Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 611/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-- 28.04.2009

DECIZIA PENALĂ NR.611/

Ședința publică din data de 11.06.2009

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin

JUDECĂTOR 3: Anca

GREFIER:

Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.87 DIN 30.03.2009, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent asistat de avocat ales cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind partea vătămată intimată.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și în rejudecare achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit.a, rap. la art. ao lit.d Cod procedură penală apreciind că nu s-a realizat latura obiectivă a infracțiunii, neexistând acțiunea de amenințare în sensul cerut de legiuitor pentru a putea fi încriminată.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluțiilor pronunțate ca legale și temeinice, din probele administrate în cauză coroborate cu declarațiile martorilor rezultă că fapta comisă de inculpat prezintă elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj.

Inculpatul recurent, luând cuvântul, se declară de acord cu susținerile apărătorului.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

prin sentința penală nr. 46 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Arad, în dosarul nr-, în baza art. 239 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 11.06.1987 în municipiul A, județ A, cetățean român, domiciliat în localitatea,-, județ A, posesor al CI seria - nr. -, CNP: 1.87.06.11.-, cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.

În temeiul dispozițiilor art. 85 alin. 1 Cod penal s-a anulat suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3302 din 27 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, definitivă prin neapelare.

În temeiul dispozițiilor art. 85 alin. 1 Cod penal s-a anulat suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1373 din 13 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, definitivă prin neapelare.

În temeiul dispozițiilor art. 36 Cod penal s-au contopit pedepsele de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3302 din 27 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Arad și 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1373 din 13 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 (un) an, rezultând o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 39 alin. 1 Cod penal s- contopit pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 4 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, fără aplicarea vreunui alt spor, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal inculpatului i s- interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 239 alin.1 Cod penal a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 24.03.1988 în municipiul A, județ A, cetățean român, domiciliat în localitatea,-, județ A, posesor al CI seria - nr.-, CNP: 1.88.03.24.-, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 81, 82 Cod penal s- suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.

În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

S-a dispus virarea din fondul Ministerul Justiției către Baroul Arada sumei de 300 lei cu titlu de onorariu avocat din oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în cursul serii de 13 iunie 2008, în jurul orelor 21,45, inculpații și se deplasau pe strada - din localitatea, jud. A, la bordul unui moped neînmatriculat în circulație, fără a purta căști de protecție sau veste reflectorizante, după cum rezultă din declarațiile inculpaților de la filele 54 și 55 dosar și declarațiile martorilor (fila 16 dosar), (fila 17 dosar), (fila 27 dosar), (fila 31 dosar) și (fila 32 dosar).

În zona sus-menționată se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, partea vătămată cu autoturismul din dotare și îmbrăcat în uniforma de serviciu, după cum rezultă din declarațiile martorilor sus-menționați și graficul cu planificarea serviciului la nivelul postului TF de la fila 11 dosar urmărire penală. Partea vătămată, observând modul în care se deplasau cei doi inculpați i-a oprit în trafic cu intenția de a lua măsurile legale care se impuneau, în speță constatarea eventualelor contravenții prevăzute de OUG 195/2002 republicată.

deranjați de această conduită a părții vătămate, ambii inculpați au proferat atât injurii cât și amenințări la adresa părții vătămate. În fapt după cum rezultă din declarațiile martorilor (fila 16 dosar), (fila 17 dosar), (fila 27 dosar), (fila 31 dosar) și (fila 32 dosar), inculpații l-au amenințat cu moartea pe agentul de poliție, de asemenea i-au adus la cunoștință că știu unde locuiește partea vătămată și urmează să îi dea foc la casă și de asemenea l-au amenințat că îl vor tăia cu cuțitul.

Seriozitatea amenințărilor este constatată de instanță și raportat la atitudinea victimei care a încercat să se retragă în sediul Poliției TF, fiind urmat de cei doi inculpați, fapt care i-a determinat pe martorii audiați în fața instanței să intervină în sprijinul agentului de poliție. Ca urmare a acestei intervenții, conflictul a fost aplanat, cei doi inculpați părăsind postul de poliție.

