Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 613/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-- 18.05.2009

DECIZIA PENALĂ NR.613/

Ședința publică din data de 11.06.2009

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin

JUDECĂTOR 3: Anca

GREFIER:

Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror fackellman.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de partea responsabilă civilmente - Municipale T, împotriva deciziei penale nr.118/A din 15.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpatul intimat asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar, lipsind - Românească - SA, părțile civile, a, partea responsabilă civilmente - Municipale T SA.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul din oficiu al inculpatului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluțiilor pronunțate.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat având în vedere că - Municipale avea calitate de parte responsabilă civilmente și în concluzie sunt obligați la achitarea daunelor materiale și morale către partea civilă.

Inculpatul intimat solicită respingerea recursului ca nefondat.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin sentința penală nr.57/04.02.2009 a Judecătoriei Lugoj pronunțată în dosarul nr-, inculpatul a fost condamnat, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 178 al. 2 Cod penal, la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art.71 al.2 Cod penal, instanța de fond a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

În baza art.81 și 82 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii, pe o durată de 5 ani și 6 luni, reprezentând termen de încercare.

Conform art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și 84 Cod penal.

Judecătoria Lugoja admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului (victimei), în nume propriu și ca reprezentantă legală a minorilor a și, motiv pentru care, în temeiul art. 346.C.P.P. raportat la art. 14 al. 3 lit. Cod procedură penală, cu referire la art. 998 Cod civil, a obligat inculpatul, în solidar cu partea civilmente responsabilă, Municipale T, să plătească următoarele despăgubiri părților civile, despăgubiri civile în sumă de:

- 9332 lei, reprezentând cheltuieli cu înmormântarea și pomenile ulterioare, ce au avut loc după obiceiul din această zonă;

- 30000 lei daune morale, în favoarea părții civile și 10000 lei în favoarea minorilor a și;

- câte 400 lei lunar, prestație periodică, de la data pronunțării hotărârii și până la împlinirea vârstei de 18 ani, în favoarea minorilor a și.

Prima instanță a respins, ca neîntemeiate, celelalte pretenții civile formulate de partea civilă, referitoare la despăgubirea periodică, în sumă de 400 lei lunar.

De asemenea, s-a stabilit că societatea de asigurare Românească B, răspunde în limitele contractului de asigurare.

În baza art. 191 Cod procedură penală, a obligat pe inculpat, în solidar cu partea civilmente responsabilă, la cheltuieli judiciare către stat, în sumă de 800 lei, din care 382 lei s-au virat în contul T,nr. -Z-XXX-, deschis la Trezoreria

În baza art. 193 Cod procedură penală, a obligat pe inculpat, în solidar cu partea civilmente responsabilă, la cheltuieli de judecată către partea civilă, în sumă de 200 lei, reprezentând onorariu de avocat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj nr.1974/P/2007 din data de 07.03.2008 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 178 al. 2 Cod penal.

În fapt, s-a reținut că în dimineața zilei de 05.10.2007, în jurul orelor 9,30, inculpatul s-a deplasat în interes de serviciu pe 592, pe ruta -L, la volanul autobasculantei formate din autotractorul Renault, cu nr. de înmatriculare - și semiremorcă, cu nr. de înmatriculare -.

În același interval de timp, din sens contrar, dinspre L, circula victima, la volanul autoturismul 1310 cu nr. de înmatriculare -.

Ajungând între localitatea și L, la km 50 și circulând cu o viteză de 90 km/ (viteză stabilită în urma expertizelor efectuate și care depășește limita legală) și nepăstrând o distanță suficientă față de autovehiculul care circula în fața sa, la un moment dat a frânat brusc, a pierdut controlul volanului, autovehiculul a mers frânat peste 30 de metri, intrând pe contrasens în coliziune cu autoturismul 1310, condus regulamentar de către numitul, care, în urma impactului, a decedat.

În faza de cercetare penală s-a efectuat o expertiză tehnică auto, iar concluziile celor doi experți au fost în sensul că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, acesta încălcând dispozițiile art. 35, 41, 47 și 50 din nr.OUG 195/2002. De asemenea, s-a stabilit că numitul nu a avut posibilitatea evitării accidentului și nu a încălcat nici o prevedere legală privind circulația pe drumurile publice.

În fața instanței de judecată, inculpatul a solicitat, iar prima instanța a încuviințat efectuarea unei contraexpertize tehnice auto, de către trei experți tehnici, respectiv domnul G, domnul și domnul.

