Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 542/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 542
Ședința publică din 18.09.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Grosu Valerica Niculina
JUDECĂTORI: Grosu Valerica Niculina, Adrian Bogan Ștefan
- -
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentat de
PROCUROR -
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 232/A din 26.06.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns av. - apărător desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Av, consideră că nu este necesară apărarea din oficiu pentru recurentul inculpat întrucât pedeapsa aplicată inculpatului este de 1 an închisoare.
Instanța constată că în prezenta cauză nu este obligatorie asistența juridică, motiv pentru care restituie delegația de reprezentare d-nei av..
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat având în vedere consecințele produse, că inculpatul a fost condamnat de mai multe ori pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj. De asemeni, solicită obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra recursului penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 232/AP din 26.08.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 183 din 17.03.2008 pronunțată de Judecătoria Romans -au dispus următoarele:
Pentru comiterea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. 2.Pen. cu aplicarea art. 37 lit. b Pen. împotriva părții vătămate, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 19.06.1970 în mun. R, domiciliat în mun. R, Al. - -,.6,. 75, jud. N, CNP -, căsătorit, studii 10 clase, muzicant, recidivist, la1 ( un an) închisoare.
Pe durata prev. de art. 71. Pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Pen.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
S-a luat act că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art. 191 alin. 1.Pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 6oo lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
În ziua de 05 martie 2007 s-a eliberat din Penitenciarul Bacău numitul, fratele inculpatului. Cu această ocazie inculpatul împreună cu un alt frate de-al său, numit s-au hotărât să organizeze o petrecere.
Astfel, după ora 16.00, ei au scos în fața blocului nr. 6, de pe - - din R, acolo unde locuiesc, mai multe mese și scaune și au procurat mâncare și băutură. Au dat drumul și la muzică de la un autoturism aparținând numitului.
În jurul orelor 20.00, deoarece muzica era dată prea tare și deranja locatarii blocului din zonă, o patrulă a Poliției mun. R, formată din agenții de poliție, și s-a deplasat la fața locului. Ajungând în apropierea grupului de tineri, polițiștii au lăsat mașina la o distanță de aproximativ 30 de și s-au apropiat.
Partea vătămată l-a chemat pe inc., deoarece pe acesta îl cunoștea. Alături de inculpat s-au adunat în jurul celor trei polițiști și numiții și, precum și alți tineri care se aflau acolo.
Partea vătămată i-a atras atenția numitului să dea muzica mai încet, iar acesta i-a răspuns că o va da mai încet când va dori el. Văzând că nu pot liniști grupul de tineri polițiștii s-au hotărât să plece. Când partea vătămată s-a întors să plece, inculpatul, care era în fața ei, în partea, a lovit-o cu pumnul în față. Văzând aceasta, agentul de poliție, a anunțat prin stație incidentul și mai multe patrule de poliție care erau în apropiere au intervenit. A intervenit și N care era în misiune la
Agenții de poliție au imobilizat mai multe persoane care erau în grupul ce tulburase liniștea publică, le-au identificat și le-au condus la sediul Poliției R, unde au fost sancționate contravențional, printre aceste persoane aflându-se și numitul.
În momentul în care au apărut patrulele de poliție, inculpatul a fugit de la fața locului, iar ulterior a afirmat că, din câte a auzit, partea vătămată ar fi fost lovită de numitul, dar din probele administrate în cauză nu rezultă că acesta ar fi comis fapta.
În urma loviturii primite de la inculpat, părții vătămate i-a fost cauzată o contuzie a buzei cu decimentarea lucrării protetice și mobilitatea dintelui 25, leziuni care au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Fapta comisă de inculpat este dovedită cu probele administrate în cauză, respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu (fl. 3 p), declarațiile părții vătămate (fl. 4 și 10 -), procesul-verbal de depistare (fl. 5,6 p ), rapoartele întocmite de partea vătămată și de ceilalți doi agenți de poliție (fl. 12-15 p), certificatul medico-legal nr. 29/2007 emis de R (fl.11 p), declarațiile martorilor (fl-.16-17 p și 37 ), (fl.18-19 p și 36 ), (fl.21-22 p ), procesul-verbal de recunoaștere din fotografie (fl.2o p), coroborate cu declarațiile inculpatului.
Așa cum s-a mai arătat inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că, în momentul comiterii ei, era plecat în comuna, sat, județul N, pentru a aduce vin. Susținerile inculpatului au fost infirmate de probele indicate mai sus. Astfel, martora, care se afla din întâmplare la locul comiterii faptei și care nu-l cunoștea pe inculpat l-a recunoscut în fotografiile care i-au fost arătate la sediul Poliției mun. R (fl.21-22 p).
