Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 287/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
R O MA NIA
CURTEA DE APEL BACAU
SECTIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.287
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Anti
JUDECĂTORI: Silviu Anti, Valerica Niculina Grosu Gabriel
-
GREFIER:
*********************
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACAU
-reprezentat legal prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.30/AP din 04.02.2009, pronunțată de pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul inculpat asistat de avocat din oficiu, lipsă fiind intimata parte civilă
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța aduce la cunoștință recurentului-inculpat prevederile art.70 al.2 Cod pr.penală, în sensul că are dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, acesta arătând că nu dorește să mai dea declarație.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, arată că recursul a fost formulat împotriva deciziei penale nr.30/2009 al Tribunalului Neamț prin care s-a respins cererea de repunere în termenul de apel d eși era motivat medical, inculpatul folosind această cale la o zi după expirarea termenului legal pentru că era bolnav și nu a putut acționa conform interesului său, respingând apelul ca tardiv instanța de apel.
Consideră că instanța de apel a fost prea severă în condițiile situației arătate, având în vedere că procurorul de ședință a fost deacord cu cererea de repunere în termen.
Invederează că inculpatul nu a fost prezent la pronunțare așa cum a fost reținut de instanță deoarece cauza deși a fost judecată pe data de 5.11.2008 s-a pronunțat pe 14.11.2008 - fără motive temeinice, iar încheierea de ședință și sentința nu au fost semnate de o altă persoană decât președintele de complet sau președintele instanței așa cum prevede legea - în cauză existând un motiv de nulitate.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și repunerea în termen, întrucât în cauză există motive de nulitate.
De asemenea, solicită plata onorariului de avocat oficiu.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, arată că recursul este nefondat, apelul a fost declarat de către apărătorul ales al inculpatului, deși este posibil ca acesta să nu fi intenționat să declare apel - avea posibilitatea de a declara apel d e la încarcerare; corect instanța a aplicat prevederile art.364 Cod pr.penală fiind îndeplinite condițiile cu privire la cererea de repunere în termen.
Recurentul-inculpat, lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr. 618/14.11.2008, Judecătoria Romana condamnat, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, pe inculpatul - la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
Pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, în dauna părții vătămate, a condamnat pe inculpatul - la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare.
A constatat că infracțiunile sunt concurente sub forma concursului real de infracțiuni, potrivit art. 33 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal a contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 (un) an închisoare, fără adăugarea vreunui spor.
În temeiul art. 83 Cod penal a revocat măsura suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2585 din 3 octombrie 2005 Judecătoriei Timișoara. A dispus ca pedeapsa cu privire la care s-a revocat măsura suspendării condiționate să fie executată alături, prin cumul aritmetic, de pedeapsa rezultantă stabilită pentru infracțiunile curente, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul art. 357 alin. 3 Cod procedură penală a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe toată durata executării pedepsei principale rezultante.
A admis cererea formulată de partea vătămată și, în temeiul art. 346 raportat la art. 14 alin. 3 lit. b Cod procedură penală, cu aplicarea art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul să-i plătească acesteia suma de 656 RON cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea bunurilor de inventar distruse.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2635/P/2007 din 28.11.2007, înregistrat pe rolul Judecătoriei Roman, sub nr- din 27.02.2008, Parchetul de pe lângă această instanță a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate pe inculpatul -, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, în dauna părții vătămate
S-a reținut prin actul de sesizare că, în seara zilei de 23.08.2007, la orele 21,20 inculpatul a intrat în barul "" din Cartierul și cu câteva minute în urmă îi ceruse pe stradă o țigară lui iar acesta a refuzat, intrând în barul sus-menționat. În momentul când a intrat în bar, enervat de refuzul anterior al lui, inculpatul a luat sticla de pe masa acestuia și l-a lovit cu ea în cap, sticla spărgându-se. După aceasta inculpatul a început să adreseze injurii lui și apoi a luat un scaun cu care a vrut să-l lovească, acesta rupându-se. S-a mai reținut că inculpatul a lovit cu o bucată de scaun în geamul ușii de la intrare spărgându-l și, de asemenea a spart mai multe scaune, pahare și halbe de pe mese. Datorită comportamentului agresiv consumatorii din bar s-au speriat și au plecat.
C agresat, a declarat că nu înțelege să formuleze plângere împotriva inculpatului pentru comiterea infracțiunii de loviri sau alte violențe.
Inculpatul a cauzat părții vătămate, cu sediul în mun. R distrugeri în valoare de 656 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă în cauză.
Atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, inculpatul nu recunoscut faptele comise, susținând că nu el a spart geamul de la intrare, ci atunci era lângă acel geam cu fetița în brațe, afară și a intrat apoi în bar să vadă cine a spart geamul care putea să o atingă și pe copilă. Mai arată că în bar s-a încăierat cu doi bărbați care se certau ( și ).
În apărarea sa a solicitat audierea martorilor (fila 27), cumnată, și (fila 28).
În cauză s-a dispus din oficiu audierea nemijlocită martorilor din lucrări, fiind audiați martorii (fila 25), (fila 29), (fila 82) și (fila 99).