În cuprinsul acestei expertize tehnice s-a arătat că la data de 05.10.2007, ora 9,30, inculpatul, conducând autotractorul Renault, cu nr. de înmatriculare -, se deplasa spre, pe relația T--L, trecând de borna kilometrică 50, la circa 220, frânează cu forță maximă până la blocarea roților, lăsând pe carosabil urme de frânare, paralele cu axul drumului, cu lungimea de circa 30, în prelungirea cărora roțile autovehiculului au lăsat pe carosabil urme de derapare curbe, care au originea pe de mers -L și se termină pe de mers L-.

Inculpatul a declarat că a frânat datorită faptului că autoturismul, condus de către victimă ar fi pătruns pe de mers, respectiv pe sensul de mers - Această susținere a inculpatului nu este dovedită cu nici o probă de la dosar. Doar martorul Gas usține că, în timp ce se afla în trafic și rula, în fața autotractorului condus de inculpat a observat un autoturism de culoare roșie, care a trecut pe lângă propriul autovehicul și a observat că autoturismul a ocolit ceva, probabil denivelările de pe drum, dar nu poate să precizeze dacă în urma acestei manevre autoturismul condus de victimă a depășit linia continuă, ce desparte cele două sensuri de mers.

Expertiza tehnică efectuată a stabilit, însă, că deraparea autovehiculului, condus de inculpat, a survenit pe fondul dezechilibrului dintre forțele de frânare ale roților din stânga față de forțele de frânare ale roților din dreapta ale autotractorului în cauză, ca urmare a bruscării frânei de serviciu. Coliziunea s-a putut produce deoarece a revenit pe sensul ei de mers (L-), chiar în momentele în care inculpatul nu mai avea control asupra vehiculului cu care circula. de 90 km/, neadecvată condițiilor de drum și a masei proprii, bruscarea pedalei de frână, pe fondul ineficienței sistemului de frânare, datorată uzurii unor piese și dereglării sistemului de frânare, au fost cauzele pierderii controlului vehiculului condus de inculpat.

În concluziile lucrării de specialitate s-a mai arătat că posibilități de evitare a accidentului a avut inculpatul care, dacă circula cu o viteză sub limita maximă de 50 km/, regulamentar permisă și nu ar fi bruscat frâna de serviciu, ar fi reușit să mențină autovehiculul pe sensul său de mers, însă numitul nu a avut posibilități de evitare a accidentului.

De asemenea, s-a făcut referire și la faptul că inculpatul a încălcat prevederile art. 41 al. 1 și art. 50 al. 1 lit. b din nr.OUG 195/2002 cu modificările ulterioare, respectiv vehiculele și animalele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea dreaptă a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație.

Art. 50 al. 1 prevede că "vitezele maxime admise în afara localităților pentru categoriile și subcategoriile prevăzute la art. 15 al. 2 sunt:

a) 110 km/ pe autostrăzi, 90 km/ pe cele naționale, europene și 80 km/ pe celelalte categorii de drumuri, pentru autovehiculele din categoriile C, CE ;

b) viteza maximă admisă, în afara localităților, pentru autovehiculele care tractează remorci sau semiremorci este cu 10 km/ mai mică decât viteza maximă admisă pentru categoria din care face parte autovehiculul trăgător.

Articolul 123 litera g din Regulament dispune următoarele:

Conducătorul de vehicule este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/ în localități sau 50 km/ în afara localităților pe drumuri cu denivelări, semnalizate ca atare.

S-a apreciat de experți că victima nu a încălcat prevederi legale.

Astfel, prima instantă a reținut, cu privire la latura penală, că faptele inculpatului, așa cum au fost reținute, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 178 al. 2 Cod penal, motiv pentru care a aplicat o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.

Față de gravitatea concretă a faptei și față de atitudinea doar parțial sinceră a inculpatului, prima instanța nu a reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante, iar împrejurările favorabile inculpatului (lipsa antecedentelor penale, conduita bună până la săvârșirea faptei) au determinat instanța de fond să îi aplice inculpatului pedeapsa în cuantumul precizat mai sus.

Cu privire la latura civilă, prima instanța a apreciat că, în baza art. 14 al. 3 și art. 346 Cod procedură penală raportate la art. 998-999 Cod civil, sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului.

