigurator, in sensul reducerii daunelor materiale și morale acordate părților civile, după cum am arătat anterior, apreciem că nu se impune reducerea acestora, cuantumul lor fiind pe deplin justificat de natura și gravitatea infracțiunii și mai ales de consecințele produse prin această faptă, care până la urmă, a dus la decesul unui soț - tată și cap de familie, dar și a unui copil în vârstă de doar 10 ani. În aceste condiții, în opinia instanței de apel, nu există nici o disproporție între sumele acordate cu titlu de daune morale pentru vătămarea corporală a părților civile și ( care de altfel nici nu au declarat apel in cauză) și cele acordate părților civile în nume propriu și în reprezentarea minorilor și, care au suferit o pierdere de neînlocuit, in aceeași împrejurare regretabilă, respectiv doi membri de familie ( tată și fiu).
Față de cele ce preced, tribunalul, în baza art. 379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală va admite apelul penal declarat de partea civilă în nume propriu și în reprezentarea minorilor și împotriva sentinței penale nr.311 din 12 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o va desființa în sensul că va majora despăgubirile civile acordate acestora de la 11634,56 lei la 17234,56 lei.
Va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul, resp.p. civilmente SC D SRL O și asigurătorul Asigurări - Sucursala B și va menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare avansate în apel vor rămâne în sarcina statului.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, au declarat recurs părțile civile, și, inculpatul, partea responsabilă civilmente SC Asigurări SA, și terțul asigurator SC Asigurări SA.
Părțile civile au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și modificarea lor în sensul majorării cuantumului daunelor morale acordate întrucât cuantificarea acestora făcută de instanțe nu este suficientă pentru a repara prejudiciul moral produs. Au arătat că prin decesul victimei, familia a pierdut un soț, un tată a doi copii de 13 și respectiv 7 ani, ultimul cu handicap, fiind astfel prejudiciată moral și material.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului și în latura penală reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia spre minimul prevăzut de lege cu aplicarea art. 81 din Codul penal.
În motivare a arătat că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de poziția sa pe toată perioada urmăririi penale și a cercetării judecătorești, de faptul că a avansat părților civile o sumă de bani după posibilitatea sa și că nu a mai avut până în prezent condamnări sau abateri legate de încălcarea legii penale.
În latura civilă a solicitat reducerea daunelor morale în cuantumul pe care instanța consideră că se impune.
Partea responsabilă civilmente SC SRL Oad eclarat recurs, însă fără a-l motiva.
Terțul asigurător Societatea de Asigurare Asigurări SA a criticat hotărârea sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei și anume că instanța nu a avut în vedere normele speciale care reglementează răspunderea asigurătorului RCA și principiile generale ale răspunderii civile delictuale respectiv existența unui prejudiciu cert și actual.
A arătat că, cheltuielile de înmormântare și cheltuielile de transport au fost dovedite prin probe cu martori, astfel încât în lipsa documentelor justificative, potrivit art. 42 pct. 2 din Normele tehnice aprobate prin Ordinul nr. 3108/2004 al Comisiei de supraveghere a asigurărilor, asigurătorul nu poate fi obligat să suporte aceste sume.
Referitor la suma acordată părților civile cu titlu de prestații periodice, terțul asigurător arătat că nu s-a făcut dovada prejudiciului suferit de părțile civile în sensul de a se proba contribuția lunară efectivă de care au fost lipsiți minorii prin decesul tatălui în condițiile în care acesta nu realiza venituri din activitatea salarială. Mai arată de asemenea că, în mod greșit, a fost obligat alături de inculpat la plata cheltuielilor efectuate de părțile civile întrucât asigurătorul RCA, potrivit art. 22 pct. 6 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 3008/2004, nu acordă despăgubiri pentru cheltuielile penale la care ar fi obligat conducătorul autovehiculului asigurat de producerea pagubei și că cuantumul daunelor morale este exagerat.
Examinând hotărârile recurate, prin prisma recursurilor declarate, cât și din oficiu, conform art. 385 ind. 6 alin. 2 și art. 385 ind. 14 din codul d e procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 din același cod, se constată că acestea sunt legale și temeinice iar recursurile declarate de părțile civile, inculpat, partea responsabilă civilmente și terțul asigurător apar ca nefondate și vor fi respinse ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală.
