Insulta (art. 205 cod penal). Decizia 614/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-- 18.05.2009

DECIZIA PENALĂ NR. 614/

Ședința publică din data de 11.06.2009

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin

JUDECĂTOR 3: Anca

GREFIER:

Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror .

Pe rol se află judecarea recursului formulat de contestatorul, împotriva deciziei penale nr. 339/R din 22.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă contestatorul Mirovici, lipsind intimatul OG

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Intimatul prin cererea depusă la dosar prin registratură solicită amânarea cauzei pe motive de sănătate.

Instanța pune în discuție inadmisibilitatea recursului formulat.

Petentul solicită admiterea cererii.

Procurorul pune concluzii de respingerea contestației ca inadmisibilă susținând că odată promovată o cale de atac este imposibil juridic de a se mai promova aceeași cale de atac la o instanță superioară.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 4/R/09.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art.385 ind.15 pct. 2 lit. d C.P.P. s-a admis recursul declarat de inculpatul G, împotriva sentinței penale nr. 403/28.10.2008 a Judecătoriei Lugoj pronunțată în dosar nr-.

S-a casat sentința penală recurată și rejudecând:

În baza art. 81.Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei amenzii de 200 lei, aplicată inculpatului prin sentința atacată.

În baza art. 82.pen. s-a stabilit termen de încercare de 1 an pe seama inculpatului iar în baza art. 359.C.P.P. s-a atras atenția acestuia asupra dispozițiilor art. 83.pen. și s-a menținut în rest dispozițiile hotărârii atacate.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 403 din 28.10.2008, pronunțată de Judecătoria Lugoj, în dosarul nr-, s-a dispus condamnarea inculpatului G, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 205 al.1 Cod penal la: -200 lei amendă penală și s-a respins ca nefondate pretențiile părții civile Mirovici.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj nr. 24/P/2008 și înregistrat la această instanță sub nr.1065/252/16. 04. 2008, fost trimis în judecată inculpatul G, fiul lui și, născut la 11.04.1942 în L, domiciliat în L-,.A.26 posesor al seria M. nr. - eliberat de Poliția L, CNP -, pensionar, studii medii, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 205 al.1 Cod penal.

Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut în fapt și în drept următoarele:

În data de 7 noiembrie 2007, pe fondul unei discuții anterioare purtate de inculpat cu numita, mama numitei, acesta a dactilografiat o scrisoare pe care nu a semnat - o, adresându - i - o numitei și expediind-o pe adresa părții vătămate. În această scrisoare, afirmă că partea vătămată este un "demon inuman" un "paranoic incurabil și contaminat cu virusul de paranoism în stare agravată".

Atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, inculpatul recunoaște redactarea acestei scrisori regretând exprimarea folosită și apărându-se că a ajuns la această soluție sensibilizat de situația numitei ce a fost abandonată de fiica sa precum și indignat de multiplele mesaje telefonice expediate de partea vătămată.

Prin conduita inculpatului, de a aduce atingere onoarei și reputației unei persoane, folosind cuvintele de mai sus, prima instanță a considerat că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de insultă, prev. de art. 205 aliniat 1 Cod penal.

În temeiul acestor dispoziții legale, inculpatul a fost condamnat la 200 lei amendă penală.

Chiar dacă infracțiunea de insultă, prev. de art. 205 Cod penal a fost dezincriminată prin Legea nr. 278/2006, ca urmare a Deciziei nr. 62/2007 a Curții Constituționale, această lege a fost declarată neconstituțională, astfel că redevin operaționale prevederile Codului penal în această materie.

Cât privește pretențiile formulate de partea vătămată instanța a apreciat că acestea sunt nefondate, prejudiciul moral al părții civile fiind reparat prin condamnarea inculpatului.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere pericolul social redus al faptei, precum și conduita inculpatului, care a recunoscut fapta și o regretă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul G, solicitând admiterea recursului și achitarea sa, întrucât nu se face vinovat de infracțiunea pentru care a fost condamnat, solicitând înlăturarea amenzii penale deoarece este pensionar și nu poate să o achite.

Analizând recursul declarat de către inculpat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu actele și lucrările din dosar, instanța a constatat că prima instanță din probatoriul cauzei, inclusiv din declarațiile de recunoaștere a inculpatului, a reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății, în sensul că prin scrisoarea pe care inculpatul a expediat-o părții vătămate și expresiile pe care le conține, acesta a adus într-adevăr atingere onoarei părții vătămate, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de insultă prev. de art. 205 Cod penal.

În ce privește însă amenda penală ce a fost aplicată inculpatului, raportat la toate împrejurările cauzei și mai ales la persoana acestuia, instanța de recurs, a considerat însă că reeducarea inculpatului și prin aceasta îndeplinirea scopului pedepsei se poate realiza și prin neexecutarea efectivă a amenzii.