Întrucât din actele de la dosar, rezultă că inculpatul a săvârșit fapta în exercitarea atribuțiilor de serviciu, sunt întrunite și condițiile art. 1000 al. 3 Cod civil, pentru angajarea răspunderii civile a comitentului pentru fapta prepusului, inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile în solidar cu partea civilmente responsabile, Municipale T -

La termenul de judecata din 04.06.2008 numita, în calitate de soție supraviețuitoare a victimei, a formulat cerere de constituire de parte civilă, solicitând despăgubiri civile în sumă de 10400 lei, compuse din 10000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare; despăgubire periodică lunară în sumă de 400 lei și 30000 lei daune morale; iar pentru minorii a și, în calitate de copii ai defunctului, a solicitat o despăgubire periodică de câte 600 lei pentru fiecare minor, până la împlinirea vârstei de 18 ani și câte 10000 lei daune morale, pentru fiecare copil.

Astfel, prima instanța a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de părțile civile, a și.

Sub aspectul daunelor materiale solicitate, prima instanța a apreciat ca fiind dovedită suma de 9332 lei, reprezentând cheltuieli cu înmormântarea și pomenile ulterioare, ce au avut loc după obiceiul locului, aspecte dovedite cu probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, și a actelor depuse la dosar (chitanțe).

Prima instanță a apreciat ca fiind dovedite cheltuielile făcute cu înmormântarea și comemorarea victimei, apreciind că ar fi absurd și total inechitabil să se pretindă soției victimei ca, în momentele de maximă tristețe pricinuite de comemorarea morții celui dispărut, să se îngrijească de preconstituirea de probe pentru procesul penal.

Cu privire la daunele morale, părțile civile, fiind soția și copiii victimei, au suferit cu siguranță cu prejudiciu nepatrimonial, respectiv suferințele psihice cauzate prin lezarea sentimentelor de afecțiune și provocate prin moartea unei ființe apropiate, fiind evident că decesul victimei a produs traume psihice și a lezat sentimente de afecțiune ce stau la baza relației soție-soț și părinte-copil.

Astfel, prima instanța a acordat daune morale în cuantum, de 30000 lei în favoarea părții civile și 10000 lei în favoarea minorilor a și.

Cu privire la despăgubirile periodice lunare, solicitate în favoarea minorilor și, prima instanța a apreciat această cerere întemeiată și a acordat câte 400 lei lunar, prestație periodică de la data pronunțării hotărârii și până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Prima instanță a respins, ca fiind neîntemeiată, cererea părții civile, soția victimei, cu privire la acordarea și în favoarea acesteia a unor despăgubiri periodice, în sumă de 400 lei lunar, apreciind că aceasta nu a făcut dovada lipsei capacității de muncă sau existenței vreunui grad de invaliditate și faptul că ar fi în imposibilitate de a se întreține, iar prin pierderea soțului său nu mai beneficiază de acest ajutor.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, părțile civile, și partea responsabila civilmente - SA T, cererile fiind înregistrate pe rolul Tribunalului Timiș, la data de 18.03.2009, sub același număr de dosar, respectiv -.

În motivarea apelului, partea responsabilă civilmente - Municipale SA a solicitat desființarea hotărârii, modificarea acesteia și constatarea că nu are calitatea de parte responsabilă civilmente și, în concluzie, nu poate fi obligată la achitarea daunelor materiale și morale către părțile civile. În subsidiar, partea responsabilă civilmente a solicitat reducerea despăgubirilor civile acordate, în sensul acordării doar a sumei de 5.000 lei daune morale pentru fiecare dintre cei doi copii minori.

La rândul lor, părțile civile, și a au arătat, în cuprinsul motivelor de apel, că deși s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare, i-au fost acordată doar suma de 9332 lei, deși întreaga sumă a fost dovedită cu acte și martori.

De asemenea, aceeași parte civilă a apreciat că respingerea cererii de acordare a unei despăgubiri periodice este greșită, întrucât a fost dovedită cu acte medicale boala de care suferă partea civilă și datorită căreia nu poate lucra.

Hotărârea primei instanțe a fost criticată și sub aspectul reducerii despăgubirilor periodice acordate minorilor de la suma de 600 lei solicitată la 400 lei, în opinia părților civile prima instanță nemotivând această reducere.

În sfârșit, părțile civile au mai arătat că daunele morale solicitate pentru cei doi minori au fost în cuantum de 10.000 lei pentru fiecare, însă prima instanță, fără a-și motiva hotărârea, a acordat doar suma de 10.000 lei pentru ambii minori.

Tribunalul Timiș prin decizia penală nr. 118/A din 15 aprilie 2009, pronunțată în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b a C.P.P. respins apelurile declarate de partea civilă, cu domiciliul în, -.. 2, județul T, și partea responsabilă civilmente - SA T, cu sediul în T,-, jud. T, împotriva sentinței penale nr.57/04.02.2009 a Judecătoriei Lugoj pronunțată în dosarul nr-.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a a C.P.P. admis apelurile declarate de părțile civile, domiciliat în, Stația CFR, -FR,.2, jud. și, domiciliată în, Stația CFR, -FR,.2, jud. T, împotriva sentinței penale nr.57/04.02.2009 a Judecătoriei Lugoj pronunțată în dosarul nr-.