Cu privire la recursul declarat de inculpat Curtea apreciază că, criticile aduse hotărârilor atacate sunt neîntemeiate.
Reținând corect activitatea infracțională și vinovăția inculpatului, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, și atribuind faptelor o caracterizare juridică legală, instanța de fond a individualizat în mod just pedeapsa, în deplin acord cu criteriile prevăzute de art. 72 din Codul penal, reținând și valorificând corespunzător atât aspectele concrete care atribuie o periculozitate socială accentuată faptei, cât și aspectele și împrejurările care-l privesc pe inculpat.
În cauză, față de împrejurările și circumstanțele comiterii faptei, natura acesteia, urmările cauzate, persoana inculpatului, numai o pedeapsă în cuantumul și modalitatea de executare stabilite de prima instanță și menținute de către instanța de apel poate răspunde scopului prevăzut de art. 52 din Codul penal, neimpunându-se a fi redusă.
Referitor la criticile aduse hotărârii instanței de fond și de apel d e către părțile civile sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, curtea constată că acestea sunt neîntemeiate din următoarele considerente:
Cu privire la daunele morale se reține că suma acordată părților civile cu titlu de daune morale de către instanțe este în măsură să compenseze suferințele provocate acestora în urma săvârșirii infracțiunii de către inculpat, astfel încât nu se justifică majorarea acestora.
Este de reținut că în lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, instanța de fond bine a stabilit întinderea acestora, în raport de consecințele produse prin faptă și numărul părților civile.
Pe de altă parte, sumele de bani acordate cu titlu de daune morale nu trebuie să constituie nici o amendă excesivă pentru inculpat nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor.
Or, în speță, sumele de bani acordate cu titlu de daune morale părților civile de către instanța de fond au efect compensatoriu putând fi calificate numai despăgubiri.
În ceea ce privește criticile aduse hotărârilor de către terțul asigurător, Curtea constată de asemenea că acestea sunt neîntemeiate.
Sumele de bani acordate părților civile cu titlu de daune materiale au fost corect stabilite, fiind dovedite prin probele administrate în cauză. Instanțele au acordat doar acele daune materiale care au fost dovedite atât prin acte scrise, chitanțe, facturi cu care părțile civile au achitat aceste sume (filele 48,56,80-86 din dosarul instanței de fond și fila 55 din dosarul instanței de apel), cât și prin declarațiile de martori (filele 77, 78 și 123 din dosarul instanței de fond).
Referitor la renta lunară stabilită în favoarea minorilor și Curtea reține că instanța de fond a procedat corect la cuantificarea acesteia ținând seama de contribuția tatălui pentru creșterea și educarea acestora precum și de vârsta și nevoile minorilor.
De asemenea, în mod corect terțul asigurător a fost obligat alături de inculpat la plata cheltuielilor judiciare făcute de părțile civile în proces.
ul, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, acordă despăgubiri și pentru cheltuielile de judecată făcute de cel prejudiciat - în speță, părțile civile-, în vederea obligării asigurătorului la plata despăgubirilor civile dacă asigurătorul a fost obligat la plata acestora prin hotărâre judecătorească( art. 50 din Legea 136/1995 cu modificările și completările ulterioare).
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate recursurile penale declarate de inculpatul, partea responsabilă civilmente SC SRL, părțile civile, și și a terțului asigurător SC Asigurări SA.
În baza art. 192 alin. 2 din Codul Penal, recurenții vor fi obligați să plătească statului suma de câte 10 lei, fiecare cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondate recursurile penale declarate de inculpatul, partea resp. civ. SC SRL, civ.p., și și a terțului asigurător SC Asigurări SA, împotriva deciziei penale nr. 233 din 08.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 10 lei, fiecare cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 04.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
Red.dec. pen. jud.
În concept la 11.12.2008
Red. dec.; jud.
Sent. Fond; jud.
Tehnored. Gref. M/ 17.12.2008/ 2 ex.
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Țarcă Gabriela, Soane Laura