Declarațiile celor doi inculpați în fața instanței nu se coroborează cu această stare de fapt, inculpații nerecunoscând și neregretând săvârșirea faptei.

Instanța a reținut de asemenea că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale după cum rezultă din fișa de cazier judiciar de la fila 38 dosar iar inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și inculpatul.

Prin motivele depuse în scris Parchetul de pe lângă Judecătoria Arada solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii în privința modului de aplicare a dispozițiilor legale privind sancționarea infracțiunii săvârșite în cursul termenului de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei. Astfel, s-a apreciat că situația inculpatului este specială, acesta având două condamnări anterioare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, fără ca anterior să se fi dispus anularea suspendării condiționate a primei pedepse și prin urmare instanța trebuia să dea eficiență mai întâi regulilor privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, potrivit art.83 Cod penal dispunând revocarea suspendării ambelor pedepse de câte 3 ani închisoare anterioare și adiționarea acestora cu pedeapsa de 1 an aplicată pentru fapta dedusă judecății, urmând ca apoi să se contopească cele două pedepse astfel obținute.

Inculpatul prin motivele depuse în scris și susținute oral a solicitat achitarea sa în baza art.10 lit. d Cod procedură penală susținând că latura obiectivă a infracțiunii de ultraj lipsește, respectiv prin activitatea inculpatului nu s-a produs o temere părții vătămate, care ulterior s-a împăcat cu acesta. În subsidiar a solicitat achitarea în baza art.10 lit. b/1 Cod procedură penală, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Tribunalul Arad prin decizia penală nr. 87 din 30 martie 2009, pronunțată în dosar nr-, a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 46 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-.

A obligat inculpatul să plătească statului suma de 20 lei cheltuieli judiciare iar restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.

Examinând apelurile declarate în cadrul dat de dispozițiile art.378 Cod procedură penală prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu conform art.371 alin.2 Cod procedură penală tribunalul a constatat că prima instanță pe baza probelor de la dosar și anume - raport de eveniment, grafic planificare, procese verbale, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, declarația coinculpatului și a inculpatului, în mod corect a reținut vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care l-a condamnat și căreia i-a dat încadrarea juridică legală.

Astfel, fapta inculpatului care l-a amenințat cu moartea pe partea vătămată, aflat în exercițiul funcțiunii constituie infracțiunea de ultraj prevăzută de art.239 alin.1 Cod penal. Sub aspectul laturii obiective, elementul material al acestei infracțiuni se realizează prin acțiunea de amenințare, care trebuie să fie obiectiv credibilă și serioasă, susceptibilă de a alarma victima, de a-i produce o temere serioasă. Amenințarea se consideră a fi susceptibilă de a alarma când este de natură a inspira persoanei amenințate, o temere reală și serioasă că va suferi vătămarea sau prejudiciul cu care a fost amenințată. În funcție de împrejurările cauzei, de natura răului cu care s-a amenințat și de persoana inculpatului, în mod corect prima instanță a apreciat că s-a produs o temere părții vătămate, fapt ce atrage înlăturarea susținerilor și solicitărilor inculpatului.

Față de solicitarea inculpatului de aplicare a art.18/1 Cod penal, tribunalul a considerat că în cauză nu se poate vorbi despre comiterea unei fapte ilicite lipsite de orice pericol social, pentru care nu se impune aplicarea unei pedepse penale, deoarece, pe de o parte gravitatea ei ca infracțiune este prezumată de legiuitor, acțiunea subiectului activ în sensul normei de incriminare conducând la rezultatul prevăzut de legiuitor iar pe de altă parte, modul în care a acționat inculpatul nu poate conduce la o asemenea apreciere. Inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională într-o activitate contrară normelor legale ce l-a adus în conflict cu legea penală, aflându-se în situația recidivei postcondamnatorii prevăzută de art.37 lit. a Cod penal.

Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad este nefondat. Aceasta pentru că, faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr.3302/27.11.2006 a Judecătoriei Arad și nr.1373/13.06.2007 pronunțată de Judecătoria Arad, au fost comise în situația concursului real de infracțiuni astfel, în mod corect s-a procedat la aplicarea art.85 Cod penal și apoi a dispozițiilor art.36 Cod penal. Constatându-se că fapta din prezenta cauză a fost comisă în situația recidivei postcondamnatorii prevăzută de art.37 lit. a Cod penal, deci ulterior concursului de infracțiuni, soluția primei instanțe este legală.

Așa fiind, tribunalul în baza art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală a respins ca nefondate apelurile.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească statului suma de 20 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva deciziei penale nr.87 din 30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- a declarat recurs inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 28.04.2009.

În motivarea recursului se solicită admiterea acestuia, casarea deciziei penale și achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.d pr.pen deoarece latura obiectivă a acestei infracțiuni coincide cu a celei de amenințare, astfel că dacă amenințarea nu este de natură să alarmeze pe partea vătămată, mai precis să se fi produs o tulburare psihică părții vătămate, atunci nu există faptă penală, că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că s-ar fi produs o asemenea temere câtă vreme martorii au făcu vorbire de discuțiile amicale dintre părți și de împăcarea intervenită.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea penală atacată este legală și temeiniciă, în deplină concordanță cu starea de fapt și ansamblul probator administrat.

Starea de fapt reținută de prima instanță și confirmată de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cauză și din care rezultă că inculpatul, împreună cu inculpatul în data de 13.06.2008 se plimbau cu un moped neînmatriculat pe strada - din localitatea, județul și fără a purta căști de protecție sau veste reflectorizante. Partea vătămată, îmbrăcată în uniforma de serviciu și aflându-se în exercițiul îndatoririlor de serviciu i-a oprit în trafic, moment în care inculpații au adresat injurii și expresii jignitoare la adresa lucrătorului de poliție. În susținerea acestei stări de fapt stau depozițiile martorilor care a arătat că inculpații, pe fondul neregulilor menționate, au fost opriți în trafic de partea vătămată moment în care aceștia i-au spus părții vătămate că îl omoară, că îi dă foc întrucât știu unde locuiește. Aceeași stare de fapt este susținută și de martorul, care arată că inculpatul i-a spus părții vătămate că îl omoară și că nu îi este frică de pușcărie deoarece a mai fost acolo și de martorul care, pentru a aplana conflictul, împreună cu alți martori a intervenit între părți.

Prin urmare, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, martorii făcând referiri la atitudinea ostilă și violentă verbal a inculpaților, fapt ce a determinat și reacția unor martori de a interveni pentru a aplana scandalul. Amenințarea proferată de inculpați a fost de natură să insufle în conștiința părții vătămate o temere, cu atât mai mult cu cât se făceau referiri la familia inculpatului și locuința acestuia care urma a fi incendiată. Dacă aceste injurii și amenințării au trezit și în conștiința martorilor temerea că s-ar putea produce un rău și astfel au intervenit, cu atât mai mult au produs în mintea părții vătămate, direct implicate, asemenea temeri, luând în considerare și statutul de recidivist al inculpatului.

În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.

aceste criterii la speța dedusă judecății, instanța de recurs apreciază că pedeapsa aplicată este în măsură să satisfacă exigențele impuse de art.52 penal, motiv pentru care în temeiul art.385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.87 din 30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad.

În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală va obliga inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În temeiul art.385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.87 din 30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad.

În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică din 11.06.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red. 18.06.2009

Tehnored.

2ex/ 19.06.2009

Prima inst. - Jud.

Inst. apel., - Trib.