A desființat sentința apelată în ceea ce privește latura civilă a cauzei și rejudecând, a dispus:

În baza art. 14.C.P.P. raportat la art. 346.C.P.P. și cu aplicarea art. 998, 999 și 1000 alin. 3.civ. a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente - Municipale SA T, la plata sumei de 10.000 lei daune morale către fiecare dintre părțile civile și

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate atât în ceea ce privește latura penală, cât și latura civilă.

Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța a constatat că apelurile părții responsabile civilmente - Municipale SA și părții civile sunt nefondate, în privința lor sentința Judecătoriei Lugoj fiind temeinică și legală.

- Municipale SA a susținut că nu are calitatea de parte responsabilă civilmente și, în consecință nu poate fi obligată la plata despăgubirilor civile, în solidar cu inculpatul. Însă, așa cum rezultă din probele existente la dosar, inculpatul este angajat al - Municipale SA T, iar la data de 05.10.2007 se deplasa în interes de serviciu pe DJ nr.592 pe direcția - În acest sens pot fi observate declarațiile inculpatului și ale martorului G, ambii precizând că în momentul producerii accidentului inculpatul se deplasa cu autotractorul Renault cu nr. de înmatriculare - în interes de serviciu. De asemenea, se poate observa faptul că la dosarul de urmărire penală se află foaia de parcurs emisă la data de 05.10.2007 de către - Municipale SA T pentru autovehiculul amintit mai sus, certificatul de înmatriculare și asigurarea vehiculului confirmând faptul că acesta aparține părții responsabile civilmente, fiind utilizat doar de inculpat în interes de serviciu.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.1000 alin.3 civ. comitentul este răspunzător de prejudiciile cauzate de prepusul său în îndeplinirea sarcinilor atribuite. În consecință, accidentul de circulație producându-se, din culpa inculpatului, în momentul în care acesta se deplasa, în interes de serviciu, la volanul autotractorului marca Renault, obligarea societății angajatoare la plata despăgubirilor, în calitate de parte responsabilă civilmente, apare ca fiind pe deplin justificată.

Totodată, raportat la materialul probator administrat în cauză, instanța de apel a apreciat că, cuantumul despăgubirilor civile acordate de către Judecătoria Lugoj nu poate fi interpretat ca o îmbogățire fără just temei a părților civile, prima instanță raportându-se la probele existente la dosar, respectiv înscrisurile prezentate de parte civilă, certificatele de naștere ale celor doi copii minori, declarațiile martorilor și, adeverința privind veniturile victimei.

În ceea ce privește apelul părții civile, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art.1169 civ. cel care formulează o cerere în fața instanței trebuie să o dovedească.

În consecință, obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor materiale în sumă de 9.332 lei este justificată, în condițiile în care partea civilă nu a prezentat dovezi care să ateste întreaga sumă solicitată. În acest sens, se poate observa faptul că prima instanță a avut în vedere atât înscrisurile prezentate de partea civilă (filele 37-41 dosar), cât și declarațiile martorilor și, astfel că, sub acest aspect, susținerile părții civile sunt nefondate.

De asemenea, deși partea civilă a menționat faptul că la dosarul cauzei a depus acte medicale din care rezultă că nu poate munci, astfel că este îndreptățită să primească o despăgubire bănească periodică de la inculpat, tribunalul a constatat că susținerile părții civile sunt contrazise de probele existente la dosar. Într-adevăr, partea civilă a prezentat o adeverință medicală emisă de un medic de familie din care rezultă că este bolnavă de hepatită (fila 36 dosar). Însă această adeverință nu este suficientă pentru a justifica acordarea unor despăgubiri periodice. Înscrisul medical nu certifică faptul că partea civilă este incapabilă de muncă sau că este încadrată într-un grad de handicap. În consecință, atâta timp cât repararea pagubei produsă prin săvârșirea unei infracțiuni nu trebuie să reprezinte o îmbogățire fără just temei, în mod corect Judecătoria Lugoja respins cererea părții civile de acordare a unor despăgubiri periodice, întrucât nu a fost dovedită starea de incapacitate de muncă a părții civile.

