Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 568/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.568
Ședința publică din data de 12 august 2009
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTORI: Elena Zăinescu, Ioana Nonea Elena Negulescu
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 04 octombrie 1975, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva deciziei penale nr.113 din data de 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de acesta împotriva sentinței penale nr.339/23 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Prin sentința penală nr.339 din 23 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza art5.239 alin.2 Cod penal, cu aplic. art.37 lit.b Cod penal, rap.la art.39 alin.4 Cod penal, cu aplicarea art6.75 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, arestat în altă cauză, faptă din data de 23.09.2008, la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 Cod penal, rap.la art.64 lit.a teza finală și lit.b Cod penal.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 390 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei onorariul avocatului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistată de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, conform delegației nr.3883/2009, fila 18 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat luând legătura cu inculpatul - arestat, arată că nu mai are alte cereri de formulat ori excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat ori excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare și redozarea pedepsei către minimul prevăzut de lege, deoarece pedeapsa aplicată este mult prea mare în raport de circumstanțele sale personale.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea hotărârilor ca fiind legale și temeinice, apreciind că încadrarea juridică a faptei este corespunzătoare iar la individualizarea pedepsei aplicate s-au avut în vedere criteriile generale prev.de art.72 Cod penal, care este recidivist și a dovedit în condițiile reținute un dispreț total față de lege.
Inculpatul având ultimul cuvânt, solicită instanței redozarea pedepsei, deoarece a fost provocat de partea vătămată să comită infracțiunea pentru care a fost condamnat, întrucât a recuzat de două ori completul de judecată ce avea de soluționat dosarul penal în care el avea calitatea de învinuit, că are probleme psihice, recunoaște și regretă săvârșirea faptei.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.339 din 23 februarie 2009, Judecătoria Ploieștia condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 4 octombrie 1975 în P, domiciliat în, nr.235, jud.P, CNP -, arestat în altă cauză, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art.239 alin.2 cod penal, cu aplicarea art.-37 lit.b) rap. la art.39 alin.4 cod penal și art.75 alin.2 cod penal.
În baza art.71 cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a) teza a II a și lit.b) cod penal.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr.8558/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
Pe baza probatoriilor administrate în cursul urmăririi penale și la cercetarea judecătorească, respectiv declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, și G, instanța a reținut vinovăția inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății și următoarea situație de fapt:
La data de 23 septembrie 2008, în jurul orelor 12,00, în timpul desfășurării ședinței de judecată din sala nr.2 a Judecătoriei Ploiești, pe rol fiind soluționarea dosarului penale nr-, în care inculpatul din prezenta cauză avea aceeași calitate, fiind trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.192 alin.2 și art.208-209 alin.1 lit.a), g) și e) cod penal, după strigarea cauzei și apelul celor citați, președintele completului de judecată a procedat la audierea martorei.
Nemulțumit de depoziția martorului, inculpatul a intervenit dorind să adreseze acestuia mai multe întrebări și nefiindu-i permis de președintele de complet să adreseze întrebări direct, s-a enervat, proferând injurii la adresa magistratului judecător, după care s-a descălțat și a aruncat cu ul în direcția acestuia, lovindu-l în mâna dreaptă.
La individualizarea pedepsei, instanța a reținut că actul de agresiune comis de inculpat în timpul ședinței de judecată asupra magistratului-judecător demonstrează o agresivitate deosebită, întreaga activitate de judecată a fost perturbată și s-a creat o stare de temere în rândul celorlalți participanți la judecată, elemente care se circumscriu agravantei judiciare prev. de art.72 alin.2 cod penal.
Ținând seama și de starea de recidivă a inculpatului, de natura infracțiunii săvârșite, instanța de fond a apreciat că aplicarea unei pedepse situate la limita maximă prevăzută de textul incriminator, acea de 3 ani închisoare, nu este îndestulătoare pentru asigurarea scopului preventiv educativ și a sporit-o cu 2 ani, urmând ca în final inculpatul să execute 5 ani închisoare.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel în termen legal, criticând-o pentru netemeinicie, în sensul că pedeapsa aplicată este excesiv de mare, solicitând reducerea acesteia.
Tribunalul Prahova, prin decizia nr.113 din 13 mai 2009, respins ca nefondat apelul și a obligat pe inculpat la plata sumei de 240 lei cheltuieli judiciare către stat.