Examinând lucrările dosarului și probatoriul administrat, instanța a reținut că fapta inculpatului este pe deplin dovedită, aceasta coroborându-se cu declarațiile martorilor audiați, înscrisurile de la dosar, aceste fapte întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care fost trimis în mod corect în judecată prin actul de sesizare al instanței. Chiar dacă în fața instanței martorii, și au dat declarații diferite de cele date în cursul urmăririi penale, instanța constată cu certitudine vinovăția inculpatului, aceasta rezultând din declarațiile martorilor (fila 25) și (fila 29), care l-au indicat pe inculpat ca fiind cel care a provocat scandal și distrugeri în bar, coroborate cu declarațiile tuturor martorilor audiați în cursul urmăririi penale., în declarația dată (filele 22-23), susține că-i este teamă de inculpat, fiind cunoscut un om violent.
Prin decizia penală nr. 30/AP/04.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamțs -a dispus respingerea apelului inculpatului ca tardiv.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a arătat că apelantul, prin apărător a formulat o cerere de repunere în termen motivând pe baza unei adeverințe medicale ca nu a avut posibilitatea să depună cererea de apel în termen.
Această cerere nu se fondează.
Din conținutul declarației de apel rezultă că cererea a fost depusă de apărătorul inculpatului. Presupunând ca ar fi reală cauza invocată de inculpat, acest motiv nu-l împiedica însă pe apărătorul său să depună declarația în termen. Pe de altă parte ceea ce invocă inculpatul nu constituie o cauză de împiedicare absolută, obiectivă și mai presus de voința sa. Acesta este sensul folosit de legiuitor în art. 363 Cod procedură penală atunci când folosește noțiuneacauză temeinică de împiedicare.
Totodată este important de reținut că medicul neurolog îi recomandă inculpatului repaus la pat 14 zile începând cu 13 noiembrie 2008. Cu toate acestea inculpatul, a găsit resursele necesare pentru a se prezenta în ziua următoare, pe 14 noiembrie la judecată, zi în care s-a pronunțat sentința atacată, zi în care inculpatul a și luat cunoștință de soluție și putea atât el cât și apărătorul să depună declarația de apel.
Chiar declarația tardivă de apel a fost depusă in cursul concediului medical prescris de medic în a 13-
Așadar acest repaus la pat nu a fost într-atât de sever încât să-l împiedice pe inculpat în mod absolut sa trimită instanței măcar prin poștă sau fax o declarație de apel ori să fi luat măcar legătura cu apărătorul său pentru a îndeplini acest act.
Față de această excepție care face de prisos cercetarea altor motive de apel, se constată că sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 14.11.2008 inculpatul fiind prezent la dezbateri.
Pentru partea prezentă la dezbateri, termenul de apel curge de la data pronunțării, conform art. 363 alin.3 Cod procedură penală și este de 10 zile.
În cauză, inculpatul a depus declarația de apel la data de 26.11.2008, cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de art. 3853Cod procedură penală calculat conform art. 186 Cod procedură penală astfel că apelul apare ca fiind tardiv formulat.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza art. 379 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, urmează să respingă apelul în consecință.
În cauză a formulat recurs în termen legal inculpatul prin apărătorul ales, nemotivat în scris, solicitând oral, prin apărătorul desemnat din oficiu de instanță, casarea deciziei penale, întrucât cererea de repunere în termenul de apel este întemeiată, datorită afecțiunilor inculpatului, iar sentința penală apelată și încheierea de amânare a pronunțării au fost semnate de alte persoane, dar nu se știe de cine.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia penală recurată, prin prisma motivelor invocate în termenul dispus în art.385/10 al.2 pr.penală, precum și a celor care pot fi luate în considerare din oficiu potrivit art.385/9 al.3 pr.penală, Curtea de Apel reține următoarele:
Instanța de apel a apreciat în mod corect că din actele aflate la dosar rezultă că apelul a fost formulat tardiv, chiar numai și pentru o zi.
De altfel, inculpatul admite caracterul tardiv al apelului, solicitând însă constatarea intervenirii unei cauze ce justifică repunerea în termen.
Instanța de recurs apreciază în acord cu Tribunalul Neamț, că afecțiunile medicale atestate de medic în adeverința aflată la fila 12 din dosarul de apel și pentru care s-a recomandat repaus la pat, nu este o cauză suficient de gravă pentru a impune oprirea cursului justiției cu o zi.
Se observă că cererea de apel este datată la 21.11.2008, iar împuternicirea care se atașează este din 25.11.2008, ca atare, doar lipsa de diligență a apărătorului a făcut ca inculpatul să piardă termenul de apel.
Prin urmare, inculpatul nu a fost în imposibilitatea absolută de a solicita avocatului formularea apelului, după cum nu a fost în imposibilitate de a transmite personal pe orice cale, o declarație de apel la prima instanță.
În ceea ce privește semnătura de pe sentința penală atacată cu apel, Tribunalul Neamț în mod corect nu a verificat acest aspect atâta timp cât a constatat că apelul nu a fost introdus în termen.
Pentru aceste considerente, neconstatându-se întemeiat niciunul din motivele de recurs invocate de recurent, precum și faptul că, în cauză, nu este incident vreun caz de casare ce poate fi luat în considerare din oficiu, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Văzând și dispozițiile art.189, 192, al.2 pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală, respinge recursul formulat de recurentul-inculpat-,împotriva deciziei penale nr. 30/AP/04.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț, ca nefondat.
În baza art.189 pr.penală dispune plata din fondurile a sumei de 200 lei, onorariu avocat oficiu-.
În baza art.192 al.2 pr.penală, obligă recurentul la plata a 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Silviu Anti, Valerica Niculina Grosu Gabriel
- - - - -
-
GREFIER,
Red.
Red. /
Red.
Tehnored. / 12.05.2009
2 ex.
Președinte:Silviu AntiJudecători:Silviu Anti, Valerica Niculina Grosu Gabriel