Este adevărat că, ceilalți martori care au fost audiați în cauză atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății (, C-tin, C-tin, etc.) au menționat că, în momentul comiterii faptei inculpatul era plecat în altă localitate pentru a cumpăra vin. Depozițiile acestor martori au fost înlăturate având în vedere că martorii sunt rude, prieteni sau cunoscuți ai inculpatului care au încercat să-l ajute în această cauză, mai ales știind că inculpatul este și recidivist. Așa cum s-a mai arătat pe lângă agenții de poliție care l-au recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care a lovit-o pe partea vătămată și martora, care se afla întâmplător în locul comiterii faptei, l-a recunoscut pe inculpat, în fotografiile care i-au fost prezentate la sediul Poliției mun.R, precizând că acesta a lovit-o pe partea vătămată.
În drept, fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prev.de art.239 al.2, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal. Inculpatul a fost condamnat de mai multe ori pentru ultraj, ultima pedeapsă fiind de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 62/2004 a Judecătoriei Roman, definitivă prin decizia penală nr. 322/2004 a Curții de APEL BACĂU. Inculpatul a fost arestat la 26.09.2003 și eliberat condiționat la data de 13.06.2006, cu un rest de 104 zile(fl.67-68 p).
La stabilirea pedepsei s-au avut în vedere disp.art.72 Cod penal, respectiv pericolul social al faptei, împrejurările în care a fost comisă și persoana inculpatului, care este recidivist, având mai multe condamnări pentru ultraj.
Împotriva sentinței penale a declarat apel inculpatul.
Prin decizia penală nr.232/AP din 26.06.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în temeiul art. 379 pct.1, lit. a Cod procedură penală s-a respins ca fiind nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 183 din 20.03.2008 a Judecătoriei Roman și s-a menținut sentința ca fiind temeinică și legală.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul - apelant să plătească în favoarea statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare avansate în acest apel.
Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
Astfel, prima instanță a făcut o analiză completă și temeinică a întregului probatoriu administrat în urmărirea penală și cercetarea judecătorească, fapta și împrejurările în care a fost comisă fiind în mod temeinic stabilită în sarcina inculpatului. În acest sens, au fost reținute declarații de martori care au observat nemijlocit consumarea agresiunii asupra părții vătămate, în calitatea acestuia de lucrător de poliție aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, respectiv declarația martorei și declarațiile celorlalți agenți de poliție din patrulele de poliție care au intervenit după consumarea conflictului.
În mod justificat, instanța a înlăturat declarațiile martorilor prin care inculpatul a încercat să facă proba unui alibi, respectiv că în perioada de timp în care a avut loc agresiunea asupra părții vătămate, el s-ar fi aflat în comuna, jud. N, fiind plecat să cumpere vin, deoarece declarațiile respective aparținând unor prieteni sau cunoștințe apropiate sunt vădit subiective și, chiar prin conținutul lor efectiv, nu înlătură cu exclusivitate prezența inculpatului în momentul comiterii agresiunii asupra lucrătorului de poliție.
De asemenea, prima instanță a făcut o individualizare judicioasă a pedepsei aplicate inculpatului având în vedere, în principal pericolul social concret al faptei, starea de recidivă a inculpatului și poziția procesuală nesinceră a acestuia.
Împotriva deciziei penale inculpatul a declarat recurs în termen legal fără a-l motiva în scris și nici nu s-a prezentat să-l susțină.
Instanța de control judiciar examinând în temeiul art. 385/14 decizia C.P.P. atacată pe baza lucrărilor materialului din dosarul cauzei în raport de cazurile de casare ce pot fi invocate din oficiu, constată că aceasta este legală și temeinică.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost bine individualizată în raport cu prevederile art. 72 și 52, ținându-se cont de gravitatea infracțiunii și de starea de recidivă, neimpunându-se reducerea acesteia sau schimbarea modalității de executare.
Față de cele ce preced și neconstatându-se cazuri din cele care examinate din oficiu să ducă la casarea deciziei atacate, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct.1 lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 232/AP din 26.06.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț.
În baza art. 192 alin. 2 obligă C.P.P. inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.09.2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Grosu Valerica Niculina, Adrian Bogan Ștefan
- - - -
-
GREFIER,
Red. DL
Red. I/
Red. Șt/3.10.2008
Tehnored. D/6.0ct.2008/2 ex
Președinte:Grosu Valerica NiculinaJudecători:Grosu Valerica Niculina, Adrian Bogan Ștefan