În considerentele deciziei instanța de apel a reținut că motivul invocat de inculpat este neîntemeiat, în raport de atitudinea deosebit de agresivă a acestuia față de magistratul judecător în timpul desfășurării cercetării judecătorești și numai o pedeapsă într-un cuantum sporit ar putea să producă efecte cu caracter educativ.
Împotriva ambelor hotărâri inculpatul a declarat recurs, reiterând critica din apel referitoare la netemeinicia hotărârilor de condamnare, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și reindividualizarea pedepsei.
Curtea, examinând hotărârile atacate, în raport de actele și lucrările dosarului, de critica invocată și din oficiu, în limitele prev. de art.3859alin.3 cod proc. penală, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului pentru fapta dedusă judecății, fiind dovedite cu întregul material probator administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpatului de recunoaștere, declarațiile martorilor (fila 20), care lucra ca jandarm în cadrul instanței fiind repartizat la completul 2 pentru a asigura ordinea și care a arătat că ul aruncat de inculpat l-a lovit pe judecător în mâna dreaptă, aspecte confirmate și de către martorii (fila 22), (fila 24) - care avea calitatea de șef de escortă și (fila 26) - care asigura garda deținuților și de grefiera de ședință, în sensul că în timpul desfășurării ședinței de judecată de la data de 23 septembrie 2008, completul 2 al Judecătoriei Ploiești, în timpul audierii unui martor, recurentul a intervenit dorind să adreseze acestuia mai multe întrebări în mod direct și nefiindu-i permis de către președintele de complet a proferat la adresa acestuia injurii și apoi s-a descălțat și a aruncat cu ul spre acesta.
Încadrarea juridică este legală.
La individualizarea pedepsei Curtea constată că instanțele au dat o interpretare corectă dispozițiilor art.72 și art.52 cod penal, reținându-se în mod legal agravanta prev. de art.75 alin.2 cod penal, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptei, de modalitatea și împrejurările în care s-a comis precum și de persoana inculpatului.
Astfel, în timpul ședinței de judecată inculpatul a agresat magistratul judecător pentru simplul motiv că nu s-a procedat la audierea martorului în modalitatea dorită de inculpat și deși acesta era în stare de arest și supravegheat de agenții de poliție, dând dovadă de lipsă de respect, de îndrăzneală ieșită din comun și de o deosebită stăruință în activitatea infracțională, a aruncat pantoful tip în completul de judecată, perturbând întreaga ședință și creând o stare de temere în rândul celorlalți participanți la judecată.
Chiar dacă inculpatului i s-a respins întrebarea pe care a adresat-o direct martorului, aceasta nu explică și nici nu justifică actele de agresiune verbale și fizice exercitate în cursul ședinței de judecată.
Din fișa de cazier judiciar (fila 19 dosar urmărire penală) rezultă că inculpatul a suferit mai multe condamnări la pedepse cuprinse între 2 și 5 ani închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt și tâlhărie, unele dintre acestea fiind comise încă de la vârsta minoratului, iar fapta dedusă judecății a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie, ceea ce evidențiază persistența infracțională și predispoziția inculpatului la comiterea faptelor antisociale și în prezent inculpatul este arestat în altă cauză, fiind judecat pentru fapte de același gen.
Drept urmare, pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel situată la limita maximă prevăzută de textul incriminator, sporită cu doi ani, este în măsura să asigure funcția de exemplaritate și reeducare a inculpatului prin conștientizarea consecințelor faptei sale.
În consecință, Curtea constată că nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei chiar dacă inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptei, evident în mod formal, ținând seama că nu putea să aibă o altă atitudine în raport de condițiile în care a comis infracțiunea de ultraj.
În raport de considerentele învederate, Curtea constată că nu subzistă cazul de casare prev. de art.3859pct.14 cod proc. penală, pedeapsa de executat fiind proporțională cu gravitatea faptei comise și de natură să asigure funcțiile de constrângere și reeducare prev. de art.52 cod penal, astfel că hotărârile atacate fiind legale și temeinice sub toate aspectele, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, în temeiul disp. art.38515pct.1 lit.b) cod proc. penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 alin.2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, arestat în altă cauză și deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva deciziei penale nr.113 din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr.339 din 23 februarie 2009 Judecătoriei Ploiești.
Obligă recurentul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 august 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Zăinescu, Ioana Nonea Elena Negulescu
Grefier
Red./Tehnored.
4 ex./ 20 august 2009
dos.f- Judecătoria Ploiești
dos.a- Tribunalul Prahova
,
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea Elena Negulescu