Referitor la cuantumul despăgubirilor civile periodice acordate celor doi copii minori, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art.94 alin.3 din Codul Familiei, în situația existenței a doi copii minori, obligația de întreținere poate fi stabilită până la 1/3 din veniturile celui care datorează întreținerea. La dosarul cauzei (fila 20) a fost depusă o adeverință cu veniturile de care a beneficiat victima în perioada de dinaintea decesului, din care rezultă că acesta primea un salariu lunar de 1522 lei. Raportându-se la acest venit, și ținând seama de prevederile art.94 alin.3 din Codul familiei, instanța de apel a constatat că obligația de întreținere în favoarea celor doi copii minori nu poate fi stabilită la suma de 600 lei pentru fiecare, sub acest aspect apelurile părților civile și a fiind nefondate.

În ceea ce privește însă apelurile părților civile și a referitoare la cuantumul daunelor morale acordate, tribunalul a apreciat că acestea sunt fondate, sentința Judecătoriei Lugoj fiind netemeinică doar sub acest aspect.

Analizând probele administrate în cauză, s-a putut constata, fără putință de tăgadă, că prin fapta sa ilicită de a provoca un accident de circulație care a avut ca urmare moartea unei persoane, inculpatul a cauzat un prejudiciu de natură morală celor doi copii minori ai victimei, prejudiciu care trebuie reparat integral. În consecință, având în vedere efectele negative suportate de cei doi minori ca urmare a activității ilicite a inculpatului, constând în lipsa suportului, atât material, cât și moral, pe viitor, din partea tatălui, durerea provocată de pierderea, în condiții nefericite, a unui membru al familiei, instanța de apel a apreciat că daunele morale solicitate nu sunt exagerate, motiv pentru care, în temeiul art.14 raportat C.P.P. la art.346 și C.P.P. cu aplicarea art.998, 999 și 1000 alin.3 civ. a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 10.000 lei daune morale către fiecare dintre părțile civile și a, urmând ca celelalte dispoziții ale sentinței apelate, atât în ceea ce privește latura penală, cât și în ceea ce privește latura civilă, să fie menținute.

Pentru aceste considerente, apelurile părții responsabile civilmente și părții civile au fost respinse ca nefondate, au fost admise doar apelurile părților civile și a sub aspectul daunelor morale acordate.

În temeiul art.192 alin.2 și 4.C.P.P. apelanții - Municipale SA T și au fost obligați la plata, în parte, a cheltuielilor judiciare către stat din apel.

Împotriva deciziei penale nr.118/A din 15.04.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- a declarat recurs, partea responsabilă civilmente - SA T, în termenul prevăzut de lege, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 18.05.2009 sub nr-.

În motivarea recursului a arătat că nu are calitatea de parte responsabilă civilmente motiv pentru care solicită admiterea recursului.

Din analiza deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, Curtea constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Starea de fapt reținută de instanța de fond este corectă, fiind rezultatul coroborării întregului materialul probator administrat în cauză aceasta nefiind contestată de către partea recurentă.

În ceea ce privește calitatea de parte responsabilă civilmente a recurentei, în mod corect instanța de apel a reținut că inculpatul este angajat al acesteia, iar la data accidentului se deplasa în interes de serviciu, aspect atestat de declarația inculpatului, a martorului G, de foaia de parcurs emisă la data de 05.10.2007 de către partea responsabilă civilmente - SA

Pe cale de consecință instanțele au dat eficiență prevederilor art.1000 alin. 3.civ. potrivit cărora comitentul răspunde pentru prejudiciile cauzate de prepusul său în îndeplinirea sarcinilor atribuite. Astfel,accidentul producându-se din culpa inculpatului care se deplasa în interes de serviciu, societatea angajatoare este obligată la plata despăgubirilor în calitate de parte responsabilă civilmente.

Instanța de recurs apreciază că latura civilă este corect soluționată de către instanța de apel, în cauză fiind îndeplinite în mod cumulativ elementele răspunderii civile delictuale.

Având în vedere cele expuse în baza art. 385¹⁵pct.1 lit. b pr.pen va respinge ca nefondat recursul declarat de partea responsabilă civilmente - SA T împotriva deciziei penale nr.118/A din 15.04.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.

Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe partea responsabilă civilmente - SA T la plata sumei de 300 lei, cheltuielile judiciare către stat în recurs, iar suma de 200 lei, reprezentând onorariu apărător oficiu se va avansa din contul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În baza art.385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea responsabilă civilmente - SA T împotriva deciziei penale nr.118/A din 15.04.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr.-.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe partea responsabilă civilmente - SA T la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar suma de 200 lei, reprezentând onorariu apărător oficiu se va avansa din contul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11.06.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red. 15.06.2009

Tehnored.

2ex/18.06.2009

Prima inst. - Jud.

Inst. apel., - Trib.