De aceea, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.P.P. a admis recursul declarat de inculpat împotriva hotărârii atacate, pe care a casat-o și rejudecând:

În baza art. 81.Cod Penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei amenzii de 200 lei, aplicată inculpatului prin sentința atacată.

În baza ar.t 82.Cod Penal, a stabilit termen de încercare de 1 an pe seama inculpatului iar în baza art. 359.C.P.P. a atras atenția acestuia asupra dispozițiilor art. 83.

Cod Penal

A menținut în rest dispozițiile hotărârii atacate.

Împotriva deciziei penale nr. 4/R/09.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a formulat contestație în anulare Mirovici criticând soluția ca nelegală, motivat de faptul că nu a fost citat pentru termenul din 09.01.2009 și de asemenea că a fost în imposibilitate de a se prezenta la termenul menționat la data la care cauza a fost soluționată în recurs și a fost în imposibilitate de a anunța încunoștința instanța de această împiedecare.

Tribunalul Timiș prin decizia penală nr. 339/R din 22 aprilie 2009, pronunțată în dosar nr-, în baza art. 391.C.P.P. rap. la art. 386 lit. a și b C.P.P. respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei penale nr. 4/R/09.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

A respins ca inadmisibile și pretențiile civile formulate de contestator privind pe intimatul G

Examinând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate, s-a constatat că pentru termenul din 09.01.2009, contestatorul Mirovici a fost legal citat la adresa de domiciliu, citația fiind afișată pe ușa locuinței acestuia( fila 17 dosar recurs), astfel că temeiul invocat și anume art. 386 lit. a C.P.P. este nefondat, iar în ceea ce privește imposibilitatea de a se prezenta și de a anunța instanța de această imposibilitate nu a produs nici o probă în susținerea acestui caz, prevăzut de art. 386 lit. b

C.P.P.

Pe fondul contestației instanța a respins ca inadmisibilă, în condițiile în care contestatorul în cursul soluționării cauzei a depus la dosar prin corespondență poștală pentru termenul din 05.12.2008 un înscris pe care instanța l-a avut în vedere ( fila 10 -11 dosar recurs) în soluționarea cauzei.

Constatând că susținerile contestatorului sunt neîntemeiate, instanța a respins contestația în anulare, ca inadmisibilă.

Împotriva deciziei penale nr.339/R/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat apel contestatorul Mirovici, apel înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 18.05.2009.

În motivarea apelului se solicită admiterea acestuia, deoarece judecătorii care au soluționat recursul erau incompatibili în condițiile judecării anterioare a recursului declarat de el, că instanța a acceptat din eroare un act medical care a stat la baza amânării judecării cauzei, instanța fiind astfel indusă în eroare, că procedura de citare a părții vătămate nu era legal îndeplinită pentru termenul de judecată pentru care s-a judecat cauza în recurs. Se mai arată în motivarea căii de atac promovate că recursul a fost judecat cu părtinire, că nu a fost soluționată corect latura civilă a cauzei, respectiv nu s-au acordat despăgubiri pentru contravaloarea cheltuielilor de procedură judiciară suportate de partea vătămată și prejudiciul moral suferit, că înregistrarea cu mijloace tehnice audio a desfășurării ședinței de judecată nu s-a realizat la nici una dintre instanțe.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu, instanța de recurs apreciază că recursul declarat de contestator est inadmisibil pentru considerentele ce vor fi prezentate.

Prima instanță, respectiv Judecătoria Lugojl -a condamnat pe inculpatul G la 200 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie prevăzută de art.205 pen, soluția atacată cu recurs de către inculpat la instanța ierarhic superioară, respectiv Tribunalul Timiș care a soluționat calea de atac promovată prin decizia penală nr.4 din 09.01.2009. Dispozițiile art. 385¹din Codul d e procedură penală enumeră strict și limitativ hotărârile care pot fi atacate cu recurs. Totodată, dispozițiile art. 417.C.P.P. prevăd că deciziile pronunțate în recurs sunt definitive și executorii, ele neputând fi supuse nici unei căi ordinare de atac. Așadar, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul legalității căii de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a acestui principiu și din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Aceleași reguli procedurale consacră principiul unicității căii de atac ceea ce presupune că odată promovată o cale de atac este imposibil juridic de a se mai promova aceeași cale de atac la o instanță superioară celei ce e pronunțat hotărârea în calea de atac anterior exercitată.

De aceea, în temeiul art.385¹⁵pct.1 lit.a teza II Cod procedură penală va respinge recursul declarat de contestatorul împotriva deciziei penale nr.339/R/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.

În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală va obliga contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În temeiul art.385¹⁵pct.1 lit.a teza II Cod procedură penală respinge recursul declarat de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 339/R/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.

În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică din 11.06.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red. 15.06.2009

Tehnored.

2ex/ 17.06.2009

Prima inst. I- Jud.

Inst. recurs.